- Klaus Iohannis, după trecerea referendumului pentru justiție, este cel mai puternic om politic din România.
- PNL e nerăbdător să intre la guvernare, dar o intrare fără USR-PLUS îi va transforma pe ultimii în posibili câștigători ai alegerilor de anul viitor.
- USR-PLUS va avea candidat propriu la prezidențiale în persoana lui Dacian Cioloș, dar acesta are puține șanse să câștige în fața lui Klaus Iohannis.
- PSD nu are resurse să se reformeze. Povara Iliescu, Năstase, Dragnea va fi tot mai greu de dus. Va încerca să profite de tensiunile dintre PNL și USR-PLUS, dar și de eventuale crize din societate pentru a reveni la putere.
Euforia a început să se evapore, deși pentru susținătorii Opoziției a rămas un abur de optimism asociat cu convingerea că, după alegerile din 26 mai, România se va îndrepta într-o direcție bună.
Pagubele cauzate de Liviu Dragnea și de PSD democrației sunt atât de mari încât un comportament politic exemplar al președintelui și ale formațiunilor PNL, USR și PLUS nu vor reuși să le acopere în următorii cinci ani.
Dar să începem cun începutul. Deteriorarea teribilă a sistemelor democratice din întreaga lume, criza sistemelor politice liberale au legătură directă cu criza economică declanșată în SUA, începând cu anul 2008.
Această criză economică asociată cu o evoluție fără precedent a tehnologiilor de comunicație au generat un cutremur puternic în lumea occidentală.
Efectele principale ale acestui cutermur au fost: Brexit și venirea lui Donald Trump la Casa Albă, ambele evenimente majore au fost provocate de criza de identitate a companiilor ce dețin platforme sociale și a implicării fără precedent al reprezentanțiilor Rusiei în sistemele electorale occidentale.
România a fost afectată puternic de criza economică. Între Traian Băsescu și o parte din societate, cea mai vulnerabilă economic la efectele crizei, se produce, începând cu anul 2010, o tensiune majoră, tensiune care va duce la asccensiunea PSD, una puțin așteptată după ce Mircea Geoană a pierdut alegerile prezidențiale din anul 2009, iar liderii partidului erau marcați de această înfrângere.
După o succesiune de eșecuri în alegeri, PSD condus de Mircea Geoană nu mai avea forța să se impună singur pe scena politică. În memoria oamenilor, regimul corupt al lui Adrian Năstase era încă o piedică pentru a se crea o legătură între social-democrați și alegători.
Începând cu anul 2007, în spatele PSD și al PNL se constituie o alianță de oameni foarte bogați din România (supranumiți moguli) care încep să susțină reprezentanți ai celor două partide pentru a lupta cu Traian Băsescu, președintele venit la conducerea României în anul 2004 pe o platformă politică care promova “luptă împotriva corupției”.
Sponsorii multimilionari ai PSD, condus de Mircea Geoană, și PNL, condus de Călin Popescu Tăriceanu, erau Dan Voiculescu, Dinu Patriciu și Sorin Ovidiu Vântu. Ei sunt cei care vor forma “partida pro-corupție”, partidă care își va schimba membrii pe parcursul timpului, dar care funcționează și astăzi, investind milioane de euro pentru deteriorarea “statului de drept” din România.
Traian Băsescu, fiind extrem de popular, cu o susținere politică remarcabilă care i-a asigurat două mandate consecutive petrecute în funcția de șef al statului, era un adversar greu de bătut de această asociație pro-corupție.
Prima acțiune politică a mogulilor a fost suspendarea președintelui în 2007. Această strategie și-a dovedit rapid limitele, Traian Băsescu, fiind revalidat în funcție de alegători prin referendum.
Această victorie îi asigură o popularitate și mai mare care îl duce, în final, la câștigarea celui de-al doilea mandat de președinte în 2009, deși România intrase deja în criză economică.
