Cineva, în „Libertatea”, i-a spus inspirat: „primul vierme care iese din cadavrul Alexandrei”. Dar nu e orice fel de vierme, ci unul intestinal. Un limbric.
A colcăit ani de zile în intestinele societății, purtat de parazitul cel mare (PSD), și acum a ieșit la lumină, în toată hidoșenia lui, crezând că moartea Alexandrei poate fi vehiculul cu care poate trece la un alt nivel de parvenire.
Misiunea lui de vierme a fost să țină tragediile de la Caracal cât mai departe de PSD. Diversionist, conspiraționist, a găsit vinovați și printre eschimoși, și printre marțieni, numai să nu ajungă la adevărații vinovați: mafia PSD din județul Olt, din Oltenia în general.
Apropo: de câte ori l-ați auzit, în ultima lună, pronunțând aceste trei inițiale – P, S, D? De câte ori l-ați auzit vorbind în clar despre Paul Stănescu (senator PSD de Olt)? Dar despre Florin Iordache (deputat PSD de Olt)? Sau despre Dan Ciocan (deputat PSD de Olt, cu acoperire pe Caracal)? Ori, poate, despre Darius Vâlcov (alt produs reprezentativ al PSD Olt)?
Vă spun eu: niciodată!
Nu-i va ataca niciodată cu adevărat pe aceștia, pentru că a cuibărit ani de zile în mațul lor gros, s-a pricopsit din postura de parazit tolerat. Apoi a urcat spre cavitatea bucală și le-a mâncat resturile dintre dinți. Iar resturile dintre dinții de rechini nu sunt de lepădat: vreun milion și ceva de euro, mașină cu șofer și girofar, protocoale peste protocoale, cărți de vizită lucioase, intrare prioritară la evenimente și prin palate…
Limbricul a mai reușit ceva: să mute atenția de pe cazul crimelor de la Caracal pe candidatura lui la prezidențiale. A scos-o pe Alexandra din centrul atenției și s-a băgat el. Exact așa face viermele. Acum vrea s-o paraziteze și pe Luiza, ca să-și tragă seva din două cadavre. Vierme lacom, cu foame nepotolită.
Și încă o reușită a limbricului: l-a scos din încercuire și pe monstrul din Caracal. Tot mai rar se pronunță în spațiul public numele lui Gheorghe Dincă. A scăpat ușor dihania, cu ajutorul viermelui intestinal!
Nu Dincă (răpitorul, violatorul, ucigașul), nu Luiza (prima victimă), nu Alexandra (a doua victimă), doar Cumpănașu (parvenitul, candidatul, limbricul). Toată lumea vorbește despre Cumpănașu, care strânge semnături.
Dar Cumpănașu e prea prost ca să-și dea seama că va sfârși exact ca un limbric. Nimic eroic, nimic glorios, cum se masturbează mental, în paranoia lui.
Dacă ar fi fost un vierme deștept, ar mai fi parazitat intestinele statului român, probabil, niște ani de zile. Ar mai fi păcălit niște asociații, sindicate, patronate să se înscrie în Caritasul lui ONG-istic. Ar mai fi șmenuit vreun milion de euro, așa, pe tăcute, cum a mai făcut-o.
Dar viermele prost a ieșit ca păduchele în frunte. A crezut că a dat norocul peste el, să-i dispară nepoata în condiții atât de tragice (mă rog, nu prea era nepoată, mai degrabă o cumetrie prin alianță cu fosta nevastă, din ce-am înțeles, dar vom lămuri și această impostură), și ce și-o fi zis? Acum mă duc ca racheta, până la Cotroceni! Nimeni și nimic nu-mi poate sta în cale! Pârtieeeeeee, vine Cumpănașuuuuuuu!
Lăcomia strică omenia, dar strică și viermoșenia. De-acum înainte, Cumpănașu își poate pune pofta-n cui de la contracte pe sub masă, protocoale și onoruri. Nimeni din statul român nu va mai îndrăzni să-i acorde privilegii nerușinate. Limbricul e prea la vedere, șmenul ar exploda într-un scandal monstruos.
Viață tristă, de limbric. El se crede ditamai viermoiul, dar la autopsia „cazului Caracal” se vede doar un amărât de limbric.
