ziaristii.com

Etichetă: Hari Bucur-Marcu

  • Încercarea UBB de a „spăla” plagiatul lui Bode – „mostră de penibil de cea mai jenantă factură. Mi-e silă!”

    Reacțiile dinspre lumea academică și dinspre intelectualii neînregimentați sub drapelul PSD-PNL continuă să fie foarte dure după verdictul cețos și îngăduitor al Universității Babeș-Bolyai (UBB) la plagiatul comis de ministrul de Interne, Lucian Bode, în lucrarea de doctorat. Expertul internațional în politici de apărare Hari Bucur-Marcu îi face praf pe membrii Comisiei de Etică ai UBB, care au încercat să inducă în eroare opinia publică și au decretat că plagierea a 2,95% din teza de doctorat este acceptabilă.

    Fost ofițer de aviație, membru în Statul Major General al Armatei române, autor de cărți, profesor asociat la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate, coordonator academic al Centrului de Studii NATO de la București etc, Hari Bucur-Marcu se arată indignat de comunicatul UBB, pe care-l califică, folosind majuscule, drept „PENIBIL”. Spune că însăși încercarea profesorilor de la UBB de a redefini plagiatul altfel decât este el cunoscut de multe secole și așa cum e descris în universități chiar mai vechi decât statele române reprezintă o manevră ridicolă, care aruncă în irelevanță și derizoriu întregul comunicat.

    Hari Bucur-Marcu observă că actuala conducere a UBB nu s-a arătat deloc preocupată de prestigiul universității – umbrit de faptul că Bode și-a obținut titlul de doctor acolo cu o lucrare plagiată – și nici n-a prezentat publicului care e practica internă a acestei instituții în astfel de cazuri.

    În urmă cu două zile, UBB a emis un comunicat manipulator și ambiguu, în care anunța că Bode a plagiat aproape 2.000 de cuvinte din lucrarea de doctorat (circa 10 pagini de text), adică 2,95% din totalul tezei, dar că totuși nu e clar dacă a vrut sau nu să facă acest lucru. În foarte scurt timp, s-a dovedit – și UBB a fost silită să recunoască public – că, de fapt, mințise prin omisiune publicul avansând procentul de 2,95%. În realitate, Comisia de Etică a UBB verificase doar cele 4 paragrafe reclamate și nu toată lucrarea lui Bode, astfel că nu se știe cât a plagiat, în total, ministrul de Interne!

    Citiți mai jos reacția indignată a lui Hari Bucur-Marcu după ce UBB a încercat să-l „spele” pe Lucian Bode – omul de încredere al președintelui Klaus Iohannis.

    „Îi rog pe acei univesitari clujeni care îmi mai atrăgeau atenția că aș fi prea critic cu universitățile românești mediocre, în ideea că mai sunt și excepții, cum ar fi UBB, să renunțe, de acum înainte. Dacă nu renunță, am să le reaminteasc această penibilitate definitorie și asumată cu antet și semnătură“

    „Termenul corect și complet al calificativului pe care îl merită activitatea comisiei de etică a Universității Babeș-Bolay, din Cluj, ar trebui să fie PENIBIL.

    Dacă ar exista un asemenea calificativ și dacă activitatea comisiei de etică ar fi calificabilă. Dar nu există și nu este. Autonomia universitară, deh…

    Așa că penibil este doar textul „Hotărârii nr.7 din 28.10.2022 –

    Adoptata in urma sesizării nr. 14390/18.10.2022 privind abaterile de la etică în teza de doctorat a domnului Lucian-Nicolae Bode (extrase)”, semnată pentru conformitate de „Prof. dr. Dacian C. DRAGOȘ” și disponibilă la adresa internet https://www.ubbcluj.ro/…/Hotararea_7_din_2022_a… (accesată la 2 nov. 2022, ora 17.45)

    Iată aici doar o mostră de penibil de cea mai jenantă factură: comisia ține neapărat să definească „simplu spus” ce cred membrii săi, în frunte cu semnatarul „pentru” că ar fi plagiatul. Asta, în condițiile în care noi, ceilalți toți, știm mai bine că, simplu spus, plagiatul este prezentarea muncii sau ideilor altcuiva ca fiind ale tale.

