Gafa de politică externă comisă de premierul român Marcel Ciolacu, care a anunțat prin surprindere în timpul întâlnirii cu cancelarul german Olaf Scholz că România solicită prezența unor trupe germane permanente, a pus într-o situație penibilă țara noastră. Cancelarul Scholz n-a răspuns nimic pe moment, dar miercuri după-amiază Guvernul Germaniei a anunțat că refuză această cerere.
Făcută, cel mai probabil, dintr-o prea mare dorință de a le fi pe plac partenerilor occidentali, pentru ca aceștia să-l accepte când va candida pentru președinția României, declarația liderului PSD a fost negândită și total inoportună.
În primul rând, Ciolacu nu avea dreptul, ca premier, să inițieze o astfel de propunere. Politica externă e apanajul președintelui țării, iar invitarea unor trupe străine să staționeze pe teritoriul României se face de către președinte cu aprobarea Parlamentului.
În al doilea rând, situația a fost de-a dreptul penibilă pentru că, în mod evident, germanii n-au știut dinainte ce avea să propună Ciolacu. În întâlniri de asemenea nivel nu se abordează subiecte-surpriză, care să nu fi fost convenite de specialiștii celor două părți în prealabil.
În al treilea rând, acest tip de colaborări se face prin negocieri îndelungate, iar în interioriul NATO lucrurile sunt de multă vreme clarificate. Germania a primit misiunea să susțină țările baltice, în timp ce Franța susține România – Parisul a trimis încă de anul trecut forțe în țara noastră, militarii francezi antrenându-se cu cei români. Propunerea lui Ciolacu – făcută din prostie sau slugărnicie, are mai puțină importanță – vine să încalce aceste protocoale negociate de multă vreme și e de natură să jignească Franța.
În sfârșit, refuzul germanilor pune România într-o situație jenantă și va naște, bineînțeles, valuri de speculații pe rețelele de socializare, dând muniție propagandei putiniste.
Și mai umilitor este că răspunsul a fost dat miercuri de un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din Germania (deci nu de omologul premierului român, ci de un funcționar situat mult mai jos pe scara ierarhică). Acesta a spus că Germania „nu este obligată” să trimită o brigadă în România, deoarece are deja o cooperare militară strânsă cu Lituania în cadrul NATO, iar România are o cooperare similară cu Franța!
Din acest punct de vedere, precedentul premier Nicolae Ciucă măcar a evitat astfel de situații absolut penibile și umilitoare pentru diplomația românească.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Un episod foarte important, petrecut marți, în conferința comună a premierului român Marcel Ciolacu și a cancelarului german Olaf Scholz, a trecut neobservat în presa din țară: șeful Guvernului de la București a făcut o cerere neașteptată, care ține de președintele țării și de Parlament nu de primul ministru. Ciolacu i-a spus lui Scholz, spre aparenta surprindere a acestuia, că pe teritoriul României trebuie să existe baze militare germane permanente!
De la numirea sa în funcție, Marcel Ciolacu este într-o mare ofensivă de imagine atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Toate gesturile și acțiunile sale sugerează ambiții majore ale președintelui PSD, pe care sistemul pare să-l fi ales ca să-l propulseze ca urmaș al lui Iohannis la Cotroceni în 2024.
Marți, într-o conferință de presă comună cu cancelarul german Olaf Scholz, ținută în timpul vizitei făcute în Berlin, premierul Marcel Ciolacu a surprins pe toată lumea cu următoarea afirmație: „Cred că pe teritoriul României trebuie să existe trupe germane permanente”. Doar câteva secunde mai târziu, el a întărit ideea, pentru a nu lăsa vreun dubiu că ar fi spus lucrul respectiv din greșeală: „Sper ca, în curând, să avem pe teritoriul României militari germani permanenți. Este evident că (în Ucraina – n. red.) va fi un conflict de lungă durată”.
Conform Capitolului II, Articolele 3 și 4 ale Legii 291 din 2 noiembrie 2007, înființarea pe teritoriul României a unor comandamente ori baze militare străine se face cu aprobarea Parlamentului. În situaţia în care intrarea și staționarea forțelor armate străine în România nu se execută în baza prevederilor unor tratate internaţionale la care România este parte, Preşedintele României solicită încuviinţarea Parlamentului.
Singurul caz în care apare implicat premierul este când poate propune președintelui intrarea forțelor armate străine în România „potrivit angajamentelor asumate prin tratate internaționale”. Dar în acest caz nu există niciun angajament internațional semnat de România cu Germania pentru ca Berlinul să trimită forțe militare în țara noastră.
Inițiativa de a cere și primi trupe germane pe teritoriul României aparține președintelui țării, care, așa cum am scris mai sus, solicită încuviințarea Parlamentului. Tot președintele este, conform atribuțiilor din Constituție, cel care face politica externă a României. Ciolacu nu avea de ce să facă aceste declarații într-un domeniu care nu-l privește.
Toate bezelele pe care Ciolacu le face occidentului, în ultimele săptămâni, sunt de natură să trimită semnale că este de încredere. Există toate semnele că președintele PSD are ca obiectiv câștigarea alegerilor prezidențiale de anul viitor. Pentru aceasta, sistemul îi pregătește un tur doi cu extremistul George Simion, mizându-se pe faptul că românii nu vor avea încotro și-l vor alege pe Ciolacu.
Privite din acest unghi, declarațiile făcute la întâlnirea cu cancelarul german au un sens. Olaf Scholz nici măcar nu i-a răspuns lui Marcel Ciolacu la propunerea de a trimite trupe germane permanente în România – foarte probabil, nu a știut dinainte ce urma să spună românul. Singurul mod în care Ciolacu poate deveni relevant pe această temă de discuție este dacă ajunge președintele țării.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a transmis luni un mesaj foarte puternic anunțând că România, Bulgaria și Croația îndeplinesc criteriile de aderare la Spațiul Schengen și că le va susține pentru a deveni membre cu drepturi depline ale acestui tratat.
Germania a fost, multă vreme, liderul grupului de țări care s-a opus aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen. Acum, Olaf Scholz dă tonul unei schimbări majore de direcție. Citat de Reuters și AFP, șeful Guvernului german a menționat: „Croația, România și Bulgaria îndeplinesc toate cerințele pentru a deveni membri plini ai Schengen. Schengen este una din cele mai mari realizări ale Uniunii Europene şi trebuie să o protejăm şi să o dezvoltăm. Asta înseamnă, de altfel, închiderea golurilor rămase. Voi lucra pentru a-i vedea cum devin membri cu drepturi depline“.
Aderarea României la Spațiul Schengen, unul în interiorul căruia mărfurile circulă libere, fără controale și taxe vamale, e așteptată de circa un deceniu de țara noastră. Ca prime și imediate efecte ale aderării ar fi creșterea atractivității pentru investitorii străini care vor să vină în România și dispariția cozilor interminabile de TIR-uri de la granițele României cu Ungaria. Scade astfel substanțial timpul de livrare a produselor, ceea ce crește rentabilitatea economică.
Singurul obstacol important în calea aderării României la Spațiul Schengen ar rămâne, acum, Olanda, dar această țară urmează, de obicei, linia Germaniei.
Aderarea la Spațiul Schengen era legată de respectarea Mecanismului de Cooperare și Verificare pe Justiție (MCV). România era monitorizată pe MCV încă de la aderare, deoarece politicienii noștri au refuzat sistematic să producă reforma promisă din Justiție și eliberarea magistraților de sub influența politică.
Semnale că existau discuții în culise în privința ridicării MCV și a aderării României la Spațiul Schengen existau de câteva luni. În ultimele zile a fost mare agitație în Guvern și coaliție, care încearcă să treacă proiectele pe legile justiției cât mai repede cu putință prin Parlament. Guvernul le-a adoptat deja pe 24 august și le-a trimis Legislativului, pentru a fi dezbătute.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cancelarul Olaf Scholz a anunțat oficial, într-un interviu acordat televiziunii publice ARD și citat de Agerpres, că Germania reintră în cursa înarmărilor după 77 de ani în care a evitat acest lucru, deși ar fi avut posibilitatea financiară s-o facă. Motivul pentru care clasa politică germană a decis o schimbare bruscă de direcție în politica apărării l-a reprezentat dușul rece servit de Vladimir Putin în zorii zilei de 24 februarie 2022, când Rusia a început invazia Ucrainei.
Germanii au fost ferm convinși, în ultimele decenii, că legăturile economice create cu Rusia îl vor împiedica pe Putin să folosească forța armată într-o manieră atât de violentă. Berlinul a refuzat să aloce 2% din PIB pentru apărare chiar și atunci când, în urmă cu câțiva ani, președintele american Donald Trump a somat țările membre NATO să se achite de această obligație trecută în tratatul de alianță.
După 24 februarie, germanii au înțeles însă brusc că, fără protecția SUA și a Marii Britanii, ar fi complet lipsiți de apărare în fața unui agresor cinic, superînarmat și gata de orice pentru a-și atinge scopurile. Problema n-ar reprezenta-o nivelul de pregătire sau calitatea echipamentului, ci cantitatea foarte redusă.
Germania avea în februarie 183 de tancuri operaționale, de 20 de ori mai puține decât flota activă a Rusiei
Germania are, la ora actuală, 266 de tancuri, din care operaționale sunt doar 183 – comparativ cu Rusia, care avea la începutul invaziei ucrainene peste 3.500 de tancuri operaționale și rezerve de alte 10.000.
Numărul tunurilor autopropulsate este de numai 121, din care 94 erau operaționale anul trecut. Lansatoare multiple de rachete erau 38, iar numărul avioanelor multirol Eurofighter Typhoon și Tornado era de doar 216 (Rusia se estima, în februarie, că dispune de circa 1.400 de avioane de vânătoare și multirol).
Guvernul federal pare să fi fost cuprins de panică după șocanta trezire la realitate din februarie. În scurt timp, cancelarul Olaf Scholz a propus, iar coaliția din Parlament a aprobat disponibilizarea urgentă a 100 de miliarde de euro pentru cumpărarea de armament, mărirea efectivelor și modernizarea echipamentelor deja existente.
Dintr-o dată, Germania va deveni țara cu al doilea cel mai mare buget din NATO rezervat apărării, după SUA. La nivel mondial, va fi a treia, fiind depășită și de China.
Scholz: „Cea mai mare armată convenţională din Europa din cadrul NATO este pe cale să fie construită”
„Vom cheltui în medie 70-80 de miliarde de euro pe an pentru apărare”, a anunțat Olaf Scholz. „Cea mai mare armată convenţională din Europa din cadrul NATO este pe cale să fie construită, iar acest lucru este important pentru capacitatea de apărare a NATO în ansamblu“, a adăugat șeful Guvernului de la Berlin.
