Reacția autorităților în cazul atacului de miercuri de la Liceul Ion Creangă, din București, unde un elev de 16 ani i-a pus cuțitul la gât profesoarei de japoneză chiar în clasă, reprezintă cea mai bună explicație pentru violența generalizată și dezastrul educațional din sistemul de învățământ românesc. Ministerul Educației și ministrul însuși s-au întrecut în comunicate penibile, din care curge rumegușul, redactate în cel mai clasic stil ceaușist, intenția de a se extrage cât mai rapid din problemă fiind vizibilă de pe lună.
Comunicatul Ministerului Educației, dat miercuri, este stereotip și scris într-un limbaj milițienesc, de proces-verbal, referindu-se la acest atac ca la un incident izolat, marginal, care trebuie abordat punctual: „În cursul zilei de astăzi, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a informat Ministerul Educaţiei în legătură cu producerea unui incident la un liceu din Bucureşti, respectiv un incident în care un cadru didactic a fost agresat de un elev, în timpul orei. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei au ţinut permanent legătura cu reprezentanţii ISMB, care, de altfel, s-au deplasat la faţa locului. Sunt în desfăşurare demersuri ale instituţiilor competente, pentru stabilirea circumstanţelor în care s-a produs incidentul. Vom continua să monitorizăm acţiunile întreprinse la nivelul unităţii şcolare în care s-a produs incidentul, pentru a ne asigura că vor fi respectate prevederile legale ce se impun a fi urmate în astfel de situaţii şi pentru a avea certitudinea sprijinului pe care cei implicaţi, inclusiv elevii martori la incident, îl vor primi în perioada următoare”.
Ligia Deca, fosta consilieră pe probleme de învățământ a lui Iohannis pusă de acesta ministru în locul plagiatorului Sorin Cîmpeanu (pus în funcție, la rândul său, tot de președintele României), a livrat și ea un mesaj gol de conținut, plin de fraze-tip specifice politrucilor care poluează azi funcțiile de conducere din România.
Ligia Deca regretă, dă asigurări, condamnă cu fermitate, are convingerea etc: „Incidentul regretabil de astăzi, în care o profesoară a fost rănită de un elev în sala de clasă, este un semnal de alarmă care se adaugă celorlalte situații care ne-au atras atenția asupra importanței pe care trebuie să o acordăm siguranței în mediul școlar. Condamn cu fermitate orice act de agresiune din școală, fie ea fizică sau verbală, îndreptat asupra membrilor comunității școlare! Avem nevoie ca școala să fie un loc în care atât copiii, cât și profesorii să se simtă în siguranță. Am convingerea că inițiativele instituționale – regulamente, proceduri, activități în comun cu parteneri instituționali – trebuie să fie dublate de o atitudine responsabilă a tuturor celor implicați în educație și de un parteneriat real școală-familie. Doar în acest fel, incidente zguduitoare, asemeni celui de astăzi, vor putea fi prevenite“.
Un sistem bolnav, în care violența este la ordinea zilei, și care produce analfabeți, derbedei, oameni incapabili să înțeleagă lumea în care trăim azi
De fapt, atacul de la Liceul Ion Creangă nu e nici primul și, în mod sigur, nici ultimul incident extrem de grav din școlile românești. Nu mai departe de luna trecută DIICOT a prins o rețea de traficanți de droguri în școlile gimnaziale și liceele din București, între dealeri numărându-se și elevi. Dar este amăgitor să ne închipuim că acesta a fost un caz izolat, iar în alte orașe nu e la fel – o spun chiar cadrele didactice și o confirmă Poliția.
Doar în septembrie anul trecut – prima lună de școală – în unitățile de învățământ au fost 373 de infracțiuni, din care 232 fiind vorba de lovire sau alte violențe. Din 330 de persoane care au comis respectivele infracțiuni, 290 erau elevi.
