Angel Tîlvar, noul ministru al Apărării propus de PSD și investit în funcție luni de președintele Klaus Iohannis, este fiul colonelului care a condus, timp de 20 de ani, Securitatea comunistă din județul Vrancea. Ascensiunea politică a acestuia este legată direct, conform presei locale, de această calitate a tatălui, care și-a plasat toate rudele în funcții după ce baronul Marian Oprișan (PSD) a ajuns președintele Consiliului Județean Vrancea, în 2000. Numirea fiului unui fost șef securist în postul de ministru al Apărării este o nouă palmă dată pe obrazul aliaților din NATO.
Iritat de faptul că presa a reamintit publicului cine e și de unde vine, Angel Tîlvar (60 de ani) a comentat luni, după numirea în funcție: „Mi-aș dori să trăiesc într-o țară în care dosarele de cadre să conteze mai puțin decât munca fiecăruia”.
Numai că ascensiunea politică a noului ministru al Apărării este în totalitate legată de calitatea de șef al Securității Vrancea a tatălui său, colonelul Petre Tîlvar.
Important nu e ce știi, ci pe cine știi: cum a ajuns profesorul de țară Angel Tîlvar ditamai parlamentarul cu 5 mandate la activ, deși în peste 20 de ani n-a auzit nimeni de el
Totul a început în anul 2000, la 10 ani după Revoluție, când Marian Oprișan (PSD) a devenit președintele Consiliului Județean Vrancea. Supranumit și „Portofel”, baronul PSD-ist fusese racolat de Securitatea locală înainte de 1989, ca informator, încă de când era minor, sub numele conspirativ „Renato”, după cum dezvăluia în perioada 2005-2007 fostul căpitan Lungu, de la Securitate. Ulterior, după ce a împlinit 18 ani, Marian Oprișan a primit în dosarele Securității indicativul „Alin”, spionându-i pe experții germani și italieni care veneau să preia importurile de textile de la Fabrica de Confecții Focșani. Fiind șeful Securității pe județ, colonelul Petre Tîlvăr avea acces la toate aceste dosare compromițătoare, după cum relata presa în 2015.
Așa se face că, imediat după ce Oprișan a ajuns președintele CJ Vrancea, în 2000, toate rudele fostului comandant al Securității din județ și-au început furtunoasa ascensiune către posturi și funcții liniștite și bine remunerate. Dana Negulescu, fiica fostului colonel de Securitate a fost angajată la Consiliului Județean și promovată apoi șefă de birou. Ginerele Traian Negulescu e și el avansat director la Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național Vrancea. Fiul Angel Tîlvăr, până atunci profesor într-un sat din județ, este băgat în Parlament, unde-și începe lunga și discreta carieră de politician. Tîlvăr e azi la al 5-lea mandat, fie de deputat, fie de senator! În perioada 2014-2015, el a ami avut o scurtă aventură în Guvernul Ponta, când i s-a dat postul de ministru delegat pentru românii de peste hotare – cu aceeași prezență discretă ca și în Parlament.
Numirea în funcții-cheie la București a unor persoane care au avut legătură cu fosta Securitate a fost o permanentă sursă de probleme și suspiciuni din partea aliaților occidentali
Menținerea României sub controlul fostei Securități și al aparatului partidului comunist de dinainte de 1989 a reprezentat de-a lungul timpului nu doar o enormă frână în calea dezvoltării țării și o sursă de nesecată corupție, dar și o problemă majoră în relația cu partenerii euro-atlantici.
Cel mai cunoscut episod, care a făcut ca România să fie izolată din nou, practic, vreme de 7 ani după 1990, a fost numirea de către Ion Iliescu a spionului Mihai Caraman, singurul ofițer de informații român decorat de KGB, în funcția de director al Serviciului Român de Informații în perioada 1990-1992. Acest gest scandalos, o sfidare directă a Occidentului, a șters într-o secundă toată bunăvoința cu care era privită România pe plan internațional după Revoluția din 1989.
