Aly Elsiddig a scris, pe Facebook, ce i-a povestit Oreste despre Mircea Badea. O nouă confirmare că stării de penibil în care se bălăcește clovnul lui Voiculescu.
„Mi-a povestit Oreste o fază cu Mircea Badea, acest paraolimpic aflat într-o formă fizică supremă, înlocuind creierul cu mușchi perfect antrenați, din colon.
Într-o vară, iese Oreste cu Mirciulică, aka Mister KO, în parc la Tineretului, împreună cu alți tovarăși. Ăia relaxați, se discută diverse și se ajunge la sport, care cum se mai întreține.
Unul dintre ei zice că mai aleargă și el din când în când. Badea sare repede cu gura: te fac, fraiere, sunt în formă maximă, alerg zilnic cinci kilometri în regim de viteză; dacă ai tupeu, te fac chiar acum, sunt șmecher, păi cu fizicul ăsta nici jumătate de tură nu apuci când ajung eu la finiș. Ceilalți sar, «stai dracului cuminte, am ieșit la relaxare», dar nebunul deja era în tricou, sărea cu genunchii la gură, se încălzea.
Acceptă tipul până la urmă, se pun la start pe o tură de parc. Badea pleacă glonț, celălalt mai potolit. Restul se pun în așteptare și, după un timp, apare «victima». Mijesc ăștia gâtul, așteptând să-l vadă și pe Mirciulică acolo, în trena primului, trec și doi pensionari în cârje, Mircea nicăieri!
În final apare și Mirciulică, după cinci minute, gâfâind ca o locomotivă, negru la față. Nu zice nimic, își ia bluza și pleacă.
Se pune nebunul un an întreg pe antrenat intens, dă-i bandă și la înclinat și la orizontală, dă-i și împinge vagoane, numai cu gândul că l-a făcut ăla într-o seară în parc.
Peste un an, aceeași gașcă, tot în Tineretului, dar fără Badea inițial. Apare și Mirciulică direct echipat de alergat, se proptește în fața tipului și îl ia în primire – «giumbix, am venit să ne întrecem iar»! Rămân toți perplecși, și uitaseră de întâmplare, se uită la nebun, «stai, bă, potolit, ce ai?» «Nu, am venit să-ți arăt că sunt mai bun!» «Uite, Mircea – zice tipul -, consideră că ai câștigat, nu pot să alerg acum, tocmai am mâncat înainte să vii, am băut și o bere, recunosc, ești mai bun ca mine!» «Nu, ești un laș și un fricos, te dezbraci și alergi acum, nu mă interesează!» «Băi, nu alerg, nu am mai făcut sport de un an, nu sunt deloc în formă, am făcut și ceva burtă, abia am mâncat, ești mai bun, recunosc în fața tuturor, stai jos!»
Mircea nu se lasă și reușește să-l enerveze pe ăsta până cedează. Tot o tură, start, finiș, aceeași sosire cu Badea împins de o bătrânică care îl ajuta să treacă strada.
De atunci, nu a mai ieșit niciodată când venea și ăla.
Sunt convins că pentru giumbix fiecare secundă, până să se întâlnească cu statul paralel pe podea, a însemnat zeci de ore de pumni și picioare date în sac cu gândul că îi sparge fața motociclistului. Știu că pare puțin cinci secunde, dar timpul este relativ în funcție de rotație și gravitație și se poate dilata enorm în prezența unei găuri negre… la ficat”.