Filosoful Gabriel Liiceanu atrăgea atenția anul trecut că școala din România a ajuns în acest moment într-o stare mai gravă decât era înainte de reforma lui Spiru Haret, din 1898! Gradul de analfabetism și de analfabetism funcțional a atins cote înspăimântătoare, România e pe ultimul loc în Europa la consumul de carte, 93,5% din populație nu cumără nici măcar o carte pe an, iar românii citesc, în medie, mai puțin de 5 minute pe zi.
În acest context, PSD și PNL continuă să ducă o politică delirantă de politizare totală a sistemului de învățământ, care e considerat mai departe cenușăreasa României. Toate numirile se fac exclusiv pe bază de carnet de partid, iar o încercare de ocupare prin concurs a funcțiilor de inspectori școlari a fost blocată de actuala coaliție de guvernare, pentru ca aceștia să fie puși în continuare „provizoriu“. Schema continuă în josul ierarhiei, către directorii de școli.
Sindicatele din învățământ: „Cadrele didactice sunt lipsite de apărare. Unităţile de învăţământ nu au instrumente reale, necesare şi concrete pentru a lua măsuri imediate şi eficiente. În multe şcoli avem probleme legate de violenţă, de consumul de droguri şi nu numai. Primim săptămânal astfel de semnale”
Toată fățărnicia și fuga de responsabilitate a ministerului și a ministrului însuși au fost demascate miercuri de sindicatele din Învățământ. Federația „Spiru Haret“ arată că e vorba de o problemă sistemică, veche de mulți ani, că profesorii cer de foarte mult timp să se aprope un statut al personalului din învățământ și legi clare care să le dea școlilor mijloacele de a restabili ordinea, siguranța și demnitarea cadrelor didactice.
Marius Ovidiu Nistor, președintele FSE „Spiru Haret“, a vorbit miercuri, pornind de la incidentul grav petrecut în liceul din București: „Evenimentul de la Colegiul Naţional «Ion Creangă» ar trebui să reprezinte un nou semnal de alarmă pentru autorităţi. Cadrele didactice sunt lipsite de apărare, iar unităţile de învăţământ nu au instrumentele reale, necesare şi concrete pentru a lua măsuri imediate şi eficiente în situaţia unor violenţe îndreptate împotriva salariaţilor. Sancţiunile / măsurile actuale – precum mutarea disciplinară, scăderea notei la purtare (operabilă doar la sfârşitul anului şcolar) – sunt complet lipsite de eficienţă. La ora actuală, în multe şcoli avem probleme legate de violenţă, de consumul de droguri şi nu numai. Multe dintre aceste cazuri nu ajung în mass-media, dar primim săptămânal astfel de semnale. Am cerut nu o dată aprobarea unui statut al personalului din învăţământ, care să prevadă şi sancţiuni drastice în situaţii precum cea de la Colegiul Naţional «Ion Creangă», însă niciun Guvern nu şi-a dorit şi nu şi-a asumat un astfel de act normativ. Avem nevoie de o legislaţie care să ofere pârghii angajaţilor să ia măsuri în astfel de cazuri. Avem nevoie de consilieri şi psihologi şcolari care să discute cu elevii şi părinţii pentru a preîntâmpina asemenea fapte”.
În curând se împlinesc 10 ani de când Klaus Iohannis, un profesor de fizică ajuns primar al Clujului, a câștigat prima oară președinția României cu un program care se numea „România educată“. Iohannis promitea, în 2014, o reformă amplă și profundă a sistemului de învățământ, care urma să pună România pe direcția cea bună pentru generațiile viitoare, ceva ce avea să ducă la reabilitatea școlii, a profesorilor, a sistemului de predare și la creșterea nivelului de educație pentru elevii care termină școala.
Concluzia acestui deceniu cu Iohannis la butoanele „reformei“ din educație îi aparține tot filosofului Gabriel Liiceanu: „Omul ăsta ne-a păcălit pe toți“.