Disperat că Armata nu avea ministru după moartea generalului Milea, Ceaușescu a ordonat să fie adus generalul Stănculescu “pe sus, dacă e nevoie”. Ghipsul lui Stănculescu avea să reziste opt ore. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor” (Editura Adevărul, 2010).
Într-un interviu pe care i l-am luat în decembrie 2009 la Spitalul Penitenciarului Jilava (unde-şi ispăşea condamnarea pentru participarea la represiunea de la Timişoara), Victor Atanasie Stănculescu (care fusese degradat militar, nu mai era general şi nici măcar soldat) a povestit cum îşi construise alibiul în cazul unei eventuale suspiciuni a lui Ceauşescu.
Înainte de a părăsi Spitalul Militar Central din București, el l-a întrebat pe doctorul Nicolescu: “Şi dacă o să mă controleze, să mă întrebe cineva?”
“Nu este nicio problemă, spuneţi că aveţi ceva la rotulă şi că v-am blocat piciorul pentru rotulă. Acolo nu se poate face niciun control, că sunt cartilagii, nu pot să se vadă”, i-a răspuns generalul-medic.
Cu piciorul stâng imobilizat în ghips de la vârful degetelor până la jumătatea coapsei, Stănculescu a ajuns, în cele din urmă, în sediul Comitetului Central.
“La ora 10 şi ceva a venit o maşină cu doi-trei oameni de la Cancelarie, trimisă de Manea, şi au zis: «Ni s-a spus că să vă luăm cum sunteţi». Am intrat pe la intrarea C. Pe coridor mi s-a spus, nu mai ştiu de cine, «duceţi-vă, că e supărare mare, că generalul Milea s-a împuşcat». Pe traseu, pe coridoare, erau cam 50 de oameni cu automate. Asta a fost o primă imagine. Am întrebat pe unul dintre cei de pe hol unde este Comandamentul Militar. Mi-a arătat că undeva lângă Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că am venit şi erau toţi în panică. M-am dus la secretariatul lui Ceauşescu. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. A ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm”.
În mărturia sa, Stănculescu pare să încurce un pic orele. În realitate, sosirea sa în sediul CC a avut loc înaintea orei 10.00, dat fiind că la 9.50 Ceauşescu l-a văzut intrând în secretariatul său şi l-a anunţat că preia conducerea Armatei.
Episodul cu ghipsul e rememorat şi de alte persoane aflate în CC, în dimineaţa de 22 decembrie. Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu, povesteşte: “Înainte de 11.00, deci în perioada asta imediat după aflarea sinuciderii lui Milea, Ceauşescu se gândea la un înlocuitor. L-a căutat pe Ilie Ceauşescu, generalul. Nu a fost de găsit. Atunci mi-a zis mie să fie căutat Stănculescu”.
După ce a aflat că Stănculescu e acasă, cu piciorul în ghips, Ceauşescu i-a ordonat lui Manea: “Cu picioarele rupte să vină! Şi să vină în cinci minute, să nu se joace, că-l aduc arestat!”.
Manea povesteşte: “Stănculescu a venit. Într-un sfert de oră a fost acolo. Foarte curios acest ghips… Nu avea cârje, de baston nu-mi aduc aminte. A simulat foarte bine că e accidentat şi că-l doare”.
Când a ajuns la sediul CC al PCR, Stănculescu – îmbrăcat civil – trăgea după el piciorul stâng, imobilizat în ghips. “Nu mă durea, dar mă incomoda. Mergeam foarte greu, am avut răni multă vreme din cauza acelei mişcări anormale.”
Audiat în 1994, Ilie Ceauşescu (şi el adjunct al ministrului Apărării Naţionale în 1989) spune că, în jurul orei 13.30, Stănculescu a chemat medicul la sediul MApN – unde se deplasase între timp – ca să-i dea jos ghipsul. “A pus piciorul pe scaun, a ridicat pantalonii, iar medicul i-a tăiat ghipsul. Era acelaşi medic care i-l pusese”, susţine Ilie Ceauşescu.
Fratele dictatorului face însă o confuzie. N-a venit generalul Niculescu, de la Spitalul Militar Central, să-i scoată ghipsul lui Stănculescu, ci a făcut-o un ofiţer de la infirmeria ministerului. “A venit un medic, locotenent-major, cu un cleşte şi mi-a tăiat ghipsul. După ce mi l-a dat jos, am renunţat la ţinuta civilă şi m-am îmbrăcat militar. Ţinuta militară o aveam la birou”, povestește Stănculescu.
De la fuga Ceauşeştilor din sediul CC trecuse aproape o oră şi jumătate. Ghipsul atârnase de piciorul generalului Stănculescu timp de opt ore: de la 5.30 până la 13.30.
– Va urma –
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.
Cu piciorul stâng imobilizat în ghips de la vârful degetelor până la jumătatea coapsei, Stănculescu a ajuns, în cele din urmă, în sediul Comitetului Central. „La ora 10 şi ceva a venit o maşină cu doi-trei oameni de la Cancelarie, trimisă de Manea, şi au zis: «Ni s-a spus să vă luăm cum sunteţi». Am intrat pe la intrarea C. Pe coridor mi s-a spus, nu mai ştiu de cine, «duceţi-vă, că e supărare mare, că generalul Milea s-a împuşcat». Pe traseu, pe coridoare, erau cam 50 de oameni cu automate. Asta a fost o primă imagine. Am întrebat pe unul dintre cei de pe hol unde este Comandamentul Militar. Mi-a arătat că undeva lângă Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că am venit şi erau toţi în panică. M-am dus la secretariatul lui Ceauşescu. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. A ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm”.
Episodul cu ghipsul e rememorat şi de alte persoane aflate în CC, în dimineaţa de 22 decembrie. Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu, povesteşte: „Înainte de 11.00, deci în perioada asta imediat după aflarea sinuciderii lui Milea, Ceauşescu se gândea la un înlocuitor. L-a căutat pe Ilie Ceauşescu, generalul. Nu a fost de găsit. Atunci mi-a zis mie să fie căutat Stănculescu”.
Aflat la Timişoara încă din 17 decembrie şi în contextul în care se lansase ideea unui comandament al oraşului pe care să-l conducă el, Stănculescu a pregătit un raport către Nicolae Ceauşescu. Cel puţin aşa susţine el. “În raport solicitam să fiu trecut în rezervă, întrucât nu sunt de acord cu măsurile ş.a.m.d. Voiam să-l înmânez unuia dintre însoţitorii lui Dăscălescu şi ai lui Bobu, să-l ducă la Bucureşti. Văzând ce scriu, mi-au cerut să vadă şi au zis că sunt nebun: «Dacă dai asta, mâine te împuşcă. Rupe-o şi arunc-o la WC!». Am rupt-o şi am aruncat-o acolo, a fost un moment de slăbiciune, printre altele.”
