Lucian Bode, ministrul pus de președintele Klaus Iohannis la Ministerul de Interne în Guvernul Ciucă, n-a ezitat să-i amenințe în stil mafiot pe liderii opoziției, Cătălin Drulă și Ludovic Orban, chiar de la tribuna Parlamentului! Incidentul, deosebit de grav, a apărut în timpul dezbaterii moțiunii de cenzură depuse de USR împotriva lui Bode după scandalul licitației aranjate prin care Poliția a cumpărat 600 de BMW-uri la suprapreț de la un prieten de-ai lui Iohannis și după ce s-a aflat că același Bode și-a secretizat lucrarea de doctorat.
Derapajele ministrului Bode, în fruntea ministerului de Interne, sunt din ce în ce mai dese și mai grave. Astă-primăvară, probe din dosarul de șantaj împotriva jurnalistei Emilia Șercan au fost scurse – spune chiar ziarista vizată – direct de la vârful ministerului, după ce victima le-a trimis anchetatorilor. Probele au ajuns la site-uri dubioase, înregistrate în Islanda și Moldova, care au în spate tot personaje din Ministerul de Interne. Acțiunea de kompromat de tip securist a fost orchestrată după ce Emilia Șercan a scris despre plagiatul comis de premierul Nicolae Ciucă în lucrarea de doctorat.
De asemenea, în ultimele săptămâni Lucian Bode a încercat să dezinformeze deliberat opinia publică în legătură cu licitația la care firma lui Michael Schmidt a vândut 600 de BMW-uri către Poliție. Ministrul a pretins că, de fapt, licitația și specificațiile tehnice ale mașinii fuseseră aranjate de Drulă anul trecut, când era ministru al Transporturilor! Când a fost pus să arate anexele și semnătura lui Drulă, Bode a refuzat.
Avalanșa de minciuni și dezinformări a unui ministru cu gândire de mafiot: i-a reproșat lui Drulă că a demolat chioșcurile ilegale de la metrou ale cartelului Rădoi și că i-a dat pe mâna DNA pe PNL-iștii care făceau presiuni să-și țină protejații pe funcții la Transporturi
În cursul zilei de luni, în timp ce în Parlament se dezbătea moțiunea de cenzură împotriva lui Bode, acesta s-a înfuriat și a coborât discuția la un nivel incredibil pentru un ministru liberal. Diversionist, secretarul general al PNL a mințit afirmând că USR ar duce o campanie de compromitere a șanselor României de intrare în Spațiul Schengen. Apoi i-a reproșat lui Drulă două acțiuni perfect legale: mai întâi că a evacuat chioșcurile ilegale ale cartelului sindicatului Rădoi din stațiile de metrou, apoi că, pe când era ministru al Transporturilor, i-a dat pe mâna DNA pe demnitarii PNL care veniseră să facă presiuni pentru a-și menține pilele în funcții de conducere!
De parcă această gândire de membru al unui grup infracțional organizat n-ar fi fost îndeajuns de îngrijorătoare având în vedere că vine tocmai de la Ministrul de Interne, Bode a trecut apoi la amenințări și insinuări cu iz de șantaj – de asemenea, în cel mai pur stil mafiot.
Bode i-a arătat pisica lui Orban: „Parcă tot BMW era şi maşina cu care aţi făcut accident când eraţi ministru al Transporturilor… Nu e bine… Am auzit că Nelu Iordache a devenit scriitor”.
Ministrul i-a arătat pisica mai întâi lui Ludovic Orban: „Parcă tot BMW era şi maşina cu care aţi făcut accident când eraţi ministru al Transporturilor… Sau era un Audi… Cert e că era împrumutată de la Nelu Iordache. Nu e bine… Am auzit că Nelu Iordache a devenit scriitor”.
Apoi i-a atras atenția liderului USR că s-ar putea s-o pățească: „Domnule Drulă, am mai văzut mitomani în politica românească și știți că nu au sfârșit bine…”.
Amenințările și insinuările lui Lucian Bode: „Domnului Drulă i se pot reţine două operaţiuni din timpul mandatului de ministru al Transporturilor – operaţiunea ranga şi securilă microfon. Nimic despre Blue Air? Dle Orban? Unde sunteţi, unde v-aţi ascuns? Nu v-a lăsat Nelu Iordache să scrieţi despre Blue Air? Sigur, asta nu-l ajuta nici pe domnul Drulă… Domnule Orban, vedeţi cum e soarta? Vorbiţi de achiziţia de BMW. Parcă tot BMW era şi maşina cu care aţi făcut accident când eraţi ministru al Transporturilor… Sau era un Audi… Cert e că era împrumutată de la Nelu Iordache. Nu e bine. Am auzit că Nelu Iordache a devenit scriitor… Domnule Drulă, am mai văzut mitomani în politica românească și știți că nu au sfârșit bine… (…) Domnule Orban, nu pot să fiu de acord cu minciuna și cu faptul ca ați demonstrat că nu sunteți doar mincinos, ci și ticălos. În 2020, când a fost adusă în discuție așa-zisa secretizare a tezei mele de doctorat, erați prim-ministru și v-am informat cu privire la toate demersurile pe care le-am făcut și știți foarte bine ce ați răspuns și nu vreau să repet aici că mie mi-e rușine“.
Orban: „Cum vă permiteți să amenințați un deputat cu informații pe care, dacă le aveți, înseamnă că încălcați legea și le obțineți ilegal?”
Ludovic Orban a sesizat imediat șantajul, dar nu s-a lăsat intimidat și a răspuns, în ciuda faptului că Marcel Ciolacu, liderul PSD care conducea ședința, încerca să-l împiedice: „În urmă cu aproximativ 8 ani a fost un premier care m-a amenințat cu puscăria folosind numele aceleiași persoane și tare sunt curios să spuneți colegilor deputați de unde știți, de unde aveți informații despre un om care își execută o pedeapasă privativă și care se află în detenție? Cum vă permiteți să amenințați un deputat cu informații pe care, dacă le aveți, înseamnă că încălcați legea și că obțineți informații în mod ilegal, iar dacă nu le aveți înseamnă că mințiți?”.
Drulă: „Aveți o istorie, domnule Bode. Sunteți beneficiar sau fixer. Important e răul pe care îl faceți României. Sunteți o vulnerabilitate de securitate pentru România. Menținerea dumneavoastră în funcție pune în pericol aderarea la Schengen“
Nici Cătălin Drulă nu a cedat în fața amenințărilor Ministrului de Interne și a continuat dezvăluirile despre jaful pe care Bode îl face pe la instituțiile unde e pus șef: „Nu e un accident la contractul cu 600 de BMW-uri de la prietenul președintelui Iohannis. Mai sunt încă alte trei contracte cu ofertant unic prietenul președintelui la Ministerul de Interne! Anexa doi pe care nu o arătați presei e scrisă de MAI. Anexa tehnică nu e totuna cu caietul de sarcini, pentru asta veți răspunde în cadrul unei anchete. La Ministerul Transporturilor (Bode a fost ministru interimar câteva luni, după ce Drulă și-a dat demisia anul trecut – n. red.) ați plătit un preț dublu față de Belgia pentru șalupe de frontieră. 50 de milione de euro furate în pandemie! Aveți o istorie, domnule Bode. Sunteți beneficiar sau fixer. Important e răul pe care îl faceți României. Sunteți o vulnerabilitate de securitate pentru România. Menținerea dumneavoastră în funcție pune în pericol aderarea la Schengen. Nu putem rata obiectivul din cauza unui ministru aranjor de licitații“.
Și George Simion, liderul populiștilor de la AUR, a prins ocazia să se victimizeze: „Mai au colegii multe motive, eu vă dau unul singur, domnule Bode, faceţi poliţie politică, aţi participat la deschiderea împotriva mea a două dosare penale”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În ultimele zile, pe micile ecrane din România rulează în reluare un film pe care publicul l-a văzut deja de mai multe ori decât celebrul „Singur acasă”: marea conspirație a Occidentului care, după cum bine se știe dintr-o manea mai veche, ne poartă pică, dar n-are valoarea noastră. Susținută de trompetele regimului Iohannis-PSD, teza dușmanilor care nu vor să ne primească în Spațiul Schengen pentru că au ceva cu România răsună periodic, de vreo 10 ani încoace.
Refrenul e același: „nu vor” ca transportatorii români să intre în concurență cu „ei”, Olanda ba vrea să pună mâna pe Portul Constanța, ba vrea ca același Port Constanța să nu devină un rival pentru Rotterdam etc. La televiziunile oligarhilor e festival. O reporteră de la „Antena 3 CNN” anunța zilele trecute că în țară „a venit Mark Rutte, dușmanul românilor”. România TV titrează că același „infam” premier olandez „dă o palmă speranțelor României” de a intra în Spațiul Schengen.
