Cosmin Bursașiu, vicepreședinte al asociației Oradea Civică și membru al Partidului Oamenilor Liberi (POL), face apel la principalele partide politice, la Parlament, Guvern și Președinție, să reformeze total legislația electorală.
Propunerea lui Bursașiu este ca electorul să-și poată alege și partidul, și candidatul, nu doar lista de partid, cum se întâmplă acum. Concret: pui ștampila pe partidul X, dar nu pe partid în general, ci pe candidatul Y de pe acea listă, astfel încât mandatele de parlamentar să fie decise de alegător, nu de conducerea partidului.
Cosmin Burașiu a fost extrem de activ în protestele pro-justiție din 2017-2019. El n-a lipsit nici de la marea demonstrație din 10 august 2018, care a a avut parte de o represiune sălbatică din partea Guvernului Dăncilă, marioneta infractorului Liviu Dragnea.
Apelul lui Cosmin Bursașiu
„DEMOCRAȚIE sau Democrație Intoxicată?
Oare am avut democrație în România ultimilor 30 de ani? Eu zic că NU! De ce? Simplu: pentru că partidele politice care au reușit să ajungă în Parlament sunt pline ochi de «cozi de topor»!
Ce înseamnă «cozi de topor»? Oameni care ajung în politică cu un singur scop: să-și umple conturile, să parvină, asta cu orice preț. Chiar cu prețul să renunțe la principiile personale (asta dacă le au), cu prețul să se transforme în niște slugi obediente și chiar să «înghită tone de dejecții», cum bine spune un bun prieten de-al meu. Deci, problema sunt practic membrii de partid de slabă calitate, care după ce au ajuns în Parlament «devin invizibili pe radarele cetățenilor».
Cum? Cum adică devin invizibili de pe radarele cetățenilor? Păi, dacă nu știți, toți acești parlamentari ar trebui să fie reprezentanții celor care i-au votat! Oare aleșii știu de cine au fost votați? Cui datorează onoarea de a fi ajuns în Parlament, în consiliul local sau în consiliul județean? Bineînțeles că nu, pentru ca ei au fost votați pe o listă stabilită de ȘEFUL DE PARTID!
Asta e oare o chestiune democratică? Eu zic că nu!
Urlu ca să se audă în toată țara: nu așa se face în mod democratic!
Vrem DEMOCRAȚIE? Vrem să avem noi, poporul, reprezentanți în Parlament? Să putem să mergem la deputatul, senatorul, consilierul local sau consilierul județean și să-i spunem: «Te votez doar dacă te ocupi de această problemă… sau dacă îmi promiți că te vei ține de cuvânt și tot ce ai spus în campanie vei și transpune în realitate!»? Iar dacă vedem că o ia pe arătură, să-l retragem din funcția în care l-am votat. Da, să-i putem retrage dreptul de a ne reprezenta. Noi, cetățenii.
Dacă sunteți pentru, atunci hai să schimbăm această stare de fapt! Cum? Foarte simplu: să avem VOT UNINOMINAL PE LISTE.
Deci, sub fiecare persoană din listă să fie trasă o linie și noi să putem vota ce persoană considerăm că ne merita încrederea, din lista pe care ne-o prezintă partidul.
Asta ar însemna că fiecare pretendent la un loc în Parlamentul României ar reuși în mod meritocratic să ajungă acolo și în acel moment ar datora mult mai mult cetățenilor care l-au votat și mult mai puțin șefului de partid. Pe lângă asta, nu ar mai conta cât de sus este pe listă și s-ar orienta să câștige încrederea cetățenilor, în loc să existe pericolul de a se transforma într-o slugă obedientă a șefului de partid.
VOT UNINOMINAL PE LISTE!
Buuuuuun. Mergem mai departe.
Ca să putem participa la alegeri, trebuie să adunăm semnături de la 1% din cetățenii cu drept de vot. Un partid are nevoie de 200.000 de semnături ca să poată participa la alegerile parlamentare, iar un independent de 100.000 de semnături. Asta înseamnă democrație? În Constituție este clar specificat dreptul de a fi ales. Drept încălcat de acest adevărat «ZID CHINEZESC» pe care îl reprezintă numărul aberant de semnături care trebuiesc adunate.
Au știut bine ce fac acei politruci care au construit practic praguri de netrecut, pentru toți cei care vor să construiască de la zero partide noi – acești neaveniți în viața politică românească.
AHA, vreți și voi în politică? No, transpirați, fraților!… Sau fraudați, ca să vă avem după aceea la mână!
«Nu… politica nu-i pentru orice fraier… aha… vreți să ajungeți la butoane? Numai peste cadavrul nostru! Asta-i afacerea noastră… nu avem nevoie de concurență!…»
Da, măi, oameni buni, exact ăsta e secretul: CONCURENȚA!
Dacă un viitor antreprenor, în momentul în care vrea să înființeze o companie sau o familie, în momentul în care vrea vrea să-și construiască o casă, ar fi nevoit să adune 200.000 de semnături? Câte companii noi s-ar mai înființa sau câte case noi s-ar mai construi?
Câte oportunități ar rata de această dată statul român?
Vrem LIBERA CONCURENȚĂ în politică, pentru binele societății!
FĂRĂ SEMNĂTURI!
Și acum ajungem la cel mai toxic aspect dintre toate: pragul electoral de 5%.
Avem două situații. Una dintre ele este 2016, la alegerile parlamentare, unde s-au prezentat la urne aproximativ 7.000.000 de cetățeni. Avem 465 de parlamentari în cele două Camere. Dacă împărțim 7.000.000 la 465, vedem că fără prag poți ajunge în Parlamentul României, ca partid, cu doar 15.054 de voturi. Dacă aplicăm pragul de 5%, ai nevoie de 350.000 de voturi.
O altă situație, dar nu mult diferită, ar fi dacă s-ar prezenta la vot 9.000.000 de votanți, exact ca la prezidențiale. Fără prag e nevoie de 19.355 de voturi, cu prag scorul este de 450.000 de votanți. Deci, fără prag poți ajunge extrem de ușor.
Culmea este că, în acest moment, pe ultimul sondaj IMAS, în Parlament s-ar califica doar trei partide: PNL, Ciuma Roșie și USR. Sunt sub prag: UDMR – 4,7%, PLUS – 3,4%, ALDE – 3,2%, PMP – 1,8%. (Cu precizarea că PLUS va merge, probabil, pe listă comună cu USR, deci nu va avea o problemă de prag.)
Intuiția mea îmi spune că Ciuma Roșie va da voturi UDMR-ului, iar PNL celor de la ALDE. De ce se fac asemenea mizerii ca să ajungi în cea mai înaltă instituție a statului român? Pentru că au nevoie unii de alții! PNL-ului se pare că îi e frică de USR ca dracului de tămâie. Oare de ce? Pentru că trebuie să te reformezi dacă vrei să colaborezi cu acest partid, și nu vor asta anumite facțiuni din partid. Pe lângă asta, e o concurență a naibii de enervantă. Asta sunt de fapt toate partidele noi care intră în jocul politic: o concurență enervantă!
Se pare că eliminarea pragului ar fi deosebit de benefică pentru însănătoșirea sau îmbunătățirea democrației (la început am specificat că nu cred că avem democrație în România).
Culmea este că inclusiv mulți civici se opun eliminării pragului. Pasămite, ca să nu avem «cumpănași» în Parlamentul României. Și de frica «cumpănașilor» să nu le dăm nicio șansă nici oamenilor de bună-credință, de bună calitate, cu intenții din cele mai bune, care vor să se implice dacă ar ști că sunt șanse să intre în Parlament?!
Haideți să ne imaginăm un Parlament plin doar cu CETĂȚENI… care nu au venit acolo să ridice mâna la vot sau să bată din călcâie când ordonă șeful de partid, ci au venit să schimbe în bine legislația din România, CETĂȚENI pentru care cel mai important e cetățeanul care l-a trimis acolo cu o MISIUNE.
FĂRĂ PRAG ELECTORAL!
Deci, să avem un Parlament în care să avem doar CETĂȚENI. Oare cer prea mult?
- Vot uninominal pe liste.
- Fără semnături.
- Fără prag electoral.
Închei întrebându-vă dacă știți care este definiția nebuniei.
Una dintre definițiile nebuniei este să faci un lucru într-un singur fel, zi de zi, și să aștepți de fiecare dată rezultate diferite.
Am fost un pic nebuni să credem că se va schimba ceva în societatea comunistoidă în care ne facem veacul, fără să ne implicăm și să dăm cu pumnul în masă. Asta cu pumnul… după ce înțelegem că avem drepturi… și chiar luăm hotărârea să ni le apărăm… cu orice preț!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!