Prin comparație, SUA cheltuiește anul acesta 780 de miliarde de euro, China – 225 de miliarde, Marea Britanie – 70, Rusia – 53 (la care se adaugă alți 10 miliarde în mod excepțional, decizie luată luna trecută).
Germania are, față de majoritatea celorlalte țări, marele avantaj că dispune de o industrie ultraperformantă, cu tehnologie de vârf și o mare experiență în producerea de echipamente militare. Producerea armamentului se va face astfel în curtea proprie, fără să depindă de livrările și mentenanța unor firme străine.
Decalajul de recuperat este însă unul destul de mare. După 1990, armata Germaniei s-a micșorat permanent. În 1990, țara avea circa 500.000 de militari. Anul acesta, înainte de începerea războiului, mai dispunea de numai 183.000 – adică mai puțini decât forțele alocate de Putin invaziei din Ucraina.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vladimir Soloviov, propagandistul TV favorit al liderului de la Kremlin, s-a dezlănțuit violent la adresa Germaniei și a cancelarului Olaf Scholz, după mai multe poziții exprimate public de Guvernul de la Berlin în favoarea Ucrainei.
În emisiunea sa de pe canalul Rusia 1 (principala televiziune a regimului Putin), Vladimir Soloviov l-a atacat direct pe cancelarul german Olaf Scholz.
Delirul fascist al lui Soloviov
„Olaf Scholz este foarte dur în ultima vreme. A declarat că va ajuta Ucraina cu bani și armament, «până când Putin realizează că a făcut o greșeală majoră».
Scholz, ascultă aici: nu Putin a făcut o greșeală fatală, ci Gorbaciov, când a permis celor două Germanii să se reunifice! Aceea a fost o greșeală.
Tovarășul Stalin a greșit atunci când a decis să permită existența Germaniei.
Tu, molie, îndrăznești să spui ceva despre Rusia?
De ce să aprovizionăm Germania cu gaz, din moment ce germanii au început să trimită artilerie grea în Ucraina?
De ce permitem existența industriei care ne omoară soldații?
Să ardă, cu toții, în focurile iadului!”
Olaf Scholz: „Ucraina are nevoie de un plan Marshall întins pe mulți ani, de multe miliarde„
Cancelarul Olaf Scholz a afirmat marți că decizia guvernului german de a furniza arme Ucrainei este una corectă și „de anvergură”.
„Acest lucru este necesar acum”, le-a spus Olaf Scholz membrilor grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat.
Scholz a arătat că populația germană a susținut decizia de livrare a armamentului greu în Ucraina.
Declarațiile cancelarului german vin după ce prima livrare de armament greu german a ajuns în Ucraina, la patru luni de la începutul invaziei ruse.
Este vorba despre șapte tunuri autopropulsate Panzerhaubitze 2000. Aceste obuziere pot lovi ținte aflate până la 40 de kilometri.
Lentoarea cu care Germania a livrat Ucrainei arme a fost criticată atât pe plan intern, cât și extern. Acum, după ce livrările de armament greu au început să se concretizeze, Olaf Scholz a reiterat că Rusia trebuie să pună capăt războiului şi a subliniat dreptul Ucrainei de a exista ca ţară liberă.
„Tot ceea ce facem are ca scop acest lucru”, a mai spus Scholz, indicând că „va fi nevoie de un nou Plan Marshall, de multe miliarde de euro, pentru reconstrucția țării după război, iar procesul va dura ani de zile”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Informații șocante sunt transmise de presa occidentală din Kiev, acolo unde în culise se așteaptă ca liderii celor trei mari puteri economice ale Uniunii Europene să facă presiuni asupra Ucrainei să cedeze în fața Rusiei! Un consilier al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski a dezvăluit presei germane temerile Kievului, după ce Emmanuel Macron, Olaf Scholz și Mario Draghi, veniți în capitala ucraineană, au făcut declarații oficiale de susținere a țării invadate de armatele lui Putin.
Conform BBC, e de așteptat ca liderii Franței, Germaniei și Italiei să aibă o altă abordare în spatele ușilor închise, după ce în public s-au arătat solidari cu poporul ucrainean și au vizitat Irpin, localitate de la periferia Kievului distrusă de invadatori în martie.
Departe de ochii publicului vor avea însă loc discuții dure, cred ucrainenii. Consilierul lui Zelenski spune că trioul „va exercita presiuni“ pentru „a face concesii care să pună capăt războiului declanșat de Putin“, scrie BBC. Acestea se traduc, simplu, prin renunțarea la teritoriile deja ocupate de Rusia: Crimeea, Donbass, plus zona din sudul țării, cu orașele Mariupol, Melitopol și Herson.
O ruptură în interiorul UE: țările din Europa Centrală și de Est se apropie de SUA pe măsură ce își pierd încrederea că Franța și Germania sunt dispuse să le protejeze în fața agresiunii ruse
Președintele francez Macron a făcut deja unele declarații miercuri, în România, când a spus că țara sa este, desigur, alături de Ucraina, dar Rusia va rămâne tot acolo și „Zelenski va trebui să negocieze cu Rusia”. Francezul a spus că Europa nu e în război cu Rusia și că nimeni nu vizează distrugerea poporului rus mâine – deși în acest moment Ucraina e țara invadată, iar poporul ucrainean e cel amenințat cu exterminarea în mod direct de liderii ruși.