Un film prost, de producție securist-comunistă, difuzat la nesfârșit în societatea românească: Occidentul rău care ne vrea „stat de mâna a doua”
În mod absolut năucitor, același post patronat de oligarhul fugar Sebastian Ghiță întocmește liste cu „inamicii României din presă”. Jurnaliști valoroși și absolut independenți precum Dan Tăpălagă (G4Media), Ioana Ene Dogioiu și Magda Grădinaru (ambele SpotMedia) sunt acuzați, într-un articol semnat „Filip Stan”, “oamenii toxici din media care fac tot posibilul ca România să rămână o țară UE de mâna a doua” și care „au încercat să dinamiteze obiectivul de țară nr 1 – aderarea la Spațiul Schengen”. RTV nu scapă prilejul să amestece și USR în oala “dușmanilor poporului”, cooptându-l pe listă și pe Andrei Siminel, patronul Ziare.com, catalogat drept „mogulul USR”.
Rareș Bogdan, trompeta tragicomică a regimului Iohannis-PSD, a amenințat chiar Europa, spre stupefacția șefului său de la Cotroceni nevoit să spună că „l-a luat valul”.
Ce se ascunde în spatele acestei operațiuni prin care Puterea și „organele de presă” aflate la dispoziția sa încearcă să arunce eventualul eșec al aderării la Spațiul Schengen pe spinarea dușmanilor externi și interni? După ce ne oprim puțin cu conspirațiile și ieșim din episodul numit, în presa de specialitate, „delir de persecuție”, putem face câteva observații:
În primul rând, acest gen de campanii, organizate repetitiv în societatea românească, seamănă nu doar între ele, dar și cu cele din Rusia, de unde par să fi fost importate atât modelul televiziunilor controlate de oligarhi, cât și operațiunile de dezinformare-manipulare derulate cu ajutorul trusturilor de presă. Elitele politice din România, cu ajutorul serviciilor secrete și al oligarhilor proveniți din rândurile acestora, au servit în ultimul deceniu, sistematic, teoria conspirației Occidentului malefic împotriva țărișoarei. Intrarea în Spațiul Schengen, epidemiile de pestă porcină, alegerile prezidențiale din 2014 și parlamentare din 2016, protestele anticorupție din 2017-2018, pandemia, războiul din Ucraina – absolut toate sunt opera Ocultei, a lui Soros, a birocraților de la Bruxelles, a lui Bill Gates, a multinaționalelor etc, etc, etc.
Acest discurs îl întâlnim deopotrivă la politicieni (foști și actuali) PSD și PNL, la oligarhi căutați de poliție, la angajați ai posturilor de televiziune și site-urilor controlate de moguli, la armatele de postaci. Și, evident, după atâția ani de insistențe, la o mare parte a publicului înnebunit de ce vede și aude, din zori până noaptea, la așa-zisele „știri”.
Nimeni nu se întreabă însă de ce-ar avea cineva ceva cu noi? De ce nu cu ungurii? De ce nu cu cehii sau slovenii? De ce ne-ar mai da UE zeci de miliarde să ne facem autostrăzi, aeroporturi, căi ferate, spitale și școli – bani pe care clasa politică îi ratează sau sifonează sistematic – dacă ne vrea „sclavi”? De ce îi presează UE pe Iohannis, PSD și PNL să facă un sistem de pensii echitabil, fără „speciali”, și să adopte legi care să elibereze Justiția de sub controlul politic? Care-ar fi logica luptei angajate de partenerii occidentali cu această cleptocrație băștinașă care sufocă țara, dacă acești străini malefici nu vor decât să ne sclavagească?
În al doilea rând, toată această zarvă e menită să ascundă ceva. Ce? În mod evident, cei care țipă cel mai tare au încuiate în dulapuri niște secrete. Elitele politice nu pot să iasă în fața poporului și să spună că România e privită cu reticență din pricina corupției pentru că ar însemna să se acuze în primul rând pe ele. Și atunci inventează un inamic. Imaginar, desigur, dar acesta are o formă și nume: Occidentul ticălos și „slugile sale din România”. Din acest punct de vedere, nu este absolut nicio diferență între Puterea de la București și cea de la Budapesta.
Ce tac Iohannis, Ciolacu, Bode, Rareș Bogdan și trompetele oligarhilor
Exponenții regimului Iohannis-PSD uită să spună, în discursurile lor vitriolante, multe lucruri.
– știați despre contrabanda uriașă de la frontiere, care e patronată politic? Că scannerele din vămi pentru vehicule zac nefolosite tocmai ca să nu încurce afacerile? Că licitația pentru noile scannere nici măcar n-a fost demarată?
Ce se mai știe despre celebrul caz din 2019, când întregul sistem de supraveghere video de la frontiere „a căzut” brusc DE TREI ORI când trebuia să intre în țară un uriaș transport de droguri? O furtună a scufundat ambarcațiunea și pungile cu cocaină au fost găsite risipite pe malul Mării Negre. Ancheta suspecta inițial implicarea Poliției de Frontieră, dar în final DIICOT a trimis în judecată câțiva traficanți cărăuși și doi polițiști de la rutieră care au luat șpagă pentru a nu amenda unul din infractori când l-au prins cu permis nevalid. Atât.
– știați că România e campioană europeană absolută la trafic de carne vie? Că infractorii prinși cu mari eforturi după anchete coordonate în mai multe țări UE și chiar non-UE scapă apoi în justiția românească? Cazul clanului de la Țăndărei, făcut scăpat de autoritățile române după zece ani de tărăgănări, e celebru și nu trebuie reamintit, eventual, decât președintelui Iohannis și miniștrilor săi, Bode și Predoiu.
– știați că veștile nu mai circulă cu poștalionul? Afacerile dubioase făcute la vârful statului ajung în străinătate chiar mai ușor decât urechile publicului român căruia televiziunile îi ascund subiectele neplăcute pentru Putere. Ce le pot spune Iohannis și Bode țărilor membre în Spațiul Schengen despre afacerea BMW-urilor cumpărate de Poliția Rutieră de la prietenul președintelui? Niciun Guvern occidental nu e atât de tâmpit încât să înghită prostiile lui Bode, care încearcă să târască discuția în derizoriul răfuielilor politice și cere presei să nu mai scrie vreo două luni despre licitația aranjată, invocând „interesul național”. Afacerea celor 600 de BMW-uri cumpărate de Poliție de la un amic de-al lui Iohannis prin licitație cu dedicație și la suprapreț trebuia cofinanțată inițial din fonduri UE. Ce să vezi, după ce a izbucnit scandalul, Ministerul de Interne n-a mai trimis la UE solicitarea de a se deconta o parte din cheltuieli. Frica de Parchetul European al Codruței Kovesi e mare.
– știați că o acțiune de kompromat precum cea organizată de la vârful Ministerului de Interne împotriva Emiliei Șercan după ce a scris despre doctoratul plagiat al premierului Nicolae Ciucă e imposibil să nu alerteze toți partenerii din Uniunea Europeană? Când chiar conducătorii statului se ocupă cu astfel de manevre preluate de la vechea Securitate comunistă, orice încercare de a mai câștiga credibilitate pe plan extern e sortită, din start, eșecului.
Toate acestea sunt argumentele care contează, de fapt, atunci când membrii Spațiului Schengen se codesc să ne primească în acest tratat. Iar povestea cu Portul Constanța rămâne o altă prostie fără margini. În halul în care a fost adus de administrațiile succesive FSN-PSD-PNL în ultimii 30 de ani, acest port nu poate reprezenta nicio amenințare nu doar pentru Rotterdam, dar nici pentru vreo alte 20 de porturi din Uniunea Europeană.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
La Inspectoratul de Poliție Județeană Caraș-Severin, polițiștii care l-au reclamat pe adjunctul poliției că-i amenință dacă amendează transportatorii sunt acum vânați într-o anchetă internă, acuză sindicatul Europol al polițiștilor. Ancheta nu-l vizează pe șeful mână-n mână cu transportatorii, ci pe cei care și-au făcut treaba și se plâng de presiuni.
La IPJ Caraș-Severin a sosit o echipă de la Direcția Control Intern a Poliției, pentru a-i identifica pe cei care l-au înregistrat pe Aurel Coman, adjunctul inspectorului-șef, în timp ce acesta îi amenința și îi insulta folosind un limbaj suburban.
Ofițerii veniți în anchetă n-au prezentat nicio clipă interes față de acțiunile de tip mafiot ale șefului care protejează anumite firme din transporturi, relatează Europol. În schimb, au audiat o mulțime de polițiști pe care i-au întrebat cine a făcut înregistrările și în ce moment, precum și cine a trimis înregistrările la sindicat.
Polițiștii de la IPJ Caraș-Severin povestesc că abuzurile durează de multă vreme, iar adjunctul șefului pe județ îi intimidează, amenință și hărțuiește pe cei care-și fac treaba.
Sindicaliștii relatează că în Poliția peste care patronează Lucian Bode, ministrul de Interne, această practică este foarte des întâlnită. Tot la Caraș-Severin a fost mușamalizat, de către IGPR, cazul șefului de la Serviciul pentru Acțiuni Speciale. Acesta își amenința subordonații că îi mută și că îi va urmări toată cariera până îi termină, dar anchetatorii trimiși de la IGPR au clasat cazul, iar individul a fost promovat la IPJ într-un județ mai mare: Timiș.
Mai mulți polițiști de la Caraș-Severin au reclamat „la centru” că adjunctul IPJ din județ, Aurel Coman, i-a hărțuit și i-a amenințat că-i mută disciplinar de pe posturile actuale după ce au amendat transportatori care încălcau legislația, dar aveau pile “unde trebuie”.
Sindicatul Europol: „Nu i-a interesat de cât timp sunt intimidați, amenințați, hărțuiți. Nu i-a interesat de câte ori au fost sunați de conducere. Singurul lucru care a contat a fost să îi identifice pe polițiștii care au îndrăznit să reacționeze la calvarul prin care trec“
„Direcția Control Intern a „descins” la IPJ Caraș Severin pentru a identifica autorii înregistrărilor și pentru a-i „arde pe rug”
După cum ne așteptam, echipa de „albire” a Direcției Control Intern trimisă la IPJ Caraș Severin pentru a „cerceta” evidentul, respectiv conținutul înregistrării în care adjunctul inspectorului șef are un limbaj de interlop sau de borfaș (cum preferați), ofițerii au pus două întrebări tuturor polițiștilor audiați:
1. Dacă știu cine a realizat înregistrarea și în ce condiții;
2. Cum a ajuns/cine a trimis înregistrarea la Sindicatul EUROPOL;
Să nu cumva să credeți că primul care a scris raport să justifice atitudinea de „baron” a fost cms. șef Coman Aurel. Nici vorbă! Nu i-a interesat de cât timp sunt intimidați, amenințați, hărțuiți. Nu i-a interesat de câte ori au fost sunați de conducerea IPJ Caraș Severin să facă sau să nu facă ceva. Nu au contat nici măcar probele evidente puse la dispoziție de polițiști prin care se demonstra imixtiunea fără precedent în activitatea lor. Singurul lucru care a contat, a fost să îi identifice pe polițiștii rutieri care au îndrăznit să ia atitudine și să reacționeze la calvarul prin care trec.
Nu degeaba am precizat că IGPR a mușamalizat cazul precedent al șefului SAS care avea o atitudine similară, pe care nu l-au găsit vinovat pentru că și-a amenințat subalternii că îi mută sau că îi urmărește toată cariera până „îi face”. Dimpotrivă, a fost scos nevinovat și promovat la un inspectorat mai mare, la IPJ TM unde a primit în dar aceeași funcție de șef Serviciu Acțiuni Speciale.
Mai jos aveți înregistrarea audio postată în 1 octombrie 2021, dar și răspunsul IGPR care confirmă că șeful respectiv nu a fost sancționat disciplinar și nici nu a fost sancționat pentru hărțuire morală la locul de muncă. Legenda spune că și de această dată se va „îngropa” totul și va fi „albit” și adj. șefului IPJ Caraș Severin.“
De ce susține patriarhul Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse războiul declanșat de Putin în Ucraina într-un asemenea mod fățiș și dezonorant pentru o biserică a unei religii tolerante și pacifiste? La întrebare încearcă să ofere răspuns, într-o amplă și foarte documentată analiză, scriitorul și istoricul britanic Chris Owen, autorul mai multor studii foarte interesante și aprofundate despre organizarea și structura societății, armatei și puterii din Rusia. Descoperim astfel o biserică în fruntea căreia tronează un fost agent KGB, organizată după reguli medievale sau, poate, de clan mafiot și care exportă violență, intoleranță și ură alimentând mișcări de extremă dreapta în lume, în timp ce pe plan intern face bișniță cu țigări, pietre prețioase, haine, băuturi alcoolice și petrol.
Întrepătrunderea dintre statul mafiot rus condus de locotenent-colonelul Vladimir Putin, fost ofițer KGB, și Biserica Ortodoxă Rusă condusă de patriarhul Kiril, fost agent KGB cunoscut sub indicativul Mihailov, este totală.
Sistemul bisericii rusești este unul piramidal, în care toată lumea plătește un fel de taxă „la negru”, de 15% din veniturile lunare, și care merge de la preotul din cea mai săracă localitate până sus, la patriarh. Averea lui Kiril este estimată (în funcție de sursă) la 4-9 miliarde de dolari, asta într-o țară în care preoții de rând au salariu de 450 de dolari/lună.
Preafericitul patronează, de fapt, o imensă afacere. Biserica nu-și face publice veniturile, conturile, donațiile primite, proprietățile și, de asemenea, nu plătește taxe. Se zvonește că nici măcar Guvernul de la Moscova nu are cunoștință de toate bunurile.
Federovski Godorok, fosta resedinta a tarului Nicolae al II-lea, a fost renovată pe cheltuiala statului și a fost „retrocedată” bisericii, deși n-a aparținut niciodată acesteia. Acum, ansamblul este reședința personală a patriarhului Kiril
Biserica a pus mâna, în ultimele decenii, pe nenumărate proprietăți „retrocedate” de autorități deși, anterior, n-au fost niciodată proprietara acestora. Inclusiv o reședință a ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a fost „retrocedată”, iar acum e renovată pe cheltuiala statului, 47 de milioane de dolari, înainte de a deveni reședința oficială a patriarhului Kiril.
Capul Bisericii Ortodoxe Ruse are propria sa avere personală, separată de cea a instituției pe care o păstorește, și care cuprinde iahturi de lux, avioane, proprietăți, ansambluri rezidențiale (atât pe numele lui, cât și ale rudelor), obiecte foarte scumpe.
Actualul patriarh era cunoscut, încă de pe vremea când era doar mitropolit al Smolenskului, ca un mare afacerist. A implicat biserica în scandaluri absolut stânjenitoare, precum acela al importului de tutun. Biserica Ortodoxă Rusă ajunsese, la mijlocul anilor 1990, principalul dealer de țigări din Rusia, motiv pentru care Kiril s-a ales cu porecla „Mitropolitul tutunului”. Guvernul acordă privilegii bisericii, o scutește de taxe, închide ochii la afacerile cu petrol, băuturi, țesături etc, iar la schimb Kiril sprijină Puterea.
Pe plan extern, Biserica Ortodoxă Rusă joacă un foarte important rol de „soft power”. Este în legătură cu mișcările de extremă dreapta din Europa și SUA, pozează într-o apărătoare a „valorilor tradiționale” (pe care ea însăși nu le respectă acasă), instigă la intoleranță și violență, încurajează mișcările împotriva minorităților sexuale, dar și de alte feluri. În Africa duce o intensă campanie de prozelitism care merge, de asemenea, mână-n mână cu intervenția „hard power” a Guvernului Rusiei. În timp ce Putin duce în Africa mercenarii Wagner, armament, consilieri, corupe politicieni și instituții, biserica lui Kiril trimite misionari care îi încurajează pe oameni să treacă la ortodoxia rusă.
Mai jos, ampla analiză a Bisericii Ortodoxe Ruse și a acțiunii capului său, patriarhul Kiril, realizată de istoricul britanic Chris Owen.
1/ What do two yachts, a $30,000 watch and the Tsar’s former residence have in common? They’re all assets of Patriarch Kirill of the Russian Orthodox Church. A 🧵 on how the church’s role in the Ukraine war is tied up with its finances and role as an instrument of ‘soft power’. pic.twitter.com/C6brueUAGv
„BOR și-a folosit influența în străinătate pentru a ajuta interesele rusești. Ea s-a opus aspirațiilor Moldovei de a adera la UE pe motiv că aceasta ar necesita toleranță față de homosexualitate“
Ce au în comun două iahturi, un ceas de 30.000 de dolari și fosta reședință a țarului? Toate sunt bunuri ale Patriarhului Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR). O poveste despre modul în care rolul bisericii în războiul din Ucraina este legat de finanțele sale și de rolul său ca instrument de „soft power”.
Biserica Ortodoxă Rusă s-a confruntat în ultimii 30 de ani cu numeroase scandaluri legate de afacerile sale financiare. Dar povestea începe cu adevărat cu cei 40.000 de preoți și decani ai Rusiei, dintre care majoritatea lucrează în mii de orașe și sate mici din întreaga țară.
A fi preot nu este o cale spre bogăție în Rusia. În Moscova, preoții sunt plătiți cu aproximativ 450-650 de dolari lunar. În regiunile rurale, este posibil ca aceștia să primească doar salariul minim (aproximativ 200 de dolari lunar) sau mai puțin. Acest lucru nu este nici pe departe suficient pentru a menține o biserică în funcțiune sau pentru a plăti cheltuielile de bază ale gospodăriei.
Așadar, cum reușesc preoții să se descurce? Solicitând donații pentru orice fel de ritual – spunând rugăciuni, sfințind mașini și apartamente noi, botezuri, vânzând lumânări. Unii preoți câștigă bani și prin mijloace laice, cum ar fi agricultura, cofetăria, conducerea de taxiuri și așa mai departe.
