Simona Halep a fost eliminată la Indian Wells de o jucătoare de 19 ani, Marketa Vondrousova, cehoaica de pe locul 61 mondial. Primul efect: românca coboară o treaptă, de pe 2 pe 3, în clasamentul WTA, iar până la finalul turneului o mai pot depăși Pliskova, Svitolina și Kerber.
Nu înfrângerea de aseară (2-6, 6-3, 2-6) ar fi problema, cât frecvența unor astfel de căderi. La 27 de ani, Simona Halep e la vârsta optimă pentru a-și atinge pontențialul maxim. Și totuși, ea coboară când ar putea să urce. De ce?
În primul rând, pentru că-și gestionează prost acest segment de carieră. Modul în care tratează problema antrenorului e total neprofesionist. Sunt patru luni de când a rămas fără Darren Cahill, iar improvizațiile acestei perioade își spun cuvântul.
Căderi abisale
Cu un antrenor de talia lui Cahill, Simona n-ar fi pierdut niciodată finala de la Doha, în fața belgiencei Elise Mertens, pe care timp de un set și jumătate a transformat-o în copil de mingi și căreia i-a luat 18 mingi consecutive.
Cu un antrenor de talia lui Cahill, Simona n-ar fi pierdut niciodată în fața Vondrousovei la Indian Wells, pentru că românca are trei clase peste cehoaică. Și mai are, fir-ar să fie, și vârsta aceea ideală, în care experiența se întâlnește cu vigoarea.
Simona Halep a început să piardă tot mai des în fața unor tenismene pe care le-ar putea avea în buzunar. Gestionează prost momentele de cumpănă, iar căderile sunt abisale, definitive, implacabile, nu mai știe să le oprească înainte de a fi prea târziu.
Ca să rămână pe locul 2, Simona trebuia s-o învingă pe jucătoarea de pe locul 61.
Ca să revină pe locul 1, mai avea nevoie de trei victorii. Dar e greu să le învingi pe Osaka, Pliskova sau Kerber când faci zeci de greșeli neforțate în fața unei cehoaice de 19 ani.
Modelul Bianca Andreescu
Există ieșire din acest tunel? Sigur că da, pentru că, în acest timp, Simona nu și-a pierdut nici talentul, nici ambiția, nici forța picioarelor sau priceperea de a trimite în cross sau lung de linie. Și-a pierdut doar antrenorul. Și, odată cu el, încrederea. Asta o face să rateze momente-cheie și să nu mai știe cum se oprește deriva.
Din punct de vedere tehnic, Simona suferă din nou la serviciu. Rezolvase această problemă, dar în ultima vreme se chinuie din nou să-și facă serviciul. E impardonabil să fii locul 2 mondial și să-ți pierzi de patru ori la rând serviciul, reușind să închizi un ghem abia în setul 2! Și asta, în fața cui? Nu a unei bombardiere pe retur, ci a unei cehoaice, totuși, destul de banale.
Am văzut-o pe Bianca Andreescu, românca din Mississauga, în ultimele ei trei jocuri. E tare de tot! La 18 ani și 9 luni o mai trădează lipsa de experiență, dar se simte matricea profesionistă în care se formează. Și se simte antrenorul de lângă ea! Ufff, iar am ajuns la rana deschisă a Simonei…
La răscruce
Ea, Simona, se află la o răscruce. Poate s-o ia din nou în sus, căci Osaka și Kvitova nu sunt invincibile, dar poate și să se prăbușească departe de Top 5 sau chiar să iasă din Top 10, căci vin turnee în care are multe puncte de apărat. Așa cum a avut de apărat și semifinala de anul trecut de la Indian Wells, dar s-a oprit două tururi mai devreme. Deficit: 270 de puncte.
Ar fi o tragedie dacă Simona n-ar mai fi în Top 10? Nici vorbă. Dar ar fi păcat, pentru că ea a demonstrat cinci ani la rând că e de Top 5 constant și că, da, poate sta vreo 60 de săptămâni pe primul loc.
Ar fi păcat, pentru că Simona are stofă de mare campioană. Dar unei mari campioane îi trebuie și un management de top. Inclusiv un antrenor capabil să-i dreseze demonii care o mai răvășesc din când în când, făcând-o să-și piardă busola.
Hai, Simona!
