Rusia a criticat foarte dur, miercuri, decizia SUA de a echipa Ucraina cu sistemele avansate de rachete HIMARS, despre care se consideră că pot schimba cursul războiului și anula actuala superioritate a invadatorilor în materie de artilerie. Există deja de peste o săptămână indicii că Moscova e îngrijorată și speriată de perspectiva înzestrării ucrainenilor cu temutele HIMARS, pentru care americanii vor furniza muniție capabilă să lovească țintele cu mare precizie până la 80 de kilometri distanță.
Serghei Riabkov, ministrul adjunct de Externe al Rusiei, a avertizat că în acest moment crește riscul unei confruntări directe cu SUA și NATO. Oficialul de la Kremlin a declarat pentru agenția de presă a Moscovei, RIA Novosti, că Guvernul rus vede drept „extrem de negativ“ ajutorul militar american acordat Ucrainei, relatează Reuters.
Adjunctul lui Serghei Lavrov a nominalizat direct sistemul HIMARS, un lansator de rachete multiple care poate lovi cu precizie țintele la distanță mare chiar dacă acestea sunt în mișcare.
În prezent, Rusia și-a reconfigurat strategia de luptă în Ucraina, revenind la tactica din Al Doilea Război Mondial: masarea unui număr uriaș de tunuri pe kilometru pătrat și bombardarea prelungită a fronului ucrainean, abia apoi trecându-se la atacul cu infanteria și blindatele. Progresele acestui stil de luptă sunt mici și costisitoare în oameni și echipament, dar constante. Așa s-a reușit ocuparea aproape totală a regiunii Donbass, pe parcursul lunii mai. Apariția HIMARS pe câmpul de luptă va schimba situația, spun experții.
Aceste sisteme pot distruge complet unitățile de artilerie rusești de la o distanță uriașă, fără a putea fi, practic, contracarate dacă sunt bine protejate împotriva atacurilor aeriene.
Washingtonul a declarat că va include acest sistem într-un pachet de ajutor militar de 700 de milioane de dolari care e prezentat miercuri. Oficiali de rang înalt ai administrației Biden au declarat că Ucraina a dat asigurări că rachetele HIMARS nu vor fi folosite împotriva unor ținte din interiorul Rusiei.
Președintele SUA, Joe Biden, a publicat un editorial în The New York Times în care explică: „Ne-am mișcat rapid pentru a trimite Ucrainei o cantitate semnificativă de armament și muniție, astfel încât să poată lupta pe câmpul de luptă și să fie în cea mai puternică poziție posibilă la masa negocierilor”.
Rușii, în schimb, sunt speriați. Riabkov, întrebat despre perspectiva unei confruntări directe între SUA și Rusia, a declarat: „Nu există o confruntare directă între SUA și Rusia. Dar orice transport de arme care continuă, care este în creștere, crește riscurile unei astfel de evoluții”. El a acuzat Washingtonul pentru escaladarea ostilităților din Ucraina, spunând: „Nu am avut nicio problemă. Statele Unite nu fac nimic în interesul găsirii unei soluții. A fost exact la fel timp de mulți ani înainte de începerea operațiunii militare speciale”.
Rusia a atacat neprovocat și ilegal Ucraina pe 24 februarie, încălcând cel puțin trei tratate internaționale în care își lua angajamentul de a nu agresa statul vecin. Vladimir Putin a justificat atacul, în fața opiniei publice din Rusia, afirmând că Ucraina nu există în realitate, că nu are dreptul la entitate statală pentru că aparține de drept spațiului rusesc, și că invazia a fost un atac preemtiv, organizat cu puțin timp înainte ca trupele Kievului să lanseze o ofensivă de recucerire a zonei Donbass, cotropită de ruși în 2014.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În următoarele săptămâni, frontul din Ucraina va rămâne relativ neschimbat, fără câștiguri semnificative de o parte sau de alta, a estimat pentru CNN un oficial al NATO cu acces la informații ale serviciilor speciale. Dar cursul războiului s-a modificat și acum curge în favoarea Ucrainei, care va putea să-și recupereze teritoriile ocupate azi de Rusia.
În acest moment, frontul din Donbass este blocat și NATO nu se așteaptă la evoluții notabile. „Cred că vom fi într-un impas pentru o vreme”, a spus oficialul NATO. Dar, potrivit acestuia, discuția actuală în cadrul organizației nord-atlantice este despre felul în care s-a schimbat cursul războiului, acesta balansând semnificativ în favoarea Ucrainei. Dezbaterea din cercurile NATO privește posibilitatea ca ucrainenii să elibereze Crimeea și teritoriile din Donbass ocupate de Rusia în 2014. „Cred că ar putea (să elibereze Crimeea și Donbass – n. red.), da„, a afirmat ofițerul NATO. „Nu acum, nu curând, dar dacă pot continua lupta, cred că da.“
Acesta a introdus însă în discuție utilitatea acestui efort în regiuni (Crimeea și estul Donbassului) unde populația îi susține pe ruși: „Mă întreb dacă ar trebui de fapt să lupte pentru a-și recăpăta teritoriul“.
Un colonel rus care-și exprimase aceeași opinie ca și oficialii NATO, că războiul va merge tot mai prost pentru Putin, a fost silit să-și retracteze cuvintele a doua zi
Oarecum în aceeași direcție se exprimase, cu o zi în urmă, un colonel în retragere din armata rusă, în direct, la postul TV Rossia 1, într-o foarte rară opinie nealiniată discursului impus de Kremlin în mass-media din Rusia. Mihail Hodarionok avertizase că războiul merge prost „și va merge și mai prost” pentru că Ucraina pregătește în aceste momente o armată de 1.000.000 de oameni care vor fi echipați cu armament occidental. Este o amăgire, a spus Hodarionok, ca rușii să creadă că ucrainenii sunt demoralizați sau în haos. Dimpotrivă, vor lupta până la ultimul om pentru țara lor, a avertizat ofițerul.
Numai că miercuri, la 24 de ore după ce afirmațiile sale – făcute în prime-time în pofida intervențiilor disperate ale moderatoarei – produseseră o undă de șoc în întreaga Rusie, Hodarionok a dat brusc înapoi.
El a revenit și a spus, tot la un post TV controlat de statul rus, că „atunci când oamenii vorbesc despre faptul că Ucraina a căpătat abilitatea de a contraataca, aceasta este o mare exagerare. În ceea ce privește îngrijorările legate de acțiunile comandantului nostru suprem (Putin – n. red.), sunt toate motivele să credem că implementarea acestor planuri îi vor furniza Ucrainei, cât de curând, o neplăcută surpriză”.
În Rusia, toți cei care s-au exprimat până acum critic legat de războiul din Ucraina sau și-au manifestat îndoielile față de succesul invaziei au fost fie concediați, fie arestați, fie siliți să-și retragă afirmațiile.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Impasul în care se află lumea liberă este cel mai bine ilustrat de faptul că unica țară membră NATO condusă de un dictator, Turcia, șantajează acum întreaga alianță militară! Recep Tayyip Erdogan a anunțat că Ankara va vota împotriva aderării Suediei și a Finlandei la NATO dacă aceste state nu îi predau pe disidenții regimului său care și-au găsit refugiu acolo!
Erdogan conduce cu mână forte Turcia și a renăscut pretențiile de mare putere simultan cu distrugerea tuturor instituțiilor democratice, întorcând țara către un neo-otomanism bazat pe religie abandonat acum 100 de ani, odată cu Mustafa Kemal Ataturk. Turcia face însă în continuare parte din NATO și acum nu ezită să-și șantajeze partenerii pentru a atinge scopurile personale ale noului sultan.
Președintele turc a avertizat că Suedia și Finlanda nu trebuie să se aștepte să-i fie aprobată cererea de aderare la NATO dacă nu-i predă pe „teroriștii” pe care îi găzduiește, scrie Reuters.
Erdogan are, la fel ca și Putin, propria terminologie a unor termeni. „Teroriști” sunt, pentru dictatorul turc, toți cei care i se opun în propria țară. Turcia a trecut până acum prin nenumărate epurări foarte dure, cu mii de oameni închiși fără forme legale, torturați, condamnați pentru fapte închipuite. A fost o adevărată vânătoare de vrăjitoare a „gulenistilor”, adepții unui Fethullah Gulen, un bătrân cleric turc (81 de ani) pe care Erdogan l-a prezentat poporului după modelul „Soros” folosit de propaganda regimurilor cu tendințe autoritare din Estul Europei și Israel.
Turcia acuză Suedia și Finlanda că adăpostesc „teroriști”. Erdogan înțelege, prin asta, disidenții săi politici
Acum, președintele turc (la putere din 2003 – mai întâi ca premier, până în 2014, apoi ca președinte, până în ziua de azi) folosește prilejul cererii de aderare a Suediei și Finlandei la NATO pentru a noi răfuieli cu rivalii săi politici pe care-i caracterizează – bineînțeles – drept teroriști. În fața parlamentarilor din partidul său, AK Party, Recep Tayyip Erdogan a declarat: „Avem o astfel de sensibilitate precum protejarea granițelor noastre de atacurile organizațiilor teroriste. Extinderea NATO are sens pentru noi doar proporțional cu respectul care va fi arătat față de sensibilitățile noastre. Deci nu dați înapoi teroriștii, dar ne cereți să deveniți membri NATO? NATO este o entitate pentru securitate, o organizație pentru securitate. Prin urmare, nu putem spune «da» acestei organizații de securitate, fiind privați de securitate“.
Românii știu exact, din proprie experiență, la ce se referă Erdogan când spune astfel de lucruri. Nu demult, Turcia a încercat să extrădeze niște profesori turci care lucrau în România, sub pretextul că ar fi teroriști. Aceștia aveau vina de a fi disidenți politici ai regimului actual de la Ankara.
În ceea ce privește Suedia și Finlanda, Turcia le acuză că ar adăposti grupuri teroriste precum adepții lui Fethullah Gulen și membri ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Actualul lider al Germaniei, cancelarul Olaf Scholz, are un trecut cât se poate de tulbure, care explică pe deplin comportamentul duplicitar și ezitant al Guvernului de la Berlin în raport cu Rusia după declanșarea războiului din Ucraina. Aceasta pare a fi concluzia trasă de celebrul istoric dr. Hubertus Knabe, care publică un incendiar editorial pentru publicația britanică Daily Mail. Knabe arată că Olaf Scholz a fost marxist fanatic, unul dintre cei mai vehemenți atacatori ai NATO și SUA și susținători ai URSS, întreținând înainte de 1989 legături absolut dubioase cu autoritățile Germaniei comuniste, unde se simțea ca acasă și beneficia de un statut privilegiat.
Fără să o spună cu subiect și predicat, istoricul Hubertus Knabe sugerează cât se poate de străveziu că Olaf Scholtz a fost – și poate chiar mai este – cel puțin un agent de influență al Moscovei în tinerețe, dacă nu cumva de-a dreptul spion al Rusiei comuniste. În orice caz, Knabe îl caracterizează pe actualul cancelar drept un „idiot util” al Kremlinului!
Așa s-ar explica pe deplin faptul că Germania a fost principala frână, în ultimele trei luni, în calea unor măsuri dure de sancționare a Rusiei după invadarea Ucrainei, precum și că până acum Guvernul de la Berlin a rămas singurul – dintre cele ale marilor puteri occidentale – care n-a ajutat consistent Ucraina pe plan militar.
Hubertus Knabe a ales presa britanică pentru aceste dezvăluiri șocante pentru că, după cum scrie chiar el în finalul editorialului, publicarea textului i-a fost blocată în Germania! Mai multe instituții media au refuzat să-l difuzeze, ulterior – relatează istoricul – apărând în schimb o poveste falsă despre presupusa urmărire a lui Scholz de către STASI.
Portretul făcut lui Olaf Scholz de istoricul Hubertus Knabe
* La începutul carierei sale politice, în Hamburg, Olaf Scholz a fost un marxist fanatic.
* În plin Război Rece, adică în anii 1980, când amenințarea sovietică era o realitate cât se poate de concretă pentru Germania federală, actualul cancelar s-a situat deschis de partea URSS, criticând vehement SUA și NATO.
* Ajuns vicepreședinte al organizației de tineret a Partidului Social-Democrat, Olaf Scholz a avut o retorică furibundă la adresa Alianței Nord-Atlantice și a americanilor. După ce URSS a escaladat criza, orientând sute de rachete nucleare către Occident, NATO și SUA au fost chemate de cancelarul de atunci al R. F. Germania să întărească apărarea țării, ceea ce a provocat isteria lui Scholz. Acesta a ținut o serie de discursuri violente, acuzându-i pe americani de imperialism și declarându-i principalii inamici ai păcii! Asta, în timp ce URSS masa la granițele Europei Occidentale focoase nucleare și cantități uriașe de echipamente militare.
Olaf Scholz era, în anii 1980, un marxist fanatic și un cal troian al Rusiei sovietice în Germania de Vest: vitupera împotriva americanilor și a NATO, întreținea relații dubioase cu autoritățile est-germane, închidea ochii la abuzurile comise împotriva conaționalilor persecutați din RDG și urma politicile Moscovei, scrie istoricul german care i-a cercetat amănunțit trecutul actualului cancelar al Germaniei
* Poziția minorității marxiste conduse de Scholz era, în acea perioadă, că „Uniunea Sovietică trebuie să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite“!
* Până în 1989, Scholz a avut legături foarte strânse cu autoritățile comuniste din Germania comunistă – R. D. Germană –, lucru pe care ulterior a încercat să-l ascundă. În intervalul 1983-1989 a intrat în țara vecină de 9 ori, beneficiind de statut privilegiat atât la controalele vamale, cât și în interiorul RDG, țară controlată complet de sovietici.
