Rata mortalității pentru bolnaviii de Covid-19 intubați la terapie intensivă este triplă în România față de Occident din cauza superficialității cu care sunt tratate cazurile, a infecțiilor intraspitalicești și a nerespectării procedurilor, spun medici intervievați pe această temă de Adevărul. În România rata deceselor Covid la ATI rămâne uriașă, peste 85%. În Occident, astă-primăvară s-au înregistrat rate de deces asemănătoare, dar între timp sistemul s-a adaptat și reglat din mers, iar acum rata deceselor a scăzut, în unele țări, chiar spre 35% – asta însemnând că aproape două treimi dintre pacienți scapă.
Fenomenul este tulburător și descurajant. Această statistică, precum și realitățile binecunoscute din spitale, îi fac pe oameni să fie reticenți la internare chiar și când infecția evoluează nefavorabil și starea li se alterează. Fenomenul naște astfel o altă complicație care amplifică rata de deces: pacienții ajung să cheme ambulanța pentru a fi duși la spital abia când sunt în stare gravă.
„Dacă ar fi un epidemiolog bun în fiecare dintre locaţii, care să insiste pe standard de igienă, ar face diferenţa. Noi de asta avem probleme, pentru că protocoalele nu sunt respectate pe literă de lege“
În timp ce medicii din spitalele unde se moare pe capete la ATI pun rata de mortalitate pe seama faptului că pacienții le vin în stare critică și sunt copleșiți de numărul mare de cazuri, specialiști neutri tind să indice alte motive principale.
Răzvan Cherecheș, profesor care predă la Universitatea Iowa din SUA și este director la Departamentul de Sănătate Publică al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, crede că în spitalele românești nu se respectă protocoalele, iar infecțiile nosocomiale ascunse de cadrele medicale și de conducerile unităților agravează situația: “La noi, mortalitatea e mai mare pentru că există multe infecţii nosocomiale, pentru că intubarea pacienţilor atrage după sine infecţii nosocomiale şi acolo depinde de proceduri şi de o mulţime de alţi factori. În România, variază chiar de la un spital la altul. Centrele universitare tind să aibă rezultate mai bune, dar ar fi şi culmea să fie altfel. Dacă ar fi un epidemiolog bun în fiecare dintre locaţii, care să insiste pe protocoale, pe standard de igienă, asta ar face diferenţa. Noi de asta avem probleme, pentru că protocoalele nu sunt respectate pe literă de lege“.
„Introducerea unui checklist care e foarte simplu pentru toată lumea face diferenţa“
Cherecheș spune că și în SUA s-au confruntat, până la un punct, cu problema aceasta, iar medicii din spitale susțineau, la fel ca și cei din România, că ei respectă procedurile. Nimeni nu recunoaște că lucrează superficial și că nu aplică întocmai protocolul. Dar realitatea este alta și consecințele se văd: “Chiar acum, unul dintre consilierii lui Joe Biden, Atul Gawande, care are o carte, îi zice Checklist Manifesto, exact despre asta vorbeşte, despre cât de utile sunt checklist-urile pe intubare. Şi exact asta spune, că introducerea unui checklist care e foarte simplu pentru toată lumea face diferenţa, iar el explică şi care sunt paşii care trebuie făcuţi. În multe spitale din Statele Unite în care s-a ţinut cont de acest cheklist, rata infecţiilor la intubare a scăzut de la 30% la zero. Şi noi, în România, nu avem checklist, de fapt. În sala de operaţii ar trebui avut un checklist. Dar oamenii uită şi e suficient ca o singură dată să nu faci un pas şi pacienţii mor din cauza aia“.
Theo Trandafirescu, profesor la Facultatea de Medicină a Universității Mount Sinai din New York și doctor la Queens Hospital Center, specializat pe medicină internă, pneumologie și terapie intensivă, spune că infecțiile intraspitalicești și lipsa de personal duc la acest dezastru în secțiile ATI din România.
„Prima cauză ar fi resursa umană, a doua lipsa resurselor materiale, a treia orgoliile personale. Unii medici spun că ei știu și atunci de ce ar cere ajutor?”
Un alt medic român din străinătate, Iuliu Torje, specializat pe terapie intensivă și care profesează în Germania, a spus pentru Adevărul că lipsa de personal și de aparatură, laolaltă cu orgoliul prost înțeles al multor medici din spitalele românești, duc la masacrul de la ATI: „Răspunsul e destul de complicat. Infecţiile nosocomiale sunt într-adevăr un factor agravant, însă nu există spital pe planetă asta care să nu aibă infecţii nosocomiale. Din punctul meu de vedere sunt alte cauze. Primul ar fi resursa umană, al doilea lipsa resurselor materiale, iar pe locul 3 aş pune orgoliile personale. Unii medici spun că ei ştiu şi de ce ar cere ajutor? Pe de altă parte, nu poţi numi o secţie terapie intensivă doar pentru că are ventilator. Lipsa aparaturilor de evaluare hemodinamică, lipsa şcolirii personalului medical să le folosească. Şi astea sunt cauze. Încă nu se realizează ecografii cardiace dacă nu vine cardiologul, nu se fac ecografii abdominale dacă nu vine internistul sau radiologul. Aşa ceva nu există pe o secţie de terapie intensivă modernă unde deciziile trebuie luate extrem de rapid“.