Kievul dorește să adere la Uniunea Europeană, iar de aici decurge o altă temere: că liderii europeni ar putea șantaja Ucraina, să accepte cedarea de teritorii în favoarea Rusiei ca să primească statutul de țară candidată la intrarea în UE.
„Europa a prezentat un front unit în primele zile ale invaziei, dar recentele dezacorduri privind boicotarea gazului rusesc în timpul ultimei runde de sancțiuni energetice ale UE reflectă perspective diferite și preocupări politice și economice în diferite capitale ale UE“, scrie BBC.
Până acum, Zelenski a fost ferm: Ucraina nu va ceda niciun metru din teritoriul său. SUA și Marea Britanie îl susțin necondiționat. În interiorul UE a apărut o fractură. În timp ce Polonia, Cehia, Slovacia, țările baltice se situează ferm de partea Ucrainei, pe care o sprijină masiv cu armament și alte resurse, Germania, Franța și Italia sunt mult mai reținute.
Această falie se va adânci, anticipează experții în politică internațională, țările din Estul și Centrul Europei pierzându-și încrederea în garanțiile pe care le oferă „motorul” franco-german al UE. Acest lucru va duce la o apropiere de Statele Unite, văzută ca singura mare putere capabilă și dornică să le asigure independența în cazul unui atac al lui Putin.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Actualul lider al Germaniei, cancelarul Olaf Scholz, are un trecut cât se poate de tulbure, care explică pe deplin comportamentul duplicitar și ezitant al Guvernului de la Berlin în raport cu Rusia după declanșarea războiului din Ucraina. Aceasta pare a fi concluzia trasă de celebrul istoric dr. Hubertus Knabe, care publică un incendiar editorial pentru publicația britanică Daily Mail. Knabe arată că Olaf Scholz a fost marxist fanatic, unul dintre cei mai vehemenți atacatori ai NATO și SUA și susținători ai URSS, întreținând înainte de 1989 legături absolut dubioase cu autoritățile Germaniei comuniste, unde se simțea ca acasă și beneficia de un statut privilegiat.
Fără să o spună cu subiect și predicat, istoricul Hubertus Knabe sugerează cât se poate de străveziu că Olaf Scholtz a fost – și poate chiar mai este – cel puțin un agent de influență al Moscovei în tinerețe, dacă nu cumva de-a dreptul spion al Rusiei comuniste. În orice caz, Knabe îl caracterizează pe actualul cancelar drept un „idiot util” al Kremlinului!
Așa s-ar explica pe deplin faptul că Germania a fost principala frână, în ultimele trei luni, în calea unor măsuri dure de sancționare a Rusiei după invadarea Ucrainei, precum și că până acum Guvernul de la Berlin a rămas singurul – dintre cele ale marilor puteri occidentale – care n-a ajutat consistent Ucraina pe plan militar.
Hubertus Knabe a ales presa britanică pentru aceste dezvăluiri șocante pentru că, după cum scrie chiar el în finalul editorialului, publicarea textului i-a fost blocată în Germania! Mai multe instituții media au refuzat să-l difuzeze, ulterior – relatează istoricul – apărând în schimb o poveste falsă despre presupusa urmărire a lui Scholz de către STASI.
Portretul făcut lui Olaf Scholz de istoricul Hubertus Knabe
* La începutul carierei sale politice, în Hamburg, Olaf Scholz a fost un marxist fanatic.
* În plin Război Rece, adică în anii 1980, când amenințarea sovietică era o realitate cât se poate de concretă pentru Germania federală, actualul cancelar s-a situat deschis de partea URSS, criticând vehement SUA și NATO.
* Ajuns vicepreședinte al organizației de tineret a Partidului Social-Democrat, Olaf Scholz a avut o retorică furibundă la adresa Alianței Nord-Atlantice și a americanilor. După ce URSS a escaladat criza, orientând sute de rachete nucleare către Occident, NATO și SUA au fost chemate de cancelarul de atunci al R. F. Germania să întărească apărarea țării, ceea ce a provocat isteria lui Scholz. Acesta a ținut o serie de discursuri violente, acuzându-i pe americani de imperialism și declarându-i principalii inamici ai păcii! Asta, în timp ce URSS masa la granițele Europei Occidentale focoase nucleare și cantități uriașe de echipamente militare.
Olaf Scholz era, în anii 1980, un marxist fanatic și un cal troian al Rusiei sovietice în Germania de Vest: vitupera împotriva americanilor și a NATO, întreținea relații dubioase cu autoritățile est-germane, închidea ochii la abuzurile comise împotriva conaționalilor persecutați din RDG și urma politicile Moscovei, scrie istoricul german care i-a cercetat amănunțit trecutul actualului cancelar al Germaniei
* Poziția minorității marxiste conduse de Scholz era, în acea perioadă, că „Uniunea Sovietică trebuie să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite“!
* Până în 1989, Scholz a avut legături foarte strânse cu autoritățile comuniste din Germania comunistă – R. D. Germană –, lucru pe care ulterior a încercat să-l ascundă. În intervalul 1983-1989 a intrat în țara vecină de 9 ori, beneficiind de statut privilegiat atât la controalele vamale, cât și în interiorul RDG, țară controlată complet de sovietici.
