Statul român, prin serviciile secrete, încurajează și cultivă ascensiunea AUR, partid extremist care e pregătit ca un fel de sperietoare pentru alegerile de anul viitor, pentru a asigura păstrarea la putere a coaliției PSD-PNL și pentru a marginaliza partidele cu adevărat democratice din România, avertizează Cristian Ghinea, vicepreședinte al USR. Acesta spune că asistăm, în acest moment, la reeditarea planului interbelic, atunci când monarhia, sprijinită de Armată și servicii, a încurajat mișcarea legionară agresând simultan partidele democratice PNȚ și PNL, care se opuneau dictaturii lui Carol al II-lea.
Afirmațiile au fost făcute miercuri, la Humanitas Cișmigiu, când s-a lansat cartea „Cine a făcut România. Răscrucile noastre”. Ghinea argumentează în volumul lansat miercuri că proiectul liberal pe care l-a gândit generația de la 1848 nu este încă realizat în România. „Nu poți face o națiune cu 2.000 de securiști”, a spus Ghinea, parafrazând o cuvântare celebră a lui Kogălniceanu, care spusese în 1861 că „nu poți face o națiune cu 2.000 de boieri”.
Vicepreședintele USR spune că agresarea acestui partid de către serviciile secrete din România este un fapt pe care l-a constatat și-l poate proba cu date concrete. În paralel, statul român promovează intensiv extremismul, pentru a muta atenția de la problemele importante ale României.
Mai jos, discursul lui Cristian Ghinea despre similitudinile între modul în care conducerea statului român a acționat în perioada interbelică și situația din această perioadă.
„În perioada interbelică, Armata și serviciile secrete au avut o politică explicită e agresare a partidelor democratice, de spargere a PNL și a PNȚ care se opuneau dictaturii lui Carol al II-lea. Nu se deosebește cu nimic de modul în care serviciile secrete agresează USR-ul astăzi”
„În perioada interbelică, Armata și serviciile secrete au avut o politică explicită e agresare a partidelor democratice, de spargere a PNL și a PNȚ care se opuneau dictaturii lui Carol al II-lea. Nu se deosebește cu nimic de modul în care serviciile secrete agresează USR-ul astăzi. Și o spun în carte cu nume, cu prenume, fără a cădea în paranoia. Mă bazez doar pe chestii pe care eu, ca fost ministru, le pot proba cu martori și cu date. (…)
Această luptă anti-privilegii continuă. Această idee că toți trebuie să fim cetățeni, că nu poți face o națiune cu 2.000 de boieri (afirmație făcută de Mihail Kogălniceanu în 1861 – n. red.), nu poți să faci o națiune cu 2.000 de securiști – e fix aceeași chestie – continuă.
(…)
Cred că pățim cu AUR aceeași poveste din interbelic. Ideea că legionarii erau populari copleșitor, la nivel de masă, nu e adevărată. Ei au luat 16%, cel mai mult, în niște alegeri. Însă ei au făcut agenda. Și nu numai că au făcut agenda, ei spuneau până la capăt ceea ce ăia din mainstream spuneau cu jumătate de gură. De fapt AUR și Simion spun până la capăt, cu toată gura, ce spunea Ponta, ce spune Ghiță, ce spune PSD-ul înainte de orice fel de alegeri. Înainte de orice fel de alegeri, PSD-ul devine un partid neo-fascist. Curat! Numai un partid neo-fascist poate să spună de Iohannis că nu e ortodox, că n-are copii și că nu trebuie votat. Asta e o logică greșită în sine, nu e doar o tâmpenie. Spui o chestie un background fascist. Ponta și PSD-ul la fel. Un partid aparent de stânga, înainte de alegeri, își pune puțin mov fascist, că ei cred că prind.
Vine AUR și ia de bună chestia asta. Ei fac ca legionarii, spun până la capăt. Dragnea spune «mândri că suntem români», ceea ce înseamnă că te duci, te cerți cu Bruxelles-ul, faci așa, un fel de show, dar în același timp vrei să fii și un politician de stânga, social-democrat, pro-european. Vine Simion și spune: «Nu, hai să fim până la capăt așa!».
Pericolul este ca AUR să mute toată dezbaterea spre extrema dreaptă, exact așa cum s-a întâmplat în interbelic. Pentru că acolo este un moment aberant al istoriei noastre. (…) Primele alegeri din România Mare au fost câștigate de democrați, dar a venit regele și a spus nu, nu-mi place de voi. A fost o nesocotire brutală a votului. Apoi, statul român a zis: «Ăștia democrați sunt periculoși!». Statul român însemnând monarhia, parte din servicii, Armata. A apărut un proiect de stat prin care PNȚ, partidele regionale apărute în România Mare au fost permanent călcate pe cap și băieții ăștia legionari mângâiați pe creștet. Legionarii au început cu crime politice pentru care au fost achitați în mod sistematic. Inclusiv Zelea Codreanu. Asta arată o toleranță mare a statului român la această ideologie. De-asta au fost periculoși, pentru că au mutat dezbaterea. Ceea ce se întâmplă și acum. E o întâmplare pe care o relatez în carte. Am dat drumul la televizor de 24 ianuarie și zice la România TV: «Incredibil, ce a îndrăznit să facă liderul Rezist, Dan Barna!». Dan zicea: «Oare ce oi fi făcut?». Și a stat chestia asta pe burtieră vreo 40 de minute. În acest timp, George Simion era în studio și vorbea poporului despre unire. Ce făcuse Dan Barna abominabil? Îndrăznise să joace hora unirii pe 24 ianuarie. Ăsta este sistemul! Televiziunile nu exprimă ceea ce vrea realizatorul liber, exprimă ceea ce vrea statul, în profunzimea sa, să vedeți. Asta vrea statul să vedeți: George Simion patriot, ține cu românii, liderul Rezist n-are voie să danseze hora unirii, că el nu e de-aici. Nu aparține acestor simboluri.
Această agresiune sistemică la adresa USR versus încurajarea sistemică a fascismului este parte dintr-un proiect politic similar cu acela interbelic. O spun explicit. Asta trăim. Pentru alegerile de anul viitor, același sistem pregătește Blocul Democratic (PSD-PNL – n. red.), ceea ce este foarte amuzant că se numește așa, care are ca pretext amenințarea AUR, cu obiectivul de a marginaliza mișcarea cu adevărat democratică exact așa cum au marginalizat mișcarea condusă de PNȚ în interbelic.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Infiltrările AUR în societate au ieșit din nou la iveală marți, 16 august, la Congresul Studențesc de la Putna, unde discursul amenințător, legionaroid, al deja cunoscutului președinte de onoare al Ligii Studenților Iași a fost aplaudat îndelung chiar de Patriarhul Daniel și de Ioan Aurel Pop, președintele Academiei!
Studenților strânși la Putna li s-a vorbit de cruci, de credință, de conspirații, li s-a băgat refrenul “țara noastră nu ne mai aparține” și îndemnul “să ne luăm libertatea și demnitatea înapoi, ca să ne putem lua țara înapoi”, dar nu oricum, ci „ridicând sabia”.
Autorul discursului este Silvian Emanuel Man, despre care Ziaristii.com a mai semnalat și cu 3 luni în urmă că face propagandă conspiraționistă, antivaccinistă și pro-AUR “sub acoperire”, din postura de lider al Ligii Studenților Iași. La vremea respectivă, acesta invoca drepturile omului ca să se opună vaccinării studenților de la Medicină Iași (!). Acesta pretindea că 88% dintre studenții la Medicină se opun ideii de a se vaccina sau testa anti-Covid înainte de intrarea la examene și susținea că aceștia ar fi fost amenințați.