    De unde știm noi asta? De la cei care predau în universități vechi de dinainte de descălecarea voievozilor în provinciile române. Universități în care li se spune studenților că:

    ”Plagiarism is presenting someone else’s work or ideas as your own, with or without their consent, by incorporating it into your work without full acknowledgement. All published and unpublished material, whether in manuscript, printed or electronic form, is covered under this definition. Plagiarism may be intentional or reckless, or unintentional. Under the regulations for examinations, intentional or reckless plagiarism is a disciplinary offence.” (Universitatea din Oxford, Ghidul pentru studenți, la https://www.ox.ac.uk/…/academic/guidance/skills/plagiarism , accesat în 2 nov. 2022, ora 18.00)

    În traducerea mea neautorizată: „Plagiatul este prezentarea muncii sau ideilor altcuiva ca și când ar fi munca și ideile tale, cu sau fără acordul acelui altcuiva, prin încorporarea acelei munci sau a acelor idei în corpul lucrării tale fără să recunoști și să menționezi complet sursa. Această definiție acoperă toate materialele, fie ele publicate sau nepublicate, fie ele în manuscris, în formă printată pe hârtie sau în formă electronică. Plagiatul poate fi intenționat, poate fi din neglijență sau poate fi neintenționat. După regulile cu care sunt corectate lucrările, pentru notare, plagiatul intenționat sau din neglijență este o contravenție de la disciplină.”

    Credeți că merită să mai citim și restul de 6 pagini al textului comisiei de etică a UBB din Cluj? Ca și când ar trebui să vedem dacă asta simplu spusă este singura penibilitate la ei? Adică, să vedem dacă ar fi doar 2,9 la sută din text, ceea ce ar fi, după universitarii clujeni, un procent permisibil, deci o penibilitate pasabilă cu vederea și cu exigența?
    Nu vreau să vă plictisesc și nici să abuzez de răbdarea dumneavoastră, dar vă spun pe cuvânt că, în textul Hotărârii nr.7 sunt vreo cinci-șase penibilități pe pagină.

    Doar că mai penibil decât ce este în text ar fi ceea ce nu este în text.

    Nicăieri nu găsim în acel text:

    – vreo referire la practica universitară clujeană: care ar fi totuși definiția plagiatului, cu care operază oricine produce un text la ei, de la studenții din primul semestru al primului an de licență, atunci când întocmesc lucrări pe care le citește cineva, și până la doctorii făcuți de universitate? Nu scrie nimic în Hotărârea nr.7, ca și când nu ar exista așa ceva, la care să fi făcut referire comisia de etică universitară. Penibil!

    – vreo referire la faptul că credibilitatea academică a întregii Universități Babeș – Bolay este pusă public la îndoială, în momentul în care o teză de doctor, titlu acordat de UBB, este pusă la îndoială, inclusiv „din perspectiva abaterilor de la etica în cercetare” (Pag.1 din Hotărâre). Adică, comisia ar fi cercetat „extrase” din textul tezei, doar ca să vadă ce e adevărat din ce au zis alții, care au citit teza incriminată și atât. Ceea ce înseamnă că nici nu conteză ce e în teză, ci doar ce se zice despre teză. Penibil!

    Și aș mai putea continua, dar nu vreau. Mi-e silă.

    Tot ce pot face este să îi rog pe acei univesitari clujeni, cu care mă mai întâlnesc ocazional pe aici, pe Facebook, unde îmi mai atrăgeau atenția că aș fi prea critic cu universitățile românești mediocre, în ideea că mai sunt și excepții, cum ar fi UBB, să renunțe, de acum înainte. Dacă nu renunță, am să le reaminteasc această penibilitate definitorie și asumată cu antet și semnătură.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Guvernare de Lolek și Bolek: Ciucă și Ciolacu au uitat să-l ia cu ei, la o uzină militară, pe ministrul Apărării! „Am crezut că-l anunță domnul președinte Ciolacu, dânsul a crezut că-l anunț eu…”

    * În România, țară NATO, ministrul Apărării e fiul fostului șef al Securității Vrancea! PSD-ist lansat de baronul-turnător Oprișan și numit de Iohannis. Lucrarea de doctorat i-a fost scrisă de alții

    * Drulă îl „arde” pe Iohannis: „«Iuda de la Grivco» e marele patron al corupției” / „Clasa de privilegiați a Marelui Trădător se îmbuibă cu nemiluita”

    * Se profilează o alianță USR – PMP – Forța Dreptei. Liderii celor trei partide discută despre construirea unui nou pol de dreapta, ca alternativă la PNL și PSD

    * RECHIZITORIU. Ghiță colecta șpăgile pentru PSD, beneficiar direct Ponta. „Poate vrei să te calce vreo mașină, tâmpitu’ dracu’!”

