Filosoful și eseistul român Mihai Șora, simbol al protestelor civice din ultimul deceniu, a murit la vârsta de 106 ani. Anunțul a fost făcut de soția sa, poeta, eseista și traducătoarea Luiza Palanciuc-Șora, pe pagina de Facebook a celui dispărut.
Mihai Șora s-a născut pe 7 noiembrie 1916, în miezul Primului Război Mondial, și a încetat din viață pe 25 februarie 2023. Așadar, a trăit 106 ani, 3 luni și 18 zile – o longevitate rarisimă.
Luiza Palanciuc-Șora (50 de ani), soția lui Mihai Șora a făcut un anunț emoționant pe pagina sa de Facebook, o adevărată declarație de dragoste la despărțirea de omul care era cu 56 de ani mai vârstnic decât ea.
Mihai Șora s-a căsătorit cu Luiza Palanciuc în 2014, la trei ani după moartea Marianei Șora, prima soție a filosofului. El avea 97 de ani, ea 41.
Anunțul Luizei Palanciuc-Șora
„𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐒̦𝐨𝐫𝐚
𝟕 𝐧𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟏𝟔 – 𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟑
Iubitule,
ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.
Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.
E frig fără tine, iubitule.
Aziul”
Timișora, București, Paris
Mihai Șora a fost considerat un reper pentru lumea intelectuală a României. Extrem de activ pe rețele de socializare, Șora a fost mereu o prezență activă la protestele #Rezist (pro-justiție, anti-corupție) din Piața Victoriei, din 2017-2019, în timpul sinistrului regim Dragnea.
S-a născut pe 7 noiembrie 1916, la Timișoara, fiind al doilea fiu al preotului Meletie Șora și al Anei (născută Bogdan).
A studiat la Școala primară din comuna Izvin, județul Timiș, apoi la Timișoara (1923–1927), încheind studiile medii la Liceul „Constantin Diaconovici-Loga” din același oraș (1927–1934).
Tot la Timișoara a studiat filosofia și limbile clasice, latina și greaca veche. A continuat studiile de filosofie la Universitatea din București (1934-1938), unde i-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade.
În 1938, Mihai Șora a obținut o bursă din partea Institutului Francez din București, concomitent cu Eugen Ionescu (viitorul Eugène Ionesco).
La Paris a obținut titlul de doctor în filosofie, devenind pentru o vreme cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique.
În 1940, când intrarea trupelor germane naziste în Paris era iminentă, Mihai Șora și soția sa au părăsit „capitala luminilor”, plecând în sudul Franței. După lungi peregrinări, s-au stabilit la Grenoble, unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, filosoful a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.
De ce s-a înscris în Partidul Comunist Francez
Soții Șora au rămas la Grenoble până după eliberarea Franței, în 1944, fiind martori la ororile dictaturii hitleriste. Apoi au revenit la Paris.
Mânat de un antifascism militant, Mihai Șora s-a înscris în Partidul Comunist Francez. El și- explicat opțiunea de atunci în cartea-interviu redactată de Leonid Dragomir: „Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii ’30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară. În presa aliată, lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici. Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant”.
VIDEO: Mihai Șora și Luiza Palanciuc într-o memorabilă emisiune a lui Horia Roman Patavievici, la TVR Cultural
Trei ani în subordinea Anei Pauker
Între anii 1945 și 1948, Mihai Șora a activat ca cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris. A debutat la editura Gallimard cu „Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique în anul 1947”. Cartea a avut ecouri printre mari personalități ale lumii filosofice franceze.
În 1948, la 31 de ani, Mihai Șora a plecat în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au permis să se întoarcă în Franța, acolo unde-l așteptau soția și cei doi copii. Ulterior, aceștia au fost nevoiți să-l urmeze. Forțat să stea în România după 1948, n-a publicat nimic timp de 20 de ani.
A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe în perioada ministeriatului Anei Pauker (1948–1951), amănunt biografic pe care i l-au reproșat mulți inamici în ultimele decenii.
Istoricul Dorin Dobrincu a explicat ]ntr-un text publicat pe Contributors.ro: „A-l face pe Șora un secondant al lui Pauker este retorică ieftină. Indignare de Antena3 , CriticAtac sau radicalism de tip Facebook. Cu excepția unei scurte perioade în care a fost angajat la MAE ca funcționar, omul a lucrat doar în edituri, a inițiat colecții, a publicat cărțile altora, inclusiv ale unora aflați anterior la index din motive ideologice și politice. Nu a lucrat nici în aparatul de propagandă, nici în Securitate”.
„Biblioteca Pentru Toți”
După cei trei ani din Ministerul de Externe, Mihai Șora a lucrat ca șef de secție la Editura pentru Limbi Străine (1951–1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), unde a fost fondatorul noii serii „Biblioteca Pentru Toți” (BPT).
Mihai Șora a fost înlăturat de la conducerea Editurii de Stat pentru Literatură și Artă în urma publicării „Antologiei poeziei interbelice”, în care erau prezenți poeți ca Nichifor Crainic și Radu Gyr, foști deținuți politici, iar din emigrație, Aron Cotruș, Ștefan Baciu și Horia Stamatu. Șora a fost trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedică.
Ministru în Guvernul Roman 1, protestatar #Rezist
După 1990, Mihai Șora a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) și a ocupat fotoliul de ministru al Învățământului în primul guvern post-ceaușist (27 decembrie 1989–28 iunie 1990), condus de Petre Roman, fiul cominternistului Valter Roman.
Șora a precizat că și-ar fi dat demisia din guvern în semn de protest față de mineriada din 13–15 iunie 1990 și că ar fi refuzat să fie reconfirmat pe post în Guvernul Roman 2, constituit după alegerile din 20 mai 1990.
În anul 2000, Mihai Șora și alți intelectuali (Sorin Vieru, Horia Roman Patapievici etc.) s-au alăturat unei manifestații împotriva lui Corneliu Vadim Tudor și a extremismului politic.
Șora a fost unul dintre oponenții vocali ai modificărilor la legile justiției, care au declanșat protestele #Rezist din 2017–2019. S-a alăturat deseori demonstranților, pe viscol sau caniculă, în ciuda vârstei sale înaintate.
Volume publicate de Mihai Șora
- „Du dialogue interieur” (Ed. Gallimard, 1947) / traducere în limba română: „Despre dialogul interior” (Ed. Humanitas, 1995, 2006)
- „Sarea pământului” (1978 / Humanitas, 2006)
- „A fi, a face, a avea” (1985 / Humanitas, 2006)
- „eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat” (1990 / Humanitas, 2007).
În 2018, Mihai Șora a fost ales de Politico în prestigiosul său top, ca figură publică anti-sistem care poate influența viitorul țării și viitorul european.