Ministerul Apărării din Rusia este în toul unui scandal major de corupție, care ar putea ajunge chiar la ministrul Șoigu, omul de încredere al lui Putin, scriu jurnaliștii de investigații de la canalul rusesc de Telegram VChK-OGPU. E vorba de o reacție în lanț, o poveste plecată de la un caz mărunt, dar care a dus la căderea unor ofițeri tot mai sus-puși, exact ca în jocurile de domino.
Afacerea vizează construirea Centrului Național de Control al Apărării al Rusiei (NDCC), din 2014, un complex vital pentru coordonarea forțelor armate rusești și care a costat 500 de milioane de dolari. Ancheta în desfășurare acum a scos la iveală corupția unor înalți ofițeri.
Rețeta ar putea să le pară cunoscută românilor care sunt interesați de afacerile pe care generali din Armată, Poliție, Jandarmerie și serviciile secrete le fac cu statul în România, după ce ies la pensie.
Pe scurt, un general rus ieșit din activitate și-a făcut firmă cu care a câștigat contracte cu Armata. S-au dat tunuri masive, prețurile produselor fiind umflate de câteva ori, iar componentele software pentru diverse echipamente vitale în sistemul de apărare al Rusiei au fost fie supraevaluate, fie livrate cu produse de proastă calitate, dar plătite la preț premium.
Întreaga poveste, găsită și tradusă de istoricul militar britanic Chris Owen pe Twitter, o puteți citi mai jos.
„Scandalul ar putea ajunge până la însuși ministrul apărării, Serghei Șoigu. El a creat NDCC și este cunoscut pentru cheltuielile sale generoase cu proprietăți de lux, cum ar fi acea dacha în stil asiatic de lângă Moscova“
1/ A major corruption scandal is reported to be unfolding in the Russian Ministry of Defence that implicates several generals and ministers, concerning the hugely expensive construction of Russia’s National Defence Control Centre (NDCC) in 2014. ⬇️ pic.twitter.com/ngkpl3R7Ze
„Un scandal major de corupție se pare că se desfășoară în cadrul Ministerului rus al Apărării, în care sunt implicați mai mulți generali și miniștri, cu privire la construcția extrem de costisitoare a Centrului Național de Control al Apărării al Rusiei (NDCC), în 2014.
Canalul de Telegram VChK-OGPU raportează că o investigație vizând deturnarea de fonduri privind instalarea de software pentru radarele de detectare a rachetelor balistice și de croazieră a dus la o altă investigație majoră, legată de data aceasta de corupția în construcția NDCC.
NDCC, proiectat somptuos și situat în centrul Moscovei, este centrul suprem de comandă și control al Ministerului Apărării și al forțelor armate ruse. Scopul său este de a asigura controlul centralizat al forțelor armate și de a coordona operațiunile militare.
A fost inaugurat în 2014, după o depășire uriașă a costurilor – se pare că a costat peste 40 de miliarde de ruble (500 de milioane de dolari), despre care VChK-OGPU spune că au fost cheltuite pe „canapele frumoase, fotolii, televizoare și computere pe sume fabuloase (cumpărate la prețuri de câteva ori mai mari decât valoarea de piață)”.
Scandalul de amploare ar fi început atunci când Departamentul militar de investigații al Forțelor de rachete strategice a descoperit un incident de mită măruntă. Un angajat al RTI Systems a fost arestat pentru că a luat mită pentru a angaja o persoană în biroul de recepție militară al companiei.
Acesta a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției în cadrul căruia a acceptat să vorbească despre alte infracțiuni în schimbul unei pedepse cu suspendare. Ca urmare, angajatul l-a implicat pe colonelul Marciukov, reprezentantul militar al MOD în RTI Systems. Compania este unul dintre principalii furnizori de sisteme radar și de comunicații.
Colonelul a fost „acuzat de același episod de mită pentru angajare, precum și de alte două episoade de mită (pentru patronaj general și sub forma unui apartament) și a fost acuzat, de asemenea, de mașinațiuni în instalarea de software pe complexe radar”.
Marciukov ar fi fost mituit cu un apartament de către Serghei Dațko, șeful Uzinei de Construcții de Mașini Dubnenski (DMZ), care dezvoltă și produce UAV-uri și rachete de croazieră Moskit, Kh-22 și Kh-55.
Se spune că mita ar fi fost în schimbul faptului că Marciukov a trecut cu vederea fapte de corupție din cadrul Ministerului Apărării. La rândul său, Marciukov a beneficiat de clemență din partea anchetatorilor care încercau să afle cine a fost implicat în acte de corupție la niveluri și mai înalte.
Colonelul Marciukov ar fi depus mărturie prin care l-a implicat pe generalul-maior Viaceslav Lobuzko, pe care VChK-OGPU îl descrie ca fiind „unul dintre «părinții» radarului Voronej SPSV, conceput pentru a detecta rachete balistice și de croazieră”.
Lobuzko este fostul comandant de divizie al Armatei a 3-a independente de apărare aeriană. El s-a mutat la RTI în 2000, după ce s-a retras din forțele armate, și a lucrat pentru companie până în 2019, ca manager senior în cadrul diviziei de apărare a Sistema.
În timp ce era angajat al RTI, a supravegheat construcția NDCC. Se pare că tribunalul garnizoanei din Moscova l-a plasat în arest. Dacă va fi găsit vinovat, generalul în vârstă de 68 de ani riscă o pedeapsă cu închisoarea de lungă durată.
Este posibil ca acest caz să nu se încheie aici. O sursă VChK-OGPU „crede că Lobuzko va fi, de asemenea, forțat să facă o înțelegere cu anchetatorii”, ceea ce ar putea duce direct la conducerea superioară a Ministerului Apărării.
Canalul speculează că el i-ar putea implica, printre alții, pe generalul-maior Oleg Stepanov, șeful Departamentului de reprezentare militară al Ministerului Apărării, și pe fostul ministru adjunct al Apărării, Mihail Mizințev, care a condus anterior NDCC.
Scandalul ar putea ajunge până la însuși ministrul apărării, Serghei Șoigu. El a creat NDCC și este cunoscut pentru cheltuielile sale generoase cu proprietăți de lux, cum ar fi acea dacha în stil asiatic de lângă Moscova.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Femeile înrolate în armata rusă se confruntă cu abuzuri sexuale din partea ofițerilor, care le forțează să devină „neveste de front“, alternativa fiind o viață de coșmar ori trimiterea de-a dreptul în linia întâi a războiului din Ucraina, ca „să-și bage mințile-n cap“, relevă o anchetă a publicației „Europa Liberă“ – secțiunea rusă. Sunt prezentate cazurile concrete ale unor femei înrolate din diverse motive și aflate sub contract la diverse arme, dar care au fost luate de comandanții care și le-au împărțit efectiv ca la piață.
Una dintre victime, care a acceptat să-și povestească experiența, are deja două luni de când face tratament la psiholog, cu antidepresive puternice, încercând să uite prin ce-a trecut.
Margarita relatează că femeile din compania medicală a regimentului din care a făcut parte au fost „convinse“ prin amenințări să întrețină relații sexuale cu ofițerii. Acum, după luni de teroare, ea are frecvente atacuri de panică și coșmaruri. „Mi se întâmplă să am impresia că e cineva care umblă pe la fereastră ori că obiectele se mișcă. Sau că altcineva stă pur și simplu pe mine“, spune Margarita, care nu mai suportă să rămână singură.
Lucrurile relatate de femeie despre realitățile din interiorul armatei ruse sunt înfricoșătoare: uciderea soldaților de către propriii colegi, ofițerii beți care abuzează de militarii mobilizați, forțarea femeilor căsătorite din compania medicală să întrețină relații sexuale. Margarita spune că au încercat s-o bage și pe ea „sub cineva” încă din prima zi.
Femeia a primit propunerea să semneze un contract cu armata în vara lui 2022. Părăsise cariera militară în 2017, după 11 ani, dar de atunci n-a reușit să-și găsească un serviciu bun și nici să se adapteze la viața civilă, așa că a acceptat, mai ales că avea copiii bolnavi și datorii la bănci. „M-au dus la clinica medicală, ca infirmier la spital. A trebuit să învăț foarte repede, nu era timp de gândire“.
Margarita s-a înrolat la departamentul medical, dar colonelul a luat-o „să lucreze“ pentru el. „Polkan a pus ochii pe tine. Probabil că vei fi o soție de teren“
Numai că, între timp, femeia fusese văzută de colonel, care a pus ochii pe ea. A dat ordin să fie mutată la cartierul general al regimentului. „Când am ajuns prima dată la Nijni Novgorod, la Novosmolino, acest colonel m-a remarcat imediat la formație. El este la comanda Regimentului 10 de tancuri. Mi-a spus: «Margot, vino la mine!». M-a întrebat de ce nu sunt echipată, nu aveam uniformă atunci. I-am spus că serviciul nostru profesional funcționează foarte prost și că nu există o mărime pentru mine. A ordonat să fiu echipată și a spus că mâine voi merge la sediu, să lucrez. La început nu am înțeles, credeam că am ajuns la clinica medicală, iar eu trebuie să studiez medicina. Iar când m-am dus la sediu să lucrez și am început să comunic cu băieții de la departamentul de personal mai aproape, mi-au spus: «Polkan a pus ochii pe tine. Probabil că vei fi o soție de teren». Am întrebat ce înseamnă asta, iar ei mi-au răspuns: «Gătește, spală și satisface-l»”.
După o lună, regimentul a fost trimis pe frontul din Ucraina. Acolo, deși colonelul devenea din ce în ce mai insistent, ea a încercat să-și facă treaba, să îngrijească răniții și să fie utilă, dar în schimb s-a trezit în mijlocul unui adevărat coșmar. Când a înțeles că Margarita nu avea de gând să devină de bunăvoie o „soție de campanie“, ofițerul a ordonat să i se creeze condiții insuportabile, care s-o forțeze să accepte. „Când am ajuns la «zero» (adică în Ucraina – n. red.) și am intrat în sfârșit în unitatea medicală, comandantul acesteia mi-a spus că polkanul a ordonat să fiu pedepsită sever”, povestește Margarita. „Timp de o lună am trăit pur și simplu pe stradă. Când alții își petreceau noaptea în corturi și case, eu dormeam pe jos, lângă drum, într-o mică pădure. Împreună cu șoarecii de câmp. Am încercat să mă încălzesc, bineînțeles. Dar când îți este frig, nu dormi niciodată. Ai putea pleca și flămând. Au vrut să-mi înfrângă voința, în general, așa încât să accept să mă culc cu el. Dar am supraviețuit, iar când și-a dat seama de asta, am fost aruncată imediat la artilerie, tot la ordinul lui. În zona roșie, chiar în față. Poate că a crezut că o să mor acolo“.
Cele 7 femei din unitatea medicală au fost împărțite între comandanții de plutoane. Unul își bătea cu ciomagul „nevasta“, care era măritată în viața reală. Într-o zi, a împușcat-o. Cazul s-a mușamalizat, rușii au dat vina pe ucraineni
Margarita relatează că în unitatea medicală a Regimentului 10 tancuri erau în total 7 femei cu vârste cuprinse între 23 și 38 de ani. Pe fiecare dintre ele au încercat s-o „plaseze“ câte unui comandant de pluton. Scenele erau îngrozitoare: „Una pentru recunoaștere, cealaltă pentru tancuri, iar a treia pentru infanterie. Când ne-am dus acolo, nimeni, desigur, nu știa ce se întâmpla. Iar când am înțeles totul, nu a mai fost cale de întoarcere“, spune Margarita. „Am văzut cu ochii mei cum un comandant de pluton a împușcat-o pe prietena «lui», Svetlana. Au băut acolo, sau a existat un fel de gelozie, nu știu. Și au aranjat ca și cum ar fi făcut-o ucrainenii. El s-a împușcat în braț, ca și cum ar fi apărat-o, iar după trei săptămâni, cam așa, s-a întors din spital“.
Victima bețivului, Svetlana, a supraviețuit acestei întâmplări, dar a rămas cu dizabilități. A fost operată deja de 5 ori și urmează o a 6-a intervenție chirurgicală. Acum, Svetlana s-a întors acasă, în Buriatia, așteptând să revină la Moscova pentru încă o operație.
Înainte s-o împuște, comandantul plutonului cu indicativul „Acacia” o bătea pe Svetlana cu un ciomag. La aceste bătăi au existat martori. Margarita spune că ceea ce s-a întâmplat i-a provocat un șoc îngrozitor. Toate femeile din unitatea medicală erau căsătorite, dar numai Svetlana i-a spus soțului ei că erau obligate să se culce cu ofițerii.
Comandantul unității medicale era tot o femeie cu gradul de colonel, care era și ea indignată de ce se întâmpla, dar nu a intervenit niciodată în ajutorul subordonatelor sale. Așa că aproape toate femeile, cu viața transformată într-un coșmar, au cedat și au acceptat să le furnizeze servicii sexuale ofițerilor ruși din regiment. Unele dintre ele, spune Margarita, au fost obligate să facă și sex în grup. Supraviețuitoarea spune că nu e nimeni de condamnat, pentru că acolo era o chestiune pur și simplu de supraviețuire.
O altă femeie, pe nume Marina Zaițeva, care a fost subofițer între 2001 și 2006, interval în care a fost trimisă în Cecenia, a relatat pentru publicația Europa Liberă – secțiunea rusă că așa-zisele „neveste de campanie“ există de mult timp în armata rusă. Femeile care acceptă acest rol pot fi date de la un militar la altul dacă „soțul“ este transferat în altă parte.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Soarta trupelor mobilizate de Putin din republicile autonome locuite de nenumăratele popoare conlocuitoare ale Rusiei este una de-a dreptul înfiorătoare. Exceptându-i pe cecenii lui Kadîrov, toate celelalte minorități sunt considerate categorii inferioare, oameni dispensabili pe care Comandamentul rus îi tratează de-a dreptul abject pe frontul din Ucraina. Povestea celor două batalioane de bașkiri formate în iulie și trimise în august la luptă este de-a dreptul cutremurătoare.
Istoricul britanic Chris Owen, specializat pe spațiul ex-sovietic și care-și caută informațiile în presa și la bloggerii militari pro-ruși, a reconstituit traseul acestor oameni cu adevărat nenorociți de soartă, care s-au înrolat voluntari, din sărăcie, să plece pe front într-un război care nu era al lor.
Drama este totală. Bașkirii au fost tratați de comandamentul rus ca niște unități de care armata rusă se putea dispensa. Trimiși pe front cu arme vechi, puști cu țevile strâmbe și camioane Ural care nu funcționau, fără armament greu și fără muniția pe care ajunseseră să și-o procure din resturile abandonate de alte unități ale armatei ruse, voluntarii au ajuns în prima linie fără comandanți, fiind bombardați zi și noapte de ucraineni.
Supraviețuitorii acestor batalioane relatează că nu li se dăduseră nici măcar unelte cu care să-și sape tranșeele, aveau câte o lopată mică de infanterie și un topor pe unitate, într-o pădure unde erau pomi inutilizabili la fortificații.
Totul seamănă a nebunie în povestea acestor nefericiți. În Herson, o treime au murit, o treime au fost răniți și o treime au fugit. Comandamentul a ținut ascunsă situația până când, absolut întâmplător, rudele din Bașkortostan au aflat că e ceva în neregulă cu oamenii lor. Ucrainenii au publicat o convorbire interceptată între doi soldați ruși care discutau despre cum a fost făcută praf o unitate a „nenorociților de bașkiri”. Lumea s-a alarmat, dar informațiile tot n-au venit.
Cu roșu e marcat teritoriul Republicii Bașkortostan, de unde provin voluntarii trimiși pe frontul din Ucraina
În schimb, s-au publicat filmulețe regizate cu niște indivizi care pretindeau că sunt din batalioanele de voluntari bașkiri și care spuneau că totul e bine și frumos. În acest timp, rudele vedeau că soldații nu mai răspund la telefoane. Cineva intra pe rețelele de socializare o dată pe zi și dădea „seen”, să pară activitate, dar aparținătorii erau convinși că aceasta era o viclenie a ofițerilor, ca să mascheze moartea oamenilor.
Când zeci de bașkiri, înnebuniți de privațiuni și de ororile trăite pe front, au demisionat și au vrut să renunțe, rușii i-au chinuit înfiorător. Au băgat peste 40 de persoane într-un container de 25 de metri pătrați, doar în șlapi, tricouri și șorturi, deși afară noaptea era foarte frig.
Nici ai lor nu i-au ajutat. Adjunctul președintelui republicii a încercat să-i convingă să se întoarcă pe front și, când a fost refuzat, a început să-i înjure. Unii au cedat terorii și s-au întors la unitățile lor, în timp ce restul au fost abandonați în cele din urmă de ruși la marginea drumului. Doar 5 dintre ei au reușit să supraviețuiască drumului făcut pe cont propriu, cu ia-mă nene, până acasă, în Bașkortostan. Unde au descoperit că au fost țepuiți: nu doar că nu li s-au dat banii promiși (oricum, sume derizorii), dar acum așteaptă să fie trimiși în judecată!
