ziaristii.com

Etichetă: presa libera

  • Asaltul MOGULILOR asupra presei. Antena 3 şi RTV, aliatele „Ciumei Roşii” în atacul la România democratică. Verdictul „Reporters sans frontières”

    Organizaţia ”Reporteri fără frontiere” (care monitorizează libertatea presei şi protejarea/încălcarea drepturilor jurnaliştilor la nivel global) nominalizează Antena 3 și România TV ca instrumente de propagandă mediatică, spunând că ”proprietarii acestora au folosit posturile ca instrumente pentru a organiza campanii sistematice de dezinformare, vizând slăbirea sistemului judiciar”.

    ”Canalele tv private apropiate de puterea politică România TV sau Antena 3 au ignorat regulile deontologice de bază și au difuzat informații false despre manifestațiile din 2017 și 2018, lăsând de exemplu să se înțeleagă că George Soros era instigatorul mișcărilor de protest. România TV a fost, de asemenea, la originea unei campanii de dezinformare contra DNA și a procurorului-șef”, mai arată comunicatul citat.

    Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță, Adrian Sârbu, Alexander Adamescu și Dan Andronic sunt dați ca exemple de proprietari de presă acuzați de corupție.

    ”Reporteri fără frontiere” amintește și de presiunile coaliției PSD – ALDE asupra presei prin intermediul schimbărilor legislative, dar și prin acțiunea instituțiilor guvernamentale care au anchetat redacțiile independente, relateză G4Media.ro

  • Grigore Cartianu, uite ce-am făcut în Ajun! Hai, s-avem Crăciun fericit cu ziaristii.com!

    Ziaristii.com face azi 25 de zile de viaţă. Ieri avea 24, când pe seară m-a sunat colegul Grigore Cartianu să mă „certe” că n-am scris prea mult pe site, în timp ce el a cam dus greul (şi zău că l-a dus!). Şi pentru că era prea mult zgomot în jurul meu încât n-am apucat să-i spun de ce nu mi-am respectat fişa postului, îi fac mai jos o urare ca să afle adevărul despre cum am tras chiulul în Ajun de Crăciun.

    După ce l-am promovat pe Oreste în noaptea de duminică spre luni, m-am trezit spre prânz cu nasul în cafeaua Mioarei, cumnăţica mea magistrală în preparat licoarea magică pentru trezire. Cu un ochi cârpit de la lupta cu sarmalele, caltaboşii şi soriciul din ziua precedentă (başca vinul tău de butuc, măi Griguţă, măi!), cum vrei matale să mai scriu pe ziaristii.com!? 🙂

    Dar cu ochiul bun, bine energizat de cofeina Mioarei, reuşesc să plimb degetele pe tastatura laptopului meu prea muncit. Ies nişte articole chinuite, dar ies! Şi oricum, nu pune bază pe mine în astfel de clipe magice, că ştii că pun eu pe tine. Nu degeaba îmi mai spui tu „Lorenzo”, redă bine firea mea mai boemă. Apoi, ştii că la tine „Piţărăul” e gata spre 7-8.00 dimineaţa, la mine abia începe pe la 11.00. Prin urmare, ia rămâi matale la butoane, că eu plec să colind cu poporul drag din Vlăduleni, Bâlteni, Gorj!

    Lume multă. Vecini, bătrâni, tineri, copii, ho-ho-ho strigat rar, dar bine. Şi chiar mulţi românaşi veniţi acasă de Sărbători tocmai din ţărişoarele lor de adopţie din Diaspora. Nu pot oamenii să-şi lase baltă tradiţia lor de suflet. Cea în care ieşi în faţa casei şi dai ce vrei colindătorilor: colaci, eugenii, napolitane, mere, croasante, numai bunătăţi pentru copii.

    Mă uit la ei şi-mi sunt tare dragi. Dar cei mai dragi îmi sunt băiatul şi iubita lui din poza de mai sus. Dau culoare Piţărăului – că aşa se cheamă tradiţia noastră seculară. El e îmbrăcat într-un „combinezon” de pinguin albastru, ea în Crăciuniţă roşie-n obraji. Sunt altfel. „La noi, la Valea cu Apă, suntem mulţi aşa, ne îmbrăcăm mai deşucheat, că-i vreme de distrat”, îmi destăinuite tânăra secretul costumaţiei lor.

