Capacitatea oamenilor de a se automanipula este absolut fantastică. Exemplul cel mai bun îl reprezintă cei care susțin că modelul suedez trebuia să fi fost implementat în toate țările din lume.
După cum știți, Suedia este singura țară care nu și-a obligat cetățenii să intre în carantină. Școlile și restaurantele au rămas deschise, iar oamenii lăsați să se deplaseze liber, fără nicio restricție.
Susținătorii modelului suedez vin mereu cu aceeași mantră: „Nu numai că Suedia nu a avut de suferit economic, dar și la numărul de morți și infectați stă foarte bine”.
Din păcate, ambele afirmații sunt false. Suedia a suferit și suferă în continuare la nivel economic, pentru că trăim într-o economie globală, iar orice stagnare economică dintr-o parte a lumii are repercusiuni în cealaltă parte a lumii. La numărul total de morți cauzate de SARS-CoV-2, la rata mortalității și la numărul de morți pe cap de locuitor, Suedia stă iarăși prost, fiind printre cele mai afectate țări din lume.
Lăsând vorbăria la o parte, haideți să ne uităm la date concrete. În tabelul de mai jos vedeți țările cu cei mai mulți morți. În ciuda faptului că este o țară mică, de numai 10 milioane de locuitori, Suedia este pe locul 15 în lume la numărul total de morți. La numărul de morți pe milionul de locuitori stă și mai rău: este pe locul 6 în lume.
Doar Belgia, Franța, Marea Britanie și Italia au mortalitate aparentă mai mare
Mortalitatea aparentă = (număr de morți /număr de infectați)x100 este iarăși foarte mare, 12,2%, intrând în aceeași categorie cu cele mai afectate țări: Belgia = 16,4%, Franța = 15,4%, Marea Britanie = 14,3%, Italia 14,1%, Spania = 10%.
Dacă situația ar fi fost atât de bună pe cât pretind susținătorii modelului suedez, Suedia ar fi fost exact la polul opus, în coada clasamentului – dacă nu în lume, măcar în Europa. În ciuda acestor date clare, foarte multă lume continuă să repete de zeci de ori pe zi aceeași minciună auzită pe Facebook: „Nu trebuia să intrăm în carantină, trebuia să urmăm modelul suedez”.
Dacă măcar în aparență lucrurile ar fi stat mai bine în Suedia, aș fi înțeles entuziasmul unora, dar așa? Spun „în aparență” pentru că trebuie să fim foarte atenți când facem astfel de statistici, mai exact trebuie să comparăm mere cu mere. Când pandemia se va termina și oamenii de știință vor avea timp de astfel de statistici, vom vedea că toate aceste date se vor ajusta în funcție de o mulțime de parametri.
Nu poți să compari o țară ca Suedia cu o țară ca România în ceea ce privește dotarea spitalelor. Nu poți compara o țară ca Suedia sau Norvegia, unde oamenii sunt de felul lor mai distanți, cu țări precum Spania, România sau Italia, unde toată lumea se îmbrățișează și se pupă la venire și la plecare.
Sunt o mulțime de factori care trebuie luați în considerare înainte de a trage niște concluzii finale. Abia după aceea vom putea aprecia care metodă a fost mai bună – carantina sau metoda suedeză.
Mortalitate mult mai mare decât în Norvegia, Finlanda și Danemarca
Modelul suedez este lăudat doar de cei din afara Suediei; în interiorul țării, lucrurile stau total diferit. Epidimiologul-șef al Suediei nu mai este atât de convins că a ales varianta cea mai bună. Suedezii de rând critică, de asemenea, decizia luată de autorități, pentru că această decizie a dus la un număr mare de morți, în timp ce țările vecine – Norvegia, Finlanda, Danemarca – au înregistrat mult mai puțini.
Pe cap de locuitor, situația este și mai gravă: în Suedia sunt 365 de morți la un milion de locuitori, pe când în Danemarca sunt doar 94, în Finlanda 54, iar în Norvegia 43. Vorbim aici de țări cu o mentalitate apropiată, țări cu condiții asemănătoare de viață, țări cu sisteme medicale foarte asemănătoare. Cu alte cuvinte, comparăm mere cu mere, iar „mărul” suedez e cel mai putred.
Suedia nu este un model de urmat pentru faza întâi a pandemiei, dar este un exemplu pentru faza a doua
Partea bună este că toate aceste statistici ar fi putut arăta mult mai rău. Ce nu se știe foarte bine este că de fapt autoritățile au impus niște măsuri, nu foarte dure, dar le-au lăsat la latitudinea suedezilor. Și cum majoritatea suedezilor sunt niște oameni disciplinați, au respectat aceste măsuri de distanțare socială chiar dacă nu le-au fost impuse.
Suedia nu este un model de urmat pentru faza întâi a pandemiei, dar este un exemplu pentru faza a doua. Exact acest lucru a fost subliniat de un reprezentant OMS, care a declarat: „Există această percepție că Suedia nu a luat nicio măsură și a lăsat virusul să se răspândească. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. În loc să pună țara în carantină, autoritățile suedeze au preferat să aplice o politică de distanțare socială, în colaborare cu populația, bazându-se pe capacitatea și voința suedezilor de a se auto-distanța, de a-și impune singuri reguli. Practic, autoritățile suedeze au făcut un parteneriat cu populația. Dacă vrem să ajungem la «un nou normal», Suedia reprezintă modelul prin care vrem să ne întoarcem la o societate fără carantină”.
Repet, este vorba despre faza a doua, cea în care ieșim din carantină și trebuie să ne ferim singuri de virus, bazându-ne pe propria noastră conștiință. Va respecta lumea modelul suedez? Mai mult ca sigur că NU; și nu vorbesc numai de noi, românii, care nu suntem de felul nostru un popor foarte disciplinat, dar și de alte popoare – italian, francez, american, care, deși sunt popoare cu tradiție democratică, nu au exact aceeași mentalitate cu cea a popoarelor nordice.
Scenariul ratat
Disputa dinntre specialiștii care au recomandat intrarea în carantină și acea parte a populației care a fost de la început împotriva carantinei nu va înceta prea curând. Personal, aș fi preferat să fim înjurați și să fim aratați cu degetul, dar să fi fost ascultați de către politicieni încă din februarie, iar aceștia să fi pus tot globul în carantină încă de atunci, din 1-15 februarie. Lumea ar fi protestat și mai mult decât o face acum, tocmai pentru că nimic din ce vedem astăzi nu s-ar fi întâmplat. Cu excepția Chinei, am fi avut doar câteva mii de infectați și vreo câteva sute de morți. Virusul ar fi fost eliminat din populația umană, iar economia s-ar fi reluat de pe la mijlocul lui martie. N-ar fi fost nevoie nici de vaccin, nici de medicamente, pentru că am fi înăbușit virusul în fașă.
La cât de mult este răspândit virusul în momentul de față, este foarte probabil că nu va fi eliminat niciodată din populația umană, va reveni an de an. Speranța noastră de a ne întoarce la o viață normală stă în descoperirea unui vaccin eficient. Deși, s-ar putea ca nici aceasta să nu fie soluția salvatoare, pentru că îmi imaginez că o bună parte din populație va refuză să facă vaccinul.
NOTĂ: Costel Atanasiu este un prestigios virolog român, școlit la Universitatea din București (Facultatea de biologie, Secția biochimie), cu doctorat la University of Edinburgh (Scoția) și o activitate de 11 ani la Wistar Institute din Philadelphia (SUA), oraș în care și locuiește.
DE ACELAȘI AUTOR:
