Tensiunile provocate în armata rusă de brutalitatea și nepăsarea cu care comandanții își împing trupele în atacuri unde se înregistrează mari pierderi au ajuns la punctul în care militarii din prima linie nu doar că refuză să execute ordinele, dar sunt gata să-și ucidă propriii ofițeri superiori.
SBU, serviciul de informații ucrainean, a dat publicității înregistrarea unei convorbiti dintre un combatant rus și iubita sa, în care bărbatul relatează un episod pe muchie de cuțit petrecut între generalul Solodciuk și gărzile sale de corp, pe de o parte, și militarii dintr-un batalion.
Venit pe front pentru a-i sili pe voluntarii aflați sub contract (kontraktniki) să se supună ordinului de a porni la atac, generalul Solodciuk a scos pistolul și i-a amenințat că-i împușcă. Unul dintre soldați a scos cuiul unei grenade și, la rândul său, i-a spus generalului că-l aruncă în aer. Momentul a fost dramatic, relatează militarul care a asistat la scenă: trupele speciale Spețnaz care-l însoțeau pe general și membrii batalionului s-au amenințat reciproc cu armele: „Am fost la un pas să ne împușcăm între noi”.
Întreaga poveste este transcrisă de Dmitri, un leton stabilit la Londra și care, de la începutul războiului, traduce diverse articole, știri, informații și mărturii din spațiul ex-sovietic.
„Până și trupele din Spețnaz îndreptau armele spre noi, iar noi îndreptam armele spre ei. Pe scurt, era cât pe ce să ne împușcăm între noi, f…u-i“
(R)=soldat rus (W)=femeie
„(R):Noaptea trecută a sosit comandantul.
(W): A sosit comandantul companiei?
(R):Care companie? În zonă… a venit nenorocitul ăla. I s-a pus o întrebare… de către cineva al cărui contract i se termină… Și m-a întrebat: „Cât mai e până la sfârșitul contractului?”. I-am spus: „20 și ceva de zile”. El: „Ei bine, ai 20 de zile să mori aici”.
(W): Și-a pierdut mințile?
(R): Da. Și atunci toată lumea a început să refuze să meargă la atac, să se ducă în față. Asta e o porcărie acum. BTG-ul nostru, din 600 de oameni, au rămas 215 oameni. Toți ceilalți sunt fie uciși, fie răniți.
(W): Nenorocitul naibii. E nebun de legat?
(R): Da… în bateria noastră aproape toată lumea a refuzat, f..u-i. A început să dea din mână cu pistolul, să tragă, a spus: „Te omor dacă nu te duci acolo!”. Și apoi puștiul ăsta îi zice: „Hai, ucide!”. F…u-i, a scos grenada, a scos cuiul și a spus: „Hai, împușcă-mă, hai! O să explodăm împreună aici!”. Asta e tot. Până și trupele din Spețnaz îndreptau armele spre noi, iar noi îndreptam armele spre ei. Pe scurt, era cât pe ce să ne împușcăm între noi, f…u-i. S-a urcat în mașină și a plecat.
(W): La naiba cu asta! Du-te acasă acum!
(R): Și eu cred la fel, f…u-i. După vorbele lui, nu mai vreau să stau aici deloc! La naiba cu asta! El a spus: „Aveți douăzeci de zile…”.
(W): Care e numele lui de familie?
(R): Solodciuk. General colonel.
(W): Scumciuk?
(R):So-lod-ciuk. General colonel.
(W): Să-l f… de nenorocit. E nebun?
(R): Chestia e că brigada noastră e pur și simplu incapabilă să mai captureze ceva din moment ce, ce naiba, nu mai e nimic aici! Totul este distrus! Nu a mai rămas personal, nu mai e nimic, nu mai e nimic, f…u-i! La naiba, ne-a mai rămas doar un comandant de tunuri de stat major. Mai avem doar două tunuri din douăsprezece! Totul e făcut praf! Și din cele 12 vehicule, doar trei se mai pot mișca!“