Disperarea îl face pe Ceaușescu să strige cât mai tare la americani, ca să priceapă sovieticii. Paralela Panama – România este uluitoare. Generalul Ceaușescu se recunoaște în generalul Noriega. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor” (Editura Adevărul, 2010).
Din 20 decembrie, mesajele din “Scînteia” devin tot mai străvezii. Aflăm că guvernul panamez acuză SUA de “terorism de stat împotriva unei ţări suverane şi independente”. Apoi, în ziarul partidului începe să se simtă, printre rânduri, spaima lui Ceauşescu de lichidare fizică.
“Trupe ale Statelor Unite au pătruns – din ordinul preşedintelui George Bush – pe teritoriul panamez. (…) Scopul agresiunii armate americane împotriva acestui mic stat nealiniat din America Centrală este, după cum preciza însuşi şeful Casei Albe, de a-l captura pe generalul Manuel Antonio Noriega, şeful guvernului panamez, şi a «restabili democraţia» în Panama. Proclamându-se «apărător al libertăţii», Statele Unite şi-au arogat «dreptul» de a aprecia, prin prisma propriilor interese, dacă un guvern al unui stat independent şi suveran este democratic sau nu.”
“Scînteia” menţionează şi dimensiunea trupelor trimise de americani în Panama. Paralelismul cu sovieticii care operau deja în România este uluitor! “La atacul neprovocat împotriva Republicii Panama au luat parte forţe aeriene şi terestre. Cel puţin 30.000 de militari americani participă la atacurile declanşate în cursul dimineţii împotriva a patru cazărmi panameze.”
Printre rândurile ziaristului anonim (în fond, Secţia de Presă a CC al PCR) răzbate satisfacţia că Noriega nu a fost capturat, dar se simte şi nevoia disperată de siguranţă a lui Ceauşescu în faţa intervenţiei sovietice. “Generalul Antonio Noriega «se află într-un loc sigur şi este hotărât să reziste», a declarat şeful gărzii personale a generalului la postul naţional de radio.”
“Scînteia” creează un paralelism perfect între Panama şi România, scriind despre “state mici” (a se citi Panama şi România) confruntate cu “superputeri” (SUA şi URSS). “Cu atât mai mult sunt de condamnat actele de agresiune brutală ale SUA împotriva unui stat mic, care îşi apără libertatea şi independenţa încălcate de o superputere. Este dreptul sacru al oricărui popor de a-şi hotărî singur modul de viaţă, regimul politic, conform năzuinţelor şi tradiţiilor sale.”
Ca să justifice nevoia de perpetuare a regimului său, Ceauşescu – demagogul perfect – este capabil să apeleze chiar şi la “năzuinţe” şi “tradiţii”, chiar dacă nu şi-a întrebat niciodată poporul, sincer şi neregizat, dacă vrea comunism sau capitalism, dacă vrea republică sau monarhie, dacă-l vrea pe Moş Crăciun sau pe Moş Gerilă. Şi nu i s-a părut nimic în neregulă când comuniştii, cocoţaţi pe tancurile sovietice, au falsificat alegerile din 1946, au preluat puterea în România, l-au alungat pe rege, au naţionalizat uzinele şi au confiscat pământurile. Oare acestea să fi fost, atunci, “năzuinţele” şi “tradiţiile” poporului român?!
***
Pe 22 decembrie, “Scînteia” e şi mai transparentă în privinţa spaimei lui Ceauşescu de a fi înlăturat, capturat şi lichidat. “Veştile sosite din Panama aduc noi amănunte, aproape incredibile pentru timpul în care trăim, în legătură cu practicile politicii americane. Astfel, purtătorul de cuvânt al Casei Albe a anunţat că SUA instituie un premiu de un milion de dolari pentru capturarea generalului Noriega şi o recom- pensă de 150 de dolari pentru eliminarea fiecărui luptător loial lui Noriega. Asemenea mijloace, incalificabile, constituie o autodemascare, care-i ţintuieşte la stâlpul infamiei pe cei ce recurg la asemenea metode.”
