Noi, cei trecuți de 40 de ani, suntem obișnuiți cu „economisirea energiei”. Oricât de dificil ar fi acum, în anii ’80 era infinit mai rău.
Teoretic, erai rugat să consumi mai puțin. Practic, ți se tăia curentul. În provincie, la țară, „aveai curent” vreo două ore pe zi. Nici lanterne nu se găseau, nici baterii.
De bază era lampa cu gaz. Dar trebuia să fii norocos să găsești vreo două lămpi și câteva sticle de lampă (că se mai spărgeau). Iar pentru a procura un bidon cu gaz trebuia să faci adevărate scamatorii, să cunoști pe cineva ori pe altcineva care cunoștea pe cineva… Aveam și o rație, insuficientă, la magazinul sătesc, care era al Cooperației.. Luam gaz și dădeam în schimb fasole, ouă, nuci sau semințe de dovleac – se numeau „achiziții”.
Așa am învățat pentru admiterea liceu și la facultate: la lumina lămpii.
Am exersat traiul fără curent electric, de aceea spun că orice comparație cu acele vremuri este incorectă.
Atunci aveam cel mult un televizor, un radio, un frigider, un fier de călcat și câteva becuri – dacă eram norocoși. Acum avem o mulțime de aparate care consumă, sunt pline prizele de încărcătoare, iar fără internet suntem morți.
Atunci „ni se tăia curentul”. Acum, cel mult, suntem rugați să consumăm mai puțin. Ori suntem „arși” la facturi. Dar decizia finală, despre cât consumăm, e a noastră.
Atunci, doar România era în beznă. Acum, toată Europa are probleme cu energia și încearcă să consume mai puțin.
Comparația corectă nu e cea cu ultimul deceniu al „epocii Ceaușescu”, ci cea cu anii războiului. În război, toată Europa suferă. În comunism, sufeream doar noi, Occidentul avea lumina aprinsă.