    Frumos! Oamenii ţin cu dinţii de poveştile satului lor, chiar dacă satul se tot goleşte. Pleacă lumea la muncă afară, rămân bătrânii, dar rezistăm. Gata, hai că suntem pe fugă! Trebuie să ajung şi la mine în Trocaniul natal, la vreo oră de Vlăduleni, via Târgu-Jiu, şi mai facem şi-un popas în oraş pentru niscaiva cadouri. Ce să-i faci, Gregoire, familion mare, dar nu-i asta cea mai tare bogăţie?

    Târgu-Jiu, oraşul naşterii mele, e full. Aglomeraţie totală. Facem shoppingul de cadouri, dar nu prea repede. E coadă la cea mai tare cofetărie din ţară, cu frişcă exact ca-n vremea savarinelor lui „Ceaşcă”, de la „Select”, vizavi de liceul tău, mai ţii minte gustul?

    Nu mai apuc nicio prăjitură. O tăiem spre Trocani cu hârbul nostru funcţional, care ne va purta în 2019 spre toate zările, în Caravana Cărţilor.

    Mi s-a aprins beculeţul roşu la ulei, ce mă fac, Grigore? Vezi că nu mă ajuţi nici cu sfatul?! Păăăi! Stai acolo la căldurica ta, alături de Cleo-pisica vindecătoare, torci la sobă ştiri pe bandă rulantă şi vezi slabă mişcare pe ziaristii.com de la al tău tovarăş „Tatau” (aşa m-ai botezat, de la numele bunicului, Dumnezeu să-l odihnească în pace, acolo sus în ceruri!)

    Se lasă seara, la Trocani. Satul copilăriei mele e şi mai sărac de suflete. Şi mai mic, oricum, dintodeauna decât Brădiceniul tău. Tot aşa, tineri plecaţi la muncă afară, doar mulţi bătrâni la pensie, ca mama.

    Ajungem când Piţărul e în toi. La mine la ţară, se cheamă „Colindeţi”. Nu stăm pe gânduri şi plecăm din nou la adunat colăcei, eugenii, portocale, mere. Finul Cucu, învăţător de-o viaţă în comună, scoate şi-un pahar de vin la poartă, producţie proprie. Aşa făceau bătrânii pe vremuri. Sănătate, fine!

    Rămân la un pahar vorbă cu prieteni din copilărie. Unii dintre ei, tot aşa, veniţi de prin Suedia, Germania, Italia… E zăpadă afară şi aşa era mai mereu când eram copii. Acum nu mai e aşa, încălzirea globală ne-a cam răpit omătul nostru pufos, dar iată că anul ăsta e bine.

    Ajungem la mama, sora Ileana, soţul ei Gigi, nepoţii Laura şi Ionuţ. Ne punem la masă. Mama ţine post. Eu nu. Nici ceilalţi. Pur şi simplu, ne dovedesc bucatele, ne fură simţurile, ne capturează plăcerile, şi cu asta basta!

    Şi când eram în toiul mesei de Ajun, mă suni şi tu, măi Griguţă, măi, să-mi zici că nu ştii ce-am păţit de-am dispărut de la muncă! Întrucât n-am apucat să-ţi spun prea multe, că veniseră alţi doi juni ai satului la colindat, iaca aci nişte răspunsuri „în scris”.

    Altfel spus, na, că-ţi rămăsei dator. Deşi şi tu mi-ai rămas de vreo două ori, de când am pornit ziaristii.com. Dar pentru că tot te-am lăsat la butoane, hai să-ţi mulţumesc pentru că m-ai „acoperit”. Ai făcut treabă bună.

    Mulţumită ţie, motăniţei Cleo şi prietenilor noştri care ne însoţesc la drum pe ziaristii.com, site-ul nostru drag a explodat în audienţă (vezi că n-ai scris încă articolul cu succesul nostru la nici o lună de la lansare!).

    N-am cum să nu-ţi fiu recunoscător că ai ţinut steagul sus, ca eu să mă bucur de toate cele de mai sus. Nu m-aş fi bucurat la fel, dacă stăteam cu un ochi la muncă şi cu unul la colindele familiei mele dragi. Şi nici nu m-aş fi bucurat de toţi oamenii pe care i-am întâlnit în Colindeţi, în oraş, pe drum, la telefon, pe whatsapp şi, evident, pe ziaristii.com.

    Apropo de cititorii noştri, le sunt şi mai recunoscător. Că ne-au înţeles şi că ne susţin. Că ne sunt parteneri. Şi chiar parte din familiile noastre (cred că şi ei mă iartă că m-am retras puţin între sarmale, cârnaţi şi caltaboşi).

    Şi ţie, măi Griguţă, măi, dar şi lor, vă urez tuturor Crăciun fericit! De azi după-amiază, mă întorc la treabă. 🙂 Santa Klaus is back in town. Pardon, „Moş Tatau” e înapoi la treabă, în sat!

  • Dan Grigore, Oreste, Ciocăzanu, Oana Stănciulescu – ediţie specială la Naşul TV

    În această seară, de la ora 20.00,  Naşul TV va găzdui o ediţie specială având ca temă situaţia gravă în care se află România la final de an 2018. Printre invitaţi se vor afla maestrul pianist Dan Grigore, fost membru CNA, jurnaliştii Oreste Teodorescu, Laurenţiu Ciocăzanu, Roland Cătălin Pena, avocatul Antonie Popescu (care a asigurat succesul la CEDO în procesul victimelor Mineriadei iunie 90, care a dus ulterior la inculparea lui Iliescu, Roman, Voican Voiculescu, Măgureanu etc.), omul de afaceri Marius Bostan sau medicul Alin Dragomir. Prin telefon, va intra şi jurnalista Oana Stănciulescu, recent interzisă şi ea la Realitatea TV.

    Dezbaterea va fi moderată de Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 decembrie”, a victimelor de la Revoluţie şi Mineriade.

    Emisiunea va fi înregistrată şi va putea fi urmărită ulterior şi pe canalul de YouTube  „Ziariştii – Cartianu – Ciocăzanu” (parte din grupul de presă „ZIARIŞTII”)

  • Mălin Bot şi Florian Bichir. De ce e (presa din) România altfel

    Mălin Bot şi Florian Bichir. De ce e (presa din) România altfel

    Prezentăm azi pe ZIARIŞTII.com – ultimul loc unde am decis să-mi salvez libertatea de exprimare, alături de colegul Cartianu -, cazurile în oglindă a doi jurnalişti cu vechime, întâmplător foşti colegi cu noi pe la diverse publicaţii („Evenimentul zilei”, „Adevărul”).

    Au fost amândoi în aceeaşi tabără a „presei-buldog”, gata să-şi rupă dinţii în corupţii politici ai momentului, în vremuri de tristă amintire (Năstase, Iliescu etc.). Apoi, viaţa i-a dus pe drumuri diferite.

    Mălin a fost dat afară de la „România Liberă”, de către un alt mogul ratat al presei româneşti, şi a ales calea „exilului” de mass-media clasice. S-a refugiat într-un fel de jurnalism militant, contestat nu doar de duşmanii lui, ci şi de prieteni. „Asta nu e presă, domnule, să fim serioşi!”, i-au reproşat foşti colegi.

    N-am fost şi nu sunt de aceeaşi părere. Nu există o definiţie „la şubler” a presei, mai ales în aceste vremuri de mari seisme social-tehnologice. Nu ai o „fişă a postului” care să-ţi spună că ai voie aia şi n-ai voie ailaltă. Trăim vremuri în care se prăbuşesc imperii, darămite concepte. Până la urmă, omul caută interesul public aşa cum poate el, totul e să respecte legea şi să servească încrederii celor care-l urmăresc. Doar lor le dă socoteală.

    Iar dacă a depăşit vreo limită, atunci şi-o va regla cu cei afectaţi de acţiunile lui cumva la modul „bilateral”. Scuze sau procese. Ori batista pe ţambal. Nici eu n-am fost încântat, de pildă, de atacul lui Mălin la Ramona Ursu, pe motiv c-a fost în emisiune la Realitatea TV. Ar fi girat prin asta, vezi-Doamne, demersul lui Guşă cu Partidul Realitatea. „Cred ca i s-a promis un loc pe listele partidului-capcana”, a scris Mălin pe Facebook de fosta lui colegă de la „Adevărul”. Evident că n-a fost aşa şi sunt sigur că Ramona a detestat din clipa zero un partid născut mort pe spinarea unui post TV. Dar ăsta-i Mălin! Mai sare calul, ca noi toţi. O dată, c-aşa o fi el mai smucit, doi – că nu-i delco uşor să fii în pielea lui. Şi pentru ce? Doar pentru c-a ales să fie în continuare ziarist liber. Mare nenorocire, nu? Da, în România asta!

    Felul în care Mălin Bot a ales să-şi facă meseria nu e deloc de condamnat. E de acceptat şi punct. Într-o astfel de lume luată prizonieră, ba chiar cred că e nevoie de cei ca el. Nu vreţi să-i numiţi ziarişti? Atunci spuneţi-le cum vreţi, dar nu-i sabotaţi. E un fel romantic şi nebun de a lupta pentru cinste, lege şi adevăr, or asta merită măcar mai multă înţelegere, dacă nu suport. Presa are nevoie şi de astfel de jurnalişti-militanţi, când în jur creşte armata celor care dezertează de la valorile pe care le iubeau odinioară.

    Mă uit de pildă la celălalt caz, al unui alt fost coleg de-al nostru, Florian Bichir. El se îndepărtează de presa „clasică”, dar nu în direcţia lui Mălin, ci taman în cea opusă. Declaraţia sa de dragoste pentru un baron PSD, pe care altădată nici nu l-ar fi salutat, e un act de abdicare de la valorile fundamentale ale jurnalismului. Să-l numeşti tu „mare, mare patriot” pe unul care, prin felul în care şi-a păstorit judeţul şi ţara, a alungat zeci de mii de vrânceni peste graniţe, asta e trădare, nu-i patriotism. Dar nu-mi propun să fac aici pe grozavul cu cel care mi-a fost cândva coleg, am păstrat mereu loc de bună ziua chiar şi cu cei care m-au săpat odios. Însă nici nu pot să trec cu vederea acest derapaj grav de la valorile pe care odinioară le-a servit, alături de noi toţi, pentru ca azi să-l văd atins de un halucinant „sindrom Stockolm” al jurnalistului.

    Dacă România va claca, nu va fi din cauza unora ca Mălin, ci din cauza celorlalţi. Şi nu doar jurnalişti ce şi-au abandonat crezul pentru ştiu ei mai bine ce motive, ci în general români de orice fel. Fuga spre „să-mi fie mie bine, restul nici că-mi pasă” nu poate juca decât în favoarea unei lumi la care visează „patriotul” Oprişan, Dragnea, Tăriceanu, Tudorel Toader şi „ai săi violatorii de recurs compensatoriu”. O lume în care oameni ca Mălin Bot nu vor avea nici ce să pună pe masă. Se întâmplă deja.

  • Povestea mea cu Rareş Bogdan şi Realitatea TV

    Povestea mea cu Rareş Bogdan şi Realitatea TV

    Mâine se fac două săptămâni de când Rareş Bogdan a anunţat că pleacă de la Realitatea TV dacă invitaţii săi speciali Oreste Teodorescu şi Oana Stănciulescu nu vor fi reprimiţi pe post. Am aflat stupefiaţi cu toţii că fuseseră interzişi! A doua zi, el însuşi a fost blocat să mai intre la propria emisiune „Jocuri de putere cu Rareş Bogdan”! Este talk-show-ul care i-a adus succesul ca moderator de televiziune şi a devenit locomotiva de audienţă a unui post TV ce în urmă cu puţin timp se certa cu ARMA că a dat publicităţii audienţe ZERO în dreptul Realităţii TV.

