La trei zile după ce și-a părăsit țara pentru a se stabili în Europa, „Nadia Comănesci a Iranului” a redactat o scrisoare emoționantă, pe care a postat-o pe contul său de Twitter. Admirabila sportivă este necruțătoare cu tiranii care stăpânesc Iranul și duioasă cu bieții ei compatrioți.
Kimia Alizadeh (21 de ani) a devenit un simbol al libertății pentru iranieni. Este singura femeie din istoria țării sale care a câștigat o medalie olimpică. În 2016, la Rio de Janeiro, la numai 17 ani, a luat bronzul la taekwondo. În noaptea de 8 spre 9 ianuarie 2020, Kimia a zburat spre libertate: a părăsit Iranul pentru a se stabili în Olanda.
Hotărârea sportivei vine pe fondul ultimelor evenimente din Iran, culminând cu doborârea de către Teheran a aeronavei Boeing 737-800 ce aparținea companiei Ukrainian International Airlines, catastrofă aviatică în urma căreia toate cele 176 de persoane aflate la bord (167 de pasageri și 9 membri ai echipajului) și-au pierdut viața.
„Nu vreau să steau la aceeași masă cu ipocrizia, minciunile, injustiția și lingușeala”, scrie Kimia Alizadeh, dând de pământ cu regimul teocratic de la Teheran.
După bronzul de la Rio de Janeiro, sportiva iraniană vizează o nouă medalie și în acest an, la Tokyo, unde este deja calificată. Ea nu vrea însă să participe sub steagul Iranului, soluția alternativă fiind participarea sub steagul neutru al olimpismului.
Scrisoarea Kimiei Alizadeh
„La revedere, poporul meu onest!
Condoleanţele mele, oameni buni, oameni care sunteţi mereu îndureraţi!
Voi cât mă cunoaşteţi? Doar văzându-mă la concursuri, la televizor sau în compania oficialilor regimului. Să-mi permiteţi acum să-mi arăt adevărata faţă, cea necenzurată!
Ei spun că nu voi ajunge nicăieri. Eu merg şi mai departe şi spun că nici înainte nu ajunsesem nicăieri. Eu, Kimia Alizadeh, n-am scris nici istorie, n-am fost nici vreo campioană şi nici portdrapel al vreunei delegaţii iraniene.
Eu sunt una dintre milioanele de iranience batjocorite, de care s-au folosit aşa cum şi-au dorit, în toţi aceşti ani. M-au dus pe unde au vrut ei. M-au îmbrăcat cum au vrut ei. Am repetat ce au vrut ei. S-au folosit de imaginea mea când au vrut ei. Când am câştigat câte o medalie, au spus că se datorează ţinutei islamice şi managementului lor. Eu n-am fost importantă pentru ei. Niciunul dintre noi nu suntem importanţi pentru ei. Noi suntem o unealtă în mâinile lor. Doar medaliile noastre contează, ca să le cumpere la preţul stabilit de ei şi să profite din punct de vedere politic de pe urma lor. Dar, în acelaşi timp, îţi şi spun, ca să te jignească: femeia trebuie să se întindă cât îi e plapuma!
Dar eu am picioarele foarte lungi, se lovesc de pereţii din jurul patului, când mă trezesc dimineaţa. Cum puteam să fiu marioneta pe care o voiau ei?
Acum, când am plecat, spun că m-am umilit singură. Domnule Saei (Hadi Saei, fost campion olimpic al Iranului la taekwondo – n.red.), eu am plecat ca să nu fiu ca dumneavoastră şi să nu merg pe drumul pe care aţi mers dumneavoastră. Eu, dacă mă comportam ca dumneavoastră, aş fi putut ajunge şi la bani, şi la putere, chiar mai mult ca dumneavoastră. Dar am întors spatele acestor avantaje. Eu sunt un om şi vreau să rămân un om.
După mintea voastră misogină, care dispreţuieşte femeia, aţi crezut că Kimia e o femeie şi nu poate să vorbească. Sufletul meu îndurerat nu poate tolera jocurile voastre murdare! Eu vreau să practic taekwondo şi să trăiesc în siguranţă, fericită şi curată. Altă dorinţă n-am pe această lume.
Dragii mei iranieni îndureraţi, eu n-am vrut să progresez într-un sistem ridicat pe minciună şi corupţie!
Nu m-a chemat nimeni în Europa şi nu mă aşteaptă nimeni aici cu masa pusă, într-o grădină de lux. Dar accept dificultatea de a trăi într-o ţară străină, pentru că n-am vrut să trăiesc în ipocrizie, minciună, nedreptate şi slugărnicie. Această decizie pe care am luat-o e una mai dificilă şi decât câştigarea aurului olimpic!
Dar, oriunde voi fi, voi fi copilul Iranului!
Mă bazez pe susţinerea voastră şi, în afară de încrederea voastră, nu vă cer altceva în acest drum dificil pe care am pornit.
