Vasile Țiplea (33 de ani) este profesorul din Ieud, județul Maramureș, care a demontat un fake-news grosolan al Antenei 3, rostogolit însă și de multe site-uri. Când a filmat o coloană de români mergând la muncă pe ogor, în Germania anului 2016, maramureșeanul nu s-a gândit că imaginile sale vor fi folosite, patru ani mai târziu, într-o dezinformare colosală.
Deși este profesor de geografie, Vasile Țiplea lucrează în prezent ca șef de magazin (Profi), în comuna sa, Ieud. Este căsătorit și are un băiat, Dragoș, de 3 ani și 4 luni.
În trecut, a lucrat și ca muncitor sezonier în agricultură, în Germania. A început în studenție (făcea facultatea la Cluj-Napoca), cu două luni pe an, în timpul vacanței, și a mers apoi 10 ani la rând. După facultate a lucrat în Germania și câte 6 luni pe an.
În 2016, angajat sezonier la o fermă de legume din zona Mannheim – Ludwigshafen, a fost rugat de mai mulți colegi de muncă – toți români, mulți din satele Maramureșului – să-i filmeze și să pună imaginile pe Facebook, ca să-i vadă și copiii lor din Anglia, dar și rudele de acasă. Să-i vadă că sunt bine, asta era ideea, de aici a pornit totul.
„Când ajung acolo, românii sunt băgați la muncă, pe tarla, dar timp de 14 zile lucrează izolați de ceilalți”
Ziaristii.com: Domnule Țiplea, care-i povestea cu filmul din Germania? Când l-ați făcut și ce s-a întâmplat cu el?
Vasile Țiplea: Această filmare am făcut-o în 2016, la ferma la care lucram, în zona Mannheim – Ludwigshafen. Mergeam, într-adevăr, la parcela de ceapă, altădată mergeam la ridichi, la morcovi… Am multe poze, filmări… O parte dintre consătenii mei m-au rugat să-i filmez, că au copiii plecați în Anglia, și au vrut să le arate că sunt bine. Și la cei de-acasă s-au gândit, să-i liniștească.
– Nu prea arătau a oameni speriați de pandemie, cum am văzut azi la Antena 3…
– Nici nu aveau de ce, pentru că totul se întâmpla în 2016! Ce pandemie era atunci?! La asta m-am gândit și eu azi, când am văzut că mulți au preluat filmulețul făcut de mine în 2016, pe care l-am pus pe Facebook tot atunci: cum să vorbești de pandemie și de distanțare socială, când oamenii aceia erau veseli, glumeau, se bucurau de viață?! Nu vedeți că nu are niciunul mască?! Nu arătau deloc a oameni stresați de vreun virus.
– În voioșia lor, nici a „sclavi” nu arătau…
– Ce sclavi?! Eu a fost 10 ani la rând în Germania, între două și șase luni pe an. Am început ca student, când mergeam doar două luni, în vacanța de vară. Apoi, după terminarea facultății, mergeam și șase luni pe an. În acești ani, cu banii câștigați în Germania, mi-am făcut o situație în România. Mi-am construit o casă la mine în sat, am și eu casa mea… Cu banii de-acolo mi-am făcut casa, în România n-aș fi reușit probabil niciodată! De altfel, la noi, în sat, foarte mulți oameni și-au ridicat nivelul trai cu banii aduși din Germania, ca muncitori sezonieri în agricultură.
„Soț și soție, după două luni s-au întors acasă cu 8.000 de euro”
– Muncă grea?
– Nu e muncă ușoară în agricultură, dar asta e valabil și pentru România, nu doar pentru Germania. Dacă ești obișnuit cu munca, nu e o corvoadă, poate fi chiar o plăcere. Iar eu am muncit de mic, la fel și majoritatea oamenilor care merg regulat în Germania. Neamțul e foarte corect: programu-i program, trebuie să faci treabă, nu să fii cu ochii după avioane. Se muncește mult, chiar și 10-12 ore pe zi, dar îți convine, pentru că ești plătit la oră. În orice caz, merită să lucrezi la o fermă germană, altfel nu s-ar înghesui românii să prindă un job sezonier.
– Banii?
– Se plătește cu 9 euro și ceva ora de muncă, aproape 10 euro. În cazul meu, în 10 ani, între două și șase luni pe an, neamțul n-a întârzit niciodată cu banii! Și a plătit până la ultimul cent, n-a încercat niciodată să te „ciupească” la bani. Iar dacă după două săptămâni vrei să pleci, neamțul îți dă banii până la ultima zi lucrată, și orele ți le calculează.
– Cât câștigă un om pe lună?
– Mult mai mult decât ar putea câștiga în România! De exemplu, soț și soție, după două luni s-au întors acasă cu 8.000 de euro. Bani în mână. Sunt oameni care de asta și merg ca sezonieri în Germania: în câteva luni câștigă cât să le ajungă tot anul. Vin acasă și stau liniștiți până anul viitor, când iarăși merg câteva luni la nemți.
– Dvs. ce făceați la fermă?
– De toate. De exemplu, îi duceam pe oameni la câmp, cu o remorcă trasă de tractor. Era o remorcă adaptată pentru transport de persoane. Îi luam de la locul de cazare – la fermă – și îi duceam la parcelă. Apoi transportam ceapa, cu altă remorcă, de la parcelă la depozit. Dacă mă gândesc bine, a fost chiar o muncă plăcută.
– De ce ați renunțat să mai mergeți, după 10 ani, ca sezonier?
– Mi-am făcut un rost, mi-am construit o casă, m-am căsătorit… Acum sunt șef de magazin, am răspundere, vreau să fiu mai aproape de familie. M-am așezat aici, în sat.
HARTA 1: Mannheim și Ludwigshafen am Rhein, orașele în preajma cărora au muncit Vasile Țiplea și maramureșenii lui
HARTA 2: Mannheim și Ludwigshafen se află între Frankfurt și Stuttgart
„Ce, mă, te-ai întors de la Auschwitz?”
– Unii îi acuză pe muncitorii sezonieri că abia s-au întors în țară, au stat 14 zile în carantină și acum gata, pleacă din nou.
– Niciunul nu s-a întors acum! Toți erau în țară, aveau planificat din ianuarie sau februarie să plece în Germania. Majoritatea au mai fost, știu care-i treaba, nu merg în necunoscut. Deci, nu ei au adus virusul, ca să fie clar!
– Dar poate-l duc în Germania.
– Nicio problemă, neamțul e organizat, s-a gândit la toate. Acum, când ajung acolo, românii sunt băgați la muncă, pe tarla, dar timp de 14 zile lucrează izolați de ceilalți. Sunt grupuri izolate, nu-i lasă la grămadă. Iar dacă vreunul are simptome, e testat tot grupul. Cei bolnavi sunt tratați, nu-i abandonează nimeni.
– Cazare, masă?
– Cazare gratis, două mese pe zi gratis. Chiar astăzi am vorbit la telefon cu cineva plecat zilele trecute. Face parte dintr-un grup de 108 români, cazați într-un hotel, în condiții civilizate.
– Când munceați în Germania, nu v-a zis nimeni că sunteți sclav în Europa?
– Mi s-a întâmplat și mie… O cunoscută m-a întrebat: „Ce, mă, te-ai întors de la Auschwitz?” „Dar ce, tu știi cum a fost la Auschwitz?”, i-am zis. Dacă asta crede… las-o să creadă…
Postarea lui Vasile Țiplea pe Facebook
