Comportamentul lui Recep Tayyip Erdogan, dictatorul Turciei, începe să semene tot mai mult cu cel al lui Adolf Hitler în anii 1938-1939. Retorica noului sultan este amenințătoare la adresa Greciei și Ciprului, de la care Erdogan vrea să smulgă teritorii marine bogate în zăcăminte de hidrocarburi.
După ce s-au descoperit resurse de gaze naturale și petrol în perimetre din Mediterana de Est aflate în Zona Economică Exclusivă a Greciei și Ciprului, regimul lui Erdogan și-a reamintit, brusc, că Turcia a fost nedreptățită după Primul Război Mondial și că ar fi meritat o altă împărțire a insulelor din această zonă.
Erdogan, către Cipru și Grecia, care nu vor să renunțe la apele lor teritoriale: „Fie vor înţelege limbajul politicii şi diplomaţiei, fie pe teren, cu experienţe dureroase”
Dezgropând conflicte vechi de un secol, Turcia a generat incidente atât cu nave franceze, cât și cu Grecia, în ultimele săptămâni, urmărind să acapareze, prin forță și intimidare, zone din apele teritoriale ale statelor vecine. Vizate sunt Grecia și Ciprul.
„Fie vor înţelege limbajul politicii şi diplomaţiei, fie pe teren, cu experienţe dureroase”, a proclamat sâmbătă președintele turc Erdogan. „Vor înţelege că Turcia are puterea politică, economică şi militară pentru a rupe hărţile şi documentele impuse”, a adăugat acesta, amenințător, menționând că “Turcia este pregătită pentru orice situație și rezultat”.
Publicația Cumhuriyet a dezvăluit că 40 de tancuri au fost deja multate de la granița cu Siria, din Este, la granița cu Grecia, din Vest.
În urmă cu o săptămână, ministrul de externe turc a avertizat că eventuala extindere a apelor teritoriale grecești la 22 de kilometri depărtare de granițele insulelor e motiv de război. Grecii au luat această măsură la insulele dinspre Italia și spun că ar putea recurge la aceeași soluție și spre Turcia, în urma manevrelor tot mai agresive ale flotei de război a lui Erdogan.
Acum câteva zile, presa germană a dezvăluit că dictatorul turc le-a cerut generalilor săi să scufunde o navă de luptă sau să doboare un avion de vânătoare grec, pentru a face o demonstrație de forță. Deocamdată, generalii i-au ținut piept lui Erdogan, reușind să evite escaladarea conflictului.
Izbitoarele asemănări dintre politica lui Hitler și cea a lui Erdogan
Situația pe care o trăim azi în Turcia are asemănări izbitoare cu cea a Germaniei lui Hitler în anii premergători războiului.
– Erdogan a venit la putere pe cale democratică, dar apoi a capturat instituțiile statului. Acum controlează totul cu mână de fier.
– Hitler a venit și el la putere prin vot democratic, apoi a lichidat opoziția și a capturat toate instituțiile.
– Erdogan invocă “o nedreptate” petrecută acum 100 de ani, când Turcia, în urma războiului cu Grecia, a semnat un tratat sub presiunea și monitorizarea marilor puteri. Turcii și-au recăpătat teritoriile de pe continent, dar au pierdut aproape toate insulele în fața grecilor.
– Hitler a invocat, după venirea la putere, în 1933, nedreptățile suferite de Germania în tratatul semnat după Primul Război Mondial. El a reclamat zonele locuite de germani din Cehia, a anexat Austria sub pretextul unirii vorbitorilor de limbă germană, a remilitarizat Renania și a dat ultimatum Lituaniei, pentru a recăpăta un port. În cele din urmă, a somat Polonia să returneze Gdansk și să permită Germaniei construirea unei căi ferate și a unei șosele care să lege teritoriile din Vest cu provincia Prusia Orientală. Polonezii au refuzat să cedeze și așa a izbucnit Al Doilea Război Mondial.
– Erdogan are un discurs tot mai agresiv, în care își amenință vecinii că, dacă nu cedează de bună-voie prin tratative, vor simți puterea armatei turce.
– Exact același tip de retorică l-a avut Hitler în 1938-1939. A cerut pe ton ultimativ Cehoslovaciei să cedeze teritoriile locuite de minoritatea germană. Hitler a pretins tot timpul că este omul dialogului și că vrea negocieri, avertizând că, în caz contrar, va fi nevoit să recurgă la forță. Speriați, britanicii și francezii și-au trădat aliații cehoslovaci, cu care aveau tratat prin care se obligau să-i ajute în cazul unui atac. La Munchen, în 1938, Hitler a primit satisfacție, iar Franța și Marea Britanie au obligat Cehoslovacia să cedeze Germaniei teritorii foarte importante. La câteva luni distanță, în martie 1939, cancelarul german dezmembra complet ce mai rămăsese din statul cehoslovac. La rând a urmat Polonia, Hitler folosind aceeași strategie: voia negocieri, dar dacă polonezii refuzau revendicările Germaniei, urmau să fie atacați.
– Erdogan și-a consolidat puternic în ultimii ani poziția de dictator al Turciei, prin epurări succesive în instituțiile statului și mai ales în armată.
– Hitler a procedat la fel în Germania, înainte de a porni conflictele cu vecinii săi.
– Erdogan a dat o prioritate absolută înarmării, pornind agresiuni împotriva vecinilor. Turcia, a doua armată din NATO ca mărime, a importat armament inclusiv din Rusia, renunțând tot mai mult la relațiile cu vechii aliați din NATO.
– Hitler a direcționat sume importante către reechiparea armatei. A încheiat, până la urmă, tratat de alianță cu vechiul său inamic, Rusia sovietică, acesta fiind pasul decisiv spre declanșarea războiului.
