piața tienanmen – ziaristii.com

Pe 22 decembrie 1989, între orele 6.00 şi 12.00, Nicolae Ceauşescu şi-a trăit cu intensitate nebunească ultimele clipe la cârma ţării. Deşi totul se prăbuşea în jurul său, bătrânul dictator încă se mai gândea la o reprimare sângeroasă a demonstranţilor. Nu mai avea însă cu ce: Armata şi Securitatea îl abandonaseră. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.

Vineri, 22 decembrie 1989. La ivirea zorilor, în Capitală încă mai mirosea a praf de puşcă, după prăpădul făcut de forţele de represiune în timpul nopţii. Sângele oamenilor împuşcaţi în zona Sălii Dalles a fost spălat pentru a şterge urmele intervenţiilor violente, iar sloganurile anticeauşiste de pe ziduri au fost acoperite cu vopsea.

În sediul puterii, la CC al PCR, Ceauşescu îşi pregătea rezistenţa. Ordonase ca militarii să recurgă la orice mijloace pentru a opri mulţimea care se pregătea să vină spre Piaţa Palatului. Marele pericol era ca puhoiul să ia cu asalt reduta puterii comuniste.

Modelul Tienanmen

În acea zi istorică, Nicolae Ceauşescu s-a trezit la ora 6.00. “Pe la 6.30 s-a întâlnit cu fratele său, generalul Ilie Ceauşescu, adjunctul ministrului Apărării. Discuţia a avut loc în Cabinetul 1 din sediul CC. Ilie Ceauşescu venise să-i sugereze fratelui său să schimbe strategia şi să facă schimbările dorite de Moscova. Îl îndemna să fie mai conciliant, să negocieze. Dar şeful statului i-a dat exemplul chinezesc cu Piaţa Tienanmen şi i-a spus lui Ilie să plece”, explică istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Eugen Florescu, consilier de presă confirmă: “Ilie încerca să-i atragă atenţia că vin muncitorii de pe platformele industriale, iar Ceauşescu răspundea vesel: «Lasă, că în Piaţa Tienanmen au fost un milion, şi i-au pus la punct de nu s-au văzut!»“.

„Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!”

Nicolae Ceauşescu a primit raportul de dimineaţă. Secretarul său personal, Mihai Hîrjău, a reconstituit momentul. “În anticameră i-am găsit pe Dăscălescu şi pe Bobu. Aşteptau să iasă ori el, ori ea. În jurul orei 6.30 a ieşit Elena Ceauşescu, şi ei i-au spus că în oraş au început să apară concentrări de oameni în diferite puncte. Pe la gurile de metrou, pe la Pipera, la Turbomecanica. Ea a intrat în birou la Ceauşescu. A ieşit şi Ceauşescu, îmbrăcat sumar, într-un halat de baie, e greu de descris cum arăta. Avea o figură descompusă. Le-a dat indicaţia ca orice încercare de regrupare să fie reprimată cu brutalitate. A spus: «Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!». Și să fie aduse Gărzile Patriotice, să se facă apel la uzine.”

Ora 7.00: Ceaușescu l-a chemat pe Stănculescu

În ciuda avertismentelor primite de la Ilie Verdeţ (în seara de 21 decembrie) şi de la Ilie Ceauşescu (în dimineaţa de 22 decembrie), Nicolae Ceauşescu a continuat să creadă în “servirea cauzei”. El vedea totul ca pe o luptă eroică pentru salvarea socialismului mondial, grav ameninţat de înţelegerile sovieto-americane şi de agenţii care mişunau prin România. Inclusiv prin palatul său, căci dictatorul îşi suspecta apropiaţii că s-au dat cu duşmanul.

Secretarul Mihai Hîrjău a reţinut întâlnirea dintre Ceauşescu şi conducătorii ministerelor de forţă: “În jurul orei 7.00 i-a chemat înăuntru, în cabinet, pe Milea, Postelnicu şi Vlad. Au stat câteva minute şi au plecat precipitaţi la punctele lor de comandă, care erau stabilite de seara”.

Nemulţumit de informaţiile primite, Ceauşescu a încercat să grăbească schimbarea, care peste numai câteva ore îi va fatală. “La ora 7.00, Ceauşescu a cerut legătura cu Victor Stănculescu. Eu atunci am aflat că-l chemase de la Timişoara. Am sunat la cabinetul lui şi mi-a spus că este la Spitalul Militar. Am vorbit cu el, personal, la spital şi i-am spus că l-a chemat Ceauşescu. Mi-a spus că nu poate să vină, că are piciorul în ghips, dar îl poate trimite pe adjunctul său cu probleme de înzestrare. I-am spus lui Ceauşescu că Stănculescu nu poate să vină şi mi-a spus să-l chem pe Ilie Ceauşescu”, declara Hîrjău.

Două sticluțe de Courvoisier

Cei care au vorbit cu Ceauşescu în orele următoare au simţit mirosul de alcool fin pe care-l răspândea respiraţia acestuia. Niciun mister: dis-de-dimineaţă, dictatorul băuse două sticluţe mici de coniac Courvoisier, din “rezerva” şefului de cabinet Constantin Manea.

Câteva ore mai târziu, Ceauşescu şi-a găsit timp să-şi facă şi injecţia cu insulină pe care o neglijase de câteva zile. În mod normal, îşi injecta insulină de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, altfel glicemia îi creştea periculos de mult. Diabetul măcina tot mai serios sănătatea bătrânului dictator.

– Va urma –

———————————————

Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!

Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

———————————————