    Cu riscul de a-i supăra pe unii, am convingerea că meritul saltului spectaculos al Realităţii TV se datorează jurnaliştilor de acolo, dar şi managementului, inclusiv lui Cosmin Guşă personal. E o absurditate să crezi că aşa ceva ar fi fost posibil fără suportul său managerial, succesul nu funcţionează nicăieri decât în echipă. Dar sigur că Guşă nu-i Rareş, şi invers, chiar dacă au lucrat împreună mulţi ani. Primul a rămas legat inevitabil de lumea în care a crescut ca voce publică, cu predilecţie (nu cu „predicţie”, că ne aude Dăncilă) conectat la universul sumbru al PSD. De altfel, el însuşi recunoştea zilele trecute că, la alegerile din 2014, „eu l-am susţinut pe Ponta, voi pe Iohannis”. „Voi”, adică ziariştii, în frunte cu Rareş Bogdan.

    Acela a fost momentul senzaţional de poziţionare a lui Rareş şi Realităţii TV deopotrivă. De partea lui Iohannis, când mai toate posturile TV de ştiri jucau cu PSD (unele, agresiv anti-Iohannis). Publicul ne-PSD utilizator de Facebook, din ţară şi Diaspora, care nu poate fi manipulat cu metode clasice tip TVR, a simţit schimbarea şi s-a lipit de singurul colac de salvare TV cu voce radicală pro-justiţie. Victoria preşedintelui a întărit şi mai mult aura Realităţii TV – câştigătoare prin postura de luptător împotriva curentului. De atunci încoace, tandemul Rareş Bogdan – Realitatea TV a crescut constant în audienţă, dar mai ales ca autoritate-reper, în sensul credibilităţii celei mai puternice voci de opoziţie în media TV.

    Punctul culminant a fost 10 august, când ratingul emisiunii lui Rareş Bogdan a explodat efectiv. Cât toate celelalte televiziuni de ştiri la un loc! Firesc, în special acolo şi la Digi 24 TV, o ţară şi o lume-ntreagă au putut vedea adevărul crunt televizat al unui masacru organizat de statul român împotriva propriilor cetăţeni paşnici. Din 10 august, poziţionarea Realităţii TV a fidelizat şi mai mult publicul ne-PSD aglutinând inclusiv telespectatori din tabăra PSD-ALDE, scârbiţi de represiunea din Piaţa Victoriei şi de derapajul total în care intrase România.

    Dar Liviu Dragnea şi Tăriceanu nu puteau sta cu mâinile în sâni. Le era clar un lucru, după atacul de tip terorist din faţa guvernului: trebuie să potolim Realitatea TV, ne pune ţara în cap! Zis şi făcut. Orlando a scos imediat ordonanţa care permitea practic guvernului să preia a doua zi controlul managerial la staţia TV aflată în insolvenţă. A fost, clar, un act administrativ cu dedicaţie împotriva libertăţii de exprimare, pentru care sper că autorii vor plăti cândva. Dar capii Ciumei Roşii nu-şi permiteau să aştepte, era în joc libertatea lor. Ordonanţa a devenit cel mai puternic instrument de presiune, bun de provocat daune în interiorul televiziunii ce provocase efecte devastatoare pentru imaginea puterii criminale (vezi prăbuşirea PSD la 20% în sondajele reale).

    Aici a fost momentul în care patronatul Guşă-Maricel Păcuraru a cedat fricii (probabil că pentru ei a fost un soi de strategie de repliere prin compromisuri, în faţa asaltului lui Dragnea, cu scopul de a nu pierde controlul afacerii). Dreptul lor, alegerea lor. Nu ştiu exact şi concret ce s-a petrecut în interior, dar am citit semnele: apariţia unor invitaţi de profil Antena 3 – RTV la emisiunile dinainte de Rareş Bogdan, interviul lui Guşă cu Bogdan Chirieac, intrarea pe post a unor musafiri nepoftiţi meniţi să spurce practic publicul Realităţii TV, gen Codrin sau deputatul-mitralieră etc.. Iar bomba a explodat odată cu aflarea veştii privind interzicerea lui Rareş Bogdan, Oreste şi Oana Stănciulescu!