Citiți mai jos cutremurătoarea poveste a batalioanelor de voluntari bașkiri plecați să lupte pentru Putin în Ucraina.
„Sunt niște nenorociți de bașkiri acolo, un nenorocit de batalion special, au venit și ei, au fost arși și ei și au fost f…ți și ei”
1/ Volunteers from Russia’s republic of Bashkortostan spent weeks living in tents under constant Ukrainian bombardment, with little equipment, scavenged ammunition and officers who ordered them to tie grenades to their bodies and detonate themselves under Ukrainian tanks. ⬇️ pic.twitter.com/YnDZYTrMFj
„Voluntarii din republica rusă Bașkortostan au petrecut săptămâni întregi trăind în corturi, sub bombardamente ucrainene constante, cu echipament redus, muniție recuperată și ofițeri care le-au ordonat să își lege grenade pe corp și să se detoneze sub tancurile ucrainene.
În mai-iunie 2022, autoritățile din Bașkortostan au anunțat formarea a două batalioane de voluntari care poartă numele unor bașkiri care s-au distins în războaiele din trecut. Liderul bașkir Radii Kabirov a organizat o ceremonie pentru cele două batalioane la Ufa, în iulie.
În iulie 2022, soldații au călătorit la bordul unui convoi de autobuze către terenul de antrenament Mulino, din regiunea Nijni Novgorod. Ei au fost repartizați la Corpul 3 al Armatei ruse nou format, împreună cu „batalioane naționale” din alte republici rusești.
Se pare că soldații au primit aproximativ șase săptămâni de instrucție la Mulino. Au fost trimiși în Ucraina la sfârșitul lunii august, conform unui anunț făcut de Radii Kabirov pe 29 august.
Cu toate acestea, contraofensivele ucrainene de la sfârșitul lunii august au dus la abandonarea planului inițial. Batalioanele naționale au fost împrăștiate pentru a umple golurile de-a lungul liniei frontului. Acestea au fost văzute în regiunile Herson, Harkov, Melitopol și Mariupol.
Până în septembrie, este clar că bașkirii suferiseră grav în lupte. Se spunea că au suferit pierderi „colosale”. Nu au fost publicate cifre oficiale, dar multe decese au fost raportate de autoritățile locale sau de rude pe rețelele de socializare.
Un blogger de pe Telegram care avea o rudă în batalioanele de bașkiri a scris pe 11 septembrie că soldații au fost „aruncați imediat în iad. O treime dintre ei 200 [uciși], o treime dintre ei 300 [răniți], o treime au fugit”. Se pare că au fost trimiși pe frontul de lângă Herson.
La 26 septembrie, același blogger a postat un videoclip descris ca fiind al „bașkirilor din regiunea Belorețk din Republica Bașkortostan”. Aceștia spuneau că au fost „aruncați în pădure” sub focul ucrainean, fără mâncare, apă și comandanți.
La 29 septembrie, un indiciu despre soarta lor a fost oferit într-o conversație interceptată între doi soldați ruși, publicată de ucraineni: „Sunt niște nenorociți de bașkiri acolo, un nenorocit de batalion special, au venit și ei, au fost arși și ei și au fost f…ți și ei”.
Poate în încercarea de a respinge aceste afirmații, autoritățile bașkire au publicat un raport cu fotografii făcute la sfârșitul lunii septembrie, susținând că totul era în regulă.
Într-o postare pe rețelele de socializare, evident regizată, bărbații spuneau că își asumau „serviciul non-stop pe poziții, viața în tranșee, bombardarea nesfârșită a inamicului și credința în Victoria noastră. Moralul în rândul trupelor este ridicat, iar în condițiile operațiunilor de luptă relațiile se întăresc. Bătrânii au grijă de juniori, iar comandanții au grijă de noi toți”.
Realitatea pare să fi fost foarte diferită. Rudele au devenit din ce în ce mai alarmate atunci când au constatat că nu își puteau contacta apropiații de pe front nici direct, nici prin intermediul armatei.
Un blogger de pe Telegram a vorbit despre experiențele rudelor în încercarea de a contacta un membru al familiei: „Ruda prietenului meu era comandant de pluton în batalionul Șaimuratov. A dispărut chiar în ziua în care au fost aruncați în foc. Telefonul său nu mai funcționa și rudele sale nu au reușit să dea de el. Din când în când, cam o dată pe zi, telefonul său apare pe WhatsApp, dar nu și-a sunat rudele. Am sentimentul că cineva îi pornește telefonul intenționat, astfel încât rudele să creadă că este în viață, doar că el nu poate scrie… Acesta este genul de trucuri pe care le fac comandanții”.
Potrivit unuia dintre supraviețuitorii bașkiri, aceștia au fost pe linia frontului timp de două săptămâni și jumătate. Nu li s-a dat nici măcar muniție, ci au fost nevoiți să scotocească după ea prin proviziile lăsate în pădure de alte trupe rusești. Armele lor erau vechi și inutilizabile: „Unele dintre ele (arme – n. red.) aveau țevile strâmbe, cuiva i s-a blocat o mitralieră la al doilea foc. În ceea ce privește armele grele, nu aveam absolut nimic: BMP-ul (transportor blindat – n. red.) atașat, care fusese adus de undeva, din Buriatia, în anii «zdraveni» 1970, se defecta mereu. Dintre celelalte vehicule, ni s-a dat un camion Ural vechi, cu toate băncile în spate. Vehiculele nu porneau, radiatoarele aveau scurgeri, totul era ruginit… În general, fără echipament, fără nimic. Comandantul nostru de batalion, bineînțeles, a încercat să realizeze ceva, dar i s-a spus: «De ce te agiți? Vei merge pe front cu ce ți s-a dat»”.
Voluntarii au fost supuși la bombardamente continue de artileria ucraineană de mare precizie și drone, care au ucis și rănit sute de oameni: „Artileria ucraineană și dronele lucrau asupra noastră în tranșee. Iar artileria lor era atât de precisă încât [putea] să lovească un șanț de un metru pe un metru. Și ar fi fost bine doar într-un singur tranșeu. Să zicem că aveam zece tranșee și ei le loveau pe toate zece la rând. Și care ar fi reacțiile din partea noastră? Cerem [să se răspundă la foc], dar nu exista niciun răspuns. Ei ne spunea doar prin radio: «Gata, am rezolvat totul». Și unde au tras, spre ce au tras – nimic nu este clar. Și așa a fost încă din prima zi, când am intrat pe poziție”.
Fostul voluntar spune că batalionul a avut peste 200 de morți și răniți, dintre care 40-50 au fost uciși. Batalionul Șaimuratov avea 420 de oameni când a fost format, ceea ce înseamnă că a suferit pierderi de aproximativ 50%.
Oamenii nu aveau echipament pentru a construi adăposturi și au fost nevoiți să trăiască în aer liber, în corturi, sub bombardamente constante. Aveau doar lopeți de mână mici cu care să sape, aveau doar un topor pe pluton, iar salcâmii locali erau nepotriviți pentru construirea de adăposturi. „În general, eram tot timpul sub cerul liber, acoperiți cu corturi de ploaie. A fost greu, mai ales pentru cei mai în vârstă – oamenii, de 40-50 de ani, nu puteau suporta greutatea luptei.”
Comandanții bașkirilor erau iremediabil incompetenți. Cel mai rău, potrivit fostului voluntar, a fost comandantul adjunct al unității, un bărbat pe nume Ierin, care, într-o ocazie, le-a ordonat oamenilor săi să își lege grenade pe corp și să se arunce sub un tanc ucrainean.
Cu o altă ocazie, același ofițer a identificat greșit o coloană de BMP-uri rusești din Tatarstan ca fiind ucrainene. „Am văzut o coloană de BMP-uri care ieșea din dreapta noastră, cu inscripția «Alga» pe părțile laterale. Ceva i-a rămas în cap lui Yerin și a început să strige: «Inamicul e în dreapta! Distrugeți!». Toată lumea îi spunea: «E al nostru, al tătarilor!»/ El tot striga: «Distrugeți!». Cât a fost amețit, a continuat să strige…”
43 dintre bărbați au decis să renunțe și pe 17 septembrie au scris un raport de refuz (să mai participe la lupte – n. red.). Au fost duși într-o fostă tabără de copii, unde un colonel a încercat să-i facă să se răzgândească. Au fost apoi duși la granița dintre Herson și Crimeea, dar au fost întorși înapoi.