O parte din valoarea donațiilor este reținută de preot pentru a-i permite să supraviețuiască și să își întrețină biserica, dar restul (se pare că până la 50%) merge „sus”, la decanul local – superiorul direct al preotului – și la eparhie, care la rândul său trimite până la 15% la Moscova.
Așadar, cheia pentru a fi un preot de succes din BOR este găsirea unui donator bogat, cum ar fi un om de afaceri local sau un oligarh. Preoții din mediul rural au adesea doar o populație mică și săracă de la care să solicite donații. Astfel, bisericile proliferează în orașe și stagnează în sate.
Cu toate acestea, biserica este foarte secretoasă în ceea ce privește finanțele sale. Conturile sale nu sunt publicate și se pare că nu dezvăluie donațiile nici măcar Guvernului: „Când dai cuiva aflat în nevoie, nu lăsa ca mâna ta stângă să știe ce face mâna ta dreaptă” (Matei 6:3).
Acest lucru înseamnă că operațiunile BOR sunt strâns legate de producătorii de bogăție, într-o țară clasată pe locul 136 în topul celor mai corupte din lume (din 180). Acest lucru ne aduce înapoi la faimosul ceas de mână Breguet al lui Kiril, la iahturi și la reședințe.
Ceasul de 30.000 de dolari, donat de un binefăcător anonim, a stârnit controverse după o încercare stângace de a-l îndepărta dintr-o fotografie – a fost îndepărtat cu ajutorul airbrush-ului, dar editorul foto a uitat să înlăture reflexia acestuia în blatul lustruit al unei mese. Mai mulți clerici importanți din BOR au avut scandaluri similare. (POZĂ)
Un alt binefăcător, compania petrolieră rusă Lukoil, a donat iahtul Pallada, în valoare de 4-6 milioane de dolari, pentru uzul lui Kiril. De asemenea, se pare că acesta ar avea propriul iaht de lux personal, Azimuth, în Marea Mediterană, în valoare de aproximativ 700.000 de euro – posibil donat tot de un binefăcător.
Oameni de afaceri i-au oferit lui Kiril transport aerian gratuit, cum ar fi utilizarea unui avion Gulfstream G450 de 43 de milioane de dolari pentru a călători în Rusia. De asemenea, statul rus l-a transportat pe Kiril la destinații atât de îndepărtate precum Antarctica la bordul unui avion guvernamental Il-96-300.
Federovski Godorok, proprietate de stat, un complex rezidențial masiv construit pentru țarul Nicolae al II-lea în apropiere de Sankt Petersburg, este în prezent în curs de renovare pe cheltuială publică – costând în total aproximativ 47 de milioane de dolari – pentru a fi folosit ca reședință oficială a patriarhului.
Kiril și rudele sale ar deține, de asemenea, mai multe apartamente și proprietăți în jurul Moscovei și Sankt Petersburg, pe care publicația Project le-a evaluat la aproximativ 316 milioane de ruble (sau aproximativ 5 milioane de dolari). Nu este clar de unde au provenit banii pentru acestea.
Începând din 2010, Guvernul rus a „restituit” mii de proprietăți de stat către BOR, deși multe dintre acestea, precum Federovski Godorok, nu au fost niciodată proprietatea bisericii. Proprietarii privați de terenuri au construit și deținut multe lăcașuri de cult în perioada țaristă.
Aceste relații au făcut ca BOR să fie puternic dependentă de oligarhi și de stat, iar aceasta este o legătură care merge în ambele sensuri. Dar biserica este ea însăși o afacere mare, datorită în parte activității actualului patriarh, Kiril.
În 1989, Kiril – în timp ce slujea ca episcop mitropolit de Smolensk și Kaliningrad – a condus Departamentul pentru Relații Externe ale Bisericii (DECR) al BOR, responsabil de relațiile bisericii cu străinătatea. Kiril avea deja o experiență îndelungată în acest domeniu, în calitate de reprezentant al bisericii.
Este aproape sigur că DECR avea legături strânse cu regimul sovietic. Kiril însuși ar fi fost un agent KGB cu numele de cod MIHAILOV, conform dosarelor KGB. Dar prăbușirea URSS în 1991 a dus la asumarea de către DECR a unor noi roluri comerciale.
Statul rus post-comunist a acordat BOR privilegii ca „ajutor umanitar”. Din 1994 până în 1997, BOR a fost autorizată să importe tutun fără taxe vamale. Biserica a importat 8 miliarde de țigări pe care le-a vândut la prețuri sub cele ale pieței, devenind astfel unul dintre cei mai mari furnizori ai Rusiei.
Expunerea acestui aranjament a dus la un scandal major, în care Kiril a fost poreclit „Mitropolitul tutunului” pentru rolul său în gestionarea acestuia. Aranjamentul de import a fost reziliat de către patriarhul de atunci, Alexei al II-lea, când a devenit prea controversat pentru a fi confortabil.
BOR a fost, de asemenea, autorizată să importe și să vândă vin. Mănăstirea Nikolo-Ugreșki, care este subordonată direct patriarhatului, a câștigat 350 de milioane de dolari din vânzarea de alcool numai în 1995. De asemenea, se pare că biserica avea afaceri în petrol, pietre prețioase și în vânzarea de apă îmbuteliată.
Mănăstirea Nikolo-Ugreșki a câștigat din exportul de vin, într-un singur an, 350 de milioane de dolari. Respectiva mănăstire e subordonată direct patriarhului
Una dintre cele mai mari surse de bani ale bisericii este fabrica sa Sofrino. Aceasta produce și vinde articole ecleziastice precum veșminte, mobilier, icoane și lumânări preoților și credincioșilor din întreaga Rusie – cerând prețuri mari pentru produsele sale.
Potrivit rapoartelor din presa rusă, veniturile bisericii au ajuns, numai în 2014, la 5,6 miliarde de ruble (aproximativ 150 de milioane de dolari la momentul respectiv). Veniturile sale nu sunt impozitate. De asemenea, statul a oferit 14 miliarde de ruble ca finanțare pentru BOR între 2012 și 2015.
Rapoartele mass-media susțin că Kiril a devenit extrem de bogat în timpul mandatului său. Forbes a estimat averea sa la 4 miliarde de dolari, iar Novaia Gazeta a sugerat o avere cuprinsă între 4 și 8 miliarde de dolari în 2019. Oricum ar fi, Kiril s-ar califica drept unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia.
BOR sub conducerea lui Kiril și-a folosit bogăția și influența în mod strategic pentru a stimula „soft power” a Rusiei pe plan internațional, inclusiv prin poziționarea sa ca viitor lider al Ortodoxiei mondiale și prin încercarea de a înlocui Biserica de la Constantinopol în acest rol tradițional.
Aceasta este în mare măsură inițiativa personală a lui Kiril. În calitate de mitropolit de Smolensk, el a spus că BOR ar trebui să ocupe primul loc în rândul patriarhatelor ortodoxe. „Noi suntem moștenitorii de drept ai Bizanțului”, a spus Kiril. Acest lucru ar da Rusiei o influență uriașă asupra credincioșilor ortodocși.
BOR și-a folosit influența în străinătate pentru a ajuta interesele rusești. Ea s-a opus aspirațiilor Moldovei de a adera la UE pe motiv că aceasta ar necesita toleranță față de homosexualitate. Filiala moldovenească a bisericii a organizat proteste publice anti-LGBT.
În Muntenegru, BOR a jucat un rol major în încercarea de a submina eforturile țării de a se desprinde de Serbia. Biserica Ortodoxă Sârbă pro-rusă se opune cu tărie integrării Muntenegrului în NATO și UE, iar Rusia a sponsorizat o tentativă de lovitură de stat în această țară în 2016.
Biserica Ortodoxa Sârbă, aflată în strânse legături cu cea rusească, s-a opus din răsputeri aderării Muntenegrului la UE și NATO, iar acum luptă împotriva apropierii Serbiei de structurile europene. Preoțimea organizează inclusiv marșuri și mitinguri de protest
De asemenea, BOR este un canal vital pentru comunicarea Rusiei cu Iranul, cu care a co-organizat un dialog islam-ortodoxie care se întâlnește alternativ la Moscova și Teheran la fiecare câțiva ani. Rusia are cea mai mare populație musulmană din Europa, deci se află într-o poziție unică.
În Africa, BOR a demarat un program ambițios de construire de școli și facilități medicale. Aceasta oferă ajutor material, alături de ajutorul militar oferit de statul rus. Aceasta încurajează membrii altor confesiuni să își schimbe apartenența la ortodoxie.