    Pe fondul acesta de zâzanie, degringoladă, tensiune şi balamuc intern induse de oamenii lui Dragnea, Rareş „s-a detonat” în direct acum două săptămâni şi a anunţat că nu mai vine pe post dacă nu poate reface echipa de invitaţi. La scurt timp, am anunţat şi eu că încetez colaboarea cu ei, în semn de solidaritate cu el şi ceilalţi doi colegi blocaţi intempestiv la mantinelă. Iată mai jos mesajul meu de pe Facebook, pe 21 noiembrie:

    Ulterior, acum o săptămână, Rareş a revenit. În prima emisiune, am fost invitat şi eu. Iniţial, am acceptat. Apoi, l-am sunat pe Grigore Cartianu să-l întreb dacă vine şi el. Participaserăm mai mereu în tandem la „Jocuri de putere”, facem echipă de multă vreme prin ţară şi Diaspora, cu Caravana Cărţilor, era firesc să mă asigur că nu e nimic în neregulă. Mi-a zis că el nu e pe listă. I-am comunicat producătoarei emisiunii că nu mai vin nici eu, până nu vine şi Grigore. Dacă am fost solidar cu Rareş, Oreste şi Oana, de ce să nu fiu şi cu Grigore?! De atunci şi până azi, nimic nu s-a mai schimbat.

    Înţeleg de la Grigore că pe Guşă l-a deranjat tonul său agresiv la adresa lui Denis Rifai şi a patronului însuşi, în perioada dintre demisia anunţată de Rareş şi revenirea lui. Aşa o fi. Şi eu am scris constant pe Facebook despre scandal, dar probabil că n-am fost atât de dur. Dacă ăsta e motivul interzicerii lui, atunci Cosmin Guşă a greşit din nou, aşa cum a făcut şi cu alţi invitaţi, dar şi cu toate compromisurile jurnalistice impuse redacţiei. Îl ştiu pe Cartianu de multă vreme, e iute la mânie, spune sincer ce crede chiar dacă asta doare, dar e de partea bună. E un kamikaze al luptei pentru cinste şi adevăr, asta nu face din el un duşman al celor însetaţi de dreptate când scoate pe tastă sau pe gură câte-o frază mai tăioasă. Dar cine suntem noi să-i dăm sfaturi lui Cosmin Guşă…

    Cam aşa arată în mare povestea ultimelor două săptămâni pe cazul „Realitatea TV-ziarişti interzişi pe placul lui Dragnea”. Am scris şi repet: nu am niciun resentiment faţă de nimeni de acolo. Am făcut echipă bună câţiva ani, n-am fost plătit, ca probabil toţi invitaţii, am luat plusul din acest „deal” şi merg mai departe. Cred că Rareş nu merită abandonat, în ciuda acestor nesăbuinţe managerial-jurnalistice de la Realitatea TV, produse pe terenul fragil al insolvenţei generatoare de compromis. De asemenea, nici colegii săi nu trebuie priviţi cu ochi răi. I-am cunoscut pe mulţi, am fost în emisiunile lor, sunt jurnalişti de ispravă, vechi sau noi, care se chinuie să reziste şi ei în mediul ăsta de presă românească tot mai nociv şi viciat de viruşi neobolşevici.

    Altfel, probabil că dacă nu s-ar fi produs această ruptură, azi n-aş fi putut scrie aici, pe ZIARISTII.com. Îmi doream de mult să pot porni alături de Grigore (şi sper de alţi colegi liberi) acest motor cu energie vie jurnalistică, şi iată-l online! Vom face noi talk-show-uri chiar aici pe site, nu cerşim nimănui să intrăm „pe sticlă”. Loc mai liber ca internetul nu există, vedeţi bine ce atmosferă e la posturile TV. Tot ce-mi doresc e să nu-i trădăm pe oamenii care cred în noi. Care vor să ne batem pentru ei! Şi sper că asta vor face şi colegii de la  Realitatea TV.  După vreo 27 de ani de presă liberă, pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu se compară cu iubirea ta pentru cititori şi cu iubirea lor pentru tine. E rodul felului în care îţi faci meseria de jurnalist, cu gândul la oameni, la binele public, mai puţin la tine. O să recomand oricărui jurnalist tânăr să nu sacrifice această ÎNCREDERE pentru nimic în lume. Este nu doar o mare valoare profesională, ci şi una umană IMENSĂ. O hrană absolută, care ţine de foame şi când n-ai ce pune pe masă. Iar asta face toţi banii din lume!