Vladimir Soloviov, una dintre vedetele TV cu cea mai mare notorietate în Rusia, a produs o nouă scenă de demență apocaliptică în emisiunea sa de pe canalul Rossiya 1. El a îndemnat la invadarea Germaniei, după ce în ultimele luni a amenințat Occidentul cu atacuri nucleare. Soloviov este considerat propagandistul favorit al președintelui Vladimir Putin, deși la Moscova e concurență mare pentru această „onoare”.
Furia lui Soloviov a fost stârnită de o înregistrare video pe care a prezentat-o în emisiunea sa. În secvența filmată, ministrul Culturii din Guvernul Germaniei, Claudia Roth, pare să citească faimosul mesaj „navă rusească, du-te-n…” de pe unul dintre timbrele omagiale tipărite de Poșta Ucrainei.
De altfel, serviciul poştal naţional al Ucrainei, Ukrposhta, a anunţat pe 22 aprilie că a fost ţinta unui atac cibernetic, după ce timbrul poştal care ilustrează un soldat ucrainean cu degetul mijlociu ridicat către crucişătorul Moscova, nava-amiral rusească scufundată în Marea Neagră, a fost pus la vânzare pe internet.
„Acela este ministrul german al Culturii!”, se învârtoșează Soloviov după difuzarea videoclipului cu Claudia Roth. „Și credeți că după ce Guvernul (german – n. red.) i-a recrutat pe acei idioți, mizerabili, bădărani și vagabonzi, ar trebui să discutăm cu ei despre orice?”, întreabă el retoric.
„Ea ne spunea nouă, tuturor, să ne ducem naibii. Și ce ar trebui să facem noi acum?”, întreabă Soloviov, din nou retoric.
„Să dăm încă o dată jos praful de pe mormintele teutone, cu marșul furtunos al bocancilor sovietici? Cu alte cuvinte, nu vor înțelege niciodată mesajul altfel? Ce, s-a terminat injecția de bunătate?”, își continuă el monologul, întrerupt de un „da” timid venit din studio.
„Acum, ei (germanii – n. red.) cred că pot face ce doresc, să înceapă să-și trimită panzerele în Est! Care în curând vor călca în picioare pământul rusesc!”, mai urlă Soloviov, diversionist, în aparenta consternare a invitaților din studio.
„Pericolul german” este vânturat des la televiziunile rusești
Comentariile lui Soloviov vin după ce într-o altă emisiune de la Rossiya 1, canalul TV care difuzează emisiunea acestuia, un doctor în istorie și științe politice, Alexei Fenenko, a avertizat săptămâna trecută că Germania și Japonia ar putea ataca Rusia.
„Germania și Japonia sunt culturi agresive genetic. Să ne amintim de unele lucruri. Cum sunt basmele germane diferite de cele rusești? Pentru ei, războiul este o normă, și nu o anomalie. Amintiți-vă de vremurile tulburi ale secolului 17, lorzii războiului din Germania au rezistat timp de 1.000 de ani și nimeni nu s-a gândit să spună că asta este o anomalie, nimeni nu a spus că nu este normal! Amintiți-vă de cultura japoneză, cultul samurai, cultul războiului, al autodistrugerii! Posibil că americanii aranjează o repetiție pentru noi cu doi adversari puternici din Est și Vest”, a perorat putinistul Alexei Fenenko, profesor la mai multe universități importante din Rusia.
În ceea ce-l privește pe Vladimir Soloviov, acesta nu se află la prima criză de bestialitate. El a vânturat de mai multe ori amenințări nucleare. În urmă cu câteva zile, propagandistul de la Rossiya 1 a avut un moment bizar: în urma unei reprize de râs isteric, a avertizat că un război nuclear ar fi „cea mai amuzantă comedie” dacă n-ar muri oameni. „În cazul unui conflict nuclear, vor supraviețui doar câțiva mutanți din lacul Baikal”, a mai spus el.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Scandal de amploare la Moscova, declanșat de putinistul scelerat Dmitri Rogozin. După ce a amenințat România, Bulgaria și Muntenegru cu bomba nucleară, viceprim-ministrul Federației Ruse, care e și șeful Roscosmos, vrea să pornească un telescop german fără permisiunea partenerilor europeni. Oamenii de știință ruși s-au poziționat categoric împotriva comportamentului banditesc al politicianului.
Informația a apărut pe site-ul Gazeta.ru, după ce Rogozin s-a lansat în afirmații revoltătoare într-o emisiune difuzată de postul de televiziune Rossia 24.
Telescopul eROSITA a fost oprit la sfârșitul lunii februarie. Face parte din observatorul spațial Spektr-RG, care include și telescopul ART-XC, dezvoltat la IKI RAS. A fost construit de Institutul Max Planck pentru Fizica Extraterestră și trebuia să fie asociat cu ART-XC.
„Cei care au luat decizia de a opri telescopul german din motive politice rusofobe nu aveau dreptul moral să facă acest lucru”
Gazeta.ru:„După agravarea relațiilor dintre Rusia și țările occidentale în legătură cu «operațiunea specială» din Ucraina, specialiștii germani au pus aparatul în modul de repaus. Pe 4 iunie, șeful Roscosmos, Dmitri Rogozin, a precizat că intenționează să activeze puterea eROSITA contrar deciziei părții germane”.
Dmitri Rogozin:„Am dat instrucțiuni legate de începerea pregătirilor pentru restaurarea telescopului german eROSITA la observatorul spațial Spektr-RG, împreună cu telescopul rus. Cei care au luat decizia (la Berlin – n. red.) de a opri telescopul german din motive politice rusofobe nu aveau dreptul moral să facă acest lucru. Munca unui observator spațial este necesară pentru știință. Vom corecta greșeala germanilor și le vom porni telescopul la observatorul nostru Spektr-RG”.
„Toți oamenii de știință din institutul nostru se opun cu tărie acestei propuneri. Acesta nu este un dispozitiv rusesc”
Decizia teroristului Rogozin i-a înfuriat pe savanții ruși, dezvăluie Gazeta.ru: „Ei nu înțeleg încă cine va da comenzi telescopului și care parte – rusă sau germană – va primi date științifice de la acesta și, cel mai important, cum vor reacționa colegii germani ai oamenilor de știință ruși la decizia Roscosmos”.
Reacția fermă a venit din partea mai multor somități din Federația Rusă. Primul care s-a poziționat contra deciziei lui Rogozin a fost academicianul Lev Zelenîi, directorul științific al Institutului de Cercetare Spațială al Academiei Ruse, care a dezvoltat partea rusă a observatorului comun.
Într-un interviu acordat agenției de știri a Kremlinului, Interfax, academicianul Zelenîi a spus: „Institutul nostru, toți oamenii de știință se opun cu tărie acestei propuneri. Această obiecție este atât din motive politice, cât și din cele tehnice. Acesta nu este un dispozitiv rusesc, nu știu cât de realistă este toată această epopee, nu știu dacă specialiștii noștri au coduri de procesare… Dar chiar dacă au, va fi pur și simplu imposibil să se publice aceste date – nu vor fi acceptate. Tehnic, putem activa, dar echipele specifice trimise la bord trebuie să fie formate în Germania”.
„Este necesar să explicăm, să negociem, astfel încât ambele părți să înțeleagă că în viitorul îndepărtat – în 10-20-30 de ani – va fi posibil să punem din nou dispozitive străine extra-clasă pe sateliții noștri”
Al doilea academician revoltat este Rashid Suniaev, directorul științific al proiectului Spektr-RG: „Acesta este un dispozitiv minunat, absolut de clasă mondială, care a oferit deja o mulțime de date. Cu toții visăm să se întoarcă la munca activă. Dar acesta este un dispozitiv uimitor de complex, iar dacă decidem să ignorăm acordurile cu partenerii și să ne întoarcem asupra noastră, îl putem distruge pur și simplu. Acest dispozitiv trebuie pornit prin acord cu partea germană. Este necesar să explicăm, să negociem, astfel încât ambele părți să înțeleagă că în viitorul îndepărtat – în 10-20-30 de ani – va fi posibil să punem din nou dispozitive străine extra-clasă pe sateliții noștri”.
În același timp, Suniaev a subliniat că observatorul Spektr-RG nu se află în stare inactivă fără jumătatea germană a aparatului. Telescopul ART-XC rusesc funcționează normal, dar nu poate înlocui telescopul eROSITA. ART-XC este sensibil la fasciculele de energie mai dure, mai mari, în timp ce aparatul german trebuia să observe în partea mai moale, cu lungime de undă mai lungă a spectrului.
Critici dure pentru includerea unilaterală a telescopului eROSITA în observatorul spațial Spektr-RG au fost formulate și de șeful Academiei Ruse de Științe, Aleksandr Sergheev. El și-a exprimat deja poziția într-o scrisoare trimisă către conducerea Roscosmos.
Sergheev: „Gestionarea de către noi a eROSITA nu este ușoară și, într-un fel, chiar riscantă. Pentru că noi nu am creat acest dispozitiv și nu l-am operat. Această tehnică este foarte serioasă, unică, iar oamenii de știință ai noștri au îngrijorări dacă vom fi capabili să ne descurcăm corect