* În timp ce alți vest-germani care-și vizitau rudele în Germania de Est erau hărțuiți și urmăriți permanent de STASI (temuta poliție politică a regimului comunist), Scholz nu a avut nici măcar dosar de urmărire. Pentru orice om familiarizat cât de cât cu acea perioadă, asta nu poate însemna decât un singur lucru: actualul cancelar german era „omul rușilor”.
* Scholz s-a întâlnit în repetate rânduri cu liderii est-germani, conducând delegații ale radicalilor din mișcarea socialistă vest-germană.
* S-a exprimat vehement împotriva programului prin care Ronald Reagan a și înfrânt, de fapt, URSS, scutul anti-rachetă operațiunea numită „Războiul stelelor”.
* Nu doar în privința politicii externe de securitate s-a poziționat Scholz de partea rușilor și a regimurilor dictatoriale comuniste, ci și atunci când a fost vorba despre compatrioții săi din Germania de Est. În timp ce STASI urmărea, aresta și deporta sute de persoane care erau considerate disidenți, Scholz venea în Berlinul de Est și lăuda Guvernul comunist pentru politicile sale moderate și constructive!
* Istoricul german subliniază că a descoperit în arhive documente indubitabile că Scholz și-a aliniat politica, permanent, cu cea a URSS, și nu cu cea a țării sale și a SUA.
* Astăzi vedem că, deși de la acele evenimente au trecut peste 30 de ani, Olaf Scholz continuă să joace cartea Rusiei, spune istoricul Hubertus Knabe, ceea ce-l face pe Putin “să-și frece mâinile de bucurie”.
Mai jos, traducerea editorialului incendiar din „Daily Mail” prin care doctor Hubertus Knabe îl demască pe actualul cancelar german Olaf Scholz ca având un trecut de aliat și strâns colaborator al Rusiei comuniste.
„Liderul Germaniei este atât de blând cu Rusia pentru că este un fost marxist care a atacat NATO și s-a înclinat în fața Moscovei?”, se întreabă istoricul de elită dr. Hubertus Knabe
Istoricul german Hubertus Knabe relatează, în editorialul său din Daily Mail, că a încercat să publice detaliile despre trecutul Olaf Scholz ca om al Moscovei în presa germană, dar a fost cenzurat!
„Politicieni de rang înalt din toată lumea occidentală au vizitat Ucraina în ultimele săptămâni.
Boris Johnson a luat parte la una dintre cele mai memorabile vizite externe din mandatul său de prim-ministru, când s-a plimbat luna trecută prin centrul Kievului împreună cu președintele Zelenski, în timp ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au arătat, de asemenea, sprijinul lumii libere pentru o democrație în pericol.
Cu toate acestea, un politician occidental de rang înalt a păstrat o tăcere ciudată cu privire la o posibilă vizită în Ucraina: cancelarul german Olaf Scholz.
Și de ce ar putea face asta?
Scholz, la fel ca mulți membri ai Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), se prezintă ca un tehnocrat blând și un pragmatic de centru-dreapta al partidului. Dar el are un trecut politic surprinzător.
La începutul carierei sale politice, Scholz – care a crescut în Hamburg, în ceea ce era pe atunci Germania de Vest – nu era doar un marxist convins, ci și un adept înfocat al așa-numitei «mișcări pentru pace».
Aceasta a portretizat NATO și America ca pe niște războinici iresponsabili. În multe probleme de securitate, el s-a situat în mod deschis de partea Kremlinului.
Instigatorul
În 1982, când Scholz a devenit vicelider al Tinerilor Socialiști, Războiul Rece era la apogeu, iar perspectiva unui duel nuclear între Moscova și Occident părea foarte posibilă.
În decembrie 1979, trupele sovietice invadaseră Afganistanul, după ce Kremlinul a reorientat sute de rachete nucleare cu rază intermediară de acțiune spre Europa de Vest.
NATO a contracarat acest lucru prin amplasarea propriilor rachete americane în Europa, cu sprijinul și încurajarea cancelarului de atunci al Germaniei de Vest și lider al SPD, Helmut Schmidt.
Ce a avut de spus tânărul și înflăcăratul Scholz despre acest lucru? În eseuri și discursuri, el a atacat «strategia agresivă-imperialistă a NATO» și pe susținătorii săi «de dreapta» din propriul său partid de centru-stânga.
La fel ca mulți tineri marxiști din Occident, Scholz vedea în NATO și în SUA principalul inamic și amenințare la adresa păcii – și nu în URSS.
De aceea, așa cum s-a stabilit, a «colaborat» în mod activ cu politicienii și funcționarii est-germani în lupta dintre Est și Vest.
Se știe că Scholz a călătorit în mod regulat în RDG – așa-numita «Republica Democrată Germană», nu că ar fi existat ceva democratic în satelitul sovietic cunoscut și sub numele de Germania de Est.
În mod remarcabil, a trecut granița de nouă ori în total între septembrie 1983 și iunie 1988.
Autoritățile de frontieră din RDG au fost întotdeauna instruite să îl scutească pe Scholz de «schimbul forțat» – banii pe care vizitatorii occidentali îi dădeau și care reprezentau o taxă de frontieră – și să îi acorde o «autorizație deosebit de preferențială și politicoasă».
În acea perioadă, germanii de Vest obișnuiți care treceau granița pentru a-și vedea rudele, așa cum am făcut-o eu, nu numai că trebuiau să dea bani, dar erau hărțuiți în mod obișnuit de polițiștii de frontieră și adesea urmăriți de agenți secreți ai mult-temutei STASI.
Cu toate acestea, Scholz a fost tratat cu covorul roșu de către conducerea est-germană.
Am găsit documente esențiale în Arhivele Federale ale Germaniei care arată cum Scholz s-a aliat mult mai puternic cu politica Kremlinului în anii 1980 decât cu cea a SUA sau a guvernului vest-german.
Într-un set de documente, liderul filialei de tineret a Germaniei de Est, FDJ, a menționat că Scholz aparținea unui grup de orientare marxistă care era adesea dispus să «coopereze cu comuniștii».
În aripa de tineret a propriului său partid, Jusos, Scholz a devenit un purtător de cuvânt neoficial al minorității de marxiști radicali, atacându-i pe «reformiști» – nemarxiști – în discursuri și eseuri.
Cu ocazia a două vizite, Scholz a fost primit de al doilea cel mai important funcționar din RDG, Egon Krenz. Într-un program de știri din RDG, îl puteți vedea pe Scholz – încă cu șuvița lui roșcată – stând în fața lui Krenz.
În mod șocant, Jusos a susținut că Uniunea Sovietică ar trebui «să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite».
Olaf Scholz nu a menționat niciodată în mod public relațiile sale apropiate cu funcționarii est-germani care – la fel ca Vladimir Putin astăzi – conduceau un stat polițienesc bazat de frică.
Rachete
În octombrie 1986, Scholz și prietenii săi din Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a se întâlni cu omologii lor comuniști. Încă o dată, Krenz i-a primit, iar Scholz însuși a jucat un rol important în încheierea unui acord final în care a fost adoptată cererea comuniștilor de a trata RDG ca nemaifiind parte a Germaniei.
În următorii doi ani de vizite, Scholz și Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a face lobby împotriva NATO. Aceștia au criticat în special planul președintelui american Ronald Reagan privind un «scut» defensiv împotriva rachetelor balistice intercontinentale sovietice.
În martie 1987, s-a planificat ca Scholz să se întâlnească chiar cu Erich Honecker, șeful RDG, în cadrul unei conferințe.
În acest timp, STASI a luat măsuri dure împotriva opoziției din RDG. În ianuarie 1988, peste 100 de activiști pentru drepturile civile au fost arestați, iar unii au fost expatriați.
Ce a avut de spus Scholz? Atunci când s-a întâlnit cu omologii săi comuniști, a subliniat «tratarea moderată a evenimentelor recente din RDG». Și și-a reiterat dorința de a dezvolta în continuare relații bune «fără tensiuni ciclice».
La un alt eveniment din iunie 1988 – cu câteva luni înainte de căderea URSS – RDG, puternic militarizată, s-a prezentat ca un stat dedicat păcii în fața unor participanți din 113 țări. Scholz a fost prezent și a fost tratat aproape ca un oaspete de stat: un angajat al Comitetului Central l-a luat cu mașina de la graniță.
Când am scris pentru prima dată despre colaborarea din tinerețe a lui Scholz cu funcționari importanți din RDG, mai multe instituții media germane au refuzat să publice dezvăluirile.
Ulterior, mulți au pretins că fusese o victimă a STASI, arătând că numele său apărea în câteva documente.
Scholz însuși a reacționat la aceste rapoarte: «Bineînțeles, sunt conștient de faptul că am fost spionat. Nu este frumos, dar așa stau lucrurile».
În realitate, documentele STASI consemnează pur și simplu numele lui Scholz atunci când acesta participa la întâlniri. STASI nu a deschis niciodată un dosar special pentru Scholz, așa cum a făcut cu mulți oameni nefericiți pe care i-a vizat de fapt.
Desigur, aceste evenimente au avut loc cu mult timp în urmă. Nu numai că aspectul lui Scholz s-a schimbat de atunci, dar, fără îndoială, și opiniile sale politice s-au schimbat.
Cu toate acestea, ceea ce a rămas neschimbat din anii 1980 este mentalitatea imperialistă din interiorul Kremlinului. Vladimir Putin, la fel ca predecesorii săi sovietici, încearcă să le refuze vecinilor Rusiei dreptul la autodeterminare.
Kremlinul
În mod rușinos, mulți membri de rang înalt ai SPD au fost dispuși să tolereze acest lucru timp de decenii – mai ales fostul cancelar Gerhard Schröder, care este, de asemenea, președinte al consiliilor de supraveghere a două companii rusești de stat și urmează să se alăture luna viitoare consiliului de supraveghere al gigantului rus al gazelor Gazprom.
Schröder a fost cel care a început să lucreze cu ramura de tineret est-germană în 1980, în calitate de președinte al Jusos. Scholz i-a călcat pe urme. Poate că Scholz a călătorit mult în spectrul politic – dar nu poate scăpa de trecutul său ca unul dintre «idioții utili» ai Kremlinului.
Iar astăzi, în timp ce cancelarul german stă cu mâinile în sân – nereușind să își respecte promisiunea de acum trei săptămâni de a trimite arme grele în Ucraina – Putin trebuie să își frece mâinile de bucurie.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
„Propagandiștii țării de ocupație îi vor spăla acum pe creier pe ruși cu idei despre necesitatea de a se uni pentru propria supraviețuire și încrederea oarbă în politica dictatorului de la Kremlin”.
Dictatorul rus Vladimir Putin se pregătește pentru pierderea războiului cu Ucraina. Direcția principală de informații a Ministerului Apărării de la Kiev dezvăluie noua strategie trasată de teroristul numărul 1 a planetei către întreaga presă moscovită.
Jurnaliștii putiniști au fost înștiințați deja de fostul colonel KGB că trebuie să schimbe politica de îndoctrinare a populației. Din acest moment, rușii nu se mai luptă „eroic” doar cu „naziștii” lui Zelenski, ci și cu SUA, și cu toate țările UE.
Astfel, puterea de la Kremlin se va „spăla” de înfrângerile catastrofale suferite în peste două luni de la invazie: 25.600 de militari lichidați, 1.100 de tancuri spulberate, circa 200 de avioane și 150 de elicoptere doborâte.
Crucișătorul Moscova se află pe primul loc în topul pagubelor înregistrate de ocupanți, având un cost de 750 de milioane de dolari. Toată tehnica distrusă a statului agresor ajunge la suma de 34 de miliarde de dolari.
„Pentru a pregăti societatea pentru o posibilă înfrângere, presei ruse i s-a ordonat să vorbească despre războiul ruso-ucrainean ca despre o confruntare între Rusia și toate țările UE și NATO”
„Având numeroase avantaje în ceea ce privește forța de muncă și tehnologia, armata țării de ocupație suferă pierderi și înfrângeri catastrofale în fața apărătorilor Ucrainei. Pentru a schimba ideea rușilor de «invincibilitate» militară și pentru a pregăti societatea pentru o posibilă înfrângere, presei ruse i s-a ordonat să vorbească despre războiul ruso-ucrainean ca despre o confruntare armată între Rusia și toate țările Uniunii Europene și NATO. Potrivit gândirii strategilor politici de la Kremlin, acest lucru va reduce rușinea de a pierde în fața unui adversar mai puternic.”
„Potrivit serviciilor de informații militare ale Ucrainei, șefii canalelor de televiziune ale Kremlinului, mass-media de pe internet și armata de roboți pro-Putin sunt deja instruiți să treacă la o nouă politică informațională.”
„Propagandiștii țării de ocupație îi vor spăla acum pe creier pe ruși cu idei despre necesitatea de a se uni pentru propria supraviețuire și încrederea oarbă în politica dictatorului de la Kremlin.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În rândurile experților occidentali la cel mai înalt nivel a apărut o dispută pe tema cauzelor pentru care Armata ucraineană este atât de puternică încât reușește, de atâta timp, să țină în loc copleșitoarea forță a Rusiei. Jack Watling, cercetător principal în domeniul războiului terestru la Royal United Services Institute din Londra (RUSI), foarte bun cunoscător al situației, spune că această forță surprinzătoare provine de la numărul uriaș de militari de toate vârstele cu mare experiență pe câmpurile de bătălie.
Există ofițeri superiori și analiști occidentali care afirmă că antrenamentul primit de trupele ucrainene, în ultimii ani, de la experți NATO stă la baza puterii combative de acum. Acest lucru a dus la o profesionalizare a personalului, spun aceștia.
