Este foarte probabil ca ofensiva de iarnă a Rusiei să fie sub așteptări, estimează Michael Kofman, directorul programului de studii pe probleme rusești al Centrului de Analize Navale din cadrul Marinei americane. Într-o analiză destul de detaliată a situație de pe frontul ruso-ucrainean, expertul american afirmă că rușii au în general trupe destul de slabe calitativ completate de unități de parașutiști care sunt de elită, dar cu efective mult scăzute. E de așteptat, spune Kofman, ca după ce se va consuma efortul rusesc să urmeze o ofensivă ucraineană.
Multe elemente sunt încă incerte, spune Michael Kofman, dar se poate estima totuși că rușii au în acest moment peste 260.000 de oameni pe linia frontului. Calitatea trupelor și a echipamentelor este discutabilă. Sunt toate semnele că armata rusă nu e capabilă acum să îndeplinească obiectivele pe care le cere Putin, iar un atac dinspre Belarus asupra Kievului este foarte puțin probabil.
Mai degrabă va urma un nou asalt în est, unde se va încerca ocuparea întregii regiuni Donbass.
Pe de altă parte, Ucraina și-a pierdut avantajul clar pe care-l avea la începutul iernii, chiar dacă rămâne în continuare favorizată de situație. Cea mai bună tactică pentru ucraineni ar fi o apărare activă în perioada următoare, până când rușii își vor epuiza suflul ofensiv și trupele pregătite, apoi un contraatac lansat mai târziu, în primăvară.
‼️The Russian 155th Pacific marines just before one of their failed assault on Vuhledar.
It must hurt to lose some much equipment…#Russia #Ukraine #UkraineRussianWar pic.twitter.com/VfC1m4Fu2e— @PStyleOne1 (@PStyle0ne1) February 4, 2023
Calitatea trupelor rusești este îndoielnică și nu e clar cât de mult se poate conta pe ele în atac
Deși rușii au tot săpat tranșee și au construit fortificații în ultimele luni, nu se știe nici câte de solide sunt acestea, nici cât de bine sunt apărate de trupele mobilizate astă-toamnă, spune Michael Kofman. Acesta sugerează că am putea asista la un alt tip de butaforie, așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri când s-a crezut că armata rusă e mai puternică decât s-a dovedit în realitate.
În același timp, spune expertul american, e probabil ca armamentul greu occidental să nu ajungă pe front până la declanșarea contraofensivei ucrainene. Kievul se grăbește deoarece nu vrea să lase impresia că frontul a ajuns într-un impas, dar și pentru că nu intenționează să-i lase pe ruși să-și consolideze prea mult pozițiile.
Totuși, tancurile și celelalte arme grele occidentale vor ajunge pentru a înlocui pierderile inevitabile pe care armata ucraineană le va suferi în contraofensiva planificată pentru primăvară.
Citiți mai jos analiza lui Michael Kofman, expertul US Navy în probleme rusești.
„Rusia dispune de forță de muncă «la cantitate» și continuă să scoată echipamente din depozite, dar calitatea forțelor pare relativ scăzută. Acest lucru limitează potențialul ofensiv și opțiunile de utilizare a forțelor“
A few thoughts on the current course of the war. Although winter has proven a transitional phase, with both sides focusing on force reconstitution and positional fighting. The outlines of the coming months & likely offensive operations are steadily becoming clearer. Thread. 1/
— Michael Kofman (@KofmanMichael) February 6, 2023
„Câteva gânduri despre cursul actual al războiului. Deși iarna s-a dovedit a fi o fază de tranziție, ambele părți concentrându-se pe reconstituirea forțelor și pe luptele poziționale. Contururile lunilor următoare & probabilele operațiuni ofensive devin din ce în ce mai clare.
După Harkov și Herson, armata rusă a fost cea mai vulnerabilă la intrarea în iarnă. Mobilizarea a ajutat la stabilizarea liniilor rusești, la creșterea nivelului de dotare și la constituirea rezervelor. În consecință, Ucraina nu se mai bucură de un avantaj semnificativ în ceea ce privește efectivele.
