Brigada 36 Separată a Marinei și Brigada Operațională 12 a Gărzii Naționale a Ucrainei, care include și regimentul Azov, au fost trimise la încercuire fără a asigura spatele frontului. În plus, niciunul din cele patru poduri principale n-a fost aruncat în aer atunci când rușii au pornit din Crimeea, deși planul de apărare întocmit de Comandamentul din Kiev prevedea acest lucru.
Dezvăluirea îi aparține jurnalistului și expertului militar Iuri Butusov, redactor-șef al site-ului Censor.net, fiind făcută în cadrul unui interviu acordat postului ucrainean de radio Novosti Vremia. Butusov a afirmat că „inamicul nu a fost nevoit să arate arte marțiale în încercuirea Mariupolului, pentru că tocmai a venit pe un drum complet deschis”.
Putiniștii sunt mai eficace față de ucraineni în lupta pentru Donbass din câteva aspecte: un avantaj în muniția de artilerie și mortiere, un număr mare de vehicule blindate și disponibilitatea mijloacelor de corectare a focului. Cu toate astea, ei n-au șanse să pună mâna pe statul agresat. În opinia lui Butusov, Putin a recurs la o „strategie analfabetă” în atacul asupra Ucrainei: „A fost o aventură complet necalculată și eșuată”.
„Toate deciziile necesare trebuia luate în prima săptămână a invaziei, când se putea face fără pierderi. Decizia de a proteja Melitopol – Tokmak în primele zile ar fi putut salva sudul Ucrainei”
Novosti Vremia: Cum apreciați operațiunea de salvare a luptătorilor din Azovstal? Ar fi fost posibilă retragerea lor din încercuire mai devreme, prin mijloace militare?
Iuri Butusov (redactor-șef Censor.net): Problema Mariupolului și a Azovstalului constă în aceea că trupele noastre s-au aflat de la bun început în cea mai nefavorabilă situație care s-a întâmplat vreodată în război. Două dintre brigăzile noastre – Brigada 36 Separată a Forțelor Armate Marine și Brigada Operațională 12 a Gărzii Naționale, care include Regimentul Azov – au fost trimise la încercuire fără a asigura spatele. Din start, au apărat încercuirea, deoarece niciunul dintre cele patru poduri principale nu a fost aruncat în aer atunci când inamicul a plecat din Crimeea (spre nord, pe teritoriul Ucrainei continentale – n. red.) – nici în zona Arabatskaia Strelka, nici în zona Henicesk, nici în zona Ciongar. Pentru a controla sudul Ucrainei, planul de apărare prevedea demolarea podurilor de peste Ciongar, făcând dificilă ofensiva Rusiei din Crimeea. Toate podurile și barajele au fost pregătite pentru demolare, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Prin urmare, inamicul a ajuns nestingherit până la Melitopol și Berdiansk.
În acest caz, trebuia desfășurată apărarea pe axa Melitopol – Tokmak, aceste două orașe-cheie care controlează sudul Ucrainei, dar sunt cheie pentru controlul coridorului de uscat de la Rusia la Crimeea. Dar trupele noastre nu erau în aceste orașe. Astfel, s-a dovedit că două dintre brigăzile noastre complete au fost dislocate nu în direcția-cheie a mișcării inamicului, de care depinde soarta întregului sud, ci îndreptate către punctul cel mai îndepărtat al pozițiilor noastre – spre Mariupol. Drept urmare, inamicul nu a fost nevoit să arate arte marțiale în încercuirea acestui oraș, pentru că tocmai a venit pe un drum complet deschis. Astfel, încercuirea completă a Mariupolului a avut loc pe 3 martie, iar pe 12 martie trupele noastre au fost împinse înapoi la 100 de kilometri de oraș.
Toate deciziile necesare trebuia luate în prima săptămână a invaziei pe scară largă, când se putea face fără pierderi. Adică, decizia de a proteja Melitopol – Tokmak în primele zile ar fi putut salva sudul Ucrainei. O decizie de a sparge încercuirea în prima săptămână, după ce inamicul a închis inelul din jurul Mariupolului, putea salva cea mai mare parte a garnizoanei de încercuire. Dar acest lucru nu s-a făcut.