    * „E festival, râde toată Europa de Cristoiu, Ciutacu, Budeanca și Răzvan Dumitrescu”. RTV și Antena 3 „CNN”, studiu de caz al lui Raed Arafat în conferința Disinfo 2022, la Bruxelles

    * VIDEO. Maia Sandu, disperată, la București: „Avem nevoie de ajutor să supravieţuim ca parte a lumii libere” / „Sunt gata să ne dea foc la țară!” / „Suntem cu toții în pericol, Rusia nu are reguli”

    * Au fost „mobilizați parțial” în Rusia și au „murit total” în Ucraina: lăcătuși, sudori, electricieni, grăjdari, directori și artiști. 10 cazuri concrete

    * Garry Kasparov: „Acesta ar trebui să fie ultimul război al Federației Ruse” / „Rusia începe să se destrame… cât de mult se va întări China?” / „Xi Jinping le face americanilor o ofertă directă – «Noi îl predăm pe Putin, voi predați Taiwanul»” / „Nu cred că Trump va candida, are un rating negativ uriaș”

    * Fonfleul anului: „Elon Musk și Angelina Jolie la Castelul Bran, de Halloween”. Cum a reușit un site obscur să atragă televiziunile într-o minciună de proporții gigantice

  • De ce geme Armata română membră NATO de ofițeri rusofili care-l aplaudă pe Putin. „Toți sunt antiamericani convinși și ireconciliabili din motive ideologice. Pentru ei, America e Imperiul Răului”

    România trăiește paradoxul de a fi membră a Uniunii Europene și a NATO de aproape două decenii, dar de a avea în continuare instituții de forță – atât Armată, cât și Interne și servicii secrete – înțesate de ofițeri rusofili. O simplă incursiune pe grupurile de Facebook sau de WhatsApp ale acestora îl poate face pe orice om întreg la minte să se îngrozească: foarte mulți dintre acești oameni sunt conspiraționiști convinși, antiamericani și antioccidentali înverșunați, admiratori ai lui Putin și fani ai regimurilor dictatoriale. Subiectul a fost atins cu atenție, dar competent, de expertul în probleme de apărare Hari Bucur-Marcu, el însuși fost ofițer de aviație și membru al Statului Major General.

    Pare, într-adevăr, o situație cu adevărat paradoxală, după cum subliniază și Hari Bucur-Marcu, acesta limitând cu diplomație sfera rusofililor din Armată la categoria ofițerilor în retragere și aflați în jurul vârstei de 65 de ani (în realitate, fenomenul e unul de masă și atinge inclusiv cadrele active, după cum relevă și cazul profesorilor conspiraționiști pro-ruși de la Universitatea Națională de Apărare Carol I).

    Expertul remarcă faptul că atitudinea acestor militari este aparent cu atât mai de neînțeles cu cât în Armata română se practică un cult neoficial al lui Ion Antonescu. Și totuși, explicația ar fi de natură ideologică, spune Hari Bucur-Marcu. Ofițerii români sunt profund antioccidentali și antiamericani, iar în acest caz se aplică dictonul „dușmanul dușmanului meu este prietenul meu”. Faptul că Putin înfruntă Occidentul îl transformă, în ochii lor, într-un aliat și un personaj de admirat.

    Instituțiile de forță din România sunt infestate de admiratori ai dictaturii din Rusia. Jandarmeria a difuzat după 10 august 2018 un colaj cu intervențiile brutale ale forțelor OMON, în timp ce de curând profesori de la Universitatea Armatei au propagat teorii conspiraționiste pro-Putin

    Expertul își rezumă analiza la militarii ieșiți la pensie, dar discuția se poate lărgi cu ușurință la ofițerii din Poliție, din serviciile secrete și din Jandarmerie. G4Media a scris la un moment dat despre acest subiect. E greu de uitat că, în preajma represiunii organizate de Dragnea împreună cu conducerea Jandarmeriei pe 10 august 2018 împotriva demonstranților anticorupție, jandarmii umpluseră Facebook-ul cu înregistrări ale intervențiilor brutale ale forțelor OMON rusești. A existat chiar un colaj difuzat oficial de jandarmerie cu secvențe de la acțiuni violente ale poliției rusești, prin care conducerea instituției încerca să arate că modul în care au fost bătuți demonstranții de la București nu e neobișnuit, fiind practicat și în alte părți ale lumii.