Pe pagina sa de Facebook, liderul studenților evita abil orice asociere cu vreun partid politic, dar discursul său conspiraționist era în evidentă rezonanță cu linia AUR. El se opune măsurilor de prevenire a infectării cu virusul, tot așa cum se opune vaccinării și testării, și pretinde că restricțiile omoară oamenii, nu îi salvează.
Liderul Ligii Studenților Iași a citit de pe telefonul mobil că acum avem mai puțină libertate decât strămoșii din pușcării
Silvian Emanuel Man duce o asiduă propagandă AUR din postura acoperită de lider al Ligii Studenților Iași
Marți, în fața invitaților speciali Patriarhul Daniel și Ioan Aurel Pop, președintele Academiei, și a celorlalți participanți la Congresul studențesc, Silvian Emanuel Man și-a reluat teoriile a la Zelea Codreanu, Diana Șoșoacă și George Simion. Atât Patriarhul, cât și președintele Academiei nu numai că n-au intervenit și nu s-au delimitat de afirmațiile președintelui Ligii Studenților Iași, dar chiar l-au aplaudat.
Câteva dintre teoriile și comparațiile insultătoare cu strămoși care, într-adevăr, au trăit momente grele au fost notate de G4Media. Silvian Emanuel Man, rebel fără cauză într-o țară unde, la fel ca și ceilalți șoșocari, se bucură de libertatea de a se văicări că e persecutat fără să-i facă cineva ceva, a pretins că acum „țara nu ne mai aparține“.
În mod evident, omul – care și-a recitat discursul folosind o invenție a diavoleștii Oculte Mondiale, telefonul mobil – habar n-are despre ce vorbește când invocă dictaturi, constrângeri și persecuții. Aceasta este, dealtfel, o trăsătură comună, în general, celor care n-au apucat regimul comunist și cărora nimeni nu le-a povestit ce însemna cu adevărat dictatura.
Delirul reprezentantului studenților din Iași a fost transmis în direct de televiziunea Patriarhiei Române, Trinitas.
Discursul legionaroid al președintelui de onoare al Ligii Studenților Iași
„(…) În 1992, după ce studenții au mers pe jos de la Chișinău la București ducând pe urmeri Crucea Basarabiei în Drumul Crucii, părintele Dumitru Stăniloae le-a cerut acelor tineri să fie deasupra celor din interbelic – adică deasupra celor care și-au dat viața pentru Hristos și Neam. Acest îndemn trebuie să ne cutremure și să ne facă să realizăm ce sarcină înaltă are de purtat generația noastră. Dacă celor din 1871 le-a revenit ca misiune doar realizarea unității de neam, a României Mari, și punerea temeliei unei generații de intelectuali de elită care să conducă și să rânduiască instiuțiile fundamentale ale națiunii și ale statului nostru, acum avem mult mai multe de înfăptuit de către predecesorii noștri.
Astăzi nu este doar pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni, ci și o zi în care ne aducem aminte de creștinii care sunt persecutați în această lume, fie de regimuri tiranice prin pedepse demne de actele martirice, fie de regimuri așa-zis democratice, care îi marginalizează din școli, din universități, de la locul de muncă, eliminându-i sistematic din viața publică pe cei care nu se aliniază corectitudinii politice și așa-zisei culturi a anulării.
Nu mai facem această manifestație în Imperiul Austro-Ungar ca să ne fie frică să spunem lucrurilor pe nume, ci în țara noastră, dar care, din păcate, astăzi nu ne mai aparține.
Aici, între noi, ne este ușor să ne mărturisim unii altora credința noastră, dar când vom pleca de aici, vom avea fiecare dintre noi curajul ca pentru idealurile noastre să fim luați în râs, să fim batjocoriți și marginalizați? Sau să ne batem pentru ele cu riscul de a-i supăra pe mai marii zilei din țară și de peste hotare, călcând abia atunci cu adevărat pe urmele celor de la 1871?
(…) Căci chiar și în vremuri de cenzură, când aveai voie să vorbești doar cu voie de la stăpânire, sau în vremuri de mari prigoană, înaintașii noștri, chiar închiși și bătuți fiind pentru convingerile lor, erau mai liberi decât suntem noi astăzi.
Să ne luăm fiecare libertatea și demnitatea înapoi, ca să putem să ne luăm cu adevărat țara înapoi.
Istoria este scrisă de cei curajoși, care scot sabia ca să separe grâul de neghină, oile de capre, și care nu au frica că vor muri de sabie, căci chiar Hristos a spus că <<eu n-am venit să aduc pace, ci sabie!>>. Așadar, să ne războim cu lenea, confortul și comodidatea din noi, căci eroii nu stau în case, dar să ne războim și cu ignoranța și cu neștiința, căci, vorba lui Eminescu, mulți lucrează, dar puțini gândesc.
Îi așteptăm pe toți cei care doresc că contribuie în mod concret la înfăptuirea idealului național alturi de noi și la apărarea civilizației noastre, în toamnă, la Iași, unde vom organiza un vertiabil Congres Studențesc, cum am mai și organizat, dealtfel, în trecut, asemenea congreselor de odinioară”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În chiar ziua sărbătorii evreiești de Pesach, actrița Maia Morgenstern a primit un e-mail plin de amenințări antisemite, inclusiv amenințări cu moartea, din partea unui anume Andrei Illarie, mizeria fiind semnată „Din partea AUR”. La ora la care scriem aceste rânduri, ancheta este în desfășurare, cu implicarea inclusiv a Seriviciului Român de Informații.
Primele informații indică posibila implicare a cel puțin două persoane. Un tânăr din București (aparent afectat de o boală psihică) este reținut de poliție și cercetat de autorități în acest caz.
George Simion, liderul AUR, a reacționat printr-un comunicat de presă în care anunță că „Alianța pentru Unirea Românilor a luat act cu stupefacție de atacul degradant, antisemit și suburban la adresa doamnei Maia Morgenstern, un artist emerit și îndrăgit de românii de pretutindeni”. Totodată, liderul AUR spune că „cetățeanul numit Andrei Illarie” – semnatarul e-mail-ului – „NU este membru al Alianței pentru Unirea Românilor”.
Reacția AUR – deși pare a fi expresia unui comportament firesc pentru un partid parlamentar într-un stat democratic, membru al Uniunii Europene – este afectată de ipocrizie. În spațiul public, liderul AUR condamnă vehement atacul antisemit îndreptat împotriva actriței Maia Morgensten, însă de la tribuna Senatului României, senatorul Sorin Lavric (unul dintre liderii formațiunii prin funcția pe care o deține, aceea de Președinte al Senatului AUR) aduce elogii unor legionari celebri, sub pretextul că comemorează niște „mărturisitori ai închisorilor comuniste”.
Propaganda de sorginte legionară pe care o promovează senatorul Sorin Lavric, important lider al AUR, alimentează obsesiile naționaliste și antisemite ale diferitelor grupuscule legionaroide și naționalist-ortodoxiste din societatea românească.
Atitudinea liderilor AUR față de ideologia legionară antisemită nu este una de condamnare – cum vrea George Simion să ne convingă. Dimpotrivă, modul de organizare a acțiunilor de stradă, discursul politic de un virulent naționalism-populism, violența verbală a multora dintre membri AUR (inclusiv parlamentari!), precum și elogierea unor figuri de legionari și antisemiți celebri, de la tribuna Senatului României, dovedesc că liderii AUR se inspiră consistent din legionarism și, treptat, așază AUR în siajul neolegionarismului postdecembrist.
Discursurile prolegionare ale senatorului Sorin Lavric
Senatorul AUR a elogiat public, de la tribuna Senatului României, mai mulți legionari celebri, a căror apartenență la Mișcarea Legionară și loialitate față de ideologia legionară (naționalistă și antisemită), de inspirație fascistă, sunt evidente și documentate istoric.