Bărbaților li s-a spus că un nou decret al lui Putin stabilea că acum există sancțiuni mai dure pentru plecarea neautorizată din unitatea lor și că nu mai pot demisiona. Aceștia au protestat, spunând că și-au dat demisia înainte de emiterea decretului și că și-au informat rudele.
Soția unuia dintre bărbați a făcut un apel către liderul din Bașkortostan, Radii Kabirov, pe pagina sa de socializare. Ea a scris: „Aproximativ 40 de persoane și-au reziliat contractele pe 17 septembrie și trebuiau să fie scoase din țară, dar la graniță documentele lor au fost rupte și nu li s-a permis să plece! Acum se află în mijlocul pustietății, fără bani și fără comunicare, încearcă să sune, dar nu pot fi auzite cum trebuie!”.
A răspuns un oficial: „Batalionul Șaimuratov își îndeplinește sarcinile. Nu există nicio dovadă că batalionul Șaimuratov a părăsit teritoriul pe care își îndeplinea sarcinile”.
Soția a replicat cu neîncredere: „Glumești? Soțul meu este acolo, și-au reziliat contractele, dar nu li s-a permis să se întoarcă în Rusia”.
După ce au fost reținuți în satul Cekalove, bărbații au fost transportați la biroul comandantului din Nova Kahovka. Toți cei 43 au fost închiși într-un garaj de 25 metri pătrați. La sfârșitul lunii septembrie au apărut două videoclipuri care îi arată pe aceștia acolo, apelând la ajutorul liderului bașkir, Radii Kabirov. În cea de-a doua înregistrare video, ei spun că au fost pedepsiți pentru că au filmat-o pe prima. „După videoclipul de ieri, am fost avertizați că condițiile vor fi și mai rele. De astăzi, drumurile la toaletă au fost deja reduse. Ni s-a promis mâncare și apă, dar au decis să ne închidă pentru mai mult timp”.
Ofițerii au folosit un container de transport maritim drept celulă de carceră și i-au aruncat pe bărbați în el, îmbrăcați în tricouri și papuci, pentru a îndura temperaturile scăzute din timpul nopții. Orice încercare de protest era pedepsită. Unii dintre bărbați au fost răniți și șocați de obuze, dar li s-a refuzat tratamentul.
„Din câte știu, unul dintre ei își pierde acum vederea, a devenit surd, se bâlbâie. Celălalt are o fractură de compresie a coloanei vertebrale. Așa au călătorit cu noi timp de 11 zile. Nimeni nu i-a crezut că au fost șocați de obuze, le-au spus: «Doar vă prefaceți; nimeni nu vă va da un certificat de 300 [de răniți] de șoc de obuz».”
Videoclipurile au ajuns în atenția lui Kabirov. Erau deosebit de jenante din punct de vedere politic, deoarece batalioanele de voluntari erau un proiect de profil înalt al acestuia. Consilierul său șef, Alik Kamaletdinov, a mers la Nova Kahovka pentru a se ocupa de situație.
În mod ciudat, Kamaletdinov a adus cu el 500 kg de miere pentru bărbați. S-a dovedit că el luase provizii destinate celuilalt batalion de bașkiri și le-a spus că camionul care le transporta fusese distrus. El a încercat să-i convingă pe oameni să se întoarcă pe linia frontului.
„Conversația cu Kamaletdinov a fost pe un ton ridicat. El a sugerat că ar trebui să fim împărțiți în diferite unități ale corpului de armată, dar noi toți am spus nu. El a răspuns: «Cum doriți» și a plecat. Următoarea dată când a venit la noi, pe 16 octombrie, ne-a numit câini, corcituri, ne-a amenințat că vom fi considerați trădători acasă și «doborâți» și ne-a avertizat că nici rudele noastre nu vor avea «viață». Apoi a plecat și nu l-am mai văzut niciodată.”
Presiunea psihologică a funcționat; până la sfârșitul lunii octombrie, potrivit unei rude, 32 dintre cei care refuzaseră să lupte au fost de acord să se întoarcă pe linia frontului cu un transfer în alte unități. Oamenii erau dispuși să lupte, dar nu cu comandantul pe care îl aveau inițial.
O rudă spune că acest lucru s-a întâmplat „pentru că comandantul nu a rectificat situația în niciun fel. De mai multe ori li s-au raportat [comandanților superiori] anumite probleme, dar comandamentul a luat decizii stupide, la care băieții au decis apoi să scrie rapoartele lor. Li s-a oferit posibilitatea de a se transfera la alte unități și au continuat să lucreze”.
Restul de 13 soldați care demisionaseră au fost dați afară din garaj după două săptămâni, când a fost nevoie de el pentru a găzdui mai mulți soldați în aceeași situație, descriși ca fiind „fie oaia-RPD (Republica Populară Donețk – n. red.), fie oaia-RPL (Republica Populară Lugansk – n. red.)”.
Bărbații au fost reținuți la o uzină metalurgică pentru încă 9 zile. În cele din urmă, comandantul a venit la ei și le-a spus, de fapt, să dispară. Au făcut autostopul individual până în Crimeea și de acolo, înapoi, la Ufa; doar cinci dintre ei au reușit să se întoarcă acasă.
În ciuda promisiunilor de plăți generoase, bașkirii au primit foarte puține recompense. Celor care au demisionat li s-au refuzat taxa de înrolare promisă de 200.000 de ruble (3.280 de dolari), alocația zilnică de 2.000 de ruble (328 de dolari) sau indemnizațiile de călătorie. Ei riscă acum să fie urmăriți penal.
La 22 octombrie, pe pagina de Telegram a batalionului a fost publicat un videoclip în care se pretinde că apar bărbați din batalionul Șaimuratov care neagă faptul că au suferit pierderi grele.
Soldații din videoclip numesc rapoartele „zvonuri” răspândite de „500” (indicativul primit de cei care au demisionat) și îi descriu pe aceștia drept „lași fugari”. Cu toate acestea, unul dintre demisionari spune că „aceștia nu sunt deloc oamenii noștri, nu i-am întâlnit niciodată în batalion”.
În ceea ce a fost probabil o recunoaștere tacită a faptului că batalioanele au fost echipate inadecvat, Kabirov a organizat recent un al doilea „convoi umanitar” pentru batalioanele de bașkiri. Un post de știri local a proclamat: „Nu, nu, nu: Soldaților li s-a trimis strictul necesar. Există lenjerie termică, haine călduroase, încălțăminte, termosuri, unelte, truse de prim ajutor, saci de dormit. Toate acestea ar trebui să ușureze viața și munca batalioanelor Șaimuratov și Dostavalov din linia întâi”.
Nu a explicat de ce soldații nu primiseră de la început aceste lucruri esențiale. În ciuda problemelor cu batalioanele actuale, Bașkortostan urmează să formeze un al treilea batalion numit după eroul național bașkir Salawat Iulaev. Acest lucru este mai mult decât ironic.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Trupele obținute de comandamentul rus prin decretarea mobilizării se dovedesc absolut inutile pe front, exact așa cum anticipaseră toți experții în momentul când Puțin semnase ordinul. Azvârliți la nimereală pe front, cu armament de proastă calitate, neinstruiți, neaprovizionați și părăsiți de ofițeri la primlele lovituri de tun, mobilizații se predau pe capete. Imaginile nu fac decât să confirme informațiile despre pierderile uriașe de personal pe care le suferă Rusia în acest moment pe frontul din Ucraina.
Scenele din zona Svatove, regiunea Lugansk, sunt edificatoare. Filme și fotografii cu grupuri de zeci de militari ruși legați împânzesc rețelele de socializare. Nu e vorba despre veterani, soldații cu contract sau mercenarii Wagner, ci de unități întregi de oameni încorporați în ultima lună. Putin a anunțat în urmă cu două zile că 50.000 din cei peste 300.000 de bărbați mobilizați oficial (există însă indicii că ar fi vorba în realitate de peste 500.000) sunt deja pe front. Dintre aceștia se „recrutează” majoritatea celor 500-700 de morți înregistrați zilnic de Rusia pe front și, de asemenea, majoritatea prizonierilor.
Bărbații proaspăt mobilizați sunt aruncați în prima linie fără instrucție, hrană, apă, echipamente și ofițeri. Când încearcă să retragă, sunt goniți înapoi de propriii comandanți
Oamenii nu știu, nu pot și nici nu vor să lupte. Unii dintre ei au doar câteva zile de instrucție în spate și nu cunosc bine armele care li s-au dat. Tot ceea ce-și doresc e să scape cu viață, iar acest lucru a devenit mai probabil dacă se predau decât dacă încearcă să se întoarcă în propriile linii, unde îi așteaptă un cordon de forțe desfășurat pentru a-i împiedica să se retragă.