    Pentru ofițerimea română care azi îi găsește circumstanțe atenuante lui Putin, susține invazia Rusiei în Ucraina și trece cu vederea atrocitățile de acolo, America este Imperiul Răului, observă Hari Bucur-Marcu. Acești militari se supără dacă le spui că sunt putiniști și neagă acest lucru, dar în același timp preiau și propagă toate narativele campaniilor de dezinformare ale propagandei ruse, tema lor favorită fiind faptul că America a transformat în colonie restul planetei.

    Ideea în jurul căreia se învârt ofițerii români în retragere este că România e ținută în stadiul de colonie de către o conducere care e aservită Statelor Unite și că însăși Uniunea Europeană e, de fapt, o colonie ținută sub control de SUA cu ajutorul trupelor de ocupație. Analistul Hari Bucur-Marcu spune pe ocolite că acest roi de teorii ale conspirației este și rodul unei anumite „modestii intelectuale”.

    De fapt, ofițerii români au o problemă cu valorile fundamentale ale societății occidentale și ale democrației. Nu le plac deloc și, prin respingerea Occidentului și a SUA, ei resping de fapt sistemul cultural european, care stă la baza civilizației noastre – acesta fiind încă un element care-i apropie de Rusia. „(…) valorile civilizației occidentale stau la baza edificiului democratic în fiecare stat occidental (și nu numai), deci și în România. Ceea ce face ca oricine îmbrățișează ideologia antiamericană să refuze să mai asimileze valorile americane. De unde și disprețul anti-americanilor față de democrație, în general. Față de drepturile și libertățile individuale. Față de responsabilitatea colectivă a publicului național din orice țară democratică de a-și exercita rolul de suveran în statul său. Așa că, simultan cu ideologia aceasta, anti-americanii promovează incultura democratică, cu toate aspectele sale de impostură și de degradare spirituală“, scrie Hari Bucur-Marcu spre finalul analizei sale.

    Mai jos, textul complet scris de acesta.

    Hari Bucur-Marcu: „Simultan cu ideologia aceasta, anti-americanii promovează incultura democratică, cu toate aspectele sale de impostură și de degradare spirituală“

    „Mulți dintre ofițerii în retragere, din Armata României, au atitudini favorabile, conciliante sau chiar aprobatoare, la adresa Rusiei care a invadat agresiv, criminal și ilegal Ucraina, și care continuă să distrugă elemente de civilizație de pe teritoriul acestei țări agresate violent, într-o etalare de neputință și neștiință militară crasă, care l-ar face să se rușineze pe orice militar onest, de oriunde din lume, inclusiv de pe la noi.

    Dar, cum spuneam, mulți ofițeri români în retragere (adică cu vârsta în jur de 65 de ani și peste) adoptă atitudini publice de la conciliante la aprobatoare, față de Rusia.

    De ce o fac? Dacă îi întrebi, îți răspund că ei nu ar fi putiniști ca atare. Că nu s-au lăsat cuceriți de imaginea măreției Rusiei și a formidabilei sale armate, nici înainte de 24 februarie și nici acum, când nu a mai rămas mare lucru din această imagine și chiar nimic din măreția penibilei armate rusești.

    Mai mult decât atât, toți dintre ei au fost crescuți, educați și formați ca ofițeri ai Armatei României în cultul neoficial lui Antonescu Ion. Cel «care nu s-a dus cu dușii, care s-a bătut cu rușii», cum ne spune poetul, pe muzica Cenaclului Flacăra.

    Și atunci? Explicația de ce o fac e simplă. Aplică și ei dictonul că dușmanul dușmanului lor este prietenul lor.

