Ascensiunea puterii Moscovei în România este ilustrată foarte bine de decizia editurii „Institutul European“ de a retrage de pe piață o carte, la presiunile și amenințările vectorilor propagandei putiniste. Este vorba de volumul „Războiul din Ucraina. Un conflict regional cu efecte globale“, care conține printre altele și o listă a propagandiștilor Rusiei. Din momentul publicării, atât autorii cărții, cât și editura au devenit țintele unui atac concertat al propagandei rusești.
Atât autorul volumului, lectorul Constantin Ilaș, cât și coordonatorul Sorin Bocancea, rectorul Universității „Petre Andrei“, din Iași, au fost făcuți albie de porci pe rețelele de socializare și în publicațiile propagandei putiniste, precum Activenews, și amenințați cu procese de cei care susțin narativele dezinformării rusești.
Retragerea unei cărți în România, după 1989, este un lucru cu totul și cu totul neobișnuit. Editura a luat această decizie, după toate aparențele, de teama unor procese, dar și a altor tipuri de represalii din partea puternicei prezențe oculte rusești în România.
Promotorii propagandei rusești s-au simțit vexați că li se prezintă numele într-o carte și au amenințat cu procese
Printre cei menționați în carte ca făcând parte dintre vectorii propagandei rusești – atenție, nu e vorba de spioni, agenți ori alt soi de oameni plătiți ori aflați în slujba Moscovei, ci de vectori ai propagandei – îi regăsim pe Anca Alexandrescu, Luminița Arhire, Georgiana Arsene, Adriana Bahmuțeanu, Dana Budeanu, Cosmina Cerva, Dan MV Chitic, Victor Ciutacu, Ion Cristoiu, Dumitru Coarnă, Raul Coltor, Bogdan Comaroni, Răzvan Constantinescu, Mircea Coșea, Mirel Curea, Viorica Dăncilă, Pompiliu Diplan, Marius Ghilezan, Cozmin Gușă, Bogdan Tiberiu Iacob, Cezar Ionașcu, Mihai Lasca, Sorin Lavric, Oana Lovin, Miron Manega, Andrei Marga, Mihai Mălaimare, Mugur Mihăescu, Radu Moraru, Adrian Năstase, Cornel Nistorescu, Mirel Palada, Iosefina Pascal, Ninel Peia, Gheorghe Piperea, Liviu Pleșoianu, Dan Puric, Petru Romoșan, Victor Roncea, Iurie Roșca, Adrian Severin, George Simion, Oana Stănciulescu, Sorin Roșca Stănescu, Diana Șoșoacă, Codrin Ștefănescu, Marius Tucă, IPS Teodosie, Cristian Terheș, Robert Turcescu, Sorin Ovidiu Vântu și mulți-mulți alții.
Cei de mai sus, dar și unii care n-au fost pomeniți în carte, s-au simțit lezați și au trecut la amenințări. Principalul argument ar fi că autorii ar fi întocmit „liste negre“.
Sorin Bocancea spune că nu e vorba de așa ceva și că există argumente și dovezi concrete pentru fiecare din numele apărute în carte, care arată că este „vector al propagandei rusești“.
Retragerea cărții a fost anunțată chiar de Bocancea pe 25 februarie. Acesta a explicat pentru Presshub.ro care este ideea cărții: „Este vorba de un text științific, elaborat de unul dintre colaboratorii la acest volum, este vorba de domnul lector doctor Constantin Ilaș, care a făcut practic un inventar al temelor [de propagandă], în primul rând. Deci nu a fost intenția de a face inițial o listă. A inventariat toate temele propagandei ruse. Temele propagandei ruse, așa cum spune domnul Ilaș în partea teoretică a contribuției sale, nu sunt doar cele care, în mod explicit, afirmă că războiul este bun, că Putin are dreptate sau că «actorașul» de la Kiev trebuie fugărit și așa mai departe. Sunt mai multe teme care intră în siajul propagandei ruse, teme care nu au fost lansate în România pentru prima dată începând cu februarie 2022, cum sunt suveranismul, anti-occidentalismul, concepțiile anti NATO, toate cele acele mitologii cum că suntem o colonie a UE, suntem sclavi ai NATO și ai Statelor Unite și așa mai departe“.
„Ceea ce a făcut Constantin Ilaș nu este o noutate, s-au făcut și în Occident studii similare pe această temă, s-au publicat și nume. Nu a sărit nimeni, pentru că a spune că cineva propagă un mesaj al propagandei ruse nu înseamnă că este automat agent plătit al Moscovei“
Lista nu conține decât numele unor persoane care au răspândit mesajele lui Vladimir Putin, fără a se spune că există vreun motiv anume, a mai spus Bocancea. E vorba, în fond, de o libertate a expresiei. Dacă oricine are dreptul să propage mesajele propagandei rusești, și altcineva are dreptul să arate cine propagă mesajele, mai spune Bocancea: „Ceea ce a făcut Constantin Ilaș nu este o noutate, s-au făcut și în Occident studii similare pe această temă, s-au publicat și nume. Nu a sărit nimeni, pentru că a spune că cineva propagă un mesaj al propagandei ruse nu înseamnă că este automat agent plătit al Moscovei. Poți să fi putinist și doar pentru că-l iubești pe Putin sau pentru că ești adeptul modelului dictatorial al acestui lider politic. Nu este obligatoriu faptul că ai luat bani de acolo, ci pur și simplu că acele mesaje ale propagandei ruse, mesaje sintetizate în discursul de la Valdai de la finalul lunii noiembrie 2022, le pui pe pagina ta. Faptul că propagi acest mesaj nu înseamnă că te-a pus cineva sau că te-a condamnat și așa mai departe. Pur și simplu dacă tu ai libertatea să propagi acel mesaj, am și eu libertatea să spun că propagi acel mesaj“.
Retragerea cărții de către editură, la presiunile și amenințările unor persoane și instituții, e privită cu îngrijorare, ca un precedent foarte periculos pentru libertatea de exprimare în România. Mașinăria de propagandă rusească a ajuns atât de puternică încât poate cenzura și reduce la tăcere inclusiv apariții editoriale.
Radu Gârmacea, redactor-șef la Editura Humanitas, a scris pe contul său de Facebook: „Într-un volum de studii coordonat de un universitar, un alt universitar (istoricul Constantin Ilaș) publică un text în care enumeră vectorii propagandei ruse. Vectori ai propagandei deci, identificați obiectiv prin conținutul mesajelor lor publice. Nu agenți, nu spioni. Propagandiști. Dovada propagandei e, prin definiție, publică și universal accesibilă. La presiunea unora dintre numiții vectori, Liviu Mihaiu și alții, care amenință cu tribunalul, editura se sperie și retrage volumul de pe piață. Este unul dintre cele mai grave atentate la libertatea cuvîntului în România din ultimii ani. În paranteză fie spus, acum vreun an și ceva, sinistrul Evgheni Prigojin încerca să-l intimideze în instanță, la Londra, pe un ziarist care vorbise despre armata sa privată. Prigojin nega orice legătură cu grupul Wagner“.