Generalul Caraman fusese șeful rezidenței de spionaj de la Paris și în anii 1960 a organizat o rețea care a sustras documente de la Cartierul General al NATO pe care le-a livrat KGB-ului rusesc. În 1968, după căderea „rețelei Caraman”, ofițerul a fost retras la timp de puterea de la București, devenind șeful diviziei de contrainformații de la DIE (Direcția de Informații Externe), precursorul actualului SIE.
După căderea regimului comunist, numirea de către Iliescu a lui Caraman la conducerea nou-înființatului SIE a fost pentru americani dovada că noua putere de la București rămăsese pe orbita Moscovei. România a fost ultima țară din Europa de Est care a renunțat la statutul de satelit al Rusiei.
Încă un ministru „doctor” pe munca altora. În perioada 2010-2012, angajați ai Muzeului Vrancea ar fi fost siliți să muncească la lucrarea de doctorat a lui Angel Tîlvăr
Luni, după numirea lui Angel Tîlvar în funcție de către președintele Klaus Iohannis, a mai ieșit la iveală un amănunt despre noul ministru al Apărării: lucrarea de doctorat a acestuia a fost scrisă de alții! În 2020, o angajată a Muzeului Vrancea le-a declarat procurorilor DNA, potrivit publicației locale Ediție de Vrancea, că a fost obligată – primind sarcină de serviciul de la directorul de atunci al muzeului – ca timp de 3 ani, între 2010-2012, să muncească la lucrarea de doctorat a fiului fostului șef al Securității din județ.
Totul a plecat de la fostul contabil șef al Muzeului Vrancea, Ionel Marin, care s-a dus la DNA și a denunțat în 2017 (acum peste 5 ani) mai multe abuzuri și ilegalități din instituția aflată sub „pălăria” baronului PSD Marian Oprișan. Printre altele, contabilul menționa: „Am aflat de la una din angajatele de la Muzeul Vrancei că a fost pusă de directorul muzeului, Horia Dumitrescu, să-i tehnoredacteze lucrarea de doctorat lui Tîlvăr“.
Căutată de procurori, femeia a confirmat totul, oferind și detalii: „Am fost solicitată de către directorul muzeului Dumitrescu Corneliu Horia pentru tehnoredactarea unei lucrări de doctorat a senatorului Angel Tîlvăr. Astfel, după lucrarea inițială pusă la dispoziție de către Angel Tîlvăr, împreună cu domnul director Horia Dumitrescu am corectat, modificat și finalizat pe parcursul a trei ani de zile lucrarea respectivă (în perioada 2010 – 2012 – n. red.). Nu-mi amintesc titlul lucrării însă redactarea a avut loc pe calculatorul instituției aflat în biroul domnului director. Rezumatul tezei de doctorat a fost întocmit în aceleași condiții ca și lucrarea, respectiv de către mine împreună cu directorul Horia Dumitrescu, tot pe calculatorul instituției. În urma redactării lucrării nu am obținut niciun beneficiu fiind o sarcină serviciu dispusă de către directorul Horia Dumitrescu“.
Prinși asupra faptului, parlamentarul Tîlvăr și directorul Dumitrescu au dat declarații contradictorii.
Proaspătul ministru confirma, la vremea respectivă, că i-a pus pe alții să „facă observații” asupra lucrării de doctorat: „Sprijinul pe care l-am cerut lui Horia Dumitrescu a constat în corectarea lucrării cu observații, dintre care unele le-am considerat utile, iar altele nu. În vederea redactării lucrării de doctorat am solicitat unui prieten să mă ajute în acest sens, pe baza ciornelor olografe. Nu știu în ce măsură a fost utilizată tehnica Muzeului Vrancei la conceperea lucrării”.
Numai că directorul Horia Dumitrescu nega vehement acest lucru. El menționa că l-a sprijinit pe Tîlvăr prin ”câteva informații tehnice privind modul de așezare a bibliografiei la sfârșitul lucrării”, neavând vreo contribuție la întocmirea lucrării. Dumitrescu susținea că nu a corectat sau modificat lucrarea lui Tîlvăr.
Dosarul „doctorului Tîlvăr” a rămas îngropat la DNA Galați, iar fiul fostului comandant al Securității Vrancea a ajuns acum ministrul Apărării.