    Pentru că toți acești ofițeri români în retragere, cu atitudini favorabile Rusiei, din Armata României, sunt anti-americani convinși și ireconciliabili. Și, cum și rușii lui Putin sunt și ei anti-americani…

    Să ne înțelegem bine. Ofițerii ăștia, ca și unii civili de pe la noi, sunt anti-americani pe motive ideologice.

    America este pentru ei Imperiul Răului (eu știu că sintagma a fost folosită de Ronald Reagan ca să numească Uniunea Sovietică, dar ei nu știu asta, că sunt mai modești intelectual).

    America este metropola dominantă, care face ca oricare altă națiune, cum este și România, să devină o simplă colonie, plină de sclavi și de slugoi ai americanilor, care sclavi și slugi nu fac altceva, toată ziua, decât să ia din averea poporului român și să le-o dea americanilor, pe gratis. Și dacă nu le-o dau direct, atunci le-o dau americanilor prin colonia lor mai mare, care este Uniunea Europeană. Uniune Europeană care nici nu ar exista, dacă nu ar fi trupele de ocupație americane staționate în Europa, ca să își poată impune voința de metropolă asupra coloniilor sale de aici.

    Vorbim despre o ideologie ipocrită, în acest caz. Adică, toți anti-americanii din România se îmbracă exact la fel ca orice american văd ei în filmele americane, când se duc în cinematografe sau se uită la televizor (adică îi plătesc pe americani ca să le vadă filmele), ascultă muzica americană, visează să călătorească în America, ori măcar sunt invidioși pe cei care au făcut-o, fac tot posibilul ca să își trimită copiii și nepoții să studieze în America, cu speranța că doar-doar or găsi ceva de lucru pe acolo, ca să nu se mai întoarcă în colonie, ori sunt invidioși pe cei care deja au reușit, chestii din astea.

    Și mai este ceva. Ca orice ideologie, și antiamericanismul (militar în retragere sau civil) este surogatul/înlocuitorul culturii.

    Nici nu ar putea fi altfel, în condițiile în care valorile americane sunt valorile civilizației occidentale și stau la baza edificiului democratic în fiecare stat occidental (și nu numai), deci și în România. Ceea ce face ca oricine îmbrățișează ideologia antiamericană să refuze să mai asimileze valorile americane.

    De unde și disprețul anti-americanilor față de democrație, în general. Față de drepturile și libertățile individuale. Față de responsabilitatea colectivă a publicului național din orice țară democratică de a-și exercita rolul de suveran în statul său. Așa că, simultan cu ideologia aceasta, anti-americanii promovează incultura democratică, cu toate aspectele sale de impostură și de degradare spirituală.

    Asta este, prezentată sintetic, ideologia anti-americanilor de la noi.

    Că narativul acestei ideologii este identic cu cel al propagandei antioccidentale a Kremlinului este doar o simplă coincidență, cum ziceam.

    De aceea e recomandabil să nu le spuneți acestor ofițeri români în retragere anti-americani că ar fi putiniști, că se vor supăra amarnic pe dumneavoastră.

    Eu știu asta, pentru că am pățit-o.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Parlamentul Olandei nu s-a speriat nici măcar de Rareș Bogdan, care „se simte obligat” să „joace dur”! Olandezii au votat împotriva aderării României la Spațiul Schengen

    * Țări mici cu nostalgii mari: România Mare, Ungaria Mare, Bulgaria Mare, Serbia Mare. De ce nu e bine să ne jucăm de-a revizionismul, așa cum ne șoptește Rusia

    * Codruța Kovesi confirmă jocul murdar al președintelui Iohannis: „Mi-a cerut demisia din fruntea DNA în vara lui 2018!”. Pe vremea lui Dragnea, Iohannis poza în mare apărător al luptei anticorupție

    * Ministrul Bode i-a amenințat în stil mafiot, de la tribuna Parlamentului, pe liderii opoziției, Drulă și Orban!