* În timp ce alți vest-germani care-și vizitau rudele în Germania de Est erau hărțuiți și urmăriți permanent de STASI (temuta poliție politică a regimului comunist), Scholz nu a avut nici măcar dosar de urmărire. Pentru orice om familiarizat cât de cât cu acea perioadă, asta nu poate însemna decât un singur lucru: actualul cancelar german era „omul rușilor”.
* Scholz s-a întâlnit în repetate rânduri cu liderii est-germani, conducând delegații ale radicalilor din mișcarea socialistă vest-germană.
* S-a exprimat vehement împotriva programului prin care Ronald Reagan a și înfrânt, de fapt, URSS, scutul anti-rachetă operațiunea numită „Războiul stelelor”.
* Nu doar în privința politicii externe de securitate s-a poziționat Scholz de partea rușilor și a regimurilor dictatoriale comuniste, ci și atunci când a fost vorba despre compatrioții săi din Germania de Est. În timp ce STASI urmărea, aresta și deporta sute de persoane care erau considerate disidenți, Scholz venea în Berlinul de Est și lăuda Guvernul comunist pentru politicile sale moderate și constructive!
* Istoricul german subliniază că a descoperit în arhive documente indubitabile că Scholz și-a aliniat politica, permanent, cu cea a URSS, și nu cu cea a țării sale și a SUA.
* Astăzi vedem că, deși de la acele evenimente au trecut peste 30 de ani, Olaf Scholz continuă să joace cartea Rusiei, spune istoricul Hubertus Knabe, ceea ce-l face pe Putin “să-și frece mâinile de bucurie”.
Mai jos, traducerea editorialului incendiar din „Daily Mail” prin care doctor Hubertus Knabe îl demască pe actualul cancelar german Olaf Scholz ca având un trecut de aliat și strâns colaborator al Rusiei comuniste.
„Liderul Germaniei este atât de blând cu Rusia pentru că este un fost marxist care a atacat NATO și s-a înclinat în fața Moscovei?”, se întreabă istoricul de elită dr. Hubertus Knabe
Istoricul german Hubertus Knabe relatează, în editorialul său din Daily Mail, că a încercat să publice detaliile despre trecutul Olaf Scholz ca om al Moscovei în presa germană, dar a fost cenzurat!
„Politicieni de rang înalt din toată lumea occidentală au vizitat Ucraina în ultimele săptămâni.
Boris Johnson a luat parte la una dintre cele mai memorabile vizite externe din mandatul său de prim-ministru, când s-a plimbat luna trecută prin centrul Kievului împreună cu președintele Zelenski, în timp ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au arătat, de asemenea, sprijinul lumii libere pentru o democrație în pericol.
Cu toate acestea, un politician occidental de rang înalt a păstrat o tăcere ciudată cu privire la o posibilă vizită în Ucraina: cancelarul german Olaf Scholz.
Și de ce ar putea face asta?
Scholz, la fel ca mulți membri ai Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), se prezintă ca un tehnocrat blând și un pragmatic de centru-dreapta al partidului. Dar el are un trecut politic surprinzător.
La începutul carierei sale politice, Scholz – care a crescut în Hamburg, în ceea ce era pe atunci Germania de Vest – nu era doar un marxist convins, ci și un adept înfocat al așa-numitei «mișcări pentru pace».
Aceasta a portretizat NATO și America ca pe niște războinici iresponsabili. În multe probleme de securitate, el s-a situat în mod deschis de partea Kremlinului.
Instigatorul
În 1982, când Scholz a devenit vicelider al Tinerilor Socialiști, Războiul Rece era la apogeu, iar perspectiva unui duel nuclear între Moscova și Occident părea foarte posibilă.
În decembrie 1979, trupele sovietice invadaseră Afganistanul, după ce Kremlinul a reorientat sute de rachete nucleare cu rază intermediară de acțiune spre Europa de Vest.
NATO a contracarat acest lucru prin amplasarea propriilor rachete americane în Europa, cu sprijinul și încurajarea cancelarului de atunci al Germaniei de Vest și lider al SPD, Helmut Schmidt.
Ce a avut de spus tânărul și înflăcăratul Scholz despre acest lucru? În eseuri și discursuri, el a atacat «strategia agresivă-imperialistă a NATO» și pe susținătorii săi «de dreapta» din propriul său partid de centru-stânga.
La fel ca mulți tineri marxiști din Occident, Scholz vedea în NATO și în SUA principalul inamic și amenințare la adresa păcii – și nu în URSS.
De aceea, așa cum s-a stabilit, a «colaborat» în mod activ cu politicienii și funcționarii est-germani în lupta dintre Est și Vest.
Se știe că Scholz a călătorit în mod regulat în RDG – așa-numita «Republica Democrată Germană», nu că ar fi existat ceva democratic în satelitul sovietic cunoscut și sub numele de Germania de Est.
În mod remarcabil, a trecut granița de nouă ori în total între septembrie 1983 și iunie 1988.
Autoritățile de frontieră din RDG au fost întotdeauna instruite să îl scutească pe Scholz de «schimbul forțat» – banii pe care vizitatorii occidentali îi dădeau și care reprezentau o taxă de frontieră – și să îi acorde o «autorizație deosebit de preferențială și politicoasă».