Știrile despre astfel de cazuri abundă. Se menționează cazul unei unități de bărbați proaspăt mobilizați care a fost trimisă direct în prima linie, lângă Svatove, fără muniție suficientă, mâncare și comandanți. Unele detașamente au încercat să-și abandoneze pozițiile, dar au fost întoarse din drum și trimise înapoi.
More stories of Russian mobilised soldiers being sent to the frontlines around Svatove without ammunition, food or commanding officers.
Reportedly some units attempted to abandon their positions but were turned around at Svatove and sent back to the frontline.
Într-un alt caz, un grup de mobilizați care s-a predat a mărturisit că ofițerul care-i comanda i-a abandonat imediat cum au început luptele. Total debusolate, rămase fără coordonare și comandanți, unele unități au început chiar să tragă, din greșeală, unele în celelalte. Astfel de incidente au devenit comune între unitățile rusești compuse din bărbații recent mobilizați, care au fost trimise în prima linie fără comunicații și fără ofițeri. Fără informații, izolate în tranșee, acești combatanți n-au nici cea mai vagă idee ce se întâmplă în jurul lor.
Un film de lângă Svatove arată câteva zeci de prizonieri ruși, legați la mâini, înghesuiți într-un subsol. Informațiile sunt că ar proveni din regiunea Moscova, au primit câteva instrucțiuni elementare despre cum funcționează armele, apoi au fost aruncați în luptă.
Din două companii au supraviețuit 27 de oameni, fără ofițeri, care au fugit înapoi. Acum sunt arestați și îi așteaptă Curtea Marțială
La Makiivka, Nevske și Bilohorivka, în zona liniei Svatove-Kreminna, un atac frontal lansat cu trupe proaspăt mobilizate s-a transformat într-un măcel. Puțini combatanți ruși s-au întors în propriile linii. 21 de oameni s-au ascuns în subsoluri, apoi au ieșit și s-au predat. Aceștia au relatat că au fost abandonați de comandant în momentul în care au început luptele.
#Russian mobilized soldiers continue to surrender in the nearby town of Svatove. They claim that their commanders abandoned them the moment the fighting began. Some groups shelled each other for days. pic.twitter.com/VhH8NZzarF
Chris Owen, istoric britanic specializat pe Rusia care urmărește îndeaproape evenimentele, relatează cazul unor bărbați înregimentați acum, la mobilizarea parțială, și distribuiți în Divizie 4 Tancuri de Gardă (unitate teoretic de elită), care s-au adăpostit într-o casă abandonată din Svatove fără mâncare și apă după ce au fugit de pe front, în urma unui bombardament intensiv ucrainean care le-a ucis comandantul. Acum, toți sunt amenințați cu curtea marțială.
Publicația rusească independentă Novaia Gazeta Europe scrie că e vorba de 27 de supraviețuitori din companiile 6 și 7 ale Regimentului de infanterie motorizată 423 de Gardă Iampolski. Aceștia au fugit de pe front pe 25 octombrie. Condițiile în care au trăit acești oameni din 14 octombrie, de când au fost mobilizați, până când au intrat pe mâna poliției militare pentru că au fugit de pe front au fost pur și simplu inumane. Cei 27 sunt oamenii care au supraviețuit din două companii, ceilalți fiind uciși sau capturați de ucraineni – inclusiv cei doi comandanți de companie.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Serviciile secrete rusești au suferit în problema Ucrainei un eșec de-a dreptul colosal, generat în primul rând de propria aroganță, incompetență și subestimarea inamicului. O analiză la care jurnaliștii Washington Post au lucrat timp de o lună, strângând informații de la membri ai serviciilor de informații ucrainene, americane și europene, arată nu doar că rușii au ratat complet fondul problemei, dar și că Putin încă nu i-a demis pe cei responsabili de dezastru.
Washington Post și-a structurat în 5 puncte informațiile obținute:
1. Atacul asupra Ucrainei a fost pregătit timp de ani de zile de ramura FSB numită Departamentul de Informații Operaționale, care a desfășurat operațiuni clandestine de penetrare a instituțiilor ucrainene, a plătit politicieni pro-ruși și s-a străduit să împiedice țara să iasă din orbita Moscovei. În ciuda tuturor acestor activități, respectivul departament fie n-a anticipat cu ce opoziție se va confrunta Rusia, fie n-a reușit să transmită aceste informații neplăcute către Putin. Așa că la vârful puterii din Moscova a ajuns asigurarea că Ucraina va pica imediat, iar numirea unui regim-marionetă va fi floare la ureche.
2. Ofițerii FSB erau atât de încrezători că vor pune imediat mâna pe pârghiile puterii din Kiev încât și-au petrecut ultimele zile de dinainte de război aranjând cazarea în capitala Ucrainei, scrie Washington Post! Sunt numeroase dovezi ale acestei atitudini de-a dreptul incredibile pentru un serviciu de informații cu reputația FSB (KGB). Ofițerii ruși se interesau deja de apartamente și alte locuri care să le servească de baze de operațiuni și reședințe confortabile după ce Kievul urma să fie ocupat. Cu câteva zile înainte ca forțele rusești să treacă în Ucraina, informatorilor FSB li s-a spus să părăsească capitala, dar să lase cheile de la locuințele lor pentru agenții ruși care sosesc.
3. În perioada de dinaintea invaziei, departamentul FSB care se ocupa de Ucraina a cunoscut o extindere majoră, de la circa 30 de ofițeri în 2019 la circa 160 în ajunul atacului. În birourile FSB, Ucraina a fost împărțită pe regiuni, iar fiecărei echipe de ofițeri ruși i-a fost alocată câte o zonă, cu tot cu rețele de agenți adormiți în interiorul țării. Acesta a fost un avertisment timpuriu asupra intențiilor lui Putin.
4. FSB a pregătit, în perspectiva invaziei, cel puțin două Guverne pro-ruse în așteptare, gata să fie instalate în locul actualei puteri. În același timp, politicieni ucraineni importanți au fost activați, Rusia strângând legăturile cu ei. Fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici, care a fugit în Rusia în 2014, și Viktor Medvedciuk, un oligarh care a devenit lider al principalului partid pro-rus din Ucraina, sunt liderii celor două grupări pregătite să înlocuiască administrația Zelenski. Ianukovici s-a aflat în centrul unui grup care s-a reunit în Belarus la începutul lunii martie, posibil poziționat pentru a intra în forță și a recupera puterea. Un al doilea grup care a implicat foști membri ai partidului lui Ianukovici s-a adunat pe un teritoriu din sudul Ucrainei care a fost confiscat la începutul războiului de către forțele rusești.
5. Cel mai surprinzător rămâne faptul că, în ciuda eșecurilor repetate, liderii FSB rămân în funcțiile lor, iar agenția s-a regrupat. Ofițeri sunt trimiși prin rotație, câte trei luni, în regiunile ocupate de forțele rusești. Oficiali americani și alți oficiali au declarat pentru Washington Post că n-au văzut nicio dovadă că Putin ar fi făcut curățenie la vârful agențiilor de spionaj ale Rusiei sau că a cerut socoteală înalților oficiali pentru greșelile lor dezastruoase. În schimb, directorul FSB, Alexander Bortnikov, și liderul direcției sale din Ucraina, Serghei Beseda, rămân în funcțiile lor.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Incredibila diferență dintre puterea militară „pe hârtie” și cea reală a Rusiei, constatată la invazia Ucrainei, izvorăște din însăși structura decisiv viciată a statului și a societății din această țară, care nici măcar nu are legătură neapărat cu regimul Putin, ci are rădăcini mult mai adânci, care merg înapoi cu secolele. Aceasta este concluzia care se desprinde din vasta analiză întreprinsă de scriitorul și istoricul Chris Owen a cauzelor care au dus la înfrângerile aparent inexplicabile înregistrate de „a doua putere militară a lumii” în ultimele luni.
Exemplele oferite sunt cutremurătoare: nicio sumă, oricât de mare, nu este suficientă pentru a mai reforma și salva o armată care se conduce după regulile unei închisori, și nu ale unei instituții care trebuie să apere o țară. Banii sunt furați de ofițeri și de conducerea ministerului, iar corupția ajunge până la vârful statului, unde se estimează că Putin are o avere de cel puțin 200 de miliarde de dolari băgată atât în proprietăți, cât și în diverse fonduri de investiții și acțiunile unor firme.
O corupție seculară devenită apocaliptică sub comanda mafiotului perfect, Vladimir Putin
Aceasta este corupția la nivel înalt, urmată îndeaproape de cea la nivelurile de sus ale armatei. Generalii folosesc recruții ca mână de lucru ieftină, sclavi cu care-și construiesc vile de vacanță sau pe care-i închiriază unor magnați în același scop. Profiturile merg la ofițeri, nu la militarii în termen traficați în acest fel.