Drept urmare, apărătorii Mariupolului au rezistat atât de mult doar datorită propriului eroism, capacității de luptă, motivației incredibile, sacrificiului de sine și sacrificiilor mari.
În ceea ce privește operațiunea de salvare a apărătorilor Azovstal, desigur, aceasta este singura soluție posibilă. Adică, oamenii care trimit luptători să îndeplinească sarcini într-o situație fără speranță, luptători care realizează efectiv o ispravă și sunt obligați să-și salveze viața. Deci, este corect. Și, desigur, comandantul-șef este obligat să rezolve această problemă, care este creată ca urmare a deciziilor sale.
„Toate ostilitățile ruse s-au redus la operațiuni tactice destul de mici în anumite zone, care nu mai reprezintă o amenințare reală pentru Ucraina și nu mai pot opri furnizarea de arme din țările occidentale”
Novosti Vremia: Consilierul din Biroul Președintelui, Mihailo Podoliak, a declarat că apărătorii Azovstalului au năruit planurile operaționale ale inamicului de a captura estul Ucrainei și au schimbat efectiv cursul războiului. Chiar așa?
Iuri Butusov: Da, desigur. Apărătorii Mariupolului au rupt complet întreaga strategie rusă. Rusia i-a atacat cu toată puterea, așteptând o victorie ușoară. Dimpotrivă, militarii ucraineni au folosit această ocazie pentru a lega forțele de rezervă ale inamicului și pentru a provoca pierderi uriașe unui număr de unități și formațiuni. Acesta a fost un șoc pentru Comandamentul rus și a schimbat întreaga logică a acțiunilor lor. În loc să triumfe, rușii au suferit înfrângeri grave, ceea ce ne-a permis să stabilizăm situația. Prin urmare, Mariupolul a surprins cu adevărat pe toată lumea, pentru că au luptat în încercuire timp de 82 de zile. Acest lucru, dată fiind superioritatea absolută a inamicului, depășește orice înțelegere a rezistenței și a capacității de luptă. A fost o surpriză pentru toată lumea. Și mai ales pentru inamic.
Novosti Vremia: Cum apreciați starea actuală a armatei ruse?
Iuri Butusov: Armata rusă a suferit o înfrângere strategică și a lăsat loc unei inițiative strategice în război. În loc să se realizeze obiectivele, toate ostilitățile s-au redus la operațiuni tactice destul de mici în anumite zone, care nu mai reprezintă o amenințare reală pentru Ucraina și nu mai pot opri furnizarea de arme din țările occidentale. De aceea, armata rusă încearcă acum să treacă succesele tactice drept unele strategice. Inamicul încearcă să câștige un anumit avantaj în Donbass, deși, de fapt, acțiunile sale nu pot schimba în niciun fel cursul războiului, iar armata rusă se confruntă cu o criză majoră a capacității de luptă. Acum, Rusia încearcă pur și simplu să provoace cele mai mari pierderi posibile ucrainenilor și să obțină astfel succes tactic pentru a avansa cât mai departe în cel puțin anumite zone, în special în Donbass.
Comandamentul rus înțelege deja că va exista un contraatac, și nu unul, așa că încearcă să avanseze cât mai mult posibil, iar acest lucru, crede el, va ajuta la acțiunea defensivă pe frontul larg. Presupun că întreaga conducere rusă continuă să spere la un compromis politic și se așteaptă ca ucrainenii, sub amenințarea crizei economice și a pierderilor economice, să facă niște concesii. Dar cred că aceste planuri ale comandamentului rus vor eșua, precum și toate planurile lor inițiale.
„Eficacitatea în luptă a Rusiei în Donbass, în acest moment, se datorează exclusiv prezenței unui avantaj în muniția de artilerie și mortiere, un număr mare de vehicule blindate și disponibilitatea mijloacelor de corectare a focului”
Novosti Vremia: Armata rusă se confruntă cu o penurie semnificativă de muniție de înaltă precizie și de arme noi, folosește din ce în ce mai mult muniție și echipament militar sovietic învechit. Cum afectează acest lucru cursul războiului?