În acea perioadă, germanii de Vest obișnuiți care treceau granița pentru a-și vedea rudele, așa cum am făcut-o eu, nu numai că trebuiau să dea bani, dar erau hărțuiți în mod obișnuit de polițiștii de frontieră și adesea urmăriți de agenți secreți ai mult-temutei STASI.
Cu toate acestea, Scholz a fost tratat cu covorul roșu de către conducerea est-germană.
Am găsit documente esențiale în Arhivele Federale ale Germaniei care arată cum Scholz s-a aliat mult mai puternic cu politica Kremlinului în anii 1980 decât cu cea a SUA sau a guvernului vest-german.
Într-un set de documente, liderul filialei de tineret a Germaniei de Est, FDJ, a menționat că Scholz aparținea unui grup de orientare marxistă care era adesea dispus să «coopereze cu comuniștii».
În aripa de tineret a propriului său partid, Jusos, Scholz a devenit un purtător de cuvânt neoficial al minorității de marxiști radicali, atacându-i pe «reformiști» – nemarxiști – în discursuri și eseuri.
Cu ocazia a două vizite, Scholz a fost primit de al doilea cel mai important funcționar din RDG, Egon Krenz. Într-un program de știri din RDG, îl puteți vedea pe Scholz – încă cu șuvița lui roșcată – stând în fața lui Krenz.
În mod șocant, Jusos a susținut că Uniunea Sovietică ar trebui «să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite».
Olaf Scholz nu a menționat niciodată în mod public relațiile sale apropiate cu funcționarii est-germani care – la fel ca Vladimir Putin astăzi – conduceau un stat polițienesc bazat de frică.
Rachete
În octombrie 1986, Scholz și prietenii săi din Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a se întâlni cu omologii lor comuniști. Încă o dată, Krenz i-a primit, iar Scholz însuși a jucat un rol important în încheierea unui acord final în care a fost adoptată cererea comuniștilor de a trata RDG ca nemaifiind parte a Germaniei.
În următorii doi ani de vizite, Scholz și Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a face lobby împotriva NATO. Aceștia au criticat în special planul președintelui american Ronald Reagan privind un «scut» defensiv împotriva rachetelor balistice intercontinentale sovietice.
În martie 1987, s-a planificat ca Scholz să se întâlnească chiar cu Erich Honecker, șeful RDG, în cadrul unei conferințe.
În acest timp, STASI a luat măsuri dure împotriva opoziției din RDG. În ianuarie 1988, peste 100 de activiști pentru drepturile civile au fost arestați, iar unii au fost expatriați.
Ce a avut de spus Scholz? Atunci când s-a întâlnit cu omologii săi comuniști, a subliniat «tratarea moderată a evenimentelor recente din RDG». Și și-a reiterat dorința de a dezvolta în continuare relații bune «fără tensiuni ciclice».
La un alt eveniment din iunie 1988 – cu câteva luni înainte de căderea URSS – RDG, puternic militarizată, s-a prezentat ca un stat dedicat păcii în fața unor participanți din 113 țări. Scholz a fost prezent și a fost tratat aproape ca un oaspete de stat: un angajat al Comitetului Central l-a luat cu mașina de la graniță.
Când am scris pentru prima dată despre colaborarea din tinerețe a lui Scholz cu funcționari importanți din RDG, mai multe instituții media germane au refuzat să publice dezvăluirile.
Ulterior, mulți au pretins că fusese o victimă a STASI, arătând că numele său apărea în câteva documente.
Scholz însuși a reacționat la aceste rapoarte: «Bineînțeles, sunt conștient de faptul că am fost spionat. Nu este frumos, dar așa stau lucrurile».
În realitate, documentele STASI consemnează pur și simplu numele lui Scholz atunci când acesta participa la întâlniri. STASI nu a deschis niciodată un dosar special pentru Scholz, așa cum a făcut cu mulți oameni nefericiți pe care i-a vizat de fapt.
Desigur, aceste evenimente au avut loc cu mult timp în urmă. Nu numai că aspectul lui Scholz s-a schimbat de atunci, dar, fără îndoială, și opiniile sale politice s-au schimbat.
Cu toate acestea, ceea ce a rămas neschimbat din anii 1980 este mentalitatea imperialistă din interiorul Kremlinului. Vladimir Putin, la fel ca predecesorii săi sovietici, încearcă să le refuze vecinilor Rusiei dreptul la autodeterminare.
Kremlinul
În mod rușinos, mulți membri de rang înalt ai SPD au fost dispuși să tolereze acest lucru timp de decenii – mai ales fostul cancelar Gerhard Schröder, care este, de asemenea, președinte al consiliilor de supraveghere a două companii rusești de stat și urmează să se alăture luna viitoare consiliului de supraveghere al gigantului rus al gazelor Gazprom.
Schröder a fost cel care a început să lucreze cu ramura de tineret est-germană în 1980, în calitate de președinte al Jusos. Scholz i-a călcat pe urme. Poate că Scholz a călătorit mult în spectrul politic – dar nu poate scăpa de trecutul său ca unul dintre «idioții utili» ai Kremlinului.
Iar astăzi, în timp ce cancelarul german stă cu mâinile în sân – nereușind să își respecte promisiunea de acum trei săptămâni de a trimite arme grele în Ucraina – Putin trebuie să își frece mâinile de bucurie.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ziua de sâmbătă, 26 februarie, a fost marcată de două decizii cruciale ale Germaniei, în confruntarea titanică dintre Ucraina invadată și Rusia cotropitoare.