    * Campanie murdară plătită de PNL pentru demonizarea USR: „partid toxic pentru România”, care „pune în pericol aderarea la Schengen”, „cultivă huliganismul”, „are un comportament anti-românesc”, „atacă statul român” și „își critică gratuit țara”

    * Interviu exploziv cu generalul ucrainean Kirilo Budanov: „După încheierea războiului, anumite regiuni vor fi separate de Rusia. Un centru economic al Federației Ruse va fi mutat pe teritoriul nostru”

    * „Ucraina va elibera Crimeea cel târziu vara viitoare. Aceasta este ultima iarnă în care Rusia va mai perturba economia Europei” – fostul comandant al trupelor SUA în Europa

    * Șocanta poveste a unuia dintre tadjicii care i-au masacrat pe ruși în cazarmă: fusese răpit de poliție lângă o stație de metrou și mobilizat cu forța, deși nu era cetățean rus

    * Moment crucial: a început „marele război al CIP-urilor”. China „va avea soarta Huawei” după ce SUA i-a tăiat accesul la înalta tehnologie, scrie fostul premier suedez Carl Bildt

  • Mărturia lui Hari Bucur-Marcu, fost membru al Marelui Stat Major, despre putregaiul din conducerea Armatei române. Toți caută doar să le fie lor bine și nimeni nu vrea „să fie descurajat nepotismul, clientelismul și pupicurismul“

    Armata română este o instituție nereformată, departe de orice standard NATO, în care fiecare își urmărește doar propriile interese, iar nepotismul, clientelismul și pupincurismul sunt legile nescrise definitorii, Hari Bucur-Marcu, fost ofițer de aviație și șef al Serviciului Strategii de Apărare din Statul Major General. Acesta spune că problema reformei s-a pus încă de la mijlocul anilor 1990, dar efectiv n-au existat ofițeri cu care să poată fi făcută. Expertul nu lasă loc de prea multe iluzii, menționând în final: „Nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de proceduri standard, de politici de personal operaționalizate, ori de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor prin reconfigurarea schemei de funcții“.

    Expert internațional în politici de apărare, managementul apărării și instituționalizarea domeniului public al apărării naționale, Hari Bucur-Marcu (68 de ani) a fost ofițer de aviație, ultima funcție în Armată fiind cea de șef al Serviciului Strategii de Apărare de la Statul Major General. În perioada 1990-2003, conform CV-ului, „a fost responsabil de, sau s-a implicat intim în aspecte esențiale ale reformei Armatei României, cu deosebire în relația cu NATO și a lucrat nemijlocit în structurile Alianței ca șef de secție învățământ și instrucție. Este cavaler al Ordinului Național «Pentru merit», în recunoașterea contribuției sale la integrarea României în NATO“.

    Acum, Hari Bucur-Marcu e președinte al Asociației Săliște pentru Europenismul Românesc, iar până de curând a fost „Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României“.

    Armata română e într-un asemenea hal încât reforma nu se mai poate face din interior. Ar trebui aduși experți din exterior care să creioneze noua sa formă și să-i specializeze pe ofițerii din noile structuri

    Hari Bucur-Marcu

    Intervențiile și analizele sale pe probleme militare, din domeniul apărării și despre Armata română sunt printre cele mai bune și mai pertinente. Hari Bucur-Marcu atacă adesea subiecte tabu pentru elitele politice și militare din România – inclusiv cel privind situația deplorabilă în care se găsește și azi Armata.

    În mărturia sa, expertul a povestit cum încă de prin 1995, într-o discuție cu șeful de atunci al Statului Major General, a sugerat soluții pentru o reformă fundamentală a conducerii Armatei române. Hari Bucur-Marcu spune că, în situația actuală, este exclus ca această restructurare și implementare de principii, proceduri și norme care să elimine mentalitatea de „lucrător la stat” să poată veni din interior. Trebuie aduși specialiști din exterior care să elaboreze noile norme și schema noilor structuri, să fie specializați acei ofițeri care să ocupe pozițiile, iar restul să fie mai întâi trași pe linie moartă, iar apoi eliminați. Nici în Armată, nici în conducerea statului român nu există însă preocuparea și interesul pentru o asemenea reformă amplă, e de părere ofițerul.

    Reforma ar însemna, în primul rând, eliminarea dependenței ofițerilor unii de alții, introducerea unor standarde obligatorii și a unor obiective pe care fiecare trebuie să și le atingă prin instaurarea unei culturi a muncii profitabile și performanțe. Așa ceva nu există în Armata română, unde fiecare ofițer vede crearea unei noi structuri ca pe o oportunitate personală, pentru el, ca să îi fie mai bine, „dacă nu chiar mult mai bine în viitor”, să fie mai vizibil în ochii șefilor și să îi facă pe alții cât mai dependenți de el.

