Tragedie îngrozitoare în Marea Ionică: o ambarcaţiune cu migranţi, venită din marea Mediterană, s-a scufundat miercuri în largul Peninsulei Peloponez, în sud-vestul Greciei. Cel puţin 78 de persoane au murit înecate în naufragiu, a anunţat Paza de Coastă a statului elen.
104 persoane au fost salvate, iar 4 au fost spitalizate la Kalamata, oraş situat în apropiere, în Peloponez, au anunțat oficialii greci.
Nu este clar câte persoane se aflau la bordul navei când s-a scufundat. Supraviețuitorii spun că ar fi putut fi până la 750 de pasageri, scrie CNN.
„Ne temem că numărul morților va crește semnificativ”, a declarat Nikas Panagiotis, purtător de cuvânt al prefectului Peloponezului. Organizația Internațională pentru Migrație (IOM) a transmis anterior pe Twitter că crede că la bord se aflau „până la 400 de persoane”.
La momentul naufragiului, nicio persoană aflată la bord – dintre sutele cu naţionalitate neprecizată – nu era echipată cu vestă de salvare.
Ambarcaţiunea a fost reperată prima oară marţi de către un avion aparţinând Agenţiei Europene de Supraveghere a Frontierelor Externe (FRONTEX). Însă migranţii de la bord „au refuzat orice ajutor”, au anunţat autorităţile portuare greceşti.
Naufragiul a avut loc în apele internaţionale, la 87 de kilometri de Pylos, port la Marea Ionică, precizează Paza de Coastă.
”Începând de miercuri dimineaţa foarte devreme, o vastă operaţiune de salvare este în curs în largul orașului Pylos, după ce un vas de pescuit s-a răsturnat având la bord un număr mare de migranţi”, a anunţat Paza de Coastă într-un comunicat.
Autorităţile greceşti nu au precizat, pentru moment, numărul migranţilor de la bordul vasului.
Nave de patrulare ale poliţiei portuare, o fregată aparţinând Marinei, un avion şi un elicopter aparţinând Forţelor Aeriene greceşti, dar şi şase vapoare care navigau în zonă participă la această operaţiune de salvare.
Potrivit primelor informaţii ale autorităţilor, vasul cu migranţi a plecat din Libia către Italia, dar s-a abătut mult de la traseu și a ajuns în apele grecești.
De obicei, în Grecia ajung migranții din direcția Turcia
Grecia – care are o frontieră maritimă lungă ca graniţă externă a Uniunii Europene (UE) în estul Mării Mediterane – este o rută de trecere obişnuită a migranţilor care vin, de obicei, din Turcia vecină şi se duc spre centrul, vestul sau nordul Europei.
Numeroase naufragii, adesea tragice, au loc la Marea Egee, care desparte Grecia de Turcia.
Grecia este acuzată adesea de expulzarea ”ilegală” a unor vase cu migranţi.
În afară de această rută, migranţi încearcă să treacă în mod direct în Italia traversând Marea Mediterană prin sudul Peloponezului sau pe lângă Insula Creta.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vladimir Putin e obsedat de felul în care a sfârșit dictatorul libian Muammar Gaddafi, liderul de la Kremlin fiind îngrozit la gândul că ar putea să aibă o moarte asemănătoare, explică profesorul Armand Goșu, istoric specializat în spațiul rusesc și ex-sovietic. Principala problemă a lui Putin este că, după două decenii în care i-a ucis pe toți potențialii candidați la preluarea puterii, acum nu mai găsește un succesor puternic, care să-i ofere garanții ferme că nu va sfârși în boxa criminalilor de război de la Haga sau chiar mai rău, sfâșiat precum Gaddafi.
Deriva spre nebunie a lui Putin a început în vara-toamna lui 2011, a povestit istoricul Armand Goșu la emisiunea “Vivat Historia”, moderată de Tetelu și istoricul Mădălin Hodor. Atunci a început șirul de evenimente care a dus către războiul de azi.
În contextul internațional al revoluției trandafirilor, din Georgia, și al revoluției portocalii din Ucraina, apoi al revoluțiilor din țările arabe, Putin – care avusese două mandate de președinte (2000-2008) și apoi devenise prim-ministru (2008-2012) – și-a anunțat candidatura la un al treilea mandat de președinte al Rusiei.
Anunțul a surprins pe toată lumea, inclusiv pe președintele de atunci, Dmitri Medvedev. În Rusia au izbucnit proteste masive, iar în Piața Balotnaia a avut loc cel mai mare miting al opoziției, 1.000.000 de oameni.
Imaginile cu sfârșitul lui Gaddafi, hăituit, găsit într-o canalizare și torturat înainte să fie ucis, au fost văzute de Putin de nenumărate ori
Putin, care citește absolut totul cu ochii ofițerului KGB – el a fost colonel în acest serviciu de securitate –, a considerat că acesta e semnul că Occidentul pregătește răsturnarea lui de la putere. Din acel moment, spune Armand Goșu, evenimentele au intrat pe făgașul confruntării la care s-a ajuns astăzi. Putin nu concepea că în Rusia ar putea exista oameni nemulțumiți, în stare să protesteze împotriva sa, și a crezut că totul e o conspirație.
Chiar și gestul de bunăvoință al lui Obama, care a trimis la Moscova ca ambasador un profesor universitar prieten al Rusiei, care absolvise facultatea în 1981 la Leningrad (Sankt Petersburg), a fost interpretat de Putin tot ca o dovadă că americanii vor să-l dea jos.
Armand Goșu relatează că, în acest context, sfârșitul grotesc al lui Muammar Gaddafi, hăituit de rebeli, găsit într-un canal și ucis în chinuri pe 20 octombrie 2011 după ce petrecuse 42 de ani la putere în Libia, l-a șocat și marcat foarte puternic pe Putin. La acel moment încă premier al Rusiei și candidat la alegerile prezidențiale din primăvara anului următor, Putin a privit îngrozit, de nenumărate ori, la el în birou, secvențele filmate ale uciderii lui Gaddafi. În mintea sa a încolțit ideea că americanii – pe care el îi considera vinovați de absolut tot – îi pregătesc și lui același sfârșit.
Multe din obsesiile lui Putin sunt ușor de recunoscut, dealtfel, în teoriile conspirației pe care aparatul de propagandă rusesc le-a răspândit în ultimii 10 ani în lume, infectând mințile multe milioane de oameni. Născute din angoasele dictatorului de la Kremlin, ele au fost împrăștiate prin rețelele de socializare.
În descrierea făcută de Armand Goșu la „Vivat Historia” apar și niște paralele absolut îngrijorătoare între traiectoria pe care a avut-o statul rus în ultimii 20 de ani și ceea ce se întâmplă în România de câtva timp încoace.
„Putin înnebunește în toamna lui 2011, când încep protestele pe fondul anunțului revenirii lui la putere, participării la alegerile prezidențiale… El era obsedat de ideea că împotriva lui americanii, CIA pregătesc o revoluție“
„Goșu: (…) Ca să-l înțelegeți pe Putin trebuie să înțelegeți că societatea rusească începe să fie controlată de serviciile secrete (după 1999, odată cu venirea la putere a lui Putin – n. red.). Și lumea tace. Și zice: «poate e normal, poate…». Justiția. Totul e controlat de serviciile secrete. N-a fost de la început. Etapă cu etapă. Presa… Nu a speriat vânatul. I-a lăsat ușurel. Schimbarea cu Medvedev, care părea o perioadă de liberalizare. «Sigur, nu-i o democrație, dar nici nu-i o nebunie, uite, ai creștere economică…».
Putin înnebunește în toamna lui 2011, când încep protestele pe fondul anunțului revenirii lui la putere, participării la alegerile prezidențiale… El vine și începe represiunea, pur și simplu. El era obsedat de ideea că împotriva lui americanii, CIA pregătesc o revoluție. (…)
În cazul lui Putin, în 2011-2012 apare obsesia asta. Că americanii, Obama, îi trimit ambasador care să organizeze răsturnarea lui de la putere. Și atunci e marea represiune. Ai ultima mare manifestație a opoziției, ai 1.000.000 de oameni. Ei, după asta începe să fie tocată opoziția. El scade în sondaje, se tot duce în jos, nimeni nu mai are încredere în el. Și vine februarie 2014. Vine Crimeea. Și, dintr-odată, de la 50%, explodează popularitatea lui la 90%. Întreaga societate rusească a îmbrățișat acest proiect al anexării Crimeei. Este fascinant! Este halucinant! Inclusiv intelectuali fini, cu structură europeană, care înțeleg subtilitățile astea! (…)
Au fost revoluțiile portocalii. Prima în 2003, a doua în 2004. Putin a considerat că Occidentul pur și simplu vrea să-i fure teritorii. El era disperat. Considera că «astea-s ale mele, sfera de influență». Ai Georgia, revoluția trandafirilor, ai Ucraina, revoluția portocalie. Și vine și zice: «Păi, acum Occidentul pregătește lovitura împotriva mea!». 2011-2012. Oamenii ăia pe stradă. El nu consideră că rușii pot protesta împotriva lui! Ăla e momentul în care începe nebunia lui. Sunt niște momente. E primăvara arabă, felul în care o sfârșește Gaddafi îl impresionează profund. Faptul că în Rusia americanii trimit un ambasador, pe Michael McFaul (în funcție în perioada 2012-2014 – n. red.), care este specialist în Rusia, vorbește rusă, e profesor universitar la Satmford.
El (Putin – n. red.) consideră că americanul este cadru CIA venit special să pregătească. Pentru că, pe dosarele vechi ale KGB-ului, Michael Mc Faul, care din 1981 a fost la studii prin Leningrad, e încondeiat de KGB drept agent CIA. Și au găsit dosarul și au zis: Uite, e agent CIA! Deci, ca și Securitatea, care scria tot felul de prostii, după care zicea «păi, e adevărat!». Deci, își alimentează singure serviciile tot felul de tâmpenii. De-asta ai reacțiile tâmpite și deciziile greșite în România, mai ales pe dosarul ucrainean. Găsește tu un ofițer SRI care să spună: «Bă, am greșit!». În primul rând, ei nu greșesc niciodată. Ca și KGB-ul. «Băi, am greșit în 1981, nu e CIA! E altceva, e academic». Nu se poate, ei nu greșesc niciodată! Serviciile nu greșesc niciodată!”.
Hodor: Cum vede Putin toate evenimentele astea care se întâmplă?
Goșu: Totul e o mare conspirație împotriva lui, personal, și a Rusiei. Dar în primul rând împotriva lui, personal! El le vede ca un ofițer prost de informații. Ca un ofițer de informații dintr-o țară comunistă (…) El era obsedat că Hillary Clinton vrea să-l schimbe. Că de-asta l-a trimis pe Michael McFaul. Ei, și aici a fost șocul americanilor, pentru că ei voiau un reset! Adică… După ce (Putin – n. red.) face războiul din Georgia, peste câteva luni vine Obama la putere. Și Obama, primul lui gând, e hai să ne pupăm cu Putin! Noi am înghețat aici, în Estul Europei! Cum să te pupi cu Putin când tocmai au…”.
Într-o altă emisiune, la Defense România, Armand Goșu a reluat ideea obsesiei lui Putin pentru sfârșitul dramatic al lui Gaddafi: „Putin poate încerca să găsească o soluție și să identifice un candidat pentru succesiune. Dar el a avut «grijă» în acești 20 de ani să ucidă orice potențial candidat din liniile unu și doi ale anturajului de la Kremlin care putea deveni o alternativă la putere. (…) Dacă într-o perioadă de liniște, acum doi ani, Putin nu a făcut acest gest, să caute un succesor pentru a preda puterea, așa cum s-a întâmplat în 1999 cu Boris Elțîn, cine îi poate da azi lui garanții că peste câteva luni nu va ajunge într-o celulă la Haga? Sau că nu o va termina și mai urât, așa cum a terminat-o Muammar Gaddafi? Pe Putin îl obsedează imaginile cu Gaddafi sfâșiat. El are nevoie de garanții ferme pe care e tot mai greu să le obțină“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Săptămânalul francez Le Canard enchaîne, citat de portalul europalibera.ro, ridică în ultimul său număr întrebarea dacă nu cumva Rusia și Turcia și-au împărțit deja Libia și uriașele sale resurse de petrol. Publicația franceză, care are surse în mediile militare și ale serviciilor de informații, scrie că în ultimele luni Erdogan și Putin au masat în Libia o imensă armată de mercenari, circa 20.000 de soldați aduși în majoritate din Siria, pentru a susține cele două tabere rivale care se înfruntă.
Are loc, astfel, un fel de război proxi, prin intermediari și pe teritoriul altei țări, între cele două puteri. Erdogan îl susține pe Faez Sarraj, premierul guvernului de la Tripoli, care e și recunoscut oficial de ONU. Putin îl susține pe mareșalul Haftar, liderul rebelilor, care controlează partea de Est a Libiei. Franța, Egipt și alte țări arabe îl ajută tot pe Haftar.
Turcia vrea să recâștige influența în fostele teritorii ale Imperiului Otoman, Rusia vrea să-și consolideze puterea în lumea arabă
Turcia și Rusia s-au înfruntat și în Siria, alt stat devastat de război civil. Turcia a doborât chiar un avion rusesc, declanșând o criză diplomatică majoră. Noul sultan de la Istanbul, Erdogan, are mari ambiții geopolitice și strategice. Încearcă să reclădească sfera de influență în zona geografică pe care a stăpânit-o Imperiul Otoman, iar unii observatori afirmă chiar că există planuri pentru reinstaurarea Califatului (tradițional, sultanii otomani erau și califii lumii musulmane).
Rusia este de asemenea în expansiune și caută să-și protejeze și să-și sporească influența în fostul spațiu sovietic, dar și în lumea musulmană. Siria este un vechi aliat al rușilor, care au alimentat-o cu armament încă din timpul războaielor arabo-israeliene. Fostul dictator libian Muammar el-Gaddafi păstra și el relații foarte strânse cu Uniunea Sovietică, fiind protejat diplomatic la ONU de această țară împotriva unor rezoluții atunci când a inițiat și finanțat atentate teroriste în Occident.
Cum Siria și Libia au fost în trecut provincii otomane, Rusia și Turcia au ajuns să se înfrunte în aceste țări cuprinse de haos.
În acest context, planurile Franței, care urmărește propriile sale interese și a avut un rol în prăbușirea regimului lui Gaddafi, par sortite eșecului în Libia.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pe nava Queen Hind, scufundată pe 24 noiembrie 2019 în Portul Midia, se aflau 14.600 de oi, care ar fi trebuit să ajungă în Libia, pentru sacrificare. Au fost salvate peste 250 de oi, dar au supraviețuit doar 180. Acestea vor muri de moarte bună, nu vor mai fi trimise la consum. Sunt cele mai norocoase oi din lume: moartea le-a ocolit de două ori, iar naufragiul le-a salvat.
Cele 180 de oi salvate de pe nava scufundată în portul Midia au fost transferate la un adăpost din judeţul Ilfov, unde vor rămâne până la sfârşitul vieţii.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
