Tentația comunismului este pur și simplu irezistibilă pentru PSD, urmașul acestui partid în România: Marcel Ciolacu a invocat modelul Ungariei, privind plafonarea prețului la alimente. Măsura a dus deja, în țara vecină, la dispariția mărfurilor din rafturi și la restricții privind cantitatea de mâncare cumpărată din magazine.
Liderul PSD (urmașul direct al Partidului Comunist Român) a declarat luni că eliminarea TVA la alimente „nu va ajuta”, o soluție mult mai bună fiind plafonarea prețurilor la produsele de bază. Aceasta este o măsură care a încetat, în România, odată cu revoluția din decembrie 1989 și care rămâne un simbol al perioadei de penurie și restricții din comunism.
Ciolacu vrea ca în Ungaria, unde vede el că „e mult mai bine”
Ciolacu o vede însă ca pe o soluție salvatoare: „Nu cred că va ajuta TVA zero la alimente. Deja e redus. Am văzut alte țări europene au luat alte măsuri. Au plafonat prețurile la alimente de bază, se pare că e mult mai bine“.
PSD-istul face aluzie la Ungaria, unde premierul Viktor Orban a adoptat deja plafonarea prețurilor la alimentele de bază, măsură care va intra în vigoare din februarie. Previzibil, efectul a fost că marfa a început deja să dispară din magazine! Orban a ordonat ca 6 produse alimentare să se afle permanent pe stoc la vânzători, dar acest lucru este pur și simplu imposibil de controlat, pentru că totul depinde de cantitățile aflate în depozite, de producție și de import. Dacă retailerii consideră nerentabil prețul, marfa va fi redirecționată către țările din jur cu prețuri mai mari, efectul fiind criza alimentară.
Conform portalului Penzcentrum, citat de Rador și preluat de G4Media.ro, marele lanț de magazine Lidl Ungaria a anunțat deja că, odată cu intrarea în vigoare a plafonării prețurilor, și produsele respective se vor raționaliza. Asta înseamnă că se vor introduce restricții la achizionare – o familie nu va avea dreptul să cumpere peste o anumită cantitate.
Cele 6 alimente de bază reglementare de Guvernul Viktor Orban sunt zahărul, făina, uleiul, pulpa de porc, pieptul de pui și laptele de vacă (2,8% grăsime).
Lidl Ungaria a anunțat că, de la 1 februarie, o familie nu va putea cumpăra mai mult de 10 kg de zahăr, 10 kg de făină, 12 litri de lapte și 10 litri de ulei.
Nostalgiile PSD după comunism, unde totul era pe cartelă și nimic nu se găsea în magazine
Una din principalele caracteristici ale comunismului a fost întotdeauna penuria alimentară. Epoca 1945-1989 a avut această trăsătură și în România. În teorie, prețurile oficiale impuse de stat erau rezonabile, dar marfa nu se găsea aproape niciodată în magazine, iar atunci când se aducea câte ceva se făceau cozi uriașe. Sute de oameni se îmbulzeau să prindă o pungă de tacâmuri de pui (gâturi, capete și gheare), o bucățică de brânză, un kilogram de banane sau de portocale. Întotdeauna, cerința era „să se dea câte una, să ajungă la toată lumea”.
Alimentele de bază erau raționalizate și se dădeau pe cartelă. După ce-ți cumpărai porția pe luna respectivă, ți se composta cartonul și până luna viitoare nu mai aveai dreptul la alte alimente. Fiecărui român îi reveneau 300 de grame pâine pe zi, 500 de grame de brânză pe lună, 10 ouă pe lună şi 500 de grame de carne de porc sau vită pe lună, 1 kg de carne de pasăre pe lună, 100 de grame de unt în fiecare lună, 1 kg de zahăr, 1 litru de ulei, şi 1 kg de făină. Dar nici măcar aceste cantităţi nu puteau fi respectate din cauza lipsei alimentelor.
În această perioadă groaznică, principalii câștigători ai crizei au fost tot bișnițarii și șmecherii de la partid, care vindeau pe sub mână, la prețuri de 3-4-10 ori mai mari, mărfurile lipsă. Asta însemnând, practic, tot, pentru că din comerțul de stat (cel privat nu exista, fiind interzis) nu se găsea nimic. De la vată la rame de ras, de la carne la banane și portocale, de la blugi ca cafea, ciocolată și țigări – totul lipsea în magazine, singura soluție pentru a le avea fiind achiziționarea pe sub mână, de la bișnițari.