După eșecul din 2007 și 2009, mogulii Vântu, Voiculescu și Patriciu, cercetați de procurori pentru corupție, schimbă strategia și decid ca social-democrații și liberalii trebuie să formeze o alianță pentru alegerile parlamentare din 2012. Victor Ponta devine președintele PSD, iar Crin Antonescu, președintele PNL.
Strategia e corectă, USL câștigă la pas alegerile din 2012, realizând o majoritate de 65% în Parlamentul României. PDL, partidul președintelui Traian Băsescu pierde masiv și intră în disoluție.
Dar alianța PSD-PNL este una “contra-naturii”. Cu toate efeorturile mogulilor, cu tot entuziasmul aleșilor din cele două partide, după ce Victor Ponta ajunge prim-ministru al României începe să faulteze puternic relația cu liberalii.
Tensiunile dintre Victor Ponta și Crin Antonescu încep să se accentueze, iar eșecul noii încercări de demitere a lui Traian Băsescu mărește clivajul dintre cei doi pentru ca la începutul anului 2014, alianța USL să se rupă.
Urmează doi ani de criză majoră atât la PSD cât și la PNL. Mogulii Dan Voiculescu, condamnat în 2014, și Sorin Ovidiu Vântu ajung la închisoare, iar Dinu Patriciu moare în același an din cauza unor afecțiuni de sănătate.
Tot în 2014, PNL se salvează in extremis printr-o alianță cu PDL, fostul partid al lui Traian Băsescu, iar aceste două formațiuni propun și susțin candidatura lui Klaus Iohannis, celebrul primar al Sibiului, la postul de președinte al României.
Klaus Iohannis câștigă în detrimentul lui Victor Ponta, prim-ministru și președintele PSD. Urmează un an dificil de coabitare între cei doi.
Românii sunt profund nemulțumiți de Guvernul Ponta, unul care încearcă să preia controlul politic al sistemului de justiție și să protejeze demnitarii corupți.
Tragicul accident de la Club Colectiv de la sfârșitul lunii octombrie 2015, în care 60 de tineri își pierd viața într-un incendiu, va duce la prăbușirea lui Victor Ponta.
Tot în 2015, în urma eșecului lui Victor Ponta la alegerile prezidențiale și la guvernare, PSD e preluat de Liviu Dragnea, un politician corupt, vicepremier, deja condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare în Dosarul Referendumului pentru furt de voturi.
Liviu Dragnea îi scoate pe social-democrați de la guvernare, fiind de acord să susțină politic un guvern format din tehnocrați, condus de Dacian Cioloș.
Guvernarea Cioloș e ca o gură de aer proaspăt pentru societatea românească, una abia ieșită din criză și extenuată de confruntările politice.
Cei mai mulți cetățeni au crezut că democrația din România nu va mai fi niciodată în pericol cu Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni și cu Dacian Cioloș la Palatul Victoria.
Dar stupoare, alegerile parlamentare din 2016, pe fondul luptelor interne din PNL și pe fondul greșelilor președintelui României și a demobilizării electoratului din mediul urban, Liviu Dragnea câștigă alegerile cu un neverosimil scor de 45,5%. PSD realizează ușor o majoritate parlamentară alături de Călin Popescu Tăriceanu, președinte ALDE. Și astfel, partida pro-corupție revine din nou la putere.
Așa s-au mișcat plăcile tectonice în politica românească până când Liviu Dragnea a preluat controlul absolut asupra parlamentului și asupra guvernului.
Trebuie spus că liderul PSD, unul dintre cei mai bogați oameni politici din Uniunea Europeană, dar și cel mai corupt, nu a avut decât un obiectiv politic după decembrie 2016 – acela de a nu fi condamnat la închisoare.
Pentru a-l atinge a folosit întregul aparat de partid, alianța cu ALDE și UDMR, a pus o presiune imensă pe instituții, pe magistrați, a mizat pe un discurs populist și anti-european, dar președintele Iohannis, Opoziția și societatea civilă au reușit să reziste atacului.
Pierderea alegerilor europarlamentare din 26 mai coroborată cu decizia completului de cinci judecători de la Curtea Supremă îl trimit la închisoare pe Liviu Dragnea pentru o perioadă de trei ani și jumătate.
La alegerile europarlamentare din 26 mai participă nouă milioane de electori, o cifră imensă pentru România, care stabilesc, pentru prima dată în istoria de după 1989, că peste 50% dintre cei cu drept de vot sunt anti-PSD. O realitate politică greu de imaginat în urmă cu un an. PNL a câștigat 27% voturi, USR-PLUS, 22,5, iar PMP, 5,2.
În urma acestui rezultat năucitor, PSD a intrat într-o criză profundă, încercând să păstreze guvernarea. În același timp, PNL face presiuni pentru a schimba guvernul, în timp ce alianța USR-PLUS se află în expectativă, preferând mai degrabă să rămână în opoziție până la alegerile generale de anul viitor.
Întrebarea care se pune în acest moment nu e ce vor liderii formațiunilor politice, ci ce se va întâmpla în continuare. Pentru asta, trebuie să aruncăm o privire în curtea fiecărui partid.
PSD se află într-o degringoladă totală. Viorica Dăncilă, un politician mediocru, s-a trezit președintele formațiunii după intrarea lui Liviu Dragnea la închisoare.
Forul de conducerea al formațiunii (CEX) a decis rămânerea la guvernare, dar acest lucru pare destul de complicat. Nemulțumirile cetățenilor sunt la cote înalte, președintele Klaus Iohannis va face mari presiuni asupra coaliției PSD-ALDE.
De asemenea, PNL și USR-PLUS sunt formațiuni nevoite să ofere ceva alegătorilor nemulțumiți.
În acest context, Guvernul Dăncilă e sufocat sub presiunea de a îndepărta oamenii lui Liviu Dragnea pe de-o parte, iar pe de altă parte de a recâștiga ceva din încrederea pierdută.
Viorica Dăncilă are șanse să rămână la guvernare doar dacă președintele Iohannis își dorește s-o țină la Palatul Victoria pentru a avea un sac de box în campania electorală pentru președinție.
PSD nu se va reforma nici acum, nici după ce va pleca de la putere. E un partid profund corupt. Povara a doi președinți condamnați la închisoare e prea mare pentru a supraviețui.
Nu există un membru în acest partid care să fi intrat în politică dezinteresat. PSD e o formațiune politică de oportuniști, de oameni care văd apartenența la aceast partid ca un mijloc de îmbogățire rapidă.
Nu există niciun fel de resursă umană, de energie creativă și bune intenții pentru relansarea PSD. E o formațiune care s-a autodevorat.
Viorica Dăncilă nu poate salva PSD, Adrian Năstase încearcă, dar el nu realizează cât de compromis e în societate. Orice efort de revenire va reprezenta un dezastru și mai mare.
Ion Iliescu, fost președinte al partidului, este acuzat de conspirație și ucidere din culpă în dosarele Revoluției și Mineriadei. E complicat ca o formațiune cu un asemenea bagaj de vinovăție și corupție să funcționeze.
PSD nu se va schimba, ci va încerca să supraviețuiască, să se agațe de putere până la următoarea oportunitate politică – o posibilă nouă criză socială, un cataclism economic sau politic astfel încât să revină în forță, dar de schimbat nu se va schimba niciodată.
PNL, sub conducerea lui Ludovic Orban, a reușit o minune. A câștigat alegerile europarlamentare cu cinci procente în fața PSD și a USR-PLUS.
Ludovic Orban a reușit să scoată “uselismul” din partid deși, chiar și în aceste zile, mai sunt membrii nostalgici. Aducerea lui Rareș Bogdan, realizator Realitatea TV, în partid și punerea lui pe primul loc pe listă împreună cu forța de tracțiune a președintelui Iohannis au creat din PNL principala forță politică a României.
Nici formațiunea liberală nu este una care a reușit să se modernizeze. Transparența deciziilor e la cote mici. Pentru europarlamentare nu s-au organizat alegeri în interiorul partidului, ci un “sondaj de opinie”.
Privilegiul fanariot al punerii pe lista de candidați a rămas o prerogativă a președintelui de partid.
Disperarea de a ajunge la guvernare cu orice preț ascunde încă “dorința” liberalilor de a profita de funcțiile publice.
În unele privințe, PNL seamănă cu PSD. Are mulți membrii preocupați mai degrabă de îmbogățirea individuală decât de serviciul public.
Mulți liberali sunt cercetați sau au fost cercetați și condamnați pentru fapte de corupție. Chiar liderul partidului a fost într-o astfel de situație, dar a făcut un pas înapoi până și-a rezolvat problemele cu justiția.
În PNL nu există o strategie de acaparare a sistemului de justiție, dar încă sunt mulți oameni politici neacomodați cu principiile responsabilității cheltuirii banului public.
Marea problemă a PNL este însă USR-PLUS, o alianță care a câștigat 22,4% procente din numărul de voturi, care aproape și-a triplat susținerea de la alegerile din 2016 când a intrat în Parlament cu un scor de 8%.
USR (Uniunea Salvați România), formațiunea înființată de Nicușor Dan care a părăsit-o între timp, este singurul partid adecvat la timpul său din România.
E singura formațiune care a desfășurat un proces electoral intern și transparent pentru desemnarea a 40 de candidați la europarlamentare.
Fiecare membru de partid a putut să se înscrie în cursă, a putut să-și facă o campanie și a votat lista finală și ordinea pe această listă.
Intrarea într-o alianță cu PLUS, formațiunea condusă de Dacian Cioloș, a reprezentat o decizie politică inteligentă care a dus la rezultatul spectaculos, dar trebuie spus că democrația internă din PLUS încă nu se ridică la nivelul celei din USR.
În lunile care vor urma, pe fondul prăbușirii PSD, vom asista la o competiție puternică între PNL și USR-PLUS. Deja există o controversă între Ludovic Orban și Dan Barna pe temele intrării la prezidențiale și candidatura lui Dacian Cioloș la alegerile prezidențiale.
Deși a luat mai multe voturi ca USR-PLUS, pentru a supraviețui competiției, PNL are nevoie să se modernizeze. E o diferență uriașă între lista de europarlamentari liberali și cea useristă în detrimentul primilor.
USR-PLUS a câștigat alegerile în mai toate marile orașe. Orice greșeală a liberalilor nu va face decât să transfere voturi spre USR-PLUS.
Mai mult, o intrare la guvernare a PNL fără USR-PLUS ar reprezenta o catastrofă pentru liberali. Practic, i-ar transforma pe cei din USR în câștigătorii alegerilor de anul viitor. De aceea, pentru liberali o intrare la guvernare cu orice preț și cât mai curând reprezintă, mai degrabă, o slăbiciune politică.
Un conflict deschis între PNL și USR-PLUS nu va însemna decât transmiterea către societate a unui mesaj de demobilizare. Pe de altă parte, o formațiune politică bazată pe transparență, principii și consecvență va fi greu de învins.
Klaus Iohannis, după aceste alegeri și victoria referendumului, este cel mai puternic om politic din România.
Are foarte puține șanse să piardă al doilea mandat de președinte. Și mai are și posibilitatea să joace rolul de arbitru între cele două blocuri politice reformatoare.
Dacian Cioloș, chiar dacă va candida, îi va fi greu să ajungă președinte în această rundă de alegeri, dar se înscrie al doilea la rând după Klaus Iohannis.
Fricțiunile dintre PNL și USR-PLUS se vor acutiza, iar liberalii vor fi tentați să atragă voturi de la ALDE și PSD decât să meargă pe calea reformatoare deschisă de USR. Această repoziționare poate duce la dispariția PSD, dar lasă deschisă calea unei formațiuni naționaliste și populiste.
CITIȚI ȘI:
