Etichetă: nicolae manolescu

  • Domnule președinte Manolescu, când o dați afară pe poeta Firea din Uniunea Scriitorilor?

    Domnule președinte reales al Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, la punctul 4 al articolului 8 din Statutul Uniunii, aprobat în 2013, care figurează pe site-ul instituției, un membru cu drepturi depline are obligația „să respecte normele deontologice ale breslei scriitoricești și să manifeste grijă față de păstrarea prestigiului U.S.R.”.

    Or, poeta „zărpălatecă” Gabriela Firea (așa cum se definește într-un volum de versuri), membră a Uniunii Scriitorilor din 2002, v-a șifonat acel prestigiu prin minciuni grosolane lansate pe contul ei de Facebook în privința scandalului legat de „azilele groazei” din Voluntari. Inițial, a spus cu vehemență că șoferul-torționar Ștefan Godei nu e un apropiat al ei, că „inculpatul din acest dosar nu a fost șoferul meu”, „a băgat și el capul în poză cu liderii”.

    Adică, Godei n-a plimbat-o deloc cu mașina câtă vreme ea a fost primar general al Capitalei. Apoi, la distanță de doar o săptămână, după ce au apărut o mulțime de fotografii comune, Firea a fost nevoită să recunoască faptul că Godei a fost adus șofer, de fapt, de la FC Voluntari (clubul lui Pandele, finanțat din bani publici) la Primăria Municipiului București. Mai mult, că Godei a fost angajat inclusiv la cabinetul ei de senator! Și mai mult: că Pandele și Godei sunt de fapt și un fel de cumetri, dată fiind relația naș–fin dintre bunicii lor!

    Deontologia la care se face referire în statutul Uniunii Scriitorilor înseamnă a minți cu nerușinare și a-ți recunoaște apoi minciuna numai atunci când ești strâns cu ușa din toate părțile, când adevărul ieșit la iveală nu mai poate fi contestat în niciun fel?

    Ăsta-i prestigiul invocat de Uniunea Scriitorilor? Să-ți bați joc de oameni în calitate de membru al Uniunii, să pozezi în victimă, când nu ești, să-ți induci în eroare „cititorii” și, culmea, să mai iei și un bonus lunar consistent la ieșirea la pensie, în plus față de ce ai cotizat la CAS?

    Domnule Manolescu, luați cât mai repede o decizie, altfel veți fi părtaș din punct de vedere moral la scornelile scriitoarei Firea!

    Când Vrăjitoarea revine acasă călare pe mătură (dacă mai revine!), fiindcă acum e plecată în vacanță în Grecia cu soțul ei, comandantul doctor plagiator Florentin Costel Pandele, chemați-o la raport în fața Comisiei de Monitorizare, Suspendare și Excludere care „funcționează conform Regulamentului propriu”, așa cum prevede același statut al Uniunii Scriitorilor. Și informați-o despre faptul că, potrivit articolului 9, calitatea de membru Uniunii încetează în următoarele cazuri:

    a) ca urmare a demisiei, formulată în scris și înregistrată la Secretariatul U.S.R. Dacă un membru demisionat din U.S.R. dorește să redevină membru al U.S.R., el va urma procedurile obișnuite de primire în U.S.R. Deci, Firea își poate da demisia. Dacă a făcut-o, informați opinia publică!

    b) prin excludere, pentru încălcarea prevederilor Statutului prin fapte care au adus U.S.R. prejudicii materiale, morale și de imagine grave.

    A minți ca fost primar general al Capitalei, ca actual senator al României din partea PSD, ca membru al Uniunii Scriitorilor, nu încalcă prevederile Statutului U.S.R.?

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * RTV insinuează că Firea și Pandele au încercat să-l omoare pe fostul senator SRI-ist Daniel Savu (PSD), prietenul fugarului Sebastian Ghiță, patronul televiziunii

    * Un senator USR spune că a fost amenințat la Primăria Voluntari de deputatul Daniel Ghiță (PSD), fost luptător K1 și „om de casă” al familiei Firea-Pandele

    * Principalul vinovat instituțional pentru „azilele groazei”, secretarul de stat impus de Lia Olguța Vasilescu, a rămas în funcție. Jurnalistul Vanghele: „Ăsta e creatoru’ sistemului ăstuia nemernic, lumpenu’ ăsta patibular”

    * VIDEO. Avocatul torționarilor din cazul „azilelor groazei”: fostul milițian Pavel Abraham, acuzat că a maltratat protestatari la Mineriada din 13-15 iunie 1990

    * Ciolacu și Ciucă anunță biruri mari pentru populație și firave tăieri bugetare. Accentul e pe propagandă: se vorbește de economii de 12 miliarde de lei, împărțite echitabil (6 miliarde la stat, 6 miliarde la privat), dar greul tot pe privat va cădea!

    * Curtea de Justiție a UE desființează regimul mafiot Iohannis – PSD – servicii: prescripția faptelor decisă de CCR, prin care au scăpat toți infractorii, este ilegală!

    * EXCLUSIV. Averile judecătorilor care i-au făcut scăpați pe securiștii implicați în asasinarea disidentului anticomunist Gheorghe Ursu. O decizie odioasă, ticăloasă și insalubră a justiție române

    * EDITORIAL CARTIANU. Inginerul Ursu n-a murit. Polițistul Gigină n-a murit. La Colectiv, nimeni n-a murit. Nici la Revoluție, nici la mineriade…

    * „Andreea Esca în sicriu… ăăă… plânge lângă sicriu…”

    * VIDEO. Hulpavul preot Calistrat povestește cum își dijmuiește enoriașii: 10% din toate cheltuielile nunții! „L-ați luat pe Dumnezeu de prost? Ai citit în Scriptură ce înseamnă zeciuiala? 10% trece-mi în cont sau pune-mi în plic!”

  • Revolta unui fost lider al PNȚCD față de unele afirmații ale lui Nicolae Manolescu despre Corneliu Coposu. „Era un om politic redutabil, dar nu era și un om de stat”, a scris președintele Uniunii Scriitorilor

    Într-un editorial publicat recent în revista „România literară” (pe care o conduce), Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, a făcut câteva afirmații riscante la adresa regretatului Corneliu Coposu, liderul PNȚCD și al Opoziției anti-FSN din prima jumătate a anilor ’90 (1990-1995). Secretarul general al PNȚCD din acea vreme, Liviu Petrina, a reacționat prompt.

    În calitate de președinte executiv al Partidului Corectei Guvernări (PCG), partid fondat și condus de foști fruntași ai PNȚCD, Liviu Petrina a trimis revistei „România literară” un Drept la replică, pe care revista nu i l-a publicat.

    Ziaristii.com publică această luare de poziție, ca o formă de solidarizare cu memoria unui Om cu „O” mare: Corneliu Coposu.

    Dreptul la replică

    „Către conducerea revistei «Romania literară»

    Rugăm publicați Precizarea, în virtutea dreptului la replică. Mulțumim.

    Precizare: Timeo Danaos et dona ferentes.

    Domnul Nicolae Manolescu face afirmații stranii cu privire la patriotismul Seniorului Corneliu Coposu (vezi «România literară», nr. 21 / 22 mai 2020, pag. 28).

    Este un joc de cuvinte penibil să spui despre Corneliu Coposu: «era un om politic redutabil, dar nu era și un om de stat»; «nu România a avut-o Corneliu Coposu în vedere, ci PNȚCD-ul»; «tacticile subterane ale mult iubitului și deopotrivă mult detestatului Corneliu Coposu».

    Corneliu Coposu este parte a Elitei Românești care s-a opus comunismului – care năvălise peste Neamul nostru -, gata a plăti cu libertatea, cu viața, cum au și făcut Iuliu Maniu, Ion Mihalache și ceilalți martiri ai PNȚ-ului.

    Corneliu Coposu este liderul renașterii demnității naționale și a democrației în România, al rezistenței anti-criptocomuniste realizate de PNȚCD după 1989.

    Iuliu Maniu și Ion Mihalache, Corneliu Coposu, frații Matei și Ioan Boilă, Ion Puiu, Ion Diaconescu, Ioan Bărbuș si ceilalți fruntași, în temnițele comuniste, iar în exil Ion Rațiu și Ion Varlam etc., au mărturisit – repet: fie și cu prețul vieții! – dragostea lor față de Neamul Românesc, față de libertate și democrație. Nu au fost preocupați de un anume partid, ci de Patria Română. Așa au fost liderii PNȚCD și după sfărâmarea comunismului.

    Începând cu Decembrie 1989, fiecărui patriot român i s-a oferit posibilitatea deplină să participe la opera de eliberare și re-democratizare a țării, după o jumătate de secol de ocupație sovieto-comunistă.

    Fiecare patriot român trebuia să se alăture, cât mai curând, unuia dintre cele trei partide istorice – în primul rând, PNȚ-ului devenit Creștin-Democrat prin diligențele lui Ioan Alexandru, Liviu Petrina, Iftene Pop, ale grupării acestora; sau PNL-ului sau PSDR-lui-Cunescu.

    Cine s-a dus cu Iliescu, cine nu s-a alăturat unuia din cele trei partide, până la alegerile din mai 1990, să nu ne vorbească de patriotism!

    Domnul Manolescu îl descria pe Iliescu, în 1990, om cu O-MARE (sic!) și considera că partidele politice nu mai au ce căuta în Istorie, pleda numai pentru fronturi, alianțe și alte închipuiri efemere dragi manipulatorilor din formațiunile totalitare.

    Domnul Manolescu își amintește de o ofertă făcută Convenției Democrate de Iliescu, prin 1992: dincolo de ponderea în Parlament, Președinția Senatului să revină CDR-ului. Iliescu a fost de acord să renunțe la acel post, dar «i-a pus o condiție lui Coposu: președinția Senatului să nu revină în niciun caz PNȚCD-ului».

    Domnul Manolescu – care afla, zice, mai târziu că Iliescu îl prefera pe dânsul în capul Senatului – este surprins că liderii PNȚCD, care conduceau CDR-ul, nu au acceptat funcția oferită CDR-ului, spunând că nu au încredere în Iliescu: Timeo Danaos… Teme-te de comuniști și când fac daruri! Era în 1992, azi e și mai evident: Brucan și Iliescu preconizau plasarea și pe stânga, și pe dreapta a cripto-marxiștilor.

    Citind aserțiunile domnului Manolescu, un fost coleg, diplomat, m-a întrebat dacă «nu era oare mai bine pentru țară să participe la putere și CDR»? A adăugat: și Iuliu Maniu, în 1944, poate era bine să accepte oferta rușilor și să preia funcția de prim-ministru.

    Nu, colega! Nu era bine. Și Maniu, și Coposu știau/aplicau sacra regulă a politicii superioare: principiile nu se negociază!

    Și rușii au pus tot «o singură condiție: renunțarea la Basarabia și la nordul Bucovinei». Patriot impecabil, Maniu le-a răspuns: Aiasta una nu se poate! Carta Atlanticului, lansata de anglo-americani la izbucnirea Războiului și semnată apoi și de Domniile Voastre, de URSS, stipulează clar: nicio acaparare teritorială dincolo de granițele de la 1 septembrie 1939 nu va fi validată la Conferința de Pace…

    Și istoria mai recentă ne învață.

    Domnul Manolescu greșește: în 1996, nici CDR, nici PNȚCD nu au câștigat alegerile. CDR a obținut numai 37,5%, din care PNȚCD două treimi, adică numai 25% din locurile din Parlament. Atunci, CDR și Emil Constantinescu și l-au alăturat pe Petre Roman cu jumătate din FSN. Rezultatul: catastrofal nu numai pentru CDR, pentru PNȚCD, dar, mai ales, pentru România…

    Dacă mai trăia în/după 1996, Corneliu Coposu ar fi continuat să se țină ferm de principii și ar fi servit întotdeauna interesul general, Țara sa.”

    Liviu Petrina

    Președinte executiv al Partidului Corectei Guvernări (PCG)

    Fost secretar general al PNȚCD sub președinția lui Corneliu Coposu

    Fost membru al Parlamentului României

    București, 26 mai 2020

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!