Marina mondială își face în continuare treaba, transportând circa 90% din mărfurile lumii și făcând, astfel, să se miște rotițele economiei, chiar și a celei gripate de pandemie. Dar marinarii sunt printre cei mai încercați angajați în aceste moment.
La declararea pandemiei de Covid-19, majoritatea operatorilor de nave au suspendat, la începutul anului, schimburile de echipaje, din cauze obiective (granițe închise, zboruri suspendate etc.).
Din cauza întârzierii acestor schimburi, la echipajele de la navă se instalează din ce în ce mai pregnant oboseala și stresul, iar pentru personalul navigant rămas la uscat se agravează problemele de natură social-financiară.
În ultima vreme, lucrurile încep să se miște, în sensul deblocării situației, însă nu se întrevede o rezolvare rapidă și completă a acesteia.
Încă din luna ianuarie au început negocierile purtate de panstructura sindical-profesională reprezentativă pentru personalul navigant, ITF (International Transport-Workers’ Federation), cu sediul la Londra, și organizația globală a angajatorilor, proprietari și operatori de nave, ISF (International Shipowners Federation). Prima măsură adoptată în comun a fost cea de prelungire automată a contractelor de muncă, în primă fază cu 30 de zile.
Multe sindicate (începând cu cele norvegiene și germane), care aveau încheiate contracte colective de muncă cu armatori ce activează în zona turismului maritim, au adoptat un plan de urgență, care includea reducerea salariilor și a posturilor de pe nave, având în vedere că întreaga industrie este practic închisă acum.
La nivel global, majoritatea navigatorilor au înțeles imposibilitatea de a se efectua schimburile de echipaj, din cauza suspendării zborurilor în, înspre și dinspre foarte multe țări, europene sau de pe alte continente. Nu puține state importante pentru transportul maritim internațional și-au închis aproape total granițele (rutiere, feroviare, fluviale și maritime, aeriene).
Puținii navigatori care s-au putut bucura de repatriere sau de plecare către locul de muncă, în aceast interval de timp, a trebuit să îndure foarte multe greutăți la tranzitul frontalier sau chiar la deplasarea în interiorul unei țări. Aproape toți acești “norocoși” au fost nevoiți să suporte inclusiv o perioadă de izolare obligatorie.
Câțiva pași înainte, în România și în întreaga lume
Așa cum a informat în mod constant publicația Ziaristii.com, Sindicatul Liber al Navigatorilor – SLN (președinte: Adrian Mihălcioiu, inspector ITF), structura sindical-profesională românească a personalului navigant maritim, cu sediul la Constanța (unde a fost înființată în 1990), s-a implicat pentru ca țara noastră să recunoască statutul de „lucrator-cheie în servicii esențiale”. Acest lucru s-a întâmplat zilele trecute, odată cu emiterea de către Guvernul României a Ordonanței Militare nr. 9.
Sindicatul Liber al Navigatorilor și firma de crewing Barklav-România au reușit să obțină aprobarea de zbor pentru o primă cursă charter, care a pleacat miercuri, 22 aprilie, de pe aeroportul București-Otopeni către Amsterdam. Cursa, plătită de Barklav-România, transportă navigatori pentru schimbul de echipaj la nava SubSea7, care se află în zonă.
Pe de altă parte, la nivel global, ITF a adoptat, în forumul de negociere IBF, proceduri pentru situațiile care se pot întâlni din cauza pandemiei SARS-Cov-2, la bordul navelor acoperite de contracte ITF. Aceste proceduri sunt destinate a sta la baza soluționării litigiilor de către sindicate, pentru navele care sunt în listele de contractele colective de muncă negociate.
De aproape două săptămâni se poartă discuții intense între ITF și ramura sa europeană ETF, ISF, IMO (organizația maritimă a ONU), ILO (organizația ONU pentru Muncă), UE (prin Comisia Europeană – CE, în care portofoliul Transporturilor este administrat de românca Adina Vălean) și operatorii aerieni și autoritățile unor țări, care să permita navigatorilor zborul și staționarea în anumite locații, de unde să poata merge la nave, pe măsură ce acestea ajung în acele porturile stabilite.