Iuri Butusov: Principalul pericol pentru Ucraina îl reprezintă unitățile pregătite pentru luptă ale forțelor terestre ruse. Armele de înaltă precizie sunt importante în război, dar nu pot rezolva toate sarcinile tactice. Cu toate acestea, stabilitatea și capacitatea de luptă a forțelor terestre sunt de o importanță-cheie. Rusia are mari probleme cu asta. Eficacitatea în luptă a Rusiei în Donbass, în acest moment, se datorează exclusiv prezenței unui avantaj în muniția de artilerie și mortiere, un număr mare de vehicule blindate și disponibilitatea mijloacelor de corectare a focului. Dar, în general, tot acest avantaj nu este de netrecut. Există tactici, forțe și mijloace pe care Ucraina se bazează și, în principiu, are toate șansele de a învinge forțele de atac ruse rămase cu acțiuni ofensive active și de a opri ofensiva acestora de-a lungul întregii linii a frontului.
Novosti Vremia: În acest caz, după părerea dumneavoastră, când va fi depășită ofensiva rusă din Donbass?
Iuri Butusov: Inițiativa este în mâinile Ucrainei. De îndată ce vom provoca pierderi ireparabile mai multor grupuri de atac inamice care sunt încă active în Donbass, toate acestea vor fi oprite. Rusia conduce deja o ofensivă cu forțe mici, acestea nu mai au un avantaj semnificativ.
„Acum avem o nouă etapă, când nu trebuie doar să oprim inamicul, ci să distrugem efectiv armata rusă și s-o expulzăm din tot Donbass-ul”
Novosti Vremia: Și totuși, sunt tot mai multe relatări că războiul va dura cel puțin până în toamnă și chiar până la sfârșitul anului. Ce credeți despre asta?
Iuri Butusov: Războiul durează de 8 ani. Nimic nu s-a schimbat în afară de amploarea luptei. Repet, războiul durează de 8 ani și poate dura mai mult. Pentru că războiul nu depinde de emoții, ci de strategie. Dacă Ucraina rezistă activ și câștigă războiul, atunci războiul se poate termina. Până acum, opțiunile pentru încheierea războiului nu sunt nici măcar aproape. Până nu vom fi suficient de puternici pentru a câștiga, nu vor exista acorduri, iar războiul nu se va opri.
Novosti Vremia: Și când va veni punctul de cotitură în acest război?
Iuri Butusov: Primul punct de cotitură a avut loc pe 1 martie, când Rusia nu și-a îndeplinit planul strategic, iar Blitzkrieg-ul a eșuat. Al doilea punct de cotitură a fost 31 martie, când trupele ruse au recunoscut înfrângerea lângă Kiev și au fugit. Al treilea punct de cotitură a venit în aprilie, când armata rusă, în loc să continue ostilitățile pe scară largă, s-a concentrat exclusiv asupra celor din Donbass, precum și din regiunile Harkov, Zaporoje și Herson. Așa că acum avem o nouă etapă, când nu trebuie doar să oprim inamicul, ci trebuie să distrugem efectiv armata rusă și s-o expulzăm din tot Donbass-ul. Este de menționat că am stăpânit inițiativa tactică, nu doar pe cea strategică.
„Având în vedere strategia analfabetă a lui Putin, el este capabil de orice prostie. Atacul asupra Ucrainei a fost o aventură complet necalculată și eșuată”
Novosti Vremia: Cum ați comenta raportul unui nou atac asupra Kievului? Este cu adevărat posibil?
Iuri Butusov: Având în vedere strategia analfabetă a lui Putin, el este capabil de orice prostie. Atacul asupra Ucrainei a fost o aventură complet necalculată și eșuată. Desigur, ei (cei din conducerea militaro-politică rusă – n. red.) pot recurge din nou la aceeași aventură și pot încerca să atace iarăși Kievul. Dar consecințele pentru ei vor fi mult mai triste. Nu există nicio șansă ca armata rusă să meargă chiar în regiunea Kiev și să ducă o bătălie de succes. Înfrângerea îi așteaptă în zona Kievului și în centrul Ucrainei. Prin urmare, nu cred că sunt pregătiți să efectueze astfel de operațiuni acum. Măcar vom obține în prealabil informațiile necesare, dacă o asemenea idee nebunească îi vine în minte Comandamentului rus.
Novosti Vremia: În fiecare zi, Statul Major publică pierderile generale de luptă ale Rusiei. Cât personal inamic trebuie să distrugă armata ucraineană pentru ca Rusia să oprească în sfârșit războiul?
Iuri Butusov: Având în vedere că Federația Rusă a adus inițial în luptă aproximativ 200.000 de oameni, cred că armata rusă își va pierde capacitatea de luptă până în toamnă sau la începutul iernii, dacă pierderile sunt suficient de mari. În fiecare zi, aproximativ 500 de oameni sunt uciși și răniți. Rusia trebuie să sufere mari pierderi, mai ales în rândul personalului militar: ofițeri și comandanți de pluton, companii și batalioane. De îndată ce vom învăța să lovim cu precizie trupele ruse de pe linia frontului și să le provocăm pierderi mult mai mari decât o facem acum, războiul se va încheia. În prima etapă vom alunga complet armata rusă din Donbass și o vom elibera, iar în a doua etapă – Crimeea.
„Principiile fiecărui război sunt exact aceleași. Al nostru nu este semnificativ diferit de ceea ce Sun Tzu, autorul tratatului «Arta războiului», a descris acum 2.500 de ani”
Novosti Vremia: Ce înseamnă contractul de închiriere pentru Ucraina, cât de important este acesta pentru cursul războiului și la ce ar trebui să ne așteptăm de la Statele Unite în acest moment?
Iuri Butusov: Acest lucru este de o importanță capitală și implică furnizarea de orice fel de aprovizionare cu materiale. La urma urmei, pentru a folosi arme, este nevoie de o infrastructură adecvată. Dacă ne uităm la istoria celui de-al Doilea Război Mondial, închirierea este în primul rând un program care a oferit o aprovizionare cuprinzătoare de resurse pentru rezistență în întreaga țară. Era combustibil, transport, mâncare și așa mai departe. Dar trebuie înțeles că un contract de închiriere nu înseamnă că cineva va gândi pentru noi. Ucraina formează o cerere și o execută textual. Dacă Kievul nu a comandat ceva, aceasta este problema noastră. Prin urmare, contractul de închiriere va ridica brusc o altă problemă importantă – problema planificării apărării. Astfel, pentru ca închirierea să fie eficientă, este necesar ca planificarea apărării să funcționeze în Ucraina, care, din păcate, nu a existat înainte de război, deși acum trebuie să o construim cel puțin în baza contractului de închiriere.
Novosti Vremia: Dacă se fac paralele istorice, care război se aseamănă cel mai mult cu cel ruso-ucrainean?
Iuri Butusov: Fiecare război are ceva în comun și ceva special. Principiile fiecărui război sunt exact aceleași. Al nostru nu este semnificativ diferit de ceea ce Sun Tzu, autorul tratatului «Arta războiului», a descris acum 2.500 de ani – aceleași principii și strategii. Și pentru a înțelege războiul nostru în limbaj modern, recomand lecturarea cărții lui Basil Liddell Hart, «Strategia acțiunii indirecte». Descrie tot ce ni se întâmplă, în detaliu, simplu și succint.
În ceea ce privește caracteristicile, desigur, există multe nuanțe interesante care nu existau înainte. De exemplu, războiul fără precedent al smartphone-urilor, când mobilizarea țării are loc prin intermediul rețelelor de socializare, internetului și mass-media. Când fotografiile și videoclipurile din conturile publice și online sunt folosite pentru a regla focul. Când superioritatea armatei ruse poate fi depășită prin utilizarea în masă a, de exemplu, quadcopterelor (elicoptere multirotor – n. red.). Iar armata ucraineană, după cum s-a dovedit, este capabilă să opereze fără ordine și directive.