În ziua de 24 februarie 2021, senatorul AUR rostește o cuvântare prin care se arată a fi onorat să-l elogieze, la împlinirea unui secol de la naștere, pe legionarul Valeriu Gafencu, pe care-l numește „figură legendară din universul carceral românesc, simbolul jertfei creștine”. Sorin Lavric consideră că legionarul Valeriu Gafencu (fost coordonator al Frățiilor de Cruce din Iași) „a fost plămada mistică cea mai convingătoare” și susține această aserțiune cu un argument destul de bizar, exprimat într-un stil care amintește de frazeologia discursurilor legionare interbelice: „E îndeajuns să-i privim fotografiile ca să simțim cum vâna credinței îi răzbate din chip; în totul, un cap frumos, de transfigurare mistică!”.
Valeriu Gafencu
Există suficiente dovezi documentare care susțin fără echivoc implicarea lui Valeriu Gafencu atât în Mișcarea Legionară (unde devine membru în 1939, la vârsta de 16 ani), cât și în Rebeliunea Legionară (în timpul căreia ordonă conducerii Liceului de Băieți „Mihail Kogălniceanu” din Iași să suspende cursurile și cere elevilor să se implice în Rebeliunea Legionară, pentru că ei sunt „elita de mâine a țării” și că „avem dușmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară, pe ruși!”
Dincolo de aura de „Sfânt al Închisorilor” (necertificată de Biserica Ortodoxă Română), dobândită după Decembrie 1989, Valeriu Gafencu a fost și va rămâne un legionar loial ideologiei antisemite și naționaliste a Mișcării Legionare.
În ziua de 3 martie 2021, senatorul Sorin Lavric aduce elogii antisemitului antonescian Mircea Vulcănescu, cu ocazia împlinirii a 117 ani de la nașterea acestuia. Despre moartea lui Vulcănescu în închisoarea comunistă de la Aiud, Lavric afirmă că „martorii i-au descris moartea ca fiind vrednică de un martir creștin”. În discursul său, senatorul AUR se adresează, cu un fel de ciudată exaltare, „masoreților marxiști”, cărora le atrage atenție că „tentativa de a-l caterisi pe Vulcănescu din memoria colectivă va fi sortită eșecului; cu cât vor căuta să-l înlăture mai mult, cu atât îi vor spori faima de sacrificat pe altarul creștin al cauzei naționale”. La finalul cuvântării rostite, reamintim, de la tribuna Senatului României (stat membru al Uniunii Europene!), parcă îmbătat de propriile-i cuvinte, Lavric își ia un fel de angajament de a apăra memoria lui Mircea Vulcănescu – „un simbol prea mare pentru a se împiedica de câțiva pigmei cu umori vindicative”.
În calitate de subsecretar de stat la Ministerul Finanțelor, în Guvernul Mareșalului Ion Antonescu, în perioada 1941–1944, Mircea Vulcănescu a participat activ la adoptarea măsurilor antisemite de către regimul Antonescu.
Mircea Vulcanescu
În stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri din timpul guvernării Ion Antonescu, există suficiente probe care să certifice, fără niciun dubiu, că Mircea Vulcănescu a participat la adoptarea unor măsuri împotriva evreilor din România. Amintim aici ședințele din zilele de: 20 martie 1941 (în discuția având ca subiect proiectul de lege privind exproprierea bunurilor evreiești, Mircea Vulcănescu propune stabilirea unor criterii rasiale clare de definire a etniei evreiești în lege); 8 mai 1941 (discuția privind atribuțiile comisarilor de românizare în întreprinderile evreiești); 19 noiembrie 1941 (în discuția despre înlocuirea muncii forțate la care erau supuși evreii cu plata unei taxe, Mircea Vulcănescu propune să se impună comunității evreiești să achite taxele pentru evreii săraci care nu au resursele financiare necesare achitării sumei respective; în aceeași discuție, Vulcănescu își arată admirația pentru sistemul de muncă forțată adoptat de Germania nazistă prin organizarea ghetourilor evreiești); 5 august 1941 (în această ședință, în care se discută introducerea semnului distinctiv pentru evrei, Steaua Galbenă în șase colțuri, Vulcănescu participă fără a se împotrivi acestei măsuri cu caracter nazist).
Mircea Vulcănescu a fost implicat și în adoptarea unor măsuri economice de confiscare a metalelor prețioase de la evreii din Transnistria, precum și în discuțiile avute la Consiliul de Miniștri cu privire la evacuarea forțată a evreilor din Odessa și deportarea lor.
În ziua de 10 martie 2021, senatorul AUR Sorin Lavric îl elogiază, de la tribuna Senatului României, pe legionarul Constantin Oprișan (victimă a experimentului de tortură și dezumanizare instrumentat de comuniști, cunoscut sub denumirea de „Fenomenul Pitești”). Senatorul AUR descrie chinurile prin care a trecut legionarul Oprișan în închisoarile comuniste de la Pitești, Jilava, Gherla etc. și concluzionează că, prin moartea acestuia, „cultura română a pierdut un filosof, dar a câștigat un martir creștin”.
Constantin Oprișan
Legionarul Constantin Oprișan a fost unul dintre liderii naționali ai Frățiilor de Cruce (organizația de tineret a Mișcării Legionare), implicat în Rebeliunea Legionară din 1941. După eșecul Rebeliunii, Oprișan se refugiază în Germania, de unde se întoarce în România în anul 1945. Student eminent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, legionarul Oprișan se implică activ, începând cu 1947, în reorganizarea Mișcării Legionare și a Frățiilor de Cruce. Arestat în 1948, condamnat la 25 de ani muncă silnică, moare în 1958, în închisoarea de la Jilava. După 1989, personalitatea legionarului Constantin Oprișan a fost recuperată de diferite grupuscule legionare, fiind promovat în galeria „sfinților închisorilor” de grupările naționalist-ortodoxiste.
În ziua de 24 martie 2021, senatorul Sorin Lavric îl elogiază, tot în Senatul României, pe legionarul Virgil Maxim, despre care declară că este „un simbol al demnității românești și, deopotrivă, un model de transfigurare prin credință”. Senatorul AUR declară că acesta, „de-alungul celor 22 de ani de temniță, a întruchipat ipostaza mistică a transfigurării în duh”.
Virgil Maxim
Virgil Maxim a intrat în Frățiile de Cruce la vârsta de 15 ani și s-a implicat activ în activitățile Mișcării Legionare. Arestat de autoritățile antonesciene, pentru participare la Rebeliuna Legionară (ca lider al unui grup al Frățiilor de Cruce din Școala Normală din Buzău), a fost condamnat, în 1942 (cu mult înainte de a veni comuniștii la putere!), la 25 de ani muncă silnică. A fost eliberat din închisoare în anul 1964.
După căderea comunismului, legionarul Virgil Maxim s-a implicat în activitățile de recuperare a memoriei legionare, precum și în dezbaterile intense din interiorul grupurilor legionare divizate între „codreniști” și „simiști” (adepții lui Corneliu Zelea Codreanu, respectiv ai lui Horia Sima). Legionarul Virgil Maxim a murit în anul 1997.
Concluzie: „Partidul AUR – un exponent al acțiunilor precum cea îndreptată împotriva actriței Maia Morgenstern” (deputatul Alexandru Muraru, PNL)
În calitatea sa oficială de Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, deputatul liberal Alexandru Muraru a declarat că privește „cu multă reținere afirmațiile de delimitare ale deputatului George Simion, liderul partidului AUR, grupare politică neo-fascistă, cunoscută pentru ieșirile publice xenofobe, antisemite, conspiraționiste în manifestări politice publice, stradale, pe rețelele de socializare și, mai grav, de la tribuna Parlamentului”.
Deputatul PNL consideră că prezența AUR în Parlamentul României „a degradat masiv discursul public” și a declanșat „o amplă operațiune sistematică de punere în discuție a faptelor istorice din anii ‘40, de elogiere a criminalilor de război, de relativizare a crimelor din timpul Holocaustului, de parodiere a simbolurilor memoriei victimelor Holocaustului”.