    Mai jos, scurta descriere făcută de Hari Bucur-Marcu a situației catastrofale în care se află Armata română, o instituție total deprofesionalizată, unde fiecare își urmărește doar propriul interes și unde reforma nu e dorită de nimeni.

    „Când am plecat din Statul Major General și deci din Armată încă nu se întâmplase nimic. Și nici astăzi, privind din afara Armatei, nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor“

    „Acum mai bine de un sfert de veac, generalul responsabil de structurile din Armata României mi se plângea (în sensul că se aștepta să îi dau vreo idee de rezolvare a problemei) că nu poate să facă nicio reformă ca lumea a acelor structuri, în pregătirea pentru integrarea în NATO, doarece subordonații săi, din Statul Major General de atunci, concep orice structură nouă în jurul funcției pe care se văd ei că o vor ocupa, în acea nouă structură.

    Cu alte cuvinte, cel pus să conceapă o structură de comandament și de forțe armate, care să respecte niște principii de comandă și control, operative și operaționale, de cooperare și interacțiune cu alte comandamente și alte forțe, pentru îndeplinirea unor misiuni oriunde în Lume, era unul care pornea în proiectarea noii structuri doar de la principiul să îi fie lui bine, dacă nu chiar mult mai bine, în viitor. Să fie și mai influent în decizia strategică decât era la acel moment. Să aibă o vizibilitate și mai mare în ochii șefilor și comandanților, care să realizeze că de fapt depind de el, dacă vor să conducă și să comande o nouă structură.
    Aceasta era și încă este o mentalitate de lucrător la stat, întâlnită peste tot în lume și în toate epocile istorice.

    Ea este ținută în frâu, diminuată sau chiar eradicată doar în acele locuri în care s-a instaurat cultura muncii performate dar și profitabile.

    Adică, acolo unde lucrătorul la stat, de la cel mai înalt demnitar și până la portarul parcului auto de la primăria din comună, au învățat la școală dar li s-a cerut și în viață să dea valoare doar rezultatelor muncii lor și nu activității/funcției/poziției în sine.

    Cum ar veni, într-o asemenea cultură, un ins aspiră la o funcție la stat doar pentru ca din acea funcție să poată avea rezultate mai bune ale muncii sale. Așa cum tot el a învățat o meserie ori s-a perfecționat într-un domeniu din care să aibă rezultate mai bune decât ar fi avut într-o altă meserie sau într-un alt domeniu de activitate.

    Vorbim despre satisfacții personale aici.

    Adică, cei care vor ierarhiza satisfacțiile lor personale și vor constata că este o satisfacție mai mare că ai realizat ceva prin munca ta și că este o satisfacție mai mică că l-ai păcălit pe un șef să îți dea un salariu mai mare decât cel pe care rezultatul (ne)muncii tale l-ar fi meritat, vor căuta întotdeauna să dea o valoare cât mai mare muncii lor, prin rezultate.
    Și invers, desigur. Cei care vor ierarhiza intim satisfacția de a dobândi ceva prin nemuncă, ori printr-o muncă cu valoare scăzută (valoare nu neapărat exprimată în bani, dar și în prestigiu, populariatate, influență) deasupra satisfacției de a spori o valoare prin munca proprie se vor ocupa exclusiv de a-și face un loc în schema de funcții din care să obțină maximizarea acelei satisfacții personale.

    Ceea ce se poate face doar la stat.

    Pentru că, în mediul privat, valoarea muncii fiecăruia, de la președintele consiliului de administrație și până la femeia de serviciu din spațiile tehnice se reflectă în profit. Cum tot în profit se reflectă și nemunca, doar că cu semnul minim în față.

    Revenind la discuția mea cu generalul de atunci (Dumnezeu să îl odihnească), i-am spus că sunt mai multe metodele consacrate de rezolvare a problemei lui. Metode care pot fi aplicate simultan, deoarece nu se exclud una pe alta.

    Ar fi introducerea unor proceduri de lucru/operare/funcționare standard, în orice colectiv cu tendințe de birocratizare. Astfel încât fiecare funcție să aibă mai mulți descriptori, dintre care unul să fie despre așteptările minime, ca rezultate, ale muncii celui care ocupă acea funcție. În plus, procedurile asta ar descrie și care sunt relațiile între ocupanții diferitelor funcții, astfel încât să nu existe dependențe birocratice între ei, ci doar dependențe funcționale/operaționale. Desigur, tot aici ar fi și normarea pe ore muncă/om a fiecărei activități de birou sau de teren.

    O altă metodă ar fi reformularea din rădăcini a politicii de personal/cadre. Politică prin care să fie descurajat nepotismul, clientelismul și pupicurismul, ca norme de evaluare a activității unui funcționar și ca criterii de promovare în funcții. Și prin care să fie stimualte și promovate criteriile de selecție, de apreciere și de avansare ierarhică pe bază de rezultate reale ale muncii fiecăruia.

    Încă o altă metodă pe care i-am amintit-o generalului a fost reconfigurarea schemei de funcții din comandamente/structuri centrale, prin care funcțiile inutile sau cele dăunătoare îndeplinirii misiunii acelui comandament sau acelei structuri să fie izolate inițial (adică cei care le ocupă să își piardă orice influență în decizie sau în implementarea deciziilor) și apoi scoase din schemă, cu prima ocazie.

    Cu precizarea că niciuna dintre aceste metode nu putea fi pregătită de cei care îi erau subordonați în momentul acela. Și procedurile standard, și politicile de personal, și reconfigurarea schemei de funcții trebuie pregătite în afara organizației/structurii (cel mai bine contra-cost, de organizații specializate), trebuie apoi instruiți doar cei care urmează să le implementeze și abia în final oranizația/structura află despre conținutul lor.
    Altfel nu se poate.

    Dacă mă întreabă vreun prieten ce s-a ales de asemenea metode, îi răspund de pe acum că habar nu am. Discuția asta o purtam prin 1994-1995, iar când am plecat din Statul Major General și deci din Armată, în 2003, încă nu se întâmplase nimic. Și nici astăzi, privind din afara Armatei, nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de proceduri standard, de politici de personal operaționalizate, ori de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor prin reconfigurarea schemei de funcții.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * „Săgeata Rusiei” recidivează. Răcnete isterice la RTV: „RoExit! Marș! Marș afară! Voi milita să ieșim din Uniunea Europeană!”

    * Rușii l-au împușcat pe dirijor! Artistul refuzase să cânte „binefacerile” aduse de invadatori în Herson

    * Masacru într-o cazarmă putinistă: 30 de morți după ce rușii și tadjicii s-au mitraliat între ei, din motive religioase! Scandalul a pornit de la un colonel care a spus că Allah era „un laș”

    * Putin a făcut praf rezervele de aur și valută ale Rusiei. Îi mai ajung banii pentru cel mult 17-18 luni de război. A cheltuit deja 102,5 miliarde de dolari

    * „Ucraina va elibera Crimeea cel târziu vara viitoare. Aceasta este ultima iarnă în care Rusia va mai perturba economia Europei” – fostul comandant al trupelor SUA în Europa

    * Ministrul Bode i-a amenințat în stil mafiot, de la tribuna Parlamentului, pe liderii opoziției, Drulă și Orban!

    * Încă o tâmpenie socialistă a Guvernului PSD-PNL: plafonarea prețului a făcut ca lemnele de foc să dispară de pe piață! Acum, PSD și PNL pretind că nu știau ce conține OUG

    * VIDEO. Pensiile ar putea fi crescute și cu 27%, conform PNRR-ului stabilit cu Comisia Europeană, dar PSD le mărește cu doar 10%!

    * Campanie murdară plătită de PNL pentru demonizarea USR: „partid toxic pentru România”, care „pune în pericol aderarea la Schengen”, „cultivă huliganismul”, „are un comportament anti-românesc”, „atacă statul român” și „își critică gratuit țara”

    * Licitația de 47 de milioane de euro pentru Biblioteca Virtuală a fost câștigată de șeful campaniei online din 2014 a lui Iohannis. La firma acestuia lucra și soțul actualului ministru al Educației, fostă consilieră la Cotroceni

    * Fratele baronului Marian Neacșu (PSD), parașutat în conducerea Autorității Aeronautice Civile, deși e agricultor! Numirea a fost semnată de ministrul Sorin Grindeanu, zis și „Ordonanța 13”