Românii se implică în sprijinirea refugiaților ucraineni nu doar în România, ci și în multe alte țări din Europa sau de pe alte continente. Un exemplu este familia Cristache din Luxemburg, care acționează pe multiple direcții, grație firmei de taximetrie pe care o deține.
Originari din județul Prahova, Constantin și Viorica Cristache au fost foarte activi pe plan civic în ultimii 5 ani. Ei au participat deseori la protestele anti-corupție și pro-justiție de la București, inclusiv pe 10 august 2018 (când odioșii Liviu Dragnea și Carmen Dan au declanșat „marea gazare”), dar au organizat acțiuni similare și în Luxemburg, mobilizând comunitatea românească la acțiuni energice, consistente.
După invadarea Ucrainei de către trupele rusești și declanșarea crizei refugiaților, soții Cristache au sărit în ajutorul bieților oameni plecați în pribegie.
Constantin Cristache este administratorul unei firme de taximetrie, CSAM SRL, care deține 9 mașini de diferite tipuri și mărimi, cu o capacitate totală de aproape 50 de locuri. Prin intermediul acesteia, a gândit două acțiuni principale:
1. transportul gratuit de refugiați ucraineni din diverse țări (România, Ungaria, Slovacia, Austria) până în Luxemburg, unde le găsește cazare temporară, de asemenea gratuită, sau îi predă centrului înființat de statul luxemburghez cu acest scop
2. angajarea unor ucraineni ca șoferi pe mașinile sale, pentru a-și câștiga traiul făcând taximetrie.
De fapt, Constantin Cristache a gândit operațiunea de transport gratuit a refugiaților ucraineni – majoritatea femei și copii – în sens mult mai larg: dacă aceștia au rude sau cunoștințe în țările Europei de Vest și vor să ajungă acolo, mașinile antreprenorului român îi duc oriunde – indiferent că e vorba de Luxemburg, Belgia, Olanda, Germania, Franța, Elveția sau Italia.
Implicare totală în acțiunile din Luxemburg
Costi Cristache – cum îi spun apropiații – este deja implicat în acțiunile derulate pe plan local, fie de către autoritățile centrale și locale, fie de către diverse ONG-uri, în sprijinul cetățenilor ucraineni care fug din calea războiului și au nevoie de asistență pe teritoriul Luxemburgului.
În acest sens, asigură deja transport gratuit pentru refugiații ucrainieni din punctele de intrare în capitala Luxemburg spre centrele de urgență deschise pentru ei în țară, dintre care cel mai important este în cartierul Kirchberg, unde el și locuiește.
Vineri, de exemplu, a condus o familie de ucrainieni, cu trei copiii, de la Gara centrală din Luxemburg spre un centru de urgență amenajat pentru refugiați. Erau afectați de ce au lăsat în urmă, în țara lor, dar fericiți că au ajuns teferi în Luxemburg. Privirile lor sticleau de bucurie când românul de la volan le-a spus că nu-i datorează nimic pentru cursa respectivă, deși prețul în Luxemburg e ridicat, de aproape 3 euro per kilometru.
Costi le vorbește tuturor clienților pe care-i are în taxiul său – de regulă, oameni cu situație materială bună, din țările occidentale – despre faptul că fiecare poate contribui, cum și cu ce poate, pentru a ajuta acești oameni năpăstuiți. Astfel, el a reușit să sensibilizeze un număr mare de oameni, care fac câte o donație, pe lângă plata cursei de taxi, bani pe care românul i-a transferat către centrul de urgență special amenajat. Tot circuitul banilor e fiscalizat, fapt care crește încrederea donatorilor că banii sunt folosiți în acest scop nobil.
Împreună cu soția sa Viorica și cu fiul lor Bogdan, Costi Cristache a mers și la un punct de colectare a ajutoarelor pentru refugiați, oferindu-și sprijinul. Ei au participat și la manifestația de solidaritate cu poporul ucrainean, organizată în Luxemburg.
Sunați-l pe Cristache, taxiurile sale vă așteaptă!
Acum, Costi Cristache vrea sa organizeze transporturi de refugiați de la frontierele ucrainiene – cele cu România, Ungaria, Slovacia sau Polonia – spre Luxemburg. De aceea, caută oameni altruiști, curajoși, săritori și cu suflet mare, care să vrea să-l urmeze. Ce pot face aceștia? Iată!
Cristache este administrator unic al unei firme din Luxemburg care are ca obiect de activitate transportul de persoane în taxi, mașină de închiriere cu sau fără șofer, precum și ambulanță.
În parcul său auto are 9 mașini, pe care vrea să le pună la dispoziție pentru a face acest transport de refugiați, el însuși urmând să conducă una dintre aceste mașini. Așadar, are nevoie de șoferi voluntari. El pune la dispoziție mașinile și benzina, ei trebuie să le conducă, în caravana pe care o vor face împreună.