Alexandru Muraru arată că acțiunile iresponsabile ale AUR au provocat reacția critică a unei importante organizații evreiești internaționale – B’nai B’rith International –, care a cerut Parlamentului României „să oprească și să condamne propaganda «grotescă», neo-fascistă, pe care un senator al AUR o face de câteva săptămâni de la tribuna Senatului României, de elogiere și îndemn la reabilitarea a criminalilor de război, implicați in operațiunile genocidale sau de susținere a regimului criminal condus de Ion Antonescu, care a exterminat aproape jumătate din evreii din România în anii ’40”.
Atacul antisemit lansat împotriva actriței Maia Morgensten ne obligă la o discuție serioasă despre încercările de relansare a ideologiei legionare care au loc în România, atât prin intermediul diferitelor grupuscule legionaroide cu pretenții de moștenitoare ale Mișcării Legionare, cât și de la tribuna Parlamentului României, prin discursurile pro-legionare rostite cu inconștientă emfază de senatorul Sorin Lavric.
Istoria ne demonstrează că mișcările politice extremiste – ca Fascismul, Nazismul sau Comunismul – s-au folosit de perioadele de criză și de slăbiciunile democrației pentru a câștiga teren pe scena politică. Utilizând propaganda populistă, naționalistă și antisemită, NSDAP-ul condus de Adolf Hitler a intrat în Parlamentul Germaniei interbelice prin votul liber și democratic exercitat de milioane de germani dezamăgiți de democrație și seduși de aberațiile naziste. Știm ce a urmat: Holocaustul, Al Doilea Război Mondial, peste 70 de milioane de morți, distrugeri materiale fără precedent…
Refuzul de a învăța lecțiile istoriei poate să aibă consecințe dramatice, sângeroase.
În acest context, parlamentarii români care au rămas loiali democrației euro-atlantice, valorilor Uniunii Europene și idealului unei Românii libere, prospere, europene și democratice, au datoria să nu mai permită ca Parlamentul României să fie spurcat de discursuri prolegionare, precum cele bălmăjite de senatorul Sorin Lavric (AUR).
Ideologia legionară trebuie să rămână acolo unde Dumnezeu a aruncat-o: la groapa de gunoi a istoriei și ca pagină rușinoasă a Istoriei Românilor, alături de ideologia comunistă!
Demiterea fostului deținut politic Octav Bjoza (preşedinte al AFDPR) din funcţia subsecretar de stat, de către prim-ministrul Florin Cîțu, a provocat un scandal care pune în discuție valori și principii din trecut și prezent, precum și o chestiune foarte delicată: recunoașterea (sau nu) pentru deținuții politici legionari a calității de victime ale comunismului.
Apar întrebări care solicită un răspuns corect, atât din perspectivă morală, cât și legală.
A fost corectă decizia premierului Cîțu de a demite un fost deținut politic decorat de președintele Klaus Iohannis cu cea mai înaltă distincție a statului român – Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler?
A făcut Octav Bjoza propagandă antisemită prin comunicatul de presă pe care l-a semnat în numele AFDPR?
Recunoașterea calității de victime ale comunismului pentru deținuții politici legionari închiși și/sau asasinați în vremea comunismului ar reprezenta eludarea condamnării ideologiei antisemite și antidemocratice a Mișcării Legionare?
Vom încerca să deschidem calea spre răspunsuri, fără a avea însă pretenția că le oferim…
Rădăcinile scandalului
Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România, într-un comunicat de presă emis în data de 12 martie 2021, semnat de Octav Bjoza, în calitate de secretar de stat și președinte, își exprima revolta pentru că „a ajuns motiv de dispute între parlamentari” și arată că „mărul discordiei îl constituie Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparații materiale copiilor foștilor deținuți politici, deportați, prizonieri etc., dar subliniem că toți copiii noștri, indiferent când s-au născut și indiferent de faptele părinților, au fost solidari cu suferințele întregii familii, iar timp de 31 de ani nu li s-a asigurat nicio reparație morală și materială”.
În comunicat, se arată că AFDPR nu neagă Holocaustul și că, în conformitate cu valorile cuprinse în statut, „va milita și veghea ca în această țară să nu mai apară partide politice sau mișcări extremiste, fie ele de stânga, fie de dreapta”.
Textul comunicatului face trimitere la felul în care a fost modificată Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparații materiale copiilor foștilor deținuți politici, deportați, prizonieri etc.: „Cu o zi înainte de a fi supusă votului în plenul Parlamentului, la Comisia pentru muncă, trei deputați (Vexler Silviu, Ganț Ovidiu și Adnagi Slavoliub) au cerut membrilor acestei comisii introducerea a încă două articole, «13» – «Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, PRECUM ȘI COPIILOR ACESTORA» și «14», în care se spune: «Agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a Municipiului București, ÎN BAZA SESIZĂRILOR primite sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestei legi» (…)”.
Pornind de la aceste modificări – care au ca efect excluderea deținuților politici legionari și a urmașilor lor de la drepturile prevăzute de lege –, AFDPR critică vehement faptul că „a fost lăsat să treacă neobservat” regimul comunist, cu crimele și milioanele de victime pe care le-a făcut în România.
Comunicatul AFDPR, semnat de Octav Bjoza, chestionează și despre primii trei șefi ai Securității Poporului – evreii Alexandru Nicolschi, Mișu Dulgheru și Tudor Sepeanu –, precum și despre calitatea de membri de marcă ai PCR pe care au avut-o părinții unora dintre politicienii de astăzi (fără a-i nominaliza). Totodată, AFDPR consideră dintre cele 4-5 milioane de membri, câți a avut PCR, doar 4-5 mii ar fi vinovați pentru crimele comise de regimul comunist.
În finalul documentului, AFDPR face apel la solidaritate cu urmașii deținuților politici din vremea comunismului – indiferent de orientarea lor politică: „Copiii noștri au suferit toată viața și este nedrept ca măcar acum, după 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, să nu li se facă unele reparații morale și materiale, indiferent de faptul că părinții lor au fost «criminali de război», «naziști», «legionari» sau comuniști.Acum, după 80 de ani, să nu ne mai lăsăm bântuiți de stafiile acestora și împreună, indiferent de etnie, culte sau politici, să veghem ca astfel de fapte să nu se mai petreacă în această țară! A răsuci la nesfârșit cuțitul într-o rană demult cicatrizată înseamnă că nu facem decât să întreținem o stare de tensiune nemeritată de nimeni!”.
Acest comunicat de presă a provocat reacția primului-ministru Florin Cîțu, care a decis demiterea lui Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
În motivarea deciziei sale, primul-ministru a declarat: „A pune în discuție dimensiunile Holocaustului și a încerca să pui pe umerii comunității evreiești aducerea comunismului în România este nu doar o încercare de a mistifica istoria, ci și un gest periculos pentru valorile democratice. Mai mult, încercarea de a justifica și de a aduce argumente pentru ca urmașii criminalilor de război, naziștilor sau fasciștilor să beneficieze de drepturi din partea statului român (prevăzute de Legea nr. 232/2020) este un afront și o mare nedreptate față de toți cei care au suferit din cauza ororilor comunismului și Holocaustului. O asemenea atitudine a unui demnitar al statului român este extrem de periculoasă pentru valorile democratice câștigate și apărate cu multe sacrificii în ultimii zeci de ani. Este o abordare incompatibilă cu statutul de membru al echipei noastre guvernamentale și de înalt responsabil al Guvernului României”.
Octav Bjoza, decorat de Klaus Iohannis
Unde a greșit Octav Bjoza
O primă și gravă greșeală comisă de Octav Bjoza, în comunicatul pe care l-a semnat, este faptul că a făcut trimitere la etnia evreiască a celor trei comandanți ai Securității comuniste pe care i-a amintit.