1. Guvernul de la Berlin a renunțat la vestita ei prudență și a anunțat că va livra Ucrainei arme esențiale: 500 de rachete sol-aer (pentru doborârea avioanelor, a elicopterelor și a dronelor rusești) și 1.000 de arme anti-tanc (pentru zdrobirea blindatelor lui Putin).
2. Guvernul condus de Olaf Scholz și-a dat acceptul, în sfârșit, pentru decuplarea Rusiei de la sistemul interbancar de comunicaţii internaţionale SWIFT. Germania a fost ultima țară din UE care a zis „da” acestei „opțiuni nucleare” în sistemul financiar, astfel încât acum sunt de acord „27 din 27”, iar decizia va fi luată rapid.
După ce a invocat anterior o „responsabilitate istorică” prin refuzul de a vinde arme Ucrainei în cazul unui război cu Rusia, cancelarul german Olof Scholz (63 de ani) anunță că Guvernul de la Berlin va trimite Ucrainei rachete sol-aer și arme antitanc, după ce armata lui Vladimir Putin a atacat Ucraina.
Germania va livra Ucrainei „cât mai repede posibil” 1.000 de lansatoare de rachete şi 500 de rachete sol-air de tip Stinger, pentru a ajuta această ţară să facă faţă invaziei armatei ruse, a anunţat sâmbătă Guvernul de la Berlin, citat de BBC News.
Mișcarea marchează o schimbare majoră de abordare față de politica consecventă de lungă durată a Germaniei, prin care interzicea exporturile de arme către zonele de conflict.
„Agresiunea rusă împotriva Ucrainei marchează o schimbare de epocă, ea ameninţă ordinea postbelică stabilită. În această situație, este de datoria noastră să sprijinim Ucraina cât mai bine în apărarea ei împotriva armatei invadatoare a lui Vladimir Putin”, a declarat cancelarul Olof Scholz.
La rândul său, purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Hebestreit, a transmis că Germania va începe să furnizeze Ucrainei arme din stocurile Bundeswehr (Armata germană), transmite Agerpres.
Totodată, Guvernul german a autorizat Estonia să livreze Ucrainei mai multe echipamente de artilerie din stocurile vechi ale Germaniei de Est.
Anterior, Germania autorizase Olanda să livreze Ucrainei 400 de rachete antitanc Stinger, de fabricaţie germană. Este și aceasta o schimbare majoră față de interdicţia anterioară pe care o impusese asupra trimiterii de armament letal în zone de conflict.
Artileria trimisă în Estonia este formată din tunuri Howitzer care au fost livrate iniţial Finlandei de Bundeswehr, în anii 1990, sub anumite condiţii, şi ulterior au ajuns la Estonia. Acordul dintre Finlanda şi Estonia stipulează că Germania trebuie să fie de acord cu transferul.
Tunurile Howitzer sunt model D-30 cu calibrul de 122 milimetri, produs de Uniunea Sovietică la jumătatea anilor 1950. Fosta Armată Naţională Populară din fosta RDG avea peste 400 de arme de acest tip.
Potrivit Ministerului Federal al Economiei şi Protecţiei Climatice, tot sâmbătă a mai fost autorizat şi exportul către Ucraina a 14 vehicule cu blindaj superior. Vehiculele sunt folosite pentru protecţie personală şi, dacă este nevoie, pentru scopuri de evacuare, a anunţat ministerul german.
În plus, până la 10.000 de tone de combustibil urmează să fie livrate Ucrainei via Polonia.
Sâmbătă dimineaţa, Guvernul german a livrat un transport de 5.000 de căşti de protecţie pe care le-a promis luna trecută armatei ucrainene, măsură care a fost primită cu ironie de cei care îşi exprimau părerea că Berlinul trebuie să facă mai mult.
La sfârșitul anului trecut, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat public Germania că împiedică inclusiv livrarea de armament defensiv Kievului, de tipul armelor anti-dronă și dispozitive speciale care pot detecta lunetiști camuflaţi.
„Germania ne-a împiedicat recent să obţinem încărcături de arme anti-dronă şi sisteme împotriva trăgătorilor de elită în cadrul cooperării cu NATO şi care sunt arme exclusiv defensive”, a declarat Zelenski.
Acuzaţii similare au fost lansate şi de către ministrul ucrainean al Apărării, care a învinovăţit Germania de blocarea furnizării de armament Kievului prin intermediul NATO, în ciuda avertismentelor SUA privind o posibilă invazie rusă.
„Opțiunea nucleară” SWIFT: Italia, Cipru, Ungaria, Germania
Ultimele 4 țări din UE care păstrau rezerve sau chiar se opuneau decuplării Rusiei de la sistemul interbancar de comunicaţii internaţionale SWIFT – Italia, Cipru, Cipru, Ungaria și Germania – și-au dat acordul, sâmbătă, pentru această „opțiune nucleară” în plan financiar.
Anunțul a fost făcut de autoritățile de la Kiev, care au purtat discuții cu țările europene.
Italia și-a dat acordul după ce a primit garanții de la partenerii euro-atlantici că va avea alternative energetice viabile pentru a înlocui gazele rusești, care acum reprezintă 40% din consumul de gaze din Peninsulă.
Acordul Ciprului era considerat greu de obținut, deoarece insula din Mediterana este o destinație majoră a investițiilor rusești.
Premierul Poloniei a declarat sâmbătă că și Ungaria și-a dat acordul pentru această măsură dură aplicată Moscovei.
Germania a anunțat că vrea restricții „țintite și funcționale” pentru Rusia în cadrul sistemului de plăți SWIFT, relateazăBBC.
„Avem nevoie de o restricție țintită și funcțională”, au spus ministrul de Externe, Annalena Baerbock, și ministrul Economiei, Robert Habeck, într-o declarație comună.
Guvernul încearcă să „limiteze daunele colaterale” ale restricțiilor, „în așa fel încât să afecteze oamenii potriviți”, au adăugat aceștia.
Germania este ultima țară din UE care a renunțat la opoziția privind blocarea Rusiei din sistemul de plăți SWIFT. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că este „recunoscător” țărilor UE pentru această decizie.
Și președintele american Joe Biden și-a dat acordul de a scoate Rusia din sistemul SWIFT, iar decizia urmează să fie anunțată curând, susțin surse de la Casa Albă.
„Mișcarea SWIFT” este considerată „opțiunea nucleară”, când e vorba de sancțiunile împotriva Rusiei pentru invadarea Ucrainei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Acuzat că se comportă ca un lider slab în criza ucraineană și că tratează Rusia cu menajamente, cancelarul german Olaf Scholz (63 de ani) a dovedit în vizita sa de marți, la Kremlin, că știe să-l pună la punct pe dictatorul rus Vladimir Putin. „A părut că-i și place să facă asta”, constată agenția Reuters, referindu-se la succesorul Angelei Merkel.
Experții politici se întrebau, înainte de vizită, cum se va descurca „blândul Scholz” în vizuina „ursului” rusesc, dat fiind că oficialii ruși sunt cunoscuți pentru faptul că-și tachinează în mod public oaspeții și încearcă să câștige puncte de imagine în fața lor.
Două exemple:
în 2007, la întâlnirea cu fostul cancelar german Angela Merkel, Putin și-a adus labradorul, cunoscând frica acesteia de câini;
la întâlnirea recentă cu președintele francez Emmanuel Macron, în spatele lui Putin (și, implicit, în fața lui Putin) a fost plasată o statuie a țarului Alexandru II, nepotul țarului Alexandru I, cel care a obținut o victorie istorică în fața împăratului Napoleon I, alungându-i armatele din Rusia.
Macron, Putin și statuia lui Alexandru II
Dar Olaf Scholz a fost neașteptat de combativ în conferința de presă comună cu Putin, din timpul vizitei de o zi la Moscova, chiar dacă și-a păstrat tonul liniștit și măsurat care-l caracterizează.
Când Putin a criticat NATO, spunând că a lansat un război în Europa prin bombardarea fostei Iugoslavii în 1999, Scholz a ripostat, spunând că acest lucru a fost făcut pentru a preveni genocidul (referire la persecuția etnicilor albanezi din Kosovo, dar și a musulmanilor din Bosnia).
Putin a plusat, spunând că, în percepția Rusiei, tratamentul aplicat etnicilor ruși în regiunea Donbass, din estul Ucrainei, este un „genocid”, afirmație la care Scholz a zâmbit ironic, sugerând că nici nu trebuie să răspundă la o asemenea gogomănie.
La scurt timp, într-o altă conferință de presă, Scholz a spus, pe un ton serios, că folosirea de către Putin a cuvântului „genocid” a fost greșită.
Scholz despre Putin, de față cu acesta: „Am sentimentul că ar putea rămâne în funcție pentru mult timp, dar nu pentru totdeauna!”
Scholz a ironizat chiar și temerile lui Putin privind extinderea NATO spre est, făcând referire atât la faptul că acest subiect nu va fi prea curând pe agenda Alianței, cât și la lunga domnie a lui Putin la cârma Rusiei.
„Nu prea știu cât timp intenționează președintele să rămână în funcție. Am sentimentul că ar putea fi pentru mult timp, dar nu pentru totdeauna!”, a spus Scholz, zâmbet ironic spre Putin.
Întrebat mai târziu de reporteri despre înțepătura la adresa lui Putin, Scholz a zâmbit, spunând că acest lucru a dat savoare discuțiilor „intense” de mai multe ore.
Unii analiști l-au lăudat pe Olaf Scholz pentru că și-a exprimat îngrijorarea față de problemele legate de drepturile civile și s-a întâlnit cu diverși activiști care se ocupă cu drepturile omului.
Olaf Scholz
Au existat însă și voci critice la adresa cancelarului german. Acestea s-au plâns că scholz a cedat prea mult în fața Rusiei, minimizând posibilitatea ca Ucraina să devină membră a NATO.
Totuși, tonul său mai asertiv ar putea contribui la restabilirea credibilității sale ca unul dintre cei mai importanți actori politici din Europa.
Emmanuel Macron a încercat în ultima vreme să-și asume un rol de lider în contextul crizei ucrainene, dar vizita lui Macron la Moscova nu a părut deloc un succes.
Președintele francez nici măcar nu a încercat să dea o replică atunci când Putin, săptămâna trecută, într-o conferință de presă comună, a pus la îndoială afirmația liderilor NATO că alianța este strict defensivă. Putin a enumerat atunci campaniile NATO în Irak, Libia, Afganistan și Serbia, iar Macron a amuțit.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