Aceiași comandanți îi storc de bani pe amărâții din subordine, recurgând la cele mai mizerabile metode. Jurnalista Anna Politkovskaia, asasinată în liftul blocului unde locuia pentru dezvăluirile pe care le făcuse despre mafia din Armata rusă, a relatat cazuri concrete de soldați uciși în bătaie de comandanții garnizoanelor lor pentru că refuzaseră să plătească taxe de protecție.
Dar în armata rusă totul e de furat. Din acest motiv citim acum știri, de pe frontul din Ucraina, despre militari care se plâng că primesc rații expirate de 10 ani, vehicule ajunse pe front deja defecte, tancuri cărora li s-au furat echipamentele optice și chiar motoarele, dar și despre unități subdimensionate.
Armata rusă este, de fapt, un lagăr de concentrare în care militarii sunt tratați ca niște prizonieri fără niciun fel de drepturi într-un sistem de sclavie modern, inimaginabil pentru Europa din secolul XXI
Incredibil, dar adevărat, Rusia nu știe câți militari are în realitate în forțele armate! Un fenomen atât de amplu încât nici măcar nu mai este negat de autorități îl reprezintă falsificarea efectivelor de către comandanții marilor unități. Se estimează că aproximativ 30.000 de militari există doar pe hârtie, generalii „umflând” cifrele pentru a încasa (și băga în buzunare) mai mulți bani de la minister pentru alocațiile de hrană, solde, instruire etc.
Echipamentele nu ajung la trupe pentru că sunt furate pe drum, iar chiar soldații cu contract ajung să-și cumpere bocancii și vestoanele de pe Internet.
Sunt și cazuri atroce, în care veteranii îi forțează pe recruți să se prostitueze. Cine nu acceptă este torturat și riscă să fie chiar ucis. Corupția e atât de mare, încât clienții amatori de relații homosexuale cu soldați tineri pot intra să-și aleagă „marfa” chiar în unitățile militare!
În acest univers concentraționar îngrozitor – de fapt, un imens lagăr în care ajung doar nefericiții incapabili să mituiască funcționarii la înrolare, pentru a fi declarați inapți –, nimic nu e ceea ce pare. Bloggerii pro-ruși fac în prezent chetă pe internet, pentru a cumpăra echipamente de strictă necesitate pentru „armata lui Putin”. Una în care s-au băgat, din 2008 încoace, sute de miliarde de dolari doar pentru ca banii să fie delapidați de o structură mafiotă piramidală, în care superiorii îi exploatează pe subordonați.
Citiți mai jos analiza cercetătorului britanic Chris Owen.
1/ Old rations, faulty vehicles, missing radios, under-strength units: corruption has been blamed for hollowing out Russia’s military and undermining its war in Ukraine. It’s worth examining this problem and seeing how it’s affected the Russian armed forces. 1st 🧵 in a series. pic.twitter.com/nRGx5kbBIF
Armata este „cea mai coruptă structură guvernamentală din Rusia” – țara care, la rândul ei, e pe locul 136 din 180 în clasamentul celor mai corupte state ale lumii
„Rații vechi, vehicule defecte, radiouri lipsă, unități cu efective insuficiente: corupția a fost acuzată de golirea armatei ruse și de subminarea războiului din Ucraina. Merită să examinăm această problemă și să vedem cum a afectat forțele armate ruse.
Rusia este una dintre cele mai corupte țări din lume – Transparency International (TI) o clasează pe locul 136 din 180 de țări. Corupția de stat este endemică. TI a constatat că, între 2008 și 2020, actuali și foști oficiali ruși au deținut 28.000 de proprietăți în 85 de țări.
Nu doar șefii de vârf încasează bani. Chiar dacă sunteți doar un funcționar de rang mediu în Rusia, este probabil ca obiectivele dumneavoastră de viață să fie să vă stabiliți familia în confort în Europa de Vest și să vă trimiteți copiii la o școală britanică de lux. Corupția este modalitatea prin care veți atinge acest obiectiv.
„Corupția este firul care ține laolaltă regimul lui Putin, iar banii sunt sângele său vital“
Escrocheriile și înșelăciunile sunt omniprezente. Dacă v-ați întrebat vreodată de ce videoclipurile cu camere de bord rusești sunt peste tot pe YouTube, este pentru că șoferii folosesc camerele de bord ca protecție împotriva escrocheriilor, cum ar fi pietonii care se aruncă pe mașini pentru a cere despăgubiri de la asigurări.
Corupția este firul care ține laolaltă regimul lui Putin, iar banii (în dolari sau euro, firește, nu în ruble de mică valoare) sunt sângele său vital. Și nimeni nu are mai mulți decât Putin însuși – cel puțin 200 de miliarde de dolari, estimați ca fiind presărați în fonduri secrete din întreaga lume.
La fel ca orice altă instituție de stat din Rusia, forțele armate sunt pline de corupție la toate nivelurile. Acest lucru nu este nimic nou: în schițele sale din Sevastopol în 1854, Tolstoi scria despre ofițerii ruși: „Cât timp sunt în serviciu, scopul lor principal este dobândirea de bani”.
În 1998, procurorul general al Rusiei a numit forțele armate ruse „cea mai coruptă structură guvernamentală din Rusia”. Dacă este ceva, de atunci, lucrurile s-au înrăutățit. Cum funcționează corupția în armata rusă, de jos în sus?
„Doar cei săraci sau proști își permit să fie recrutați. Restul scapă de recrutare mituind un medic sau un ofițer de la centru. Până la 70% din cei chemați la încorporare își cumpără o cale de scăpare”
Corupția începe chiar înainte ca cineva să se înroleze în armată. După cum a observat Kamilkazani, doar cei săraci sau proști își permit să fie recrutați. Restul scapă de recrutare mituind un medic sau un ofițer de la centru. Se pare că „taxa” era cuprinsă între 5.000 și 10.000 de dolari în 2007.
Până la 70% dintre cei chemați la conscripție își cumpără o cale de scăpare, lăsând forțele armate cu tinerii cei mai săraci și mai puțin sănătoși. Astfel, armata rusă se confruntă cu probleme cronice de condiție fizică și eficiență.
Generalul-colonel Vladimir Mihailov a declarat în 2007 că peste 30% din cei 11.000 de bărbați recrutați anual în Forțele Aeriene Ruse erau „instabili mental”, 10% sufereau de abuz de alcool și droguri, iar 15% erau bolnavi sau subnutriți.
„Dacă ești recrutat, vei fi tratat ca un om de jos și vei fi exploatat fără milă de soldații mai în vârstă, cunoscuți sub numele de «unchi». Acest lucru ar putea include să fii obligat să te prostituezi, să faci muncă neplătită sau chiar să-ți vinzi propriul sânge“
Dacă ești recrutat, vei fi tratat ca un om de jos și vei fi exploatat fără milă de soldații mai în vârstă, cunoscuți sub numele de „diedi” („unchi”). Acest lucru ar putea include să fii obligat să te prostituezi, să faci muncă neplătită sau chiar să-ți vinzi propriul sânge pentru a câștiga câțiva ruble.
În 2007, recruți din Sankt Petersburg au povestit presei ruse cum soldații mai în vârstă i-au obligat să presteze servicii sexuale pentru clienți influenți de vârstă mijlocie, în caz contrar riscând să fie torturați. Tinerii soldați ar fi fost forțați să meargă cu clienții în mașinile lor. „Unchii” păstrau o listă de „furnizori”.
Alți soldați au vorbit despre faptul că au fost „trimiși în parc pentru a câștiga bani”. Se pare că era posibil să se ducă un soldat în centrul Moscovei sau să se viziteze o bază militară din apropiere, unde clienții puteau alege unul pentru 100-500 de dolari – bani care ajungeau la „unchi“, nu la recruți.
„Uniformele mai noi și cizmele de mărimea potrivită au fost furate și vândute, așa că va trebui să le cumpărați online“
Dacă ești un soldat sub contract – un profesionist militar – ești un pas înainte, dar ești în continuare exploatat. Salariile sunt mici (240 de dolari lunar înainte de războiul din Ucraina). Este foarte posibil să trebuiască să vă cumpărați singuri uniformele, cizmele și combustibilul.
Uniformele mai noi și cizmele de mărimea potrivită sunt adesea indisponibile, deoarece au fost furate și vândute, așa că va trebui să le cumpărați online. În mod ironic, se pare că cizmele din surplusul NATO sunt favorite pentru confortul și durabilitatea lor.
De asemenea, este posibil să trebuiască să vă plătiți propria cazare. Deși veți primi gratuit un pat într-o cazarmă, s-ar putea să descoperiți că acesta nu este încălzit, deoarece banii pentru electricitate au fost furați sau au rămas neplătiți în alt mod. Nu este prea distractiv în climatul rece al Rusiei.
Există, totuși, compensații pentru a fi un subofițer sau un ofițer inferior – puteți fi repartizat într-un depozit militar. Acestea oferă oportunități nesfârșite de furt. Avito, echivalentul rusesc al eBay, este plin de anunțuri pentru articole de echipament militar probabil furate.
În prezent, bloggerii ruși fac colectă pentru a obține bani pentru a cumpăra echipamente pentru trupele de pe frontul din Ucraina. În mod ironic, multe dintre obiectele pe care le cumpără au fost probabil furate din depozitele militare rusești în primul rând. Acestea sunt vremuri foarte bune pentru intendenții corupți.
Incredibilul caz al buncărului de comandă de 72 de tone furat cu totul, pentru a fi vândut la fier vechi. Hoții au rămas neprinși
Nici măcar tancurile nu sunt imune la ciuma jafurilor. Atunci când T-72 de rezervă au fost expediate din depourile de depozitare pentru a merge în Ucraina, în martie 2022, se pare că au ajuns fără echipamentele electronice, optice sau chiar motoare – toate jefuite sau dezmembrate. Se pare că doar 1 din 10 tancuri erau utilizabile.
Într-un caz remarcabil, un buncăr de comandă Pantsir-2PU de 72 de tone a fost furat de la o bază militară din Miaglovo, regiunea Leningrad, la începutul anului 2020. Anchetatorii nu au reușit să descopere ce s-a întâmplat cu el, dar cel mai probabil a fost luat pentru valoarea de fier vechi a metalului.
Într-un incident similar, un marinar pe submarin din cadrul Flotei de Nord a furat părți din dispozitivele de control al reactorului unui submarin nuclear. El a furat și a vândut reostate fabricate dintr-un aliaj foarte scump de paladiu-vanadiu, dar a dezactivat reactorul în acest proces. Nu este o idee bună!
Recruți folosiți pentru ca ofițerii să-și construiască vilele sau închiriați altor persoane, ca să lucreze pe șantiere
Să trecem la ofițerii de rang mediu. Viața este mult mai liniștită la acest nivel, deoarece puteți semna contracte, comanda trupe și supraveghea baze. Există mult mai multe oportunități de corupție la gradele de la maior până la colonel.
Printre avantaje se poate număra folosirea recruților pentru a-ți construi vila sau închirierea militarilor altor persoane, pentru a lucra pe șantiere, pe câmpuri sau în fabrici. Bineînțeles, recruții nu primesc nicio compensație pentru această muncă. Nici măcar forțele de elită ale Rusiei în domeniul rachetelor nu au scăpat de acest tip de abuz.
Aveți, de asemenea, posibilitatea de a fura salariile oamenilor dumneavoastră, deoarece aceștia sunt plătiți în numerar. Sau de a manipula alocările bugetare pentru a pretinde bani pentru un personal suplimentar inexistent și de a băga în buzunar diferența. Trupele inexistente sunt cunoscute sub numele de „suflete moarte”, după o poezie clasică a lui Gogol.
Sufletele moarte: zeci de mii de militari înregistrați fictiv, pentru ca ofițerii să bage în buzunare alocațiile suplimentare pentru hrană. Cu cât sunt mai puțini soldați reali, cu atât crește profitul
„Sufletele moarte” nu sunt o noutate. În 1854, ziarul The Economist a remarcat cât de mult erau sub efective forțele rusești în Războiul Crimeii. „Armatele rusești sunt adesea armate doar pe hârtie. Coloneii și ofițerii au un interes direct în a avea un număr cât mai mare în registre și un număr cât mai mic pe câmpul de luptă – în măsura în care ei bagă în buzunar plata și rațiile din diferența dintre aceste cifre.”
În mod remarcabil, armata rusă nu știe câți soldați are. În 2001, generalul Nikolai Kormilțev a declarat că armata a contabilizat doar 82% din personalul autorizat – ceea ce a fost considerat o realizare majoră. Este puțin probabil ca lucrurile să se fi îmbunătățit de atunci.
Cifrele scurse în 2003 în ziarul Novie Izvestia indicau că existau cel puțin 30.000 de „suflete moarte” în forțele armate. Cazul din 2012 al colonelului Serghei Ustinov și al maiorului Hovik Babaian, doi ofițeri din Districtul Militar de Est, ilustrează modul în care funcționează această înșelătorie.
Babaian era responsabil cu furnizarea de servicii de hrană pentru trupele aflate sub comanda lui Ustinov. El a falsificat documente, semnate de Ustinov, care arătau că erau hrăniți cu 29.000 de soldați mai mulți decât existau în realitate. Cei doi au încasat 6 milioane de ruble pentru hrănirea surplusului de „suflete moarte”.
Cercetătorii estimează că până la unul din zece ofițeri ruși este corupt. Achizițiile militare sunt deosebit de afectate de corupție. Să luăm mai întâi în considerare cazul colonelului Serghei Serkin, fostul ofițer șef al proviziilor pentru Districtul militar din Caucazul de Nord.
În numai doi ani în funcție, colonelul Serkin a achiziționat mai multe apartamente, o casă și o mașină Audi cu o valoare totală de aproximativ 200.000 de dolari. Una dintre schemele sale a fost acceptarea de mită pentru a cumpăra 3.500 de tone de cod de calitate inferioară, folosit în mod normal ca hrană pentru vite, pentru rațiile armatei.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Lipsa de subofițeri și încărcarea șefilor de brigadă și de batalion cu responsabilități peste limita lor de competență a dus la „pierderi devastatoare în rândul ofițerilor ruși de rang mediu și inferior” de la începutul războiului din Ucraina și până acum, relevă un comunicat al Ministerului Apărării din Marea Britanie unde e analizat conflictul.
Dispariția ofițerilor de rang inferior și mediu din noua generație va amplifica lipsa de disciplină și problema moralului scăzut în rândurile trupelor, iar comasarea resturilor unor batalioane în noi unități va avea ca rezultat o și mai redusă capacitate combativă a rușilor, mai menționează conducerea Armatei britanice.
De la începutul războiului până pe 24 mai – adică în primele 3 luni -, rușii au pierdut minimum 624 de ofițeri, din care 156 de la gradul de maior în sus și 452 de la gradul de căpitan în jos. Alți 14 ofițeri sunt trecuți la „alte grade”. Cifrele de mai sus reprezintă doar ofițerii al căror deces a putut fi confirmat oficial, fie prin articole din presa rusă, fie din postări pe rețelele de socializare puse de familiile lor, fie din alte surse.
Se menționează însă că numărul victimelor este, cu siguranță, mult mai mare.
Pierderile minime de ofițeri ruși în primele 3 luni de război
Analiza Ministerului Apărării din Marea Britanie
„Rusia se pare că a suferit pierderi devastatoare în rândul ofițerilor săi de rang mediu și inferior în acest conflict. Comandanții de brigadă și de batalion pare că sunt împinși în poziții avansate, în fața pericolului, deoarece sunt încărcați cu un nivel intransigent de responsabilitate pentru performanța unităților lor.
În mod similar, ofițerii subalterni au fost nevoiți să conducă acțiunile tactice de cel mai mic nivel, deoarece armata nu dispune de un cadru de subofițeri cu pregătire și responsabilitate de top care îndeplinesc acest rol în forțele occidentale.
Pierderea unei mari părți din tânăra generație de ofițeri profesioniști va exacerba probabil problemele actuale ale armatei ruse în ceea ce privește modernizarea sistemului său de comandă și control.
Pe termen foarte scurt, grupurile tactice de batalioane (BTG) care sunt reconstituite în Ucraina din supraviețuitorii mai multor unități vor fi, foarte probabil, mai puțin eficiente din cauza lipsei de lideri tineri.
Având în vedere multiplele rapoarte credibile despre revolte apărute în rândurile forțelor rusești din Ucraina, lipsa comandanților de pluton și de companie experimentați și respectați va duce, probabil, la o scădere suplimentară a moralului și la o disciplină din ce în ce mai slabă.“
Latest Defence Intelligence update on the situation in Ukraine – 30 May 2022
În timp ce armata rusă se pregătește de o nouă și masivă ofensivă în Donbass, la Moscova e în plină desfășurare o campanie de epurări fără precedent în istoria recentă a Kremlinului și care ar putea avea un corespondent doar în perioada stalinistă. Circa: 150 de ofițeri ruși acuzați de scurgeri de informații sunt arestați, iar mulți alții au fost trecuți pe linie moartă, scrie Daily Mail.
Sunt vizate Armata și serviciile de informații. Putin, turbat să vadă că toate planurile și mișcările sale criminale au fost aflate de Occident și date în vileag, a dispus o epurare în masă care a dus la eliminarea a 150 de oficiali. Generalul-colonel Serghei Beseda, șeful unității de informații externe a FSB, a fost mutat la închisoarea de înaltă securitate Lefortovo, din Moscova. Zeci de generali din Armata rusă au fost și ei destituiți sau chiar puși în arest la domiciliu.
Vladimir Putin a lansat luni seara o operațiune-fulger de epurare în masă a 150 de oficiali din domeniul securității. În paralel, noii comandanți numiți la cârma armatei de invazie din Ucraina pregătesc, spun surse occidentale, triplarea numărului de trupe din Donbass, într-o încercare disperată de a obține până la 9 mai o victorie care să salveze onoarea militară a Rusiei.
Șeful spionajului extern de la FSB – fostul KGB – a fost închis în închisoarea de maximă siguranță Lefortovo
Un număr impresionat de ofițeri de la serviciul de securitate FSB – succesorul KGB – au fost înlăturați din posturile lor, iar mulți au fost chiar arestați. În acest moment, Putin vânează cu disperare trădătorii, după ce agenții de informații occidentali au obținut planurile de luptă ale Rusiei înainte de invazie. Turbat și paranoic, nemaiștiind în cine să aibă încredere, dictatorul caută și niște țapi ispășitori pentru eșecul militar.
Luni s-a aflat că generalul-colonel Serghei Beseda, șeful unității de informații externe a FSB, a fost mutat la închisoarea de înaltă securitate Lefortovo, din Moscova, după ce în ultimele două săptămâni stătuse arestat la domiciliu.
Oficial, șeful spionajului extern, acum în vârstă de 68 de ani, este investigat pentru deturnare de fonduri. Dar se știe că, de fapt, Kremlinul îl acuză de scurgerile de informații care au paralizat efortul de război al Rusiei. Pentru Putin niciodată n-a fost o problemă că oligarhii și ofițerii săi fură bani. Acum, însă, e vorba despre trădare.
Ancheta este condusă de serviciul militar de contrainformații al Rusiei, în timp ce Putin încearcă să blocheze canalele de informații prin care Occidentul află ce se întâmplă la Kremlin aproape în timp real.
Alți oficiali FSB au fost, de asemenea, reținuți pentru că ar fi „raportat informații false Kremlinului despre situația reală din Ucraina înainte de invazie”, a raportat site-ul de investigații Bellingcat. Aceștia ar fi întocmit rapoarte care l-au convins pe Putin că trupele rusești vor fi primite ca eliberatoare și că forțele ucrainene vor opune o rezistență redusă. Campania militară a Rusiei a fost de la bun început un dezastru în principal pentru că ipotezele de la care a plecat Kremlinul au fost total inexacte.
Britanicii au publicat hărțile cu planul de invazie al Rusiei cu câteva ore înainte de declanșarea atacului, pe 24 februarie
Cu câteva ore înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, pe 24 februarie, Ministerul britanic al Apărării a publicat hărți care arătau încotro se îndreptau coloanele blindate ale atacatorilor. Pentru Puțin și stafful său a fost un șoc să descopere atât faptul că ucrainenii opun rezistență, cât și că planurile invaziei le sunt cunoscute inamicilor. De atunci, ofițerii de informații britanici și americani au continuat să le transmită ucrainenilor evaluări precise ale obiectivelor rusești.
Un alt element extrem de important a fost programul prin care ucrainenii au vizat asasinarea generalilor și ofițerilor superiori ai armatei ruse. Moartea acestora a lăsat unitățile militare fără comandă centralizată, dezorganizându-le. Acest lucru a fost posibil tot datorită serviciilor de informații occidentale, care au obținut date despre locurile în care se aflau ofițerii ruși și le-au transmis ucrainenilor.
Rusia a suferit până acum, într-o lună și jumătate, o înfrângere absolut umilitoare, iar Putin a început epurări în stil stalinist.
Speranțele Kremlinului sunt legate de o victorie zdrobitoare asupra armatei ucrainene în zona dintre Donbass și Nipru. Așa s-ar putea livra atât un rezultat concret care să fie prezentat poporului rus la parada tradițională din 9 mai, cât și o reabilitate măcar parțială a prestigiului militar.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Demisia generalului Viktor Gulevici (52 de ani), șefului Statului Major General și prim-viceministru al Apărării în Belarus, a stârnit o adevărată revoluție în rândul militarilor din țara sa. Aceștia nu vor să intre sub nicio formă în luptă împotriva Ucrainei, ca să ajute în acest sens trupele rusești de ocupație.
Situația este chiar mai gravă: ofițerii belaruși își părăsesc masiv patria, împreună cu familiile lor. Este vorba atât despre cei din armată, cât și despre cei din Ministerul Afacerilor Interne, informează site-ul Obozrevatel.com.
Publicația a mai aflat – pe surse – un lucru șocant: pentru a preîntâmpina noi revolte în armata Republicii Belarus, dictatorul Aleksandr Lukașenko i-a cerut de urgență sprijin sceleratului de la Kremlin, Vladimir Putin. Acum, în lipsa ofițerilor fugari, armata belarusă este plină de comandanți trimiși de la Moscova!
Sursa publicației Obozrevatel.com, familiarizată cu situația din cadrul trupelor belaruse, a declarat: „Pe fondul zvonurilor despre posibilitatea trimiterii Forțelor Armate ale Republicii Belarus în Ucraina, în unități separate, staționate în zona orașului Brest, au loc «revolte condiționate», în timpul cărora personalul militar și ofițerii își exprimă refuzul de a merge în Ucraina. Au devenit tot mai frecvente și cazurile de plecare din țară a ofițerilor Ministerului Afacerilor Interne, împreună cu familiile lor. Comandanți și ofițeri superiori sunt trimiși de la Moscova pentru a stabiliza situația din forțele armate din Belarus”.
Debutul revoltei s-a produs la 3 martie, cînd o coloană întreagă de militari din Belarus s-a oprit în apropierea satului Mihailo-Koțubinskoe, regiunea Cernigov, refuzând să se deplaseze mai departe pe teritoriul ucrainean. Ofițerii superiori alergaseră atunci fără folos pe lângă subordonații lor pentru a-i determina să execute ordinele președintelui Lukașenko. Acea situație nemaiîntâlnită a culminat cu demisia generalului-maior Gulevici, care a atras după ea fuga ofițerilor din calea războiului.
Invadatorii ruși au încercat alte metode de a-l atrage pe Lukașenko de partea lor. Au bombardat câteva așezări din țara sa, cu populație de sub 100 de locuitori, după ce și-au poziționat avioanele în spațiul aerian al Ucrainei. Scenariul a eșuat, fiind repede devoalat de autoritățile de la Kiev.
Federația Rusă pare neputincioasă în a-i convingă pe belaruși să i se alăture în tentativa de a acapara Ucraina. Aceștia au aflat despre dezastrul înregistrat pe front de armata Kremlinului, care – conform Kievului – a pierdut până acum peste 12.000 de oameni și mii de echipamente militare.
Unul dintre motivele pentru care trupele lui Lukașenko nu vor să devină inamicii Ucrainei este slaba lor pregătire și numărul mult mai mic de personal. În 2017, spre exemplu, personalul din Forțele Armate ale Belarusului era de doar 48.000. În comparație, Ucraina are 159.000 de militari activi, ocupând locul 36 în lume.
Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, se orientează spre atragerea de „voluntari” din Orientul Mijlociu. A declarat oficial, într-o ședință a Consiliului de Securitate de la Moscova, că 16.000 de luptători vor să vină în așa-numitele „republici populare” din Donețk și Lugansk pentru a participa la războiul împotriva Ucrainei. El s-a oferit să transfere militanților pro-ruși sisteme de apărare aeriană și sisteme de rachete antitanc.
Vladimir Putin a aprobat imediat această idee, cerând ca mercenarii să fie ajutați să ajungă în „zona de luptă”. „Dacă vedeți că există oameni care vor să vină pe bază de voluntariat ca să ajute oamenii care locuiesc în Donbass, trebuie să-i întâlniți la jumătatea drumului și să-i ajutați să treacă în zona de război”, le-a transmis dictatorul de la Kremlin oficialilor din Apărare.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