Da, cei trei au fost evrei. Acest adevăr istoric nu poate fi contestat. Alexandru Nicolschi a fost evreu, pe numele real de Boris Grünberg, născut la Tiraspol; Mihail (Mișu) Dulgheru a fost tot evreu, pe numele real de Moise Dulberger; iar Tudor Sepeanu a fost fiul unui avocat evreu.
Apare însă următoarea întrebare: cât de evrei mai erau acești oameni (în sensul de practicanți ai religiei evreiești și de adepți ai valorilor morale mărturisite de această religie), de vreme ce au acceptat să slujească un regim politic ateu și criminal? Poate fi condamnată întreaga etnie evreiască pentru apariția și instaurarea comunismului în lume, doar pentru că printre ideologii și criminalii comuniști s-au numărat evrei?
Răspunsul logic este NU! Dacă ar fi altfel, atunci ar fi obligatoriu să condamnăm poporul german, în totalitatea lui, pentru că a acceptat, în istorie, să fie condus de Adolf Hitler, care a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial și ororile Holocaustului. Implicit, ar fi obligatoriu să condamnăm și poporul austriac, pentru că Adolf Hitler a fost austriac de origine.
Doar dacă ești adeptul teoriilor conspiraționiste și vezi în evreime un popor care „mereu a complotat împotriva umanității”, urmărind „să instaureze Noua Ordine Mondială a Ocultei” etc., poți crede în astfel de prostii toxice și periculoase.
Totodată, Octav Bjoza uită – așa cum uită toți amatorii mioritici de antisemitism conspiraționist – că regimul comunist a fost instaurat și condus, în România, prin contribuția directă și criminală a unor români get-beget, ca Petru Groza, Lucrețiu Pătrășcanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, culminând cu Nicolae Ceaușescu.
A doua greșeală comisă de Octav Bjoza este apelul la suferința comună a urmașilor deținuților politici, indiferent de orientarea politică – „criminali de război”, „naziști”, „legionari” sau „comuniști”.
Da, durerea este unică și deopotrivă comună tuturor ființelor umane, însă cauzele ei pot fi radical diferite. Nu poți arunca în aceeași oală suferința copilului unui legionar ucis de Securitate pentru că a fost parașutat de CIA în România, ca să lupte împotriva comunismului, cu suferința unui copil de fost demnitar comunist care a făcut închisoare fie pentru că l-a condamnat Partidul pentru „deviaționism”, fie pentru că a fost condamnat după 1989, pentru crime comise în slujba regimului comunist. Durerea nu nivelează aceste diferențe fundamentale!
A treia greșeală pe care o comite Octav Bjoza este faptul că induce un fel de comparație între PCR și Mișcarea Legionară, în sensul că, dacă nu au fost condamnați cei aproximativ 5 milioane de români care au fost membri ai PCR, atunci de ce să fie condamnați cei care au fost membri ai Mișcării Legionare?!
Comparația este absurdă. Atât Mișcarea Legionară, cât și Partidul Comunist Român au fost și vor rămâne, în Istoria României, ca formațiuni politice antidemocratice și prin faptele comise, antiromânești. Legionarismul, pe fondul unui delir mistico-religios ortodoxist, a promovat naționalismul în forme antisemite, regimul de dictatură (vezi Statul Național Legionar) și o ideologie antidemocratică. PCR, printr-un ateism militant, a promovat naționalism-comunismul, regimul de dictatură și, de asemenea, o ideologie antidemocratică. Cele două forme de extremism politic s-au aflat într-un evident conflict ideologic (chiar dacă au exista excepțiile „recuperării” unor legionari, vezi Radu Gyr, pentru a fi puși în slujba propagandei comuniste), de unde și lupta politică, inclusiv armată, între legionari și comuniști.
Faptul că atât Mișcarea Legionară, cât și PCR au insistat să devină „mișcări de masă” – și parțial, fie prin seducere și populism, fie prin corupere morală și teroare, au reușit – nu anulează responsabilitatea lor morală în fața Istoriei și a românilor. Numărul relativ mare de membri pe care i-a avut Mișcarea Legionară în perioada de glorie, sub conducerea Căpitanului, nu o face frecventabilă din persepctiva valorilor democrației europene. Același lucru este valabil și pentru PCR, care, în ciuda numărului mare de membri, a fost un partid antiromânesc, dictatorial și antidemocratic.
Mai trebuie spus că Justiția nu este preocupată de membrii simpli ai acestor formațiuni politice, ci de cei care au comis fapte penale care rămân crime peste timp. Nici măcar în fosta Germanie nazistă, după victoria Aliaților, nu s-a pus problema arestării tuturor membrilor NSDAP, ci doar a celor care au comis crime de război și alte fapte penale împotriva germanilor și altor popoare cucerite de Hitler.
Aceste principii nu sunt anulate de faptul că în România postdecembristă nu a existat un Proces al Comunismului. Societatea românească a fost incapabilă să-i judece pe toți cei care au comis crime împotriva românilor, slujind regimul comunist, dintr-un motiv evident: Statul Român postdecembrist a fost confiscat de către foști activiști PCR (ca Ion Iliescu) și membri ai eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securității. Condamnarea Comunismului la nivel de declarații politice, în Parlamentul țării, prin celebrul Raport Tismăneanu, este insuficientă, așa cum insuficiente sunt și condamnările penale suferite de unii torționari comuniști.
Totuși, absența unui demers juridic consecvent împotriva comunismului, a membrilor nomenclaturii PCR și elitei conducătoare a Securității și aparatului represiv, nu se constituie într-un argument în favoarea renunțării la condamnarea juridică și istorică a Mișcării Legionare, ca formațiune politică extremistă, antisemită, antidemocratică și, implicit, antiromânească.
Alexandru Nicolschi, spion NKVD, torționar al Securității
Unde a greșit Florin Cîțu
În argumentarea pe care o oferă în susținerea deciziei de demitere a lui Octav Bjoza, primul-ministru greșește prin faptul că intră în chestiuni istorice complexe și complicate, cu atenția la detalii a unui elefant rătăcit într-un magazin de porțelanuri.
Florin Cîțu spune că „încercarea de a justifica și de a aduce argumente pentru ca urmașii criminalilor de război, naziștilor sau fasciștilor, să beneficieze de drepturi din partea statului român (prevăzute de Legea nr. 232/2020) este un afront și o mare nedreptate față de toți cei care au suferit din cauza ororilor comunismului și Holocaustului”.
Da, cum spuneam, suferința comună a urmașilor acestor oameni nu poate argumenta iertarea și uitarea faptelor comise.
Totuși, dacă intrăm în detaliile Istoriei, aflăm că este eronat să operăm cu generalizări. Vorbind despre legionari, vom descoperi că ei se împart în mai multe categorii de victime ale comunismului.
Avem legionarii care, la momentul instaurării comunismului în România, se aflau deja în închisoare, în urma condamnărilor primite din partea regimului de dictatură al Mareșalului Ion Antonescu. Apoi, avem legionarii care s-au împotrivit comunismului – prin propagandă, activitate politică sau prin forță armată – și au fost arestați și condamnați de regimul comunist. Între aceștia, îi vom afla, de exemplu, pe legionarii executați, alături de susținătorii lor din țară, la 31 octombrie 1953, în Valea Piersicilor din spatele Fortului 13 Jilava. Acești legionari au fost recrutați, antrenați de CIA și ulterior parașutați în România de aviaţia militară a SUA pentru a constitui grupe de partizani care să destabilizeze regimul comunist.
Complexitatea faptelor istorice impune o analiză „la rece”, dincolo de oricare ideologie, țelul suprem fiind aflarea adevărului.
Prin urmare, primul-ministru Florin Cîțu se grăbește să „închidă” într-o cheie politică (politicianistă) o chestiune istorică complexă și, deopotrivă, complicată.