Costi a tot vorbit în jurul lui, cu colegi, cunoștințe, prieteni, dar unul singur s-a oferit să-l însoțească, conducând una dintre cele 9 mașini ale sale.
Cel care a răspuns solicitării lui Costi, fiind gata să-l însoțească la frontiera cu Ucraina, este Serghei Ghilețchi, un destoinic agent imobiliar din Luxemburg. Acesta este originar din Republica Moldova, iar soția sa are rădăcini ucrainiene. El vorbește și românește, pe lângă alte câteva limbi. Luna trecută, când a început războiul, el se afla în Ucraina, pentru înmormântarea mamei sale.
Costi Cristache și Serghei Ghilețchi au făcut deja o primă acțiune: sâmbătă au traversat Germania și Polonia, 1.435 de kilometri până la granița cu Ucraina, la punctul de frontieră Przemysl. Au luat 6 refugiați – atâția au găsit dispuși să meargă în Luxemburg -, iar astăzi au ajuns cu ei în Marele Ducat.
Costi Cristache și Serghei Ghilețchi se pregătesc pentru o nouă cursă, pentru a-i ajuta pe cei aflați în dificultate. Ei caută noi camarazi, pentru a spori „caravana solidarității”.
Dacă locuiți în Luxemburg sau aveți cunoștințe, prieteni ori rude în Luxemburg sau într-una dintre țările vecine (Belgia, Franța, Germania), îl puteți contacta pe Constantin Cristache la numărul de telefon 00352621228653. El vorbește româna și franceza, iar soția sa vorbește în plus și engleza.
O șansă în plus pentru refugiați: șofer de taxi în Luxemburg
Constantin Cristache este dispus să angajeze, ca șoferi pe taxiurile sale, câțiva dintre refugiații ucraineni, mai ales că legislația europeană a devenit mult mai îngăduitoare în privința dreptului lor de a locui sau a munci. Cetățenilor ucraineni le-a fost acordat, cu titlu provizoriu, dreptul de a munci, chiar dacă nu au o situație stabilă în Luxemburg, până când vor reuși s-o obțină.
În acest sens, soții Cristache încă așteaptă un răspuns din partea ministerul de resort, întrucât pentru a putea profesa taximetria este nevoie de un document care se numește „carte conductor”; în condiții normale, pentru a obține acest document, trebuie urmată o procedură destul de anevoioasă și care solicită destul de mult timp.
Constantin Cristache a cerut la ministerul de resort să fie modificată, printr-un decret ministerial sau alt document guvernamental ori legislativ, legea aflată acum în vigoare, care nu dă acces la această profesie decât acelora care dețin această „carte conductor” și îndeplinesc anumite condiții de onorabilitate sau calificare profesională.
Vrea să cazeze refugiați la Ploiești, Petroșani și în comuna Berceni
Constantin Cristache s-a mai gândit la ceva. El are o casă la Ploiești, un apartament la Petroșani și chiar și o caravană utilată cu tot ce este nevoie, la Berceni (lângă Ploiești), localitate în care locuiesc părinții soției sale. Familia Cristache vrea să pună la dispoziția refugiaților ucraineni toate aceste facilități de cazare, dacă este nevoie și în aceste zone de găzduire provizorie, până când situația lor se rezolvă.
Soții Cristache vor ajunge în țară de Paște și ar prefera să pună la dispoziție aceste locuințe în momentul în care vor fi și ei prezenți, pentru ca totul să fie mult mai bine și eficient organizat și pentru a evita eventuale probleme cu autoritățile locale sau cu vecinii.
Constantin Cristache: „Unii spun că binele se face în tăcere, însă vedem cum răul e tot mai la vedere și este mare nevoie să vorbim și de fapte bune, care pot servi drept exemplu, care îi pot mobiliza și pe alții să le facă. Avem datoria morală, cetățenească și dată de direcția europeană, pe care ne-o dorim, să vorbim și să facem tot ce este necesar pentru ca atrocitățile istoriei să nu se uite, iar dramele să nu se repete”.
Românul luxemburghez mai spune: „Am plătit scump pentru indolență, pentru nepăsare, atât în ceea ce privește pandemia, cât și acum, în ceea ce privește războiul. E momentul să ne învățăm lecțiile, să ne admitem slăbiciunile și să acționăm ferm și demn, în primul rând față de propria conștiință și, mai apoi, pentru noi și pentru cei din jur, care vrem o lume în care să domnească armonia și pacea și în care să putem discuta despre progres și incluziune, nu despre genocid și sânge vărsat într-un război în care nu pot exista învingători”.
Cristache completează: „Războiul a fost pierdut în ambele sensuri, încă din momentul în care s-a declanșat. Singurii care mai pot învinge acum sunt oamenii, unul câte unul. Oamenii pot învinge teama, pot învinge limitările ideologice, stereotipurile și ambițiile politice. Fiecare dintre noi poate învinge devenind ambasador al păcii. Lumea nu va mai fi ca înainte și datoria noastră este ca tot ce s-a întâmplat și se va mai întâmpla să nu fie în zadar, ci să ne facă mai buni, mai fermi în valori și în acțiuni. Să nu uităm că democrația nu este un drept dobândit, un dat pe vecie, o certitudine. Democrația este cu și despre oameni a căror voință este, zi de zi, pusă la încercare”.
Soția sa, Viorica Cristache, îl completează: „Povestea noastră despre solidaritate e și povestea mea, e și povestea ta. Haideți să o scriem împreună în continuare! Ucrainenii rezistă! Europa rezistă! Democrația e vie!”.
P. S. Constantin Cristache este unul dintre protagoniștii și susținătorii apariției cărții „10 August”, scrisă de Grigore Cartianu și Laurențiu Ciocăzanu.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
„Așa cum ați discutat cu soțul meu, vă trimitem acest email pentru a vă rezuma cele întâmplate fiului lui, Cristache Samuel, în data de 2 noiembrie 2018, la Palatul Parlamentului.În data de 18.10.2018, soțul meu, împreuna cu fiul lui, Cristache Samuel (alăturat, foto din ziua incidentului) în urma unui anunț postat pe Facebook de un prieten, s-au înscris prin Google Forms, pentru a participa la dezbaterea <<Priorități legislative pentru românii de pretutindeni>>, din 2 noiembrie 2018, la Palatul Parlamentului, Bucureşti.În urma acestui email au început să se pregătească pentru această dezbatere și, în data de 30 octombrie, au plecat spre România. Au ajuns pe 1 noiembrie, și pe 2 noiembrie la ora 9.00 erau deja la Palatul Parlamentului, foarte entuziaști și dornici de a participa la această dezbatere pentru care pregătiseră și un material referitor la probleme practice privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale.Cum au ajuns mai devreme, au profitat pentru a face câteva poze.Accesul era prevăzut pe la intrarea C1 – Senat, cel târziu la ora 9.50, iar ei au ajuns la aceasta intrare în jur de 9.50. Au trecut prin controlul de securitate (care avea să ne confirme ulterior că în momentul în care Samuel a trecut de control avea trei obiecte negre cu el: telefonul, portofelul și cheile mașinii), și au mers la sala unde urma sa aibă loc dezbaterea.Prin urmare, avem certitudinea că la intrarea în Palatul Parlamentului, el avea portofelul cu el, precum și certitudinea că la ieșire, nu îl mai avea.”
„Bineînțeles ca nu i-a sunat luni, ci a așteptat ca ei să o sune. Soțul meu mi-a dat și mie numărul de telefon și am vorbit chiar eu cu dumneaei; bineînțeles că nici măcar nu demaraseră o anchetă sau procedură internă, ca să poată avea aprobarea pentru a vizualiza înregistrările camerelor. Abia miercuri, dacă nu mă înșel, la insistențele mele, i-a trimis lui Samuel un mesaj pe messenger în care îi spunea inițial că nici măcar nu apar pe înregistrări intrând în clădire, lucru aberant!După mai multe verificări din partea lor, au găsit în final înregistrarea în care ei doi se văd intrând în clădire și trecând prin controlul de securitate, iar acolo au văzut că Samuel avea într-adevăr cu el trei obiecte negre, un portofel, telefonul și cheile de la mașina, pe care le-a scos din buzunare și le-a pus în cutia care este scanată, iar după control le-a recuperat și le-a pus în buzunarele de la haina și pantaloni. Prin urmare, portofelul a fost furat, chiar dacă nu direct din buzunarul lui, ci indirect prin însușirea fără drept, de către o persoana care se afla, ca și Samuel și tatăl lui, în clădirea Parlamentul la acea data.De atunci, am tot contactat-o pe aceasta doamnă Irina, însă fără succes, de cel puțin 10 ori, pentru a-i cere informații despre o eventuală anchetă internă, care credeam că va fi declanșată pentru a se descoperi persoana care a făcut acest lucru, dar fără succes. Nu ne-a mai răspuns la telefon și nici la mesaje, din momentul în care i-a confirmat lui Samuel că avea cu el cele trei obiecte când a intrat în clădire. Au fost și au declarat furtul și la poliție, dar nici de acolo nu avem niciun feedback, au sunat la secțiile de poliție din zona Palatului Parlamentului sperând ca cineva a dus acolo măcar portofelul, pentru acte, dar la fel, niciun răspuns din partea lor. Au spus ca ne vor contacta dacă primesc portofelul sau dacă găsesc acest portofel, dar nimic…”