BOR a influențat, de asemenea, extrema dreaptă americană și europeană. Aceasta sprijină organizații precum Congresul Mondial al Familiilor pentru a coordona opoziția față de căsătoriile între persoane de același sex și toleranța față de homosexualitate. BOR promovează Rusia ca fiind un apărător al „valorilor tradiționale”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
O imersiune profundă în universul societății și al sistemului militar din Rusia, realizată de istoricul și cercetătorul britanic Chris Owen, arată de ce Armata lui Putin este, în esență, nereformabilă. Scurta analiză, publicată de scoțian pe contul său de Twitter, este realmente zguduitoare, cu exemple concrete. Și totuși, realitatea de bază zugrăvită nu este nici nouă, nici surprinzătoare. Jurnalista Anna Politkov a plătit cu viața când a descris corupția din armata rusă în cartea „Rusia lui Putin”, iar militarul Marat Gabidullin a lăsat să se înțeleagă multe lucruri în „Memoriile unui mercenar din grupul Wagner”.
Pe scurt, Chris Owen explică faptul că întreaga societate rusă e structurată după reguli mafiote care rezultă din „cultura de gangster a Rusiei”. Corupția a putrezit complet, pe interior, cel mai mare stat și cea mai numeroasă armată a lumii. Absolut toată societatea plătește „krișa”, taxa de protecție piramidală care se strânge pornind de la „talpa țării” în sus. Fiecare ia de la cei mai slabi ca el și livrează eșalonului superior, pentru ca în final ștabii să cotizeze la Putin însuși.
Armata nu face excepție. Britanicul prezintă numeroase cazuri celebre prin care arată că soldații sunt jefuiți de bandele de mafioți aflate mână-n mână cu ofițerii. Când cineva nu plătește krișa, e bătut, umilit, torturat și șantajat. Sunt citate situații în care unități întregi au fost obligate să plătească, ani întregi, taxe de protecție. Într-unul din cazuri, chiar ofițerii care comandau baza militară au fost bătuți de rackeți fără ca aceștia din urmă să sufere consecințe. Ba dimpotrivă, ofițerii respectivi și-au retras plângerile și au fost mutați în alte părți, iar activitatea mafiotă a continuat nestingherită.
Într-un alt caz, un ofițer superior corupt, care luase mâncare pentru vite pe post de hrană pentru propriii soldați, a scăpat cu fața curată la proces, pentru ca apoi să se dovedească faptul că plătise mită 190.000 de dolari și că banii ajunseseră la cel mai înalt nivel în Ministerul Justiției.
Citiți mai jos o descriere zguduitoare a statului mafiot care este Rusia de azi, un sistem gangsteresc devenit reformabil, în care KGB-ul joacă un rol central.
„De ce ai nevoie de protecție față de infractori și de ce să-ți dorești să fii ca ei dacă ești în armata rusă? Răspunsul se află în cultura de gangster a Rusiei”
1/ If you’re in the Russian military, why do you need protection from these people but also aspire to behave like them? The answer lies in Russia’s gangster culture. In this third 🧵 in a series, I’ll look at some factors behind the epic scale of Russia’s military corruption. pic.twitter.com/CAe5HqfuMq
„Dacă ești în armata rusă, de ce ai nevoie de protecție față de acești oameni, dar și de ce aspiri să te comporți ca ei? Răspunsul se află în cultura de gangster a Rusiei.
Rusia a fost deseori descrisă ca fiind un stat mafiot. Poate că este mai util să o numim un stat mafiotizat – un stat în care societatea în general a adoptat tactici și un limbaj criminal. Crima organizată din Rusia are o istorie îndelungată, care datează cu mult înainte de epoca sovietică.
Eforturile sovietice de combatere a criminalității s-au întors împotriva sistemului – gulagurile au devenit centre de antrenament și de recrutare pentru infractori și au stimulat formarea de bande. Oficialii sovietici corupți și KGB-ul au ajuns să folosească rețelele criminale pentru a suplini nevoile pe care statul nu le putea satisface sau ca active pe care le puteau renega.
Rețelele criminale au ieșit din umbră în timpul erei Gorbaciov, exploatând liberalizarea economică. Când URSS s-a prăbușit în 1990 și activele sale au fost privatizate, oficialii au apelat la infractori pentru a-i ajuta să lichideze proprietățile de stat recent dobândite.
Societatea din multe părți ale fostei URSS – nu doar din Rusia, ci și din Ucraina – a devenit astfel „mafiotizată”. Comportamentul criminal a devenit modul normal în care se făceau lucrurile. Oligarhii au folosit mijloace criminale pentru a obține averi, iar crima organizată rusă a devenit globală.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale criminalizării Rusiei a fost dezvoltarea „krișa” (literal, un „acoperiș”) ca principiu de organizare a societății rusești. În termeni simpli, este o taxă de protecție.
Dobândești krișa – protecție – de la alții pentru a-ți permite să-ți desfășori afacerile, legitime sau nu. Fără ea, poți fi vulnerabil în fața dușmanilor sau a celor care pur și simplu vor să fure de la tine. Adesea înlocuiește sistemele de poliție și de justiție corupte și defecte din Rusia.
Krișa poate fi obținută prin plăți în natură, prin obligații sociale sau politice sau pur și simplu prin mită. Funcționează la toate nivelurile, de la întreprinderi obișnuite la politicieni de top. Funcționează, de asemenea, în cadrul grupurilor de crimă organizată, care caută krișa de la funcționari corupți.
Krișa stă la baza unei mari părți a corupției din cadrul forțelor armate ale Rusiei. Acestea sunt la rândul lor vulnerabile la gangsterism. În mai multe regiuni, bandele de crimă organizată au terorizat, extorcat, jefuit și atacat întregi unități militare, probabil sub protecția krișa.
Într-un caz, în orașul Iurga din regiunea Kemerovo, între 2017 și 2021, un gangster pe nume Mudaris Tartikov – poreclit Mandarin sau Mișa Ursul – a extorcat trei brigăzi militare cu sediul acolo. Baza a fost supranumită „locul blestemat” de către soldații ruși.
Banda lui Tartikov a înființat un punct de control chiar la intrarea în bază, unde erau opriți și extorcați de o parte din bani soldații sub contract îi ziua de salariu, pe data de 10 a fiecărei luni. Soldații care refuzau erau răpiți, bătuți, umiliți, înregistrați pe cameră și șantajați.
Tartikov s-a lăudat că avea „legături” – adică krișa – cu forțele de ordine locale, comandanții militari și chiar cu FSB (vechiul KGB – n. red.), agenția de securitate internă a Rusiei. Probabil că acest lucru era adevărat: a fost arestat în februarie 2021, dar a fost eliberat la scurt timp, se presupune că după ce a plătit o mită.
Cazuri similare au fost raportate în întreaga Rusie, în Ulan-Ude, Trans-Baikalia, Celibinsk și Fokino. Un punct comun este că se întâmplă adesea în teritorii îndepărtate, unde puterea Guvernului central este slabă, iar Guvernele locale și poliția sunt covârșitor de corupte.
Un alt caz notabil s-a întâmplat în Sergeevka, un sat din apropierea graniței cu China, dominat de o mare bază militară. Divizia de mitraliere și artilerie cu sediul acolo a fost terorizată ani de zile de un gangster pe nume Ruslan Kobeț, care locuia chiar în bază.
Kobeț îi extorca în mod regulat pe cei 2.500 de soldați din Sergeevka și jefuia vehiculele depozitate în bază. Cel puțin jumătate dintre soldați plăteau pentru krișa, banda intrând în bază pentru a-și colecta dările – probabil protejați de ofițeri pe care Kobeț îi mituise pentru propria krișa.
„Uneori, o sută de mii (de ruble), iar alteori o jumătate de milion, sunt retrase din unitate în ziua de plată”, potrivit unui membru al bandei din Sergeevka. Nu erau doar gangsterii, ci și alți soldați care erau implicați în racolările de șantaj.
Într-un incident care a evidențiat impunitatea sa, un Kobeț beat și banda sa i-au bătut pe locotenent-colonelul Faizaliev, șeful serviciilor de vehicule de la Sergeevka, pe căpitanul Grigoriev, șeful artileriei, și pe căpitanul Șagan, șeful recunoașterii, plus mai mulți sublocotenenți. Dar Kobeț nici măcar nu a fost arestat.
Ofițerii agresați și-au retras declarațiile date la poliție și au fost transferați la alte unități. Lui Kobeț i s-a interzis să intre în bază, dar a ignorat ordinul. S-au luat măsuri împotriva lui doar atunci când jurnaliștii au dezvăluit cazul, dar șantajul a continuat oricum.
Polițiștii au fost staționați în interiorul bazei, dar singura schimbare reală, potrivit soldaților din Sergeevka, a fost că, în loc să își plătească krișa în interiorul bazei, acum mergeau în sat pentru a face plățile. „Sănătatea este mai importantă decât banii”, după cum a spus unul dintre ei.
Într-un mediu în care corupția este universală, puțini sunt dispuși să o conteste. Soldații din Iurga au plătit pentru că toți ceilalți făceau acest lucru. Ei nu aveau nicio cale de atac. Unii dintre ofițerii lor făceau probabil parte din banda de rackeți, în timp ce comandanții lor nu voiau să știe.