Însă Jack Watling, care a stat de vorbă îndelung cu numeroși militari ucraineni de la toate nivelurile înainte de începerea războiului, spune că antrenamentul NATO a jucat doar un rol marginal. Acesta a făcut o analiză a armatei ucrainene într-o serie de postări pe contul său de Twitter.
Se conturează imaginea unei armate de amatori profesionalizați „la locul de muncă”: militarii ucraineni sunt, în majoritatea lor covârșitoare, veterani ai teatrului de război din Donbass, iar în unele cazuri, chiar din Afganistan (1979-1989)! Aceștia pot fi găsiți la toate nivelurile, spune expertul britanic, de la corpul de comandă până la subofițeri.
Armata Ucrainei este atipică, spune acesta: este una bătrână, unde se pot întâlni, adesea cu același grad, oameni de 20 și de 40 de ani. Veteranii și-au câștigat experiența în luptă și nu la antrenamente, de aici extraordinara capacitate a trupelor de a-și păstra sângele rece și forța combativă în orice situație.
I’d agree the UAF took the importance of NCO’s to heart but Brig Gen Hilbert is I think mistaken that the Ukrainian military had built an effective NCO corps by the time the war started. Important not to draw false lessons. Some observations… 1/13 https://t.co/ONG4enbQXf
Analiza lui Jack Watling, cercetător în domeniul războiului terestru la institutul britanic RUSI
„Sunt de acord că UAF (Armata ucraineană – n. red.) a luat în serios importanța subofițerilor, dar generalul de brigadă Hilbert cred că se înșală când spune că armata ucraineană a construit un corp de subofițeri eficient până la începutul războiului. Este important să nu tragem învățăminte false. Câteva observații…
Chiar înainte de conflict, Nick Reynolds (analist de cercetare în domeniul războiului terestru la institutul RUSI din Marea Britanie – n. red.) și cu mine am avut lungi discuții, de la subalternii de pe linia de contact până la vicepreședintele Consiliului Național de Securitate și Apărare, despre structura, planificarea și pregătirile forțelor armate ucrainene.
Nu am publicat o mare parte din material, deoarece multe dintre elemente ar fi putut deveni utile rușilor chiar înainte de invazie. Cu toate acestea, am auzit mesaje foarte consistente cu privire la subofițeri și la conducerea inferioară din toate gradele.
Deși UAF aspira să aibă un corp de subofițeri profesionist, acesta era în stadiu incipient (la startul războiului – n. red.). Nu exista o structură puternică de pregătire profesională pentru subofițerii lor. Nici rolul exact al acestui personal nu era consecvent între formațiuni, dată fiind lipsa unei culturi instituționale.
În plus, înainte de conflict, UAF a avut probleme semnificative de a reține în rândurile sale angajații, în special în rândul personalului înrolat care primise pregătire de specialitate, printre care se numărau mulți subofițeri tineri. Cu toate acestea…
Ceea ce aveau ucrainenii era un număr mare de soldați mai în vârstă care avuseseră experiența luptelor din 2014/2015 – și, în unele cazuri, chiar din Afganistan – și care serveau în toate gradele. Dacă te duceai în unitățile UAF, găseai tineri de 20 de ani și de 40 de ani la același grad.
În plus, din cauza problemei cu reținerea cadrelor în rândurile armatei și, prin urmare, a antrenării mai multor specialiști decât în mod normal, exista un corp mare de militari cu experiență în roluri civile care puteau fi mobilizați.
Un alt aspect al acestei situații a fost că comandanții păstrau o bază de date cu vechi camarazi cu abilități de specialitate în domenii precum transmisiuni și jurnale, iar atunci când unitatea lor era rotită în JFO (Joint Forces Operation, denumirea ansamblului de trupe care luptau în zona Donbass cu rușii și separatiștii în perioada 2014-2022 – n. red.) – de exemplu – îi chemau și le făceau contracte pe termen scurt.
Astfel, în multe privințe, roluri care, într-o armată NATO, ar fi fost apanajul unui subofițer cu vechime în serviciu, erau de fapt ocupate de rezerviști foarte motivați și experimentați cu preaviz scurt (fără ca respectivul rezervist să fie afectat de cantități stupide de hârțogărie inutilă).
Rezultatul este însă că unitățile UAF au o mulțime de soldați foarte experimentați care servesc alături și la același grad cu trupele nou mobilizate, iar acest lucru nu este concentrat în câteva formațiuni, ci este de fapt distribuit în mare parte din întreaga armată.
UAF au fost entuziasmați de instruirea oferită de SUA, Marea Britanie și Canada (și a fost un pachet la niveluri ascendente, astfel încât ajutorul oferit de aceste trei țări nu poate fi cu adevărat separat). Dar ucrainenii au intrat în acest război la începutul reformării forțelor lor armate.
Există o narațiune falsă conform căreia succesul UAF se datorează antrenamentului NATO. Antrenamentul NATO a ajutat. Dar, în multe privințe, cei „opt ani” de care vorbește generalul de brigadă Hilbert arată atât cât de mult impact poate avea antrenamentul, dar și cât de mult în plus s-ar fi putut realiza.
Există o lecție interesantă aici despre evitarea auto-replicării atunci când se oferă instruire. Modelul ucrainean s-a dovedit a fi de succes, dar seamănă mai mult cu abordarea Finlandei decât cu cea a SUA. NATO ar trebui să fie precaută în ceea ce privește informarea finlandezilor cu privire la „cele mai bune practici” în cazul în care se alătură.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
NATO “ar distruge complet forțele rusești” într-un interval foarte scurt de timp, de numai câteva zile, dacă alianța nord-atlantică ar fi atrasă într-un război convențional, este opinia lui Billie Flynn, pilot de încercare pe F-35, după ce a urmărit la lucru armatele Ucrainei și Rusiei în primele două luni ale agresiunii declanșate de Putin pe 24 februarie. Declarațiile lui Flynn, care în trecut a pilotat și CF-18 Hornet canadiene și Eurofighter Typhoon, au fost consemnate de site-urile de specialitate The Aviationist și Popular Mechanics.
În ultimele două luni, tot mai mulți militari și experți occidentali au tras concluzia, urmărind comportamentul armatei ruse în Ucraina, că valoarea militară a acestei țări a fost mult supraevaluată – în parte, și din cauza unei abile propagande a Moscovei.
Dar, odată văzută situația reală, ajustarea percepției la realitate n-a întârziat.
Pilotul Billie Flynn a explicat pentru The Aviationist că F-35 n-ar avea, pur și simplu, rival pe cerul Ucrainei, surclasând toate tipurile de aeronave pe care le poate desfășura Rusia în acest moment. Diferența între tehnologia existentă pe F-35 și ceea ce au rușii este atât de mare, încât piloții de MiG-uri și Suhoi, puși la comanda acestui avion american, n-ar putea să se obișnuiască să-l conducă.
Saltul tehnologic de la ce folosesc rușii acum la F-35 e atât de mare, încât piloții de pe MiG-uri și Suhoi nici măcar nu s-ar putea obișnui cu noul avion
De asemenea, Flynn crede că F-35 ar stăpâni cerul periculos al Ucrainei fără probleme pentru că a fost proiectat special să domine inclusiv avansatele sisteme antiaeriene S-400, pe care mizează Rusia.
Billie Flynn este unul dintre cei mai buni piloți de încercare. Inițial, Flynn a pilotat CF-18 Hornets pentru Royal Canadian Air Force, apoi a zburat ca pilot de încercare pentru Eurofighter Typhoon (avion aflat în dotatea armatelor europene occidentale). Ulterior, a zburat pentru compania Lockheed Martin timp de 17 ani, din 2003 până în 2020, în programul Joint Strike Fighter. Flynn este un mare fan al F-35, avion pe care l-a condus atât de mult timp, încât e considerat printre cei mai experimentați piloți ai acestuia.
Piloții din țările din Europa de Est care încă mai pilotează avioane de luptă din epoca sovietică nu vor putea pilota un avion de generația a cincea, precum F-35, avertizează Flynn.
În mod evident, afirmația e valabilă și pentru ruși, dacă ar intra vreodată în posesia unui astfel de aparat. Trei țări NATO – Slovacia, Bulgaria și Polonia – încă mai zboară cu avionul de luptă sovietic MiG-29, botezat de NATO, în anii 1980, „Fulcrum”. MiG-29, proiectat la sfârșitul anilor 1970, este echivalentul avionului american F-16 Fighting Falcon.
Prăbușirea Pactului de la Varșovia în 1989 și absorbția majorității țărilor în NATO înseamnă că unele țări zboară atât cu MiG-29, cât și cu F-16. Un exemplu e Polonia: pe măsură ce continuă să se modernizeze, armata acestei țări se va afla în curând în poziția unică de a zbura cu MiG-29, F-16 și F-35. Asta nu înseamnă că un pilot polonez ar putea zbura pe toate trei, spune americanul.
F-35 a fost proiectat special pentru acest tip de război, cu scopul de a evita sistemele antiaeriene S-400 și a elimina aviația rusească
Piloții care au zburat pe avioanele de luptă din epoca sovietică în cea mai mare parte a carierei lor nu ar fi, pur și simplu, capabili să piloteze eficient F-35. MiG-29 este o aeronavă complet diferită, construită cu o filozofie de proiectare diferită în minte. De asemenea, MiG nu are sofisticarea tehnologică a F-35, de la designul „invizibil“ până la sistemul de deschidere care permite pilotului să „vadă” prin partea laterală a aeronavei sale. Un pilot neobișnuit cu astfel de progrese, care zboară pe baza memoriei și a instinctului învățat, ar putea să nu profite în mod corespunzător de tot ceea ce F-35 are de oferit. Flynn crede că forțele aeriene poloneze, care ar putea zbura în curând cu toate cele trei avioane, ar muta probabil piloții de F-16 în F-35, lăsând piloții de MiG să-și încheie cariera pe avioanele învechite.
Flynn crede, de asemenea, că F-35 ar domina fără emoții în războiul aerian deasupra Ucrainei, deoarece este exact mediul în care avionul a fost construit pentru a excela. Avioanele forțelor aeriene ucrainene nu numai că trebuie să se confrunte cu avioanele de luptă multirol cu două motoare Su-30M Flanker și Su-35 Flanker-E, dar și cu sistemele de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune S-400 și cu sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune pe câmpul de luptă. Avioanele de luptă rusești trebuie să se confrunte cu avioanele de luptă ucrainene, cu rețeaua originală de apărare antiaeriană a Ucrainei și, în prezent, cu un număr tot mai mare de sisteme de rachete sol-aer donate de NATO.
F-35 este doar al doilea avion de vânătoare din istorie dezvoltat cu tehnologie stealth (invizibil pentru radar) de la zero și, în mod special, proiectat să învingă sistemul de rachete S-400. Flynn crede că rețeaua de senzori a avionului și capacitatea de a face schimb de date cu alte aeronave și mijloace terestre ar face din el un ucigaș eficient al apărării aeriene, identificând S-400 și platformele similare și apoi nimicindu-le cu o eficiență nemiloasă. Flynn afirmă că, deși nimeni nu dorește ca NATO să fie târât în război, dacă acest lucru se va întâmpla totuși, ar „distruge complet forțele rusești”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Retorica regimului de la Moscova escaladează către zone până acum de neimaginat, iar televiziunile rusești încep să-și pregătească psihologic publicul pentru ideea că urmează un război cu NATO, foarte probabil nuclear. La posturile TV li se spune oamenilor că se va ajunge acolo, dar „toți murim, până la urmă”, iar “noi vom ajunge în Rai, pe când ceilalți vor crăpa”.
Cine urmărește discursurile moderatorilor și invitaților din studiourile posturilor TV rusești poate avea impresia că a nimerit la un film prost sau la o casă de nebuni. Argumentele și ideile care li se transmit telespectatorilor păreau de neimaginat în urmă cu doar câteva luni. Chiar purtătorul de cuvânt al lui Putin dăduse asigurări acum nu mai departe de două săptămâni că Rusia exclude folosirea armelor nucleare.
Acum, totul a fost dat uitării și propaganda își dresează publicul intern să se obișnuiască deja cu ideea posibilității de a intra în război nuclear cu NATO.
„În ultimele zile, media de stat rusească a bombardat audiența cu declarații șocante despre iminența celui de-Al Treilea Război Mondial. Fiecare post TV major promovează ideea unei inevitabile și nemaiîntâlnite escaladări a invaziei Rusiei în Ucraina, care este descrisă ca un război purtat de tot Occidentul împotriva Kremlinului. Cetățenii patrioți sunt acum invitați să se acomodeze cu ideea că până și cea mai urâtă turnură este un lucru bun, deoarece aceia care mor pentru patria-mamă vor merge în Paradis”, scrie The Daily Beast.
Vladimir Avatkov, de la Academia Diplomatic[ a Ministerului de Externe rusesc, a afirmat marți, la emisiunea “60 de minute”, că „lucrurile care se întâmplă chiar acum nu sunt despre Ucraina, sunt despre viitoarea ordine mondială, unde nu va fi loc pentru hegemonie și unde Rusia nu va putea fi izolată”.
Russia’s most famous journalists and “experts” saying on state TV that nuclear war with NATO maybe wouldn’t be that bad after all since the Russians will go to heaven, while the Westerners… pic.twitter.com/xOZvIM6b3h
Analiza discursurilor din studiourile TV rusești este importantă pentru că, spre deosebire de cele din lumea liberă, acestea reflectă fidel directivele venite de la Kremlin. Regimul Putin nu doar că nu admite vreo critică a cuiva în spațiul public, dar folosește mass-media după modelul sovietic, pentru a manipula și modela opinia populației.
Liderii celor 40 de state din Occident sunt „un Hitler colectiv”
Când invitații și moderatorii televiziunilor rusești vorbesc despre război cu NATO și atacuri nucleare, e clar că ordinul de a aborda acest discurs nebunesc a venit „de sus”.
În emisiunea „60 de minute”, gazda Olga Skabeeva i-a comparat liderii celor 40 de țări occidentale întruniți la baza din Ramstein, Germania, cu „un Hitler colectiv”.
Decizia celor 40 de state de a crește capacitatea de apărare a Ucrainei a fost descrisă de Skabeeva ca fiind „Al Treilea Război Mondial, nu mai este doar o operațiune specială, cu patruzeci de țări împotriva noastră. Au declarat război”. Prezentându-i pe oponenții globali ai agresiunii rusești ca fiind răul întruchipat, politologul Mihail Markelov a afirmat: „Reprezentanții acestor patruzeci de țări diferite sunt Hitlerul colectiv de astăzi”.
În aceeași zi, în emisiunea „Seara cu Vladimir Soloviov”, acesta a s-a plâns că Occidentul nu ia în seamă avertismentele Kremlinului. „Dacă decid să sprijine Ucraina – chiar dacă Serghei Lavrov (ministrul de Externe al Rusiei – n. red.) le-a spus că acest lucru ar putea duce la cel de-Al Treilea Război Mondial -, nimic nu îi va opri. Ei au decis să joace tare… Aceștia sunt ticăloși fără morală!”.
„Rusia aduce justiție, pace și securitate în lume, ceilalți vor să pornească un mare război”
Măsura în care albul devine negru, adevărul devine minciună și dreptatea devine injustiție în regimul orwellian de la Moscova a dat-o un alt invitat, care a proclamat, nici mai mult, nici mai puțin, decât că „Rusia aduce justiție, pace și securitate ordinii mondiale, în timp ce toți acești colegi încearcă să pornească un mare război”.
Șefa postului Russia Today, Margarita Simonian, a supralicitat nebunește cu o serie de afirmații absolut delirante: „Personal, cred că cea mai realistă cale este cea a celui de-Al Treilea Război Mondial, bazându-mă pe faptul că, știindu-ne pe noi și pe liderul nostru, Vladimir Vladimirovici Putin, știind cum funcționează totul pe aici, este imposibil – nu există nicio șansă – să renunțăm. Totul se va termina cu un atac nuclear. Pentru mine este mai probabilă decât celălalt rezultat (pacea – n. red.). Acest lucru mă îngrozește, pe de o parte, dar, pe de altă parte, înțeleg faptul că este ceea ce este„.
Semn că acest curs al discuției fusese stabilit dinainte, Soloviov a intervenit nu pentru a atrage atenția că retorica de nebunească, ci pentru a o întări: „Dar noi vom merge în Rai, în timp ce ei vor crăpa pur și simplu!„. Simonian i-a răspuns: „Nu, nu, nu, cu toții vom muri într-o zi!”.
Apoi s-a discutat lejer despre atacuri nucleare asupra Marii Britanii și a SUA. Pornind de la livrările de arme occidentale către Ucraina și o serie de incendii și explozii pe teritoriul rusesc, Soloviov a spus: „Ce ne împiedică să lovim teritoriul Marii Britanii, vizând acele centre logistice în care sunt încărcate aceste arme?„. Andrei Sidorov, prodecan adjunct la Facultatea de politică mondială la Universitatea de Stat din Moscova, a replicat că Rusia ar trebui să vizeze adevăratul creier, America: „Dacă decidem să lovim Marea Britanie, ar trebui mai degrabă să decidem să lovim Statele Unite… Deciziile finale nu se iau la Londra, ci la Washington. Dacă vrem să lovim adevăratul centru al Occidentului, atunci trebuie să lovim Washingtonul”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Provocările declanșate de serviciile secrete rusești în Transnistria, începând de luni după-amiază, indică extinderea la Moldova a „celei de-a doua etape a operațiunii speciale”, așa cum numește Kremlinul războiul de agresiune început pe 24 februarie împotriva vecinilor săi. De acum înainte, trebuie să ne așteptăm ca lucrurile să escaladeze și Rusia să preia controlul asupra Transnistriei, într-o primă fază – pentru că, așa cum anunță chiar presa moscovită, lucrurile nu se vor opri aici.
Planurile Kremlinului erau anticipabile și chiar au fost anunțate încă de săptămâna trecută în mod oficial.
Mai întâi, pe 19 aprilie, în Pravda (Adevărul) a apărut un articol care proclama – exact după modelul folosit înainte de invadarea Ucrainei – că „Moldova a început să pună presiune pe Transnistria. Concesințele vor fi critice”. În articol se pretindea că Moldova „a violat neutralitatea pe care o declară în conflictul ruso-ucrainean” și „duce o politică antirusească”. În același text se susține că „Transnistria este privată de bunurile necesare supraviețuirii”.
S-au adăugat tensiunile plecate de la interzicerea simbolurilor V și Z de către Parlamentul din Chișinău. Rusia a amenințat imediat cu represalii.
Extinderea atacului Rusiei la Moldova a fost anticipată de o serie de articole din presa moscovită. Oficialii armatei ruse au menționat explicit că urmăresc „amenințarea directă a NATO”
Dar acestea sunt doar pretextele și cadrul creat de Kremlin pentru a justifica, în fața propriului popor, ceea ce urma să se întâmple și extinderea „operațiunii speciale” într-un nou stat independent.
Conform unui articol apărut în Pravda pe 22 aprilie, adică 3 zile înainte de exploziile din Transnistria, „Ministerul Apărării de la Moscova a anunțat planurile imediate în Ucraina”. Însă textul vizează, de fapt, și Moldova – pe care rușii o ignoră pur și simplu ca formațiune statală, trecând-o la grămadă cu Ucraina.
Conform conducerii militare a Rusiei citate de Pravda, cea de-a doua fază a „operațiunii speciale” prevede cucerirea estului și sudului Ucrainei, lucru „care va permite ajungerea în Transnistria și amenințarea directă a NATO”.
În articol nu se amintește nicio clipă că Transnistria face parte din Moldova și ocuparea ei înseamnă invadarea unui nou stat independent. Sunt prezentate cele trei mari obiective urmărite de Rusia prin ocuparea acestei porțiuni a Moldovei:
1. Amenințarea directă a NATO,
2. Controlul bazelor NATO din România și Bulgaria prin intermediul mijloacelor electronice,
3. Controlul gurilor Dunării.
Pravda amintește explicit că aceasta nu va fi însă și ultima fază a războiului și că Rusia mai are în plan și o a treia operațiune.
Articolul apărut în Pravda pe 22 aprilie, cu 3 zile înainte de începerea provocărilor în Transnistria
„Accesul în Transnistria: Ministerul Apărării a anunțat planurile imediate ale Kremlinului în Ucraina
Conducerea militară a Federației Ruse a schițat sarcinile celei de-a doua faze a operațiunii speciale din Ucraina, care va permite ajungerea în Transnistria și amenințarea directă a NATO.
Privarea Ucrainei de mare și de controlul asupra gurii Dunării
Rustam Minnekaev , comandantul adjunct al Districtului Militar Central, la reuniunea anuală a Uniunii Industriilor de Apărare din regiunea Sverdlovsk, a declarat că Forțele Armate Ruse, în timpul celei de-a doua faze a operațiunii speciale din Ucraina, intenționează să stabilească „controlul deplin asupra Donbassului și sudului Ucrainei, pentru a oferi un coridor spre Crimeea”.
Cuvintele principale aici sunt „a doua fază”, ceea ce înseamnă că există și o a treia.
Sudul Ucrainei include:
Herson,
Odessa,
Nikolaevskaia,
Zaporojie și
Regiunea Dnepropetrovsk.
Iar sarcina stabilită sugerează că Ucraina va fi privată de accesul la mare în această etapă. De asemenea, se vorbește despre intenția de a prelua controlul asupra gurii Dunării, principalul fluviu din Europa de Vest. Apropo, potrivit rapoartelor mass-media ucrainene, acesta este minat, ceea ce indică o înțelegere a amenințării.
Mai mult, Minnekaev a declarat că controlul asupra sudului Ucrainei ar oferi forțelor armate rusești încă o ieșire în Transnistria , unde „există fapte de opresiune a populației vorbitoare de limbă rusă”. Adăugăm că aceste fapte se referă nu numai la interzicerea panglicii Sfântul Gheorghe, ci și la activitățile celei mai importante întreprinderi din PMR și la blocarea medicamentelor din republică.
Sarcina de denazificare va fi finalizată
Conducerea militară este disciplinată, aceasta nu este „viscolul” lui Peskov, ceea ce înseamnă că Kremlinul avertizează că va îndeplini sarcinile stabilite pentru denazificarea Kievului . Ce va elimina regimul Zelensky până când poporul însuși va decide cum se va dezvolta și în ce limite.
În realitate, vocile despre reînființarea guvernoratului Tauride, despre faptul că în regiunea Kherson se pregătește un referendum privind proclamarea Republicii Populare Kherson, sunt tot mai puternice astăzi.
Bazele NATO din România și Bulgaria, sub control
Există un alt punct important în deciziile exprimate. Punerea în aplicare a planului va face posibilă stabilirea controlului asupra bazelor NATO din România și Bulgaria prin intermediul informațiilor electronice.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Rușii par să încerce, în acest moment, lărgirea conflictului din Ucraina și la alte țări: explozii au avut loc luni în Tiraspol, la clădirea Comitetului Securității din autoproclamata Republică Transnistreană din Moldova. Concomitent, în cotidianul rusesc Pravda a apărut un editorial al unui politolog al Kremlinului care afirmă că România, susținută de trupe NATO și de ucraineni, se pregătește să atace Transnistria.
Se pare că luni ar fi avut loc un atac cu lansatorul de grenade asupra clădirii Securității din așa-zisa republică transnistreană controlată de Moscova și care încă mai are pe teritoriul său soldați ruși. Postul de televiziune TSV a arătat ferestre și uși aruncate în aer. Oficiali din Ministerul de Interne al Transnistriei au spus că atacatori necunoscuți au deschis focul cu lansatoarele de grenade. La fața locului a fost și găsită o astfel de armă, precum și muniții împrăștiate în jur. Oficial, nu se știe încă autorul atacului, scrie Publika.md.
Politologul Seghei Markov, consilier al lui Putin, a scris în aceeași zi, în Pravda, că „un atac asupra Transnistriei ar trebui să înceapă curând”
La Chișinău. Serviciul de informații al Republicii Moldova a intra în ședință de urgență. Conform presei basarabene, arma cu care s-a tras e un RPG 27 TAVOLGA folosit de armata rusă, dar și de separatiștii transnistreni și de armatele din Iordania și Gabon.
Printr-o coincidență bizară, tot luni a apărut în cotidianul rusesc Pravda (Adevărul) un text semnat de politologul Seghei Markov, un pion al Kremlinului care ocupă funcții înalte: este vicepreședinte al Forumului Public Rus pentru Afaceri Internaționale și copreședinte al Consiliului Național Strategic al Rusiei.
Politologul susține, în Pravda, că România se pregătește în acest moment să lanseze, cu sprijinul NATO, un atac asupra Transnistriei, iar apoi să anexeze Republica Moldova! „Un atac asupra Transnistriei ar trebui să înceapă curând”, scrie Pravda, citându-l pe Markov, care pretinde că „România, cu sprijinul NATO și cu participarea armatei ucrainene, intenționează să pună mâna pe Transnistria și să treacă la represalii politice masive împotriva tuturor susținătorilor Rusiei. Acest lucru va pune Rusia într-o poziție foarte dificilă. După operațiunea militară, România plănuiește anexarea Moldovei“.
Teza este deja vânturată în spațiul rusesc de câteva zile. Igor Strelkov, fostul ministru al Apărării din autoproclamata Republică Populară Donețk (una din cele două regiuni separatiste din Donbass), afirmase și el că deține informații conform cărora România se pregătește să ocupe Republica Moldova.
În mod interesant, atentatul asupra clădirii Securității din Tiraspol a avut loc de Paște, când în clădire nu era nimeni
Bucureștiul tace, Kievul reacționează și demască atacul de la Tiraspol drept acțiune a FSB sub steag fals. Rușii caută pretexte să extindă conflictul în Moldova, spun ucrainenii
Bucureștiul n-a răspuns, până acum, acestor acuzații și nici n-a reacționat după explozia de la Tiraspol. În schimb, Ministerul Apărării din Ucraina a emis rapid un comunicat de presă în care afirmă că atacul de luni, din Transnistria, este o operațiune sub acoperire a FSB (fostul KGB). Ținta rușilor este, spun ucrainenii, de a înscena așa-zise acțiuni teroriste sub steag fals, de a genera panică și sentimente anti-ucrainene și de a inventa pretexte pentru o intervenție militară în Republica Moldova.
Ministerul ucrainean al Apărării dă publicității și dialogul avut pe 22 aprilie de doi oficiali transnistreni, în care aceștia discutau despre pregătirile pentru adăpostirea populației în situații de urgență.
Acțiunile Rusiei înseamnă o nouă încercare de escaladare a conflictului limitat deocamdată la teritoriul Ucrainei. În mai multe rânduri, presa rusească a publicat analize prin care arăta că unul din scopurile „operațiunii speciale” este joncțiunea armatei ruse cu teritoriul transnistrean. Moscova nici măcar nu-și pune problema că Transnistria nu e recunoscută de nimeni pe plan internațional și că anexarea ei înseamnă invadarea Moldovei, de fapt.
Încercarea de a implica Transnistria în conflict înseamnă, din acest motiv, atragerea Moldovei în război. Date fiind relațiile speciale ale României cu Moldova, situația Bucureștiului ar deveni foarte complicată.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