Un parașutist legionar, recrutat de CIA și parașutat în România de USAF, pentru a organiza lupta armată anticomunistă, a fost un om care a renunțat la confortul și siguranța oferite de Occidentul democratic în care se refugiase. Acest legionar și-a sacrificat propria persoană pentru a lupta împotriva comunismului, iar sacrificiul lui este girat de SUA, stat democratic în slujba căruia s-a pus, ca partizan anticomunist parașutat în România. Păcatul apartenenței la ideologia legionară este pe deplin spălat într-un astfel de caz!
O situație aparte o reprezintă legionarii care – alături de membri ai altor partide politice istorice și de ofițeri ai fostei Armate Regale a României – au participat la constituirea grupărilor de partizani anticomuniști care au luptat cu arma în mână împotriva dictaturii comuniste. Și aici sunt necesare nuanțe, iar atenția la detaliile biografiei acestora este obligatorie.
Nu în ultimul rând, avem legionarii care, confruntați cu ororile închisorilor comuniste, au rezistat împotriva torționarului comunist făcând apel la credința creștină, renunțând la aberațiile cuprinse în ideologia legionară și mărturisind un anticomunism întemeiat pe valorile creștine. Această chestiune reprezintă o mare provocare pentru Biserica Ortodoxă Română, care și-a propus ca, în 2025, să canonizeze mai mulți mărturisitori și duhovnici din vremurile comunismului.
Prin urmare, argumentația pe care o aduce primul-ministru Florin Cîțu în susținerea demiterii lui Octav Bjoza ar fi fost mult mai solidă dacă ar fi fost atent la nuanțele Istoriei, care mereu și mereu refuză să se lase analizată cu lupa ideologiei, fie ea și una pro-democratică.
Florin Cîțu
Concluzie: demiterea lui Octav Bjoza – necesară, dar nu suficientă
Octav Bjoza, cu tot respectul pentru lupta lui anticomunistă și suferința suportată în Gulagul comunismului românesc, trebuia demis din funcția de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
Afirmațiile făcute, sub semnătura domniei sale, în comunicatul de presă emis de AFDPR, sunt periculos de confuze și, pe alocuri, denunță o dependență pentru teoriile conspiraționiste antisemite. Un demnitar de stat este chemat să fie mereu lucid, atent la detalii (apel valabil, cum spuneam, și în cazul primului-ministru Florin Cîțu) și, prin urmare, nu i se poate îngădui să semneze un astfel de document.
Într-o țară membră a Uniunii Europene, în societatea românască actuală, în care ne dorim să vedem aplicate valorile democrației europene, astfel de declarații nu trebuie permise!
Octav Bjoza ar fi avut la îndemână alte pârghii, legale și morale, pentru a promova interesele foștilor deținuți politici și urmașilor acestora, chiar și în cheia de rezolvare pe care o propune, anume că durerea comună a urmașilor șterge diferențele ideologice ale faptelor comise de înaintași. A ales însă calea dezbaterii în agora, cu riscurile de rigoare generate de abordările „conspiraționiste” și de vehemența ideologică (pe care o practică și de care îi acuză pe „nerușinații care-i dau lecții morale”). A plătit pentru această abordare nefericită.
Totuși, problema deținuților politici din vremurile comunismului rămâne și este evident că societatea românească (ori măcar o parte a sa) dorește să o vadă rezolvată.
Soluția este apelul la cercetarea științifică – riguroasă și liberă de orice fel de ideologie (fie naționalistă, legionară, comunistă, antisemită, fie democratică, pro-europeană etc.). Istoria trebuie dezvăluită în toată goliciunea sa. Abia după ce adevărul va sta gol-goluț în fața noastră, vom putea să emitem sentințe…
… care sentințe, oricât de argumentate vom crede că ar fi, vor fi risipite, într-un sfârșit, tot de judecata Istoriei și, de ce nu, a lui Dumnezeu.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Aflați mereu în căutare de scandal, liderii AUR din Parlamentul României au reușit să readucă în viața politică românească fantoma extremismului legionar, prin vocea senatorului Sorin Lavric.
Mânat de o neliniște metafizică demnă de cauze nobile, dar pe care o irosește în penibila joacă „de-a naționalismul” în care a fost atras de AUR, Sorin Lavric a omagiat public, de la tribuna Senatului României, memoria antisemitului Mircea Vulcănescu (remarcabil filolog, filosof, sociolog și publicist român interbelic) și a legionarului Valeriu Gafencu (student legionar, conducător al Frățiilor de Cruce din Iași, participant la Rebeliunea Legionară din ianuarie 1941). Ambii au fost victime ale închisorilor comuniste, dar puțin probabil că au fost niște martiri, în sensul creștin al cuvântului, așa cum a încercat să-i prezinte senatorul AUR.
Parcă ajuns, peste noapte, captiv al unei viziuni romantice și deformate asupra vieții și activității unor personalități ale Mișcării Legionare – transformate, după 1989, în simboluri legendare ale naționalismului românesc de diferite grupuscule neolegionare și ortodoxiste –, senatorul Sorin Lavric ajunge, cu voie sau, mai grav, fără de voie, să fie propagandist legionar.
Mircea Vulcanescu
Situația este șocantă. Sorin Lavric nu este vreunul dintre parlamentarii AUR „făcuți la normă” de liderul George Simion, prin cine știe ce compromisuri ori complicități. Senatorul AUR este un intelectual de elită. Vorbim de autorul unei remarcabile lucrări despre relația dintre intelectualitatea românească interbelică și Mișcarea Legionară – volumul ”Noica și mișcarea legionară”.
Greu de înțeles cum un om de o calitate spirituală deosebită, ca Sorin Lavric, este incapabil să discearnă, de exemplu, între fascinația pe care o provoacă unele scrieri reamarcabile ale lui Mircea Vulcănescu și participarea lui directă, în temeiul antisemitismului militant căruia i-a fost adept, la adoptarea unor măsuri antisemite criminale, ca membru al guvernului Mareșalului Ion Antonescu.
Valeriu Gafencu
Dezamăgitoare până la dezgust, graba cu care senatorul AUR aproape proclamă sfințenia unui tânăr legionar exaltat ca Valeriu Gafencu, promotor al propagandei antisemite în rândul tinerimii române interbelice, participant activ la Rebeliunea Legionară și, într-un sfârșit, deținut politic, în închisoarea comunistă, cuprins de un extaz religios încă dificil de definit și de transformat în argument pentru o posibilă sfințenie.
Dacă elogia cele două personaje interbelice aducând dovezi că s-au căit, în închisoarea comunistă, pentru antisemitismul promovat și pentru acțiunile lor politice de prigonire a evreilor (fapte contrare Învățăturii Bisericii Creștine!), dobândind prin această căință întoarcerea la Hristos și implicit sfințenia, atunci senatorul Sorin Lavric ar fi meritat să fie aplaudat la scenă deschisă.
Însă nu asta a făcut… Probabil că enormul „ego” al lui Sorin Lavric se cere mereu hrănit cu „ieșiri la scenă deschisă” aparent grandioase, dar în esență grotești prin populismul lor și barbaria cu care tranșează, ideologic și filetist, chestiuni delicate, așa cum este și problema mărturisitorilor din închisorile comunsite.
Senatorul AUR și pervertirea adevărului istoric
Nebunia pro-legionară și implicit antisemită de care a dat dovadă senatorul AUR este completată de impertinența cu care acesta se apără în fața acuzațiilor de antisemitism, venite din partea reprezentantului evreimii în Parlamentul României, deputatul Silviu Vexler.
În opinia parlamentarului minorității evreiești, „faptul că în plenul Senatului României se încearcă rescrierea istoriei, faptul că un senator al Parlamentului României îl invocă cu patos pe un om care este criminal de război, condamnat de două ori pentru tot ceea ce a făcut, este o ruşine nu numai la adresa Parlamentului României, ci şi o ruşine la adresa României în sine”.