De asemenea, comandanții militari nu aveau jurisdicție asupra infractorilor civili și nu doreau să coopereze cu poliția civilă, deoarece acest lucru le-ar fi expus propriile nelegiuiri. După cum spun militanții anticorupție, „se crede că este greșit să scoți rufele murdare din baracă”.
Cum s-a încheiat cazul Iurga? Oficial, nu a fost descoperit niciun caz de șantaj din partea personalului militar. Mudaris Tartikov a fost arestat din nou în decembrie 2021, în urma unor proteste publice, iar în prezent așteaptă să fie judecat pentru o acuzație cu o potențială pedeapsă de 7 ani de închisoare.
Krișa lucrează la toate nivelurile în armata rusă. Multe cazuri de corupție nu ies niciodată la iveală, deoarece vinovații sunt protejați. Chiar dacă activitățile lor sunt identificate, este posibil ca aceștia să nu fie niciodată urmăriți penal din cauza krișa. Și chiar dacă sunt urmăriți penal, krișa îi poate scăpa ușor.
Cu altă ocazie am menționat exemplul colonelului Serghei Serkin. Fost ofițer șef al proviziilor pentru Districtul militar din Caucazul de Nord, acesta a fost mituit pentru a cumpăra 3.500 de tone de hrană pentru vite care putrezește rapid pentru a fi folosită ca hrană pentru trupele sale.
Deși Serkin a fost arestat și judecat, în loc să primească pedeapsa de 5 ani cerută de procurori, tribunalul a decis că acesta „a încălcat legea în mod absolut dezinteresat”. A primit o amendă modestă și a fost eliberat din arest, păstrându-și chiar și gradul.
Ulterior, s-a aflat că judecătorul, Vladimir Bukreev, a primit o mită de 190.000 de dolari de la Serkin. Mai mult, conform mărturisirii ulterioare a lui Serkin în instanță, aranjamentul fusese pus la cale de la bun început la cele mai înalte niveluri ale sistemului de justiție militară din Rusia.
Potrivit lui Serkin, adjunctul procurorului militar din Moscova i-a spus „cine se ocupa de cazul meu și (…) a spus că soluția la această problemă valora 500.000 de dolari”. Serkin a plătit o mită inițială de 160.000 de dolari, dar nu a fost suficient pentru a împiedica trimiterea cazului în judecată.
Krișa merge direct la vârful sistemului. Am evidențiat, de asemenea, povestea fostului ministru rus al apărării, Anatoli Serdiukov, demis în 2012 în mijlocul unui scandal de corupție de 3 miliarde de ruble, după ce a fost descoperit în halat de baie în apartamentul de lux al amantei sale din Moscova.
El a fost acuzat de o infracțiune relativ minoră, dar a fost amnistiat de Vladimir Putin în 2014. Este clar că obținuse krișa de la Putin. S-a zvonit pe scară largă că a fost prins din motive politice și nu juridice, din cauza reformelor sale în domeniul militar rusesc.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Comisia de Transporturi a Camerei Deputaților a intrat cu tancul peste ajustările aduse Codului Penal de Guvernul Ciucă, parlamentarii PSD, PNL și UDMR votând pe bandă rulantă reintroducerea vechilor șmecherii care le permit „ștabilor” să scape cu permisul nesuspendat chiar și în cazul celor mai grave infracțiuni. Acuzația îi aparține lui Cătălin Drulă, liderul USR care este și președintele Comisiei parlamentare în cauză.
Drulă relatează că marți „a fost show PSD-PNL-UDMR”, deputații coaliției de guvernământ anulând astfel toate măsurile de îndreptare a legislației rutiere luate prin Ordonanță de Urgență, de curând, de Guvernul Ciucă.
Nu este prima oară când vechile partide se manifestă atât de fățiș în protejarea privilegiilor. În urmă cu mai mulți ani, când s-a procedat la prima „demolare” a legislației rutiere, vechea gardă PSD-PNL a spus explicit că e inadmisibil ca ditamai parlamentarii (sau copiii lor) să rămână fără carnet pentru că „se trezește vreun tablagiu” să-i sancționeze.
S-au depus mari eforturi pentru remedierea aberațiilor legislative votate la momentul respectiv, iar acum coaliția PSD-PNL-UMDR dă timpul iar înapoi cu 10 ani.
Drulă caracterizează modificările aduse de deputații PSD, PNL și UDMR legislației rutiere ca fiind nu „reguli de circulație europeană”, ci “șmecherie post-sovietică pe drumuri”.
Modificările aduse de actuala coaliție parlamentară sunt pur și simplu criminale la propriu. Indivizilor care merg pe contrasens pe autostradă, au comportament agresiv, urcă beți la volan etc li se reduce la jumătate perioada de recidivă în care primesc 30 de zile în plus la pedeapsă. În plus, acești recidiviști care reprezintă efectiv pericol public de moarte vor putea să-și ia carnetul înapoi mai repede dacă dau un test. Cei care depășesc viteza legală cu peste 70 km/oră primesc dovadă ca să mai poată circula încă 15 zile, spre deosebire de situația de acum, când li se ia imediat carnetul.
Una din cele mai grave șmecherii introduse de parlamentarii PSD, PNL și UDMR e cea legată de procese. Aceștia pot contesta în instanță dacă acumulează 15 puncte de suspendare și rămân fără carnet. Dar, dacă instanța nu ia o decizie în 6 luni, sancțiunea se prescrie! În justiția din România, foarte rar se întâmplă ca un proces să se termine în 6 luni. Asta înseamnă automat că aproape nimeni nu va mai fi sancționat dacă atacă în instanță pedepsele!
Cei care vor refuza să anunțe identitatea șoferului vinovat de comiterea unor contravenții vor scăpa cu plata a jumătate din minimul amenzii în 15 zile (adică 652 de lei), față de cât e acum, când se poate ajunge la 2.900 de lei.
Iar exemplele pot continua la nesfârșit.
Cum a descris Drulă masacrarea Codului Rutier de coaliția PSD-PNL-UDMR
„Coaliția șmecheriei la volan
Ieri, în Comisia de transporturi pe care o conduc, a fost show PSD-PNL-UDMR pe tema modificărilor la Codul Rutier făcute de guvernul Ciucă recent.
Legea au măcelărit-o. Au băgat înapoi toate portițele și șmecheriile de scăpat “cu carnetul” pentru toți cei care încalcă grav regulile de circulație.
În țara cu cei mai mulți morți din accidente rutiere din UE. În țara unde șmecherii cu legitimație, girofar și “bolizi” vor impunitate.
Lucian Bode, care trebuia să fie prezent în calitate de ministru sau să delege un secretar de stat, a lipsit. O doamnă comisar-șef a încercat fără succes să țină piept șmecheriei, explicând de ce e nevoie de închiderea portițelor.
A fost show. Pesediștii cot la cot cu peneliștii au făcut praf ministerul lui Bode de parcă nu ei ar fi împreună la guvernare. La ce cuvinte s-au spus de către deputații majorității, m-aș aștepta ca Bode să fie demis de urgență.
L-am chemat la comisie pe ministrul Bode pentru a da explicații asupra activității sale în fața colegilor săi de guvernare. Și să înțelegem dacă coaliția asta vrea reguli de circulație europene sau șmecherie post-sovietică pe drumuri.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Baronul sindical Ion Rădoi a intervenit direct la primarii din sectoarele Bucureștiului apropiați de PSD pentru a bloca, anul trecut, demolarea gheretelor pe care le deținea ilegal în stațiile de metrou, arată stenogramele depuse la dosarul ajuns în instanță, scrie News.ro. Rădoi n-a îndrăznit să sune decât la oamenii PSD, știind că la Clotilde Armand (Sectorul 1 – USR), Radu Mihaiu (Sectorul 2- USR) și Ciprian Ciucu (Sectorul 6 – PNL) n-are șanse. În schimb, Robert Negoiță (Sectorul 3 – Partidul București 2020, fost și, probabil, viitor PSD) și Cristian Popescu Piedone (Sectorul 5 – PPUSL Dan Voiculescu) s-au arătat receptivi. Daniel Băluță (Sectorul 4 – PSD) a fost o mare dezamăgire pentru Rădoi și ceilalți: „Nu e bărbat, se dă după cum bate vântul”.
Ca să-l ajute, Negoiță a cerut sprijin politic, în timp ce Piedone, mai pragmatic, a fost interesat să primească și el exploatarea unor spații comerciale la stația de metrou Izvor.
Robert Negoiță a fost deosebit de prudent în discuțiile cu Ion Rădoi. I-a promis ajutorul doar acolo unde nu se încălca prea evident legea: ”Nu procedăm ca la Sectorul 2, dar ce e cu pericol de la ISU, pe ISU, acolo nu… Doamne ferește, se întâmplă ceva, mă duc ca Piedone în pârnaie și nu…. am copii de crescut“.
Omul de legătură: un anume Mihai Nițu, care era și angajat Metrorex, și președintele CA al unei companii a Primăriei Sectorului 3, și vicepreședinte al partidului lui Negoiță!
Ca să aibă mai multe șanse de succes, baronul Rădoi a apelat la „pile”. Mihai Nițu, personaj care e angajat și la Metrorex, cu funcția de „instructor depou”, are un al doilea serviciu, președinte al Consiliului de Administrație SC ADPB SA, companie aflată în subordinea Primăriei Sectorul 3! E imposibil de clarificat cum și-ar putea face ambele treburi simultan, mai ales că Mihai Nițu e și membru de al sindicatului USLM și vicepreședinte al Partidului București 2020, al lui Negoiță!
Folosindu-se de această persoană multilateral dezvoltată și ubicuă, Rădoi a ajuns la Negoiță. În urma conversației dintre cei doi, primarul a blocat luni în șir evacuarea chioșcurilor din stațiile de metrou aflate pe raza administrativă a Sectorului 3.
La schimb, Negoiță a cerut ca sindicatul de la metrou să contribuie la dezvoltarea partidului pe care-l înființase, București 2020. Ca o primă dovadă de bună-credință, Rădoi le-a comandat șoferului său și familiei concubinei acestuia să intre în partidul lui Negoiță. De asemenea, toți comercianții care aveau spații la stațiile de metrou din Sectorul 3!
Negoiță voia sprijin politic, Piedone era mai materialist, voia direct bani
Procurorii scriu în rechizitoriu: „Relația dintre Robert Negoiță și Rădoi Ion este una privilegiată și co-interesată, în condițiile în care în anul 2020 Rădoi Ion i-a acordat sprijin politic acestuia pentru candidatura la funcția de primar al sectorului 3, din partea Alinței Pro-Romania și Partidul București 2020, iar unul dintre angajații Metrorex și membru de sindicat (Sebeșan Mircea) a fost pe lista de consilieri locali ai Alianței, la Sector 3, devenind ulterior consilier local. Având asigurări de la primarul sectorului 3 Negoiță Robert, cum că nu va proceda la demolarea spațiilor comerciale de la metrou, deși multe din acestea nu aveau autorizații de construcție definitive și nici autorizații de funcționare, inculpații Rădoi Ion și Minea Elena Claudia se arată dispuși să-i acorde sprijin politic lui Robert Negoiță, prin înscrierea în partidul București 2020 a unor persoane de încredere – Nițu Ionu (șoferul liderului de sindicat, angajat IT Metrorex), familia concubinei Minea Elena Claudia, toți comercianții de la Sector 3“.
Cu Piedone, primarul Sectorului 5, lucrurile au fost mult mai directe și mai simple. Omul plantat de oligarhul Dan Voiculescu în fruntea acestui sector nu era interesat de avantaje politice, ci direct de bani. Acum exact un an, la sfârșitul lunii mai 2021, într-o convorbire telefonică, Piedone i-a promis lui Rădoi că nu demolează nimic dacă primește la schimb jumătate din chioșcurile amplasate la stația de metrou Izvor. Încântat, baronul sindical a supralicitat, spunându-i că-i dă toată stația!
Piedone a blocat, ca și Negoiță, luni în șir executarea cererii de la Metrorex de a elibera stațiile de metrou de dughenele sindicatului lui Rădoi. Însă după ce conversația sa cu baronul a ieșit la iveală, în 24 de ore chioșcurile erau deja demontate! La momentul respectiv, Piedone a spus că nu fuseseră disponibili muncitorii de la ADP Sectorul 5 și că el doar „a glumit” când a cerut spațiile comerciale de la Izvor. Când procurorii DNA au venit să facă percheziții, Primăria Sectorului 5 a eliberat imediat demolarea chioșcurilor de la Izvor și Eroilor.
Fragmentul buclucaș din conversațiile lui Piedone cu Rădoi
„Ion Rădoi: Să trăiască domn’ primar! Rădoi la telefon.
Cristian Popescu Piedone: Vă salut! Cu cine am onoarea?
Rădoi: Rădoi la telefon, Rădoi! Dacă am văzut că nu se poate discuta pe numărul meu, zic: „Stai, mă, puţin, că…“
Piedone: Dar cine sunteţi? Spuneţi-mi şi mie cine sunteţi!
Rădoi: Nea Ion Rădoi de la metrou!
Piedone: Aaaa, Rădoi de la Metrou!
Rădoi: Da, ăla, prăpăditul ăla!
Piedone: Păi nu răspund, mă, eu n-am nicio… nu te am în memorie, scuză-mă! Eu răspund la toate numerele şi acum te-am sunat…
Rădoi: Păi, n-ai de unde, că toată ziua am încercat pe numărul meu, ăsta e al soţiei.
Piedone: Dar de ce nu ai discutat cu fetele mele, să spui că eşti Rădoi?
Rădoi: Păi, n-am discutat cu ele! Am discutat direct pe telefon…
Piedone: Păi, trebuia să le spui: „Bă, sunt Rădoi, dă-i lu’ ăla să vorbesc şi eu cu el!
Rădoi: Eh!
Piedone: Deci, tati, ce-am făcut? Am dat înapoi toate astea! Eu nu intru, nu intervin până nu am dispoziţia primarului general! Momentan e linişte, da?
Rădoi: Auzi…
Piedone: Eu am dat decât somaţii, dar nu dispoziţie!
Rădoi: Domn’ primar…
Piedone: Rădoi de la metrou! (Către o altă persoană)
Rădoi: Îhhh… domn’ primar… Îhh…
Piedone: Da!
Rădoi: Nu ştiu, că am fost acolo, am vorbit cu băieţii, am văzut că sunt în echipă, ce am văzut eu, cei doi…
Piedone: Da!
Rădoi: Da’ şi eu, dacă nu ar fi trebuit să le cer… „Ia daţi-mi, mă, şi mie o somaţie de la ăştia, o copie după somaţiile alea!”…
Piedone: Aveţi o copie după somaţii, să i-o dăm şi lui Rădoi? Auzi, mă? (Către o altă persoană)
Rădoi: Da, zi tu!
Piedone: Am înţeles! Cel mai tare sindicat de la metrou!
Rădoi: Păi, nici nu există altul!
Piedone: Cel mai tare sindicat de la metrou!
Rădoi: Au şi directorii (neinteleigibil) acolo!
Piedone: Am înţeles! Tu o să rezişti, ascultă ce îţi spun! Tu o să rezişti! Se schimbă (neinteligibil), dar tu o să rezişti!
Rădoi: Da!
Piedone: După ce o să învii, îmi dai şi mie o jumate de staţie la Izvor… şi mie?
Rădoi: O juma’ de staţie întreagă îţi dau!
Piedone: Hai, te iubesc, stai liniştit! Deci, fratele meu… şi ai văzut că… mă, tu ai văzut reacţia mea şi a lui Negoiţă, da? Noi vorbim de cerebral, nu vorbim de…“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cea mai bună explicație pentru îndârjirea cu care mafia sindicaliștilor s-a bătut pentru a-și proteja afacerile cu spațiile comerciale ocupate ilegal în stațiile de metrou o reprezintă exemplul lui Răzvan Rădoi, chiar fiul baronului sindical Ion Rădoi. Cazul e prezentat clar în rechizitoriul procurorilor ajuns la tribunal: Rădoi junior închiria spațiul comercial din stația Grozăvești cu 250 de euro/lună și-l subînchiria apoi către Mega Image cu 2.800 de euro/lună! Răzan Rădoi obținea astfel 2.550 de euro/lună pur și simplu fără să facă nimic, doar pentru că era „băiatul lui tata”.
Amănuntele au devenit publice prin efortul News.ro, care a accesat dosarul ajuns în instanță. Mecanismul mafiot prin care se scoteau bani efectiv din nimic, pe spinarea statului, era unul rudimentar, dar funcțional pe termen lung prin complicitatea puterii politice perindate de-a lungul anilor.
Circuitul pus la punct de Rădoi și banda sa, pe scurt
– sindicatul USLM, controlat de Ion Rădoi, avea o firmă numită SINDOMET, care era unic acționar la spațiile comerciale ocupate ilegal în stațiile de metrou. Până când a venit USR la putere și Cătălin Drulă a pus capăt hoției, toate guvernele și conducerile numite de ele la Metrorex au închis ochii la această situație: firma SINDOMET nu avea contract cu Metrorex, dar continua să-și țină magazinele în stațiile de metrou și să le exploateze comercial.
– Răzvan Rădoi, fiul baronului sindical Ion Rădoi, și-a făcut o firmă pe nume RFIT GYM, care a închiriat spațiul comercial din stația de metrou Grozăvești contra sumei de 1.250 de lei fără TVA (250 de euro la cursul de acum).
– apoi, Răzvan Rădoi a subînchiriat spațiul luat cu 1.250 de lei pe lună către Mega Image, care plătea pentru cei 155 de metri pătrați sume variind între 2.600 și 2.800 de euro/lună!
Rezulta astfel un profit „din nimic”, un fel de „taxă de șmecher” a familiei Rădoi, strict pentru acest spațiu comercial – dat în total în stațiile de metrou din București au fost zeci de astfel de gherete.
În total, beneficiul obținut de Răzvan Rădoi între 2012 și 2021 (când a stricat Drulă „afacerea”) a fost de 237.600 de euro fără TVA. Acești bani reprezintă diferența între chiria plătită de Rădoi junior către SINDOMET și chiria încasată de același Rădoi junior de la Mega Image.
Din 2018, USLM (Unitatea – Sindicatul Liber din Metrou) n-a mai avut contract cu Metrorex pentru exploatarea spațiilor comerciale. Dar sindicaliștii au refuzat să le evacueze pretextând existența unui „litigiu”. Le-au exploatat încă 3 ani, interval în care SINDOMET a avut câștiguri de peste 10 milioane de lei (2 milioane de euro). Dar, așa cum am văzut mai sus, aceste câștiguri ale societății comerciale operate de sindicat erau, de fapt, mărunțișuri – de peste 10 de ori mai mulți bani se făceau apoi prin subînchirierea spațiilor comerciale, după modelul Răzvan Rădoi.
Iată fragmentul din rechizitoriu în care procurorii DNA descriu „făbricuța de bani” din stația Grozăvești pe care tăticul Ion Rădoi i-o dăruise copilului Răzvan Rădoi
”Chiria maximă lunară plătită către SINDOMET fiind de 1.250 lei fără TVA; în schimbul unei chirii mult mai mari, variind între 2.600 euro-2.800 euro /lună, RFIT GYM a subînchiriat, cu acordul SINDOMET, acest spațiu comercial în suprafață de 155 mp către MEGA IMAGE din decembrie 2012 și până la data de 06.05.2021, când contractul a fost reziliat; sumele obținute de firma controlată de Rădoi Răzvan din subînchirierea spațiului către MEGA IMAGE din anul 2012 și până în 2021, astfel cum rezultă din documentele înaintate de MEGA IMAGE variau între 31.200 euro fără TVA și 33.600 euro fără TVA/an, beneficiul total obținut din subînchiriere fiind de 237.600 euro fără TVA.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vlad Popescu, fiul lui Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 5 condamnat la 4 ani de pușcărie în dosarul incendiului de la Colectiv, și-a anunțat candidatura la postul lăsat liber de tatăl său după încarcerare! Vlad Popescu este, la fel ca și Piedone, unul din pionii oligarhului Dan Voiculescu. Tatăl și fiul sunt membri în PP-USL, iar Vlad Popescu a fost impus de Voiculescu pe listele parlamentare ale PSD, ajungând astfel deputat.
Televiziunile oligarhilor s-au ocupat să pună la dispoziție platforma mediatică necesară. România TV, postul lui Sebastian Ghiță, a transmis declarația lacrimogenă a lui Vlad Popescu: “Vreau să le mulțumesc tuturor celor care au venit astăzi în fața penitenciarului. Tatăl meu este nevinovat. Lucrul acesta (n.r. – susținerea oamenilor) îi dă putere, să vadă că lumea că îl iubește. Noi îl iubim în continuare și vom fi lângă el non-stop. Ne-a spus (Piedone – n. red.) să fim puternici, ca el este puternic în continuare. Am învățat de la el o lecție pe care a spus-o și cetățenilor Sectorului 5: să fac imposibilul posibil. Voi face și eu asta mai departe cu echipa de la Sectorul 5. Voi merge să candidez la Primăria Sectorului 5. Voi face imposibilul posibil și voi duce proiectele lui (n.r. – ale lui Piedone) mai departe. (…) Tatăl meu este nevinovat. Dumnezeu este sus, îi va face dreptate. Odată și odată, tot va ieși adevărul la iveală“.
Pionii lui Dan Voiculescu, mutați din funcție în funcție, asigură perpetuarea sistemului
Puternic susținut de Antena 3, Cristian Popescu Piedone a câștigat în septembrie 2020 alegerile pentru primăria Sectorului 5 cu un slogan de-a dreptul impertinent: „Ai grijă să nu te arzi la vot”. Marea obrăznicie a mesajului consta tocmai în faptul că Piedone era judecat pentru că a făcut posibil incendiul de la Colectiv, în care au murit 64 de persoane. În calitate de primar al Sectorului 4 în acel moment, el a eliberat în 2015 autorizație de funcționare a clubului Colectiv deși știa cu precizie că este foarte periculos și că nu sunt autorizațiile pe care le cere legea (inclusiv cea pentru prevenirea incendiilor, de la ISU).
Și băiatul lui Piedone are deja un istoric în spate. În toamna lui 2020, când Ciolacu l-a impus pe loc eligibil în lista electorală din județul Suceava, acolo a izbucnit răscoală în organizația locală a PSD. „Nu-l vom susține pe Agamiță Dandanache!”, au ripostat activiștii locali, făcând trimitere la piesa de teatru „O scrisoare pierdută”, a lui Caragiale, în care evenimentele s-au petrecut exact ca la PSD: combinațiile din județ au fost date peste cap atunci când „de la centru” a fost impusă candidatura unui personaj prost și incompetent, Agamiță Dandanache, dar care avea pile în București.
Liderii județeni nemulțumiți au amenințat că nu se vor implica în campanie pentru că nu e normal să le fie băgați pe gât tot felul de indivizi care nu doar că n-au nimic în comun cu județul, dar nici măcar nu sunt din partid. Vlad Popescu a fost făcut membru PSD de formă, el fiind de fapt unul dintre pionii pe care Dan Voiculescu i-a plasat pe listele PSD la schimb cu susținerea mediatică a Antenei 3 pentru partidul lui Ciolacu.
Până la urmă, însă, conducerea centrală și-a impus punctul de vedere și băiețelul lui Piedone a fost propulsat deputat pe listele din Suceava.
Vlad Popescu a devenit cunoscutdupă ce firma pe care o deține a încheiat mai multe contracte cu instituții subordonate Primăriei Sectorului 4 în perioada în care tatăl său, Cristian Popescu Piedone, era primar.
Popescu-junior a fost cercetat de procurori și pentru că a plătit o chirie de numai 7 bani pe zi pe metrul pătrat pentru un teren închiriat în parcul Lumea Copiilor din București.
Vlad Popescu deține împreună cu sora sa două restaurante în București, în sectorul pe care l-a condus tatăl lor (Sectorul 4).
Oficial, Vlad Popescu a intrat în afaceri în 2009, pe când avea 20 de ani, dar există bănuiala că a fost, de fapt, folosit ca paravan de tatăl său, care era primar.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Printre cele mai mari priorități ale PSD, în acest moment, este modificarea legislației astfel încât șmecherii care și-au construit ilegal hidrocentrale în ariile naturale protejate de pe cursul râului Jiu să le poată exploata liniștiți. În loc ca acești indivizi conectați la mafia politică să fie anchetați și condamnați, ei vor fi sprijiniți de PSD tocmai sub pretextul crizei de pe piața energiei!
Anunțul privind colaborarea dintre PSD și cei care au distrus ariile protejate a fost ambalat frumos, luni, de senatorul Radu Oprea, purtătorul de cuvânt al partidului: „Priorităţile PSD sunt cele referitoare la susţinerea programului de guvernare pe toate domeniile de activitate, începând cu economie, sănătate, agricultură şi aşa mai departe. Aceasta este prioritatea noastră şi sigur că sunt şi chestiuni punctuale, specifice. Spre exemplu, ştiu că lucrează în acest moment colegii din Senat la iniţiative legislative care au reieşit ca necesitate din interiorul comisiei de anchetă referitoare la analiza creşterii preţurilor la energie şi gaze. Este vorba despre acele hidrocentrale care nu au aviz astăzi şi, din discuţiile cu reprezentanţii Ministerului Mediului, ai autorităţilor competente, a reieşit că s-ar putea modifica cadrul legislativ, astfel încât acei 600 de MW care ne-ar fi extrem de necesari în acest moment să poată să fie puşi în funcţiune cât mai repede“.
Justiția a blocat construcția proiectului de amenajare hidroenergetică pe Jiu. Cu toate acestea, lucrările începute ilegal în 2004 sunt finalizate deja în proporție de 90% și presupun construirea unui baraj și a unei microhidrocentrale la Livezeni precum și două centrale hidroelectrice la Dumitra și Bumbești Jiu.
Compania Hidroelectrica spune că s-au băgat deja 175 de milioane de euro în aceste lucrări ilegale, făcute în plină arie protejată.
Constructor este, afirmă G4Media, compania Romelectro, condusă de persoane care-l au în spate de Dan Ioan Popescu, fostul ministru PSD al Industriilor în Guvernul Adrian Năstase (2000-2004). Dan Ioan Popescu este cunoscut drept „inventatorul băieților deștepți din energie”, care au făcut miliarde de euro cumpărând de la stat electricitate sub prețul de producție și vânzând-o la prețul pieței cu profituri gigantice.
Actualul director al Hidroelectrica este Bogdan Badea, un apropiat al lui Daniel Chițoiu, membru ALDE și fost ministru al Finanțelor în Guvernul Ponta.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