“Cei ce recurg la asemenea metode” – aici e cheia! Aici devine evident că nu Panama era problema lui “Nea Nicu”, ci chiar România. Şi nu americanii îi dădeau fiori, cât alţii care “recurg la asemenea metode”, aflaţi chiar aici, în coasta lui – în ţară, în oraş, în Piaţă, poate chiar şi în Palat…
Câteva ore mai târziu, la scurt timp după fuga lui Ceauşescu, “Scînteia” apare într-o ediţie specială, cu un nume coafat: “Scînteia poporului”. Aceiaşi ziarişti ne informează că “Dictatura a căzut, poporul e liber!”, iar pe prima pagină e inserată o explicaţie: “Ziarul nostru apare azi într-o ediţie specială, într-o expresie patriotică, nouă, adevărată, ca ziar al poporului”.
Chiar în ziua următoare, activiştii de presă produc un titlu care le arată măiestria atât de mult sugrumată de odiosul dictator: “Printre gloanţe şi branduri, Bucureştiul munceşte pentru ţară şi popor”.
Evoluţia ştirilor despre Panama în ziarul „Scînteia”
* 14 decembrie: “Republica Panama respinge amestecul SUA în treburile sale interne”
* 16 decembrie: “SUA atentează la independenţa Republicii Panama”
* 17 decembrie: “Panama: Apel la crearea unui front unit pentru apărarea independenţei ţării”
* 20 decembrie: “Guvernul panamez respinge ferm amestecul SUA în treburile interne ale ţării”
* 21 decembrie: “Un act inadmisibil, de o deosebită gravitate internaţională: agresiunea Statelor Unite împotriva Republicii Panama”
* 22 decembrie: “Agresiunea SUA împotriva Panama: o gravă şi condamnabilă manifestare a politicii de forţă şi dictat”.
– Va urma –
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.
„Scînteia” menţionează şi dimensiunea trupelor trimise de americani în Panama. Paralelismul cu sovieticii care operau deja în România este uluitor! „La atacul neprovocat împotriva Republicii Panama au luat parte forţe aeriene şi terestre. Cel puţin 30.000 de militari americani participă la atacurile declanşate în cursul dimineţii împotriva a patru cazărmi panameze.”
„Scînteia” creează un paralelism perfect între Panama şi România, scriind despre „state mici” (a se citi Panama şi România) confruntate cu „superputeri” (SUA şi URSS). „Cu atât mai mult sunt de condamnat actele de agresiune brutală ale SUA împotriva unui stat mic, care îşi apără libertatea şi independenţa încălcate de o superputere. Este dreptul sacru al oricărui popor de a-şi hotărî singur modul de viaţă, regimul politic, conform năzuinţelor şi tradiţiilor sale.”
Câteva ore mai târziu, la scurt timp după fuga lui Ceauşescu, „Scînteia” apare într-o ediţie specială, cu un nume coafat: „Scînteia poporului”. Aceiaşi ziarişti ne informează că „Dictatura a căzut, poporul e liber!”, iar pe prima pagină e inserată o explicaţie: „Ziarul nostru apare azi într-o ediţie specială, într-o expresie patriotică, nouă, adevărată, ca ziar al poporului”.
La întoarcerea de la Teheran, atmosfera la bordul aeronavei prezidenţiale era încordată. Nu numai din cauza evenimentelor de la Timişoara, ci şi a unei comunicări urgente de la agenţia oficială de presă, Agerpres. Informaţia venise prin telex la echipajul avionului.
În 1989, Noriega a devenit duşman al SUA şi trebuia înlăturat. El a fost acuzat de administraţia americană că a transmis informaţii confidenţiale Cubei lui Fidel Castro şi că a facilitat transferul de tehnologie sensibilă ţărilor comuniste din Europa de Est. Tot în cârca lui Noriega a fost pusă şi vânzarea de arme grupărilor comuniste din America Latină. Dintre acuzaţii nu a lipsit nici colaborarea cu traficanţii de droguri.
Grupajul este deschis de o ştire cu titlul: „Republica Panama respinge amestecul SUA în treburile sale interne”. Alături, conducerea României Socialiste critică dur amestecul marilor puteri în „treburile interne ale ţărilor suverane”.
Pe 15 decembrie, „Scînteia” ia o „pauză de Panama”. În pagina externă îşi face loc, în schimb, o „telegramă de felicitare” primită de Ceauşescu de la un prieten african: mareşalul Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga.
Ocupat cu şedinţa CPEx şi cu teleconferinţa, comandantul suprem îşi făcea timp să transmită indicaţii şi spre „Scînteia”: „Mai mult Panama! Mai mult Noriega!”.