Rusia a adoptat o strategie în mare parte defensivă sub conducerea lui Surovikin, axată pe reconstituirea forțelor, construirea de tranșee și o campanie de lovituri împotriva infrastructurii critice a Ucrainei. Bahmut nu a fost o excepție, luptând în mare parte cu mercenarii Wagner din sistemul penitenciar al Rusiei.
Când a fost lansată mobilizarea, am fost precaut față de incertitudinea pe care o introducea și de potențialul său de a extinde semnificativ războiul. La acea vreme, un termen rezonabil pentru a evalua ce ar putea face Rusia din personalul mobilizat era de 3-4 luni.
Este corect să spunem că, din octombrie, Rusia a dublat probabil forța desfășurată în Ucraina și a redus semnificativ lungimea frontului apărat după retragerea de la Herson. Prin urmare, densitatea forței a crescut în raport cu teritoriul ocupat.
Cifra oficială a Ucrainei privind forțele Rusiei (320.000) mi se pare puțin cam mare, dar peste 250.000 este probabil corect. Este posibil ca rușii să mai aibă încă 150.000 de oameni mobilizați încă în Rusia, dar nu desfășurați. Cu toate acestea, nivelul de pregătire și calitatea acestor unități rămân neclare.
Cât de puternice sunt liniile defensive rusești, în practică, nu au fost încă testate cu adevărat. În prezent, Rusia dispune de forță de muncă „la cantitate“ și continuă să scoată echipamente din depozite, dar calitatea forțelor pare relativ scăzută. Acest lucru limitează potențialul ofensiv și opțiunile de utilizare a forțelor.
Pe scurt, unitățile mobilizate în ansamblu nu par atât de slabe pe cât ar putea lăsa să se creadă din anecdote, iar Rusia poate probabil să ofere o apărare încăpățânată, dar sunt mai puțin susceptibile de a fi potrivite pentru operațiuni ofensive și reprezintă înlocuitori slabi pentru trupele regulate pierdute.
Rusia depinde în continuare de infanteria aeropurtată și navală în puncte cheie de-a lungul frontului, ca rezervă pentru contraatacuri și ca forță principală de asalt. Aceste unități sprijină personalul mobilizat, dar par să fi pierdut o parte din avantajul lor ofensiv din cauza calității înlocuitorilor veniți pentru a-i suplini pe cei căzuți.
După Soledar, situația din jurul Bahmut pare din ce în ce mai precară pentru Ucraina și nu m-ar surprinde dacă, în cele din urmă, se vor retrage din oraș. Cu toate acestea, Ucraina are linii defensive puternice în afara Sloviansk / Kramatorsk, în timp ce Rusia pare prost poziționată pentru a susține impulsul.
Bahmut este important din punct de vedere geografic, dar a dezvoltat un nivel de mentalitate care a dus la costuri irecuperabile pentru ambele părți. O bună parte din apărarea Ucrainei pare să fie formată din unități ale Forțelor de Apărare Teritoriale (TDF), Gărzii Naționale (NG) și mercenari străini, ceea ce sugerează că Ucraina încearcă să gestioneze impactul uzurii asupra disponibilității forțelor sale.
După ce a pierdut Izium și Liman, Rusia nu are o axă de sprijin pentru atacul în Donețk dinspre nord, iar forțele sale nu au reușit să pătrundă în sudul Donețkului. Prin urmare, câștigarea Bahmut, în opinia mea, oferă oportunități pentru Rusia pe care nu sunt în situația de a le putea exploata.
Încă din iunie am fost sceptic că Rusia ar putea face o breșă spre Sloviansk / Kramatorsk. Ei sunt încă la Bahmut 7 luni mai târziu. Acestea fiind spuse, Ucraina a cedat o mare parte din inițiativă din octombrie în Donețk și, recent, în Lugansk.
Ucraina făcuse progrese la Kreminna și Svatove, deși acum se află sub contraatac din partea Diviziei 76 Gardă de Asalt Aerian (GAAD 76) a parașutiștilor (VDV). Kreminna este o poartă de acces către Rubijne. Pentru Ucraina, o pătrundere pe linia Svatove-Kreminna poate duce, în cele din urmă, la centrul logistic al Rusiei din Starobilsk.
Prin urmare, bătălia pentru Kreminna este, fără îndoială, mai importantă decât Bahmut. Acestea fiind spuse, a avut loc o reorganizare destul de mare în logistica Rusiei și o adaptare. Cred că discuția despre problemele logistice ale Rusiei în general suferă de prea multe glume și sfaturi.
După părerea mea, Donbassul rămâne obiectivul principal al operațiunilor militare ale Rusiei, prin urmare este probabil ca ofensivele Rusiei să se concentreze pe capturarea acestui teritoriu. Sunt sceptic față de afirmațiile conform cărora forțele rusești vor încerca o ofensivă de o amploare mult mai mare, care să implice orașele Harkov, Sumi, Kiev etc.
Aș considera ca fiind probabilă o încercare rusă de a avansa Kreminna -> Liman, de asemenea Kupiansk, împreună cu atacuri prin sudul Donețkului, adică la Vuhledar. Luptele pentru Vuhledar, împreună cu atacurile din alte părți, sugerează că această ofensivă a început deja în practică.
Cele mai bune forțe și echipamente ale Rusiei au încercat fără succes să preseze forțele Ucrainei să iasă din Vuhledar. Nu au putut face acest lucru sub conducerea lui Surovikin la Pavlivka, în noiembrie, așa că preluarea previzibilă a comandei de către Gherasimov nu a dus la nimic pentru a îmbunătăți performanța ofensivă a Rusiei.
În ceea ce privește Belarusul, o repetare a asaltului asupra Kievului are puțin sens. O operațiune de întrerupere a liniilor de aprovizionare în vest sau de capturare a centralei nucleare de la Rivne ar putea fi mai fezabilă, dar aceasta ar necesita o forță mult mai mare decât cea pe care Rusia o are în prezent desfășurată în Belarus.
Nu este clar la ce amploare trebuie să ne așteptăm de la o ofensivă a Rusiei, dar bănuiesc că s-ar putea dovedi sub așteptări, concentrată în mare parte pe Donbass. Este posibil ca Rusia să nu aibă nevoie de un alt val mare de mobilizare și, în schimb, ar putea menține mobilizarea pe tăcute la un ritm sustenabil.
Se poate spune că Ucraina ar fi mai mult favorizată dacă absoarbe atacul Rusiei și îi epuizează potențialul ofensiv, pentru a prelua inițiativa mai târziu, în această primăvară. După ce a cheltuit muniție, trupe mai bune și echipamente, Rusia și-ar putea lăsa apărarea, în general, mai slabă.
Dar bănuiesc că Kievul nu crede că timpul este de partea Ucrainei. Temându-se de fortificarea rușilor și căutând să evite percepția unui impas, Ucraina este probabil să acționeze mai devreme decât mai târziu. Aceasta a fost tendința de până acum.
Este posibil ca echipamentul occidental să nu ajungă la timp pentru a fi relevant pentru o ofensivă a Ucrainei, dar mai important este faptul că va permite Ucrainei să lanseze operațiuni în această primăvară știind că are înlocuitori asigurați. Prin urmare, pierderile probabile pe care le implică nu vor lăsa Ucraina vulnerabilă mai târziu în acest an.
În general, Ucraina este încă avantajată în 2023, fiind susținută de țări cu un PIB și o capacitate industrială de apărare mult mai mari. Cu toate acestea, acest lucru depinde de sustenabilitatea sprijinului material extern și, în cele din urmă, potențialul nu este predictiv pentru rezultate.
Provocarea este de a oferi Ucrainei un avantaj relativ suficient pentru a permite operațiuni ofensive în condiții schimbate în 2023. Este puțin probabil să fie rezolvată de o singură capacitate, ci mai degrabă printr-o combinație de mijloace, adaptări organizaționale și schimbări în angajarea forțelor.“