Sorin Lavric, senator AUR, a răspuns – spuneam – cu impertinență, făcând apel la un amestec de interpretări ideologice aberante și eronate ale Istoriei, pe fondul unei indolențe crase față de rolul unui senator într-un sistem democratic.
Sorin Lavric îl chestionează pe deputatul de etnie evreiască despre „cine a adus comunismul în România” și face trimitere la atentatul cu bombă din Senatul României, comis în august 1920 de trei agenți bolșevici de origine evreiască.
Cu o viclenie pe care nu te-ai aștepta să o descoperi la un intelectual ca Sorin Lavric, acesta forțează realitatea istorică și încearcă să inducă ideea că evreii au fost principalii vinovați pentru instaurarea comunismului în România. Cum s-ar zice, priviți, în 1920 evreii comuniști au comis un atentat terorist în Senatul României, iar în 1947, tot ei au instaurat comunismul!
Sorin Lavric uită ori se face că uită figurile sinistre ale unor români (majoritatea creștini-ortodocși, prin botez!) care au devenit complici ai comunismului ori au fost comuniști militanți, implicați în instaurarea dictaturii comuniste, precum Petru Groza (fiul preotului ortodox Adam Groza!), Mihail Sadoveanu (complice la abdicarea Regelui Mihai I și la instaurarea RPR), Lucrețiu Pătrășcanu, Constantin Burducea (ministrul Cultelor în Guvernul Petru Groza și preot ortodox despre care, în epocă, circula butada „ca popa Burducea – când cu steaua, când cu crucea!”), Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu etc.
Totodată, trebuie spus că evreii care au fost instalați de Stalin, imediat după 1947, la conducerea unor importante instituții guvernamentale românești aparțineau evreimii numai prin etnie, căci din perspectivă religioasă, aceștia nu mai aveau vreo legătură cu religia mozaică, majoritatea dintre ei fiind atei convinși.
Dacă senatorul AUR insistă să afirme că evreii au instaurat comunismul în România, atunci aceeași logică pernicioasă îl obligă să recunoască și faptul că majoritatea liderilor comuniști români care au participat la instaurarea comunismului au fost creștini ortodocși. Aplicând criteriul rasial și religios cu care operează senatorul Sorin Lavric, s-ar ajunge la concluzia aberantă că dictatura comunistă a fost instaurată în România de o conspirație iudeo-creștin-ortodoxă formată din comuniști evrei și români susținuți de Stalin! Și-ar asuma Sorin Lavric o asemenea concluzie?
Declarațiile antisemite ale președintelui Senatului AUR – un prim argument pentru dizolvarea pe cale judecătorească a AUR?
Cuprins de un fel de fierbințeală grandomană, în răspunsul pe care-l dă la interpelarea deputatului evreu Silviu Vexler, senatorul Sorin Lavric (lider al AUR prin funcția pe care o deține de președinte al Senatului AUR) își demască indolența crasă față de rolul pe care trebuie să-l aibă un senator într-un Parlament democratic și, în general, față de democrație. Lavric se umflă în „penele” de senator și strigă vehement că elogiul făcut celor doi antisemiți în Senatul României este protejat de dreptul parlamentarilor de a face declarații politice. Cum s-ar zice, nimeni nu are dreptul să tragă la răspundere un parlamentar pentru declarațiile politice pe care le face, că-l apără Constituția!
Senatorul AUR uită ori probabil nu știe că partidele politice din România, stat membru al Uniunii Europene, funcționează în temeiul unor reglementări legale. Un partid politic poate fi dizolvat, dacă încalcă aceste prevederi.
În conformitate cu Legea nr. 14 / 9 ianuarie 2003 (republicată) – „Legea partidelor politice” -, art. 44, „un partid politic îşi încetează activitatea prin: a) dizolvare, prin hotărâre pronunţată de Curtea Constituţională, pentru încălcarea art. 30 alin. (7) şi art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată”.
În aceeași lege, se precizează, la art. 46 (1), că „un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională”.
Ce anume se spune în aceste articole din Constituța României (la care face apel cu vehemență senatorul AUR)?
În Constituția României, la Art. 30 – Libertatea de exprimare, alin. (7), se precizează că „sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.
Când un senator, în Parlamentul României, aduce elogiu public unor personaje a căror activitate publică și politică a avut ca finalitate ura rasială, incitarea la discriminare și la violență publică (pentru că asta au făcut antisemitul Mircea Vulcănescu, ca membru în guvernul Mareșalului Ion Antonescu și studentul legionar Valeriu Gafencu, ca membru în elita conducătoare a Mișcării Legionare și participant la Rebeliunea Legionară), atunci legalitatea funționării partidului pe care-l reprezintă senatorul respectiv trebuie chestionată!
Tot în Constituția României, la art. 40 – Dreptul la asociere, alin. (2), se spune că „partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale”.
Consecința este aceeași: când un senator, în Parlamentul României, aduce elogiu public unor personaje care, prin activitatea lor publică și politică, au susținut o ideologie extremistă și un regim dictatorial (Statul Național Legionar sau dictatura Mareșalului Ion Antonescu), ale căror precepte și acțiuni au fost evident potrivnice pluralismului politic și principiilor statului de drept, atunci legalitatea funționării partidului pe care-l reprezintă senatorul respectiv trebuie chestionată!
S-a gândit senatorul Sorin Lavric la aceste posibile consecințe ale nebuniei sale pro-legionare asupra partidului pe care-l reprezintă?
Probabil că, în curând, domnul senator AUR va avea ocazia să-și reamintească cât de adevărată este vorba românească „gura bate curul”!
Pe scurt, despre înțelepciunea Sinodului BOR în abordarea subiectului canonizării mărturisitorilor din vremurile comunismului
În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 25 februarie 2021, sub președinția P. F. Daniel, Patriarhul României, s-a adoptat hotărârea de începere a demersurilor de canonizare a unor mărturisitori şi mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).
Biserica Ortodoxă Română își asumă, la peste trei decenii de la căderea comunismului, să dezbată canonic problema mărturisitorilor creștini-ortodocși care s-au opus dictaturii comuniste, cunoscuți în evlavia poporului sub denumirea generică de „Sfinții Închisorilor comuniste”.
Momentul în care a fost adoptată hotărârea demonstrează înțelepciunea demersului asumat de Sinodul BOR. S-a oferit suficient timp (peste 30 de ani!) ca să apară la lumină adevărul atât despre faptele politice ale deținuților politici din Gulagul comunismului românesc, cât și despre crimele înfiorătoare comise în închisorile comuniste. Se oferă timp suficient (4 ani) pentru ca experții Bisericii (profesori de Istorie, de Dogmatică, cercetători ai arhivelor comuniste etc.) să adune documentele necesare și să organizeze un temeinic dosar canonic și istoric pentru susținerea proclamării sfințeniei mărturisitorilor din vremurile comuniste pe care, probabil, Sinodul BOR deja îi are pe o listă de propuneri.
Demersul este și unul curajos, dat fiind faptul că presupune rezolvarea problemei deținuților politici legionari torturați și asasinați în Gulagul comunismului din România. Va fi dificil să se argumenteze sfințenia unui legionar asasinat de comuniști în închisoare. Din punct de vedere canonic, această sfințenie presupune și căința pentru faptele comise în numele ideologiei legionare, precum și dezicerea de acestea. Antisemitismul și pogromul antievreiesc sunt păcate, reprezintă fapte contrare învățăturii creștine și, în primul rând, poruncii iubirii de semeni lăsată de Hristos.
Cei care s-au entuziasmat la aflarea veștii că Biserica Ortodoxă Română va purcede la canonizarea unor mărturisitori din timpul comunismului, crezând că printre aceștia se vor afla și personaje din galeria antisemiților interbelici, vor fi probabil dezamăgiți.
Patriarhia Română a dat deja un semn, în octombrie 2020, când a recomandat preoților ortodocși să nu elogieze personalitatea lui Mircea Vulcănescu (în sensul de cult al personalității acestuia), ci să facă referire doar la valoarea spirituală a operei sale filosofice și literare. În documentul emis de Cancelaria Sfântului Sinod al BOR, se atenționează cu privire la necesitatea respectării reglementărilor legale în vigoare, care interzic și sancționează promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. De asemenea, se face referire și la faptul că cererea juridică înaintată de fiica lui Mircea Vulcănescu, de constatare a caracterului politic al condamnării tatălui, său a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia definitvă a Curții de Apel București, din iunie 2019.
De 9 Martie, Ziua Deținuților Politici Anticomuniști, Episcopul PS Varlaam Ploieșteanul a anunțat că Sinodul BOR a decis canonizarea a 12 preoți și călugări ortodocși care au suferit pentru Hristos în vremurile comunismului. Între aceștia se regăsesc trei nume importante pentru istoria Teologiei Ortodoxe românești și pentru viața monahală din țara noastră. Este vorba de „Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care a suferit în închisori”, de „Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, care a fost urmărit ani de zile de Securitate și a trăit mulți ani într-o recluziune asemenea părinților din primele secole ale monahismului” și de „Arhimandritul Gherasim Iscu, Starețul Mănăstirii Tismana, un apropiat al celor care au luptat în mod efectiv împotriva acestui regim care a dorit să distrugă credința din inima românilor”, a declarat PS Varlaam Ploieșteanul pentru Trinitas TV.
Sinodul BOR a dovedit o mare înțelepciune în abordarea acestui foarte dificil subiect – canonizarea mărturisitorilor din vremea comunismului. O înțelepciune care este deja garanția că, în 2025, românii vor primi în Calendarul Ortodox și în Sinaxare niște veritabili Sfinți mărturisitori din vremurile dictaturii comuniste.
O înțelepciune pe care, din păcate, senatorul AUR și filosoful Sorin Lavric se pare că a pierdut-o…
Evenimentele par să se înscrie deja pe o pantă periculoasă în România: după ce au închis o expoziție a kitschului pentru că acolo erau exponate care arătau exagerările de prost-gust ale Bisericii în privința religiei, extremiștii vor să închidă acum o expoziție de sculptură! Liderul AUR, George Simion, s-a aliat de data aceasta cu Marcel Ciolacu, președintele PSD, amândoi acuzând cultura “decadentă” și faptul că în holul Primăriei Sectorului 1 s-ar afla exponate “satanice”.
Atacurile, de o violență tot mai mare pe măsură ce acțiunile sunt încununate de succes, iar societatea nu reacționează – sau o face timid –, tind să instituie o atmosferă intimidantă.
Vizate sunt acum exponatele unui grup de studenți de la Sculptură – Universitatea Națională de Arte. Aceștia nu aveau posibilități financiare să-și facă publice lucrările, iar Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, le-a întins o mână de ajutor, oferindu-le holul din sediul Primăriei.
Gestul a fost urmat de atacuri feroce la televiziunile oligarhilor, dar și din partea lui Marcel Ciolacu, președintele PSD, și a lui George Simion, liderul AUR. Acuzațiile și cererile sunt halucinante. S-a spus că holul primăriei a fost transformat în altar satanic, că sculpturile reprezintă “drăcoaice”, că autorii ar fi “anarhiști pe steroizi” și s-a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât să le fie puse sutiene exponatelor!
că vă plac exponatele pe care le-ați adus în sediul instituției publice pe care o conduceți – unde au acces liber și copiii – este una. Dar să puneți semnul egal între creaturile desprinse din imaginația unui anarhist pe steroizi și Coloana Fără Sfârșit a lui Brâncuși este impardonabil.
Fiind, probabil, mai familiară cu istoria Franței decât a României, permiteți-mi să vă amintesc că sculptura lui Brâncuși s-a numit Coloana Sacrificiului Infinit sau fără de sfârșit și este un omagiu adus jertfei pe care românii au dat-o pentru realizarea Marii Uniri.
Jertfa de sine pentru realizarea unui ideal comun, Unirea tuturor românilor, a fost ceea ce i-a deranjat pe bolșevici. Din păcate, stimată doamnă, doar bolșevicii pot aplauda exponatele cu gen incert, cum îi plac domnului Cioloș, pe care le-ați adus în sediul instituției pe care ați fost aleasă s-o conduceți, de urmașii celor omagiați de Brâncuși“.
În doar două ore, mesajul radical și habotnic al extremistului, care vădește o intoleranță structurală față de orice nu îi este pe plac, a strâns peste 2.300 de aprecieri și aproape 800 de comentarii virulente. O utilizatoare care se intitulează Ana Ana și spune că este din Italia scrie: “E o rușine pentru țara noastră Bucureștiu trezițiva cum puteți să suportați să fiți conduși de străini noi Românii chear nu sintem în stare de nimic??? Mult respect George Simion ești unicul Român Patriot care vrei binele poporului la care mulți nu înțeleg noi din Italia te susținem și poate va da Domnul și om ajunge la un capăt bun.Doamne ajută“.
O altă utilizatoare, care semnează Șerban Liliana, trage concluzia: “Miroase a Satanism de la o posta.Aceste dejectii mentale schizoide menite as aduca uraciune, dezechilibru si rezonante cu lumile infernale. A venit timpul curateniei. Nu avem nevoie de toti fandositii cu ifose intelectuale si minti putrede sa ne amestece valorile si sa il pune pe Brancusi in aceeasi farfurie cu asa zisi artisti de duzina .Doamna Armand e ca si cum ati bea Moet Chandon cu cu o putin ingrasamant natural provenit din grajdurile regale. .Ca sa intelegeti ..“.
Mirela Mihai, fan activ al lui Simion, reacționează xenofob: “Eu nu știu ce caută coțofana de străină să fie la conducere? Sunt români care să conducă. Unde în alte țări conduc români? Dați-o jos.Romani fără coloană vertebrală! Doamne ține-mi nervii“.
Petre Cristian a descoperit imediat mâna Ocultei Mondiale și o conspirație monstruoasă în exponatele din holul primăriei: “Știa ce face când a permis mizeria asta, și și-a asumat. Este o ofensă adusă asupra culturii și valorilor acestui popor. Îngroapă adevărata arta cu niste creeaturi, care la fel, știe ce simbol sunt. Nu este nimic la voia întâmplării. Păcat că sunt mulți care nu înțeleg ce se ascunde în spatele acestei decizii de a expune accea mizerie într-o instituție publică“.
Mihaela Bărbulescu îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor ca să scoatem sataniștii din România: “Doamne, ajută să scoatem satanistii astia din țara noastră sfântă si sa ne redobandim inocența, hărnicia, cinstea, curajul, credinta, prietenia, ospitalitatea, solidaritatea și toate celelalte valori pe care românul le a avut din moși strămoși!!!“.
Exemplele pot continua la nesfârșit. În mod tragic, asta arată că e nevoie de foarte puțin pentru ca extremismul, delirul paranoic și xenofobia să își ia viteză în România.
Curatorii expoziției kitschului de la AFI Cotroceni au fost nevoiți să închidă zilele trecute una din aripi, unde era scos în evidență modul scandalos în care sunt folosite simbolurile creștine și transformarea lui Iisus Hristos într-un prilej de consumerism. În loc să înțeleagă mesajul și să sesizeze grotescul de zi cu zi surprins de expoziție, extremiștii religiloși, AUR, PSD și BOR s-au inflamat. Organizatorii au primit amenințări cu moartea și au preferat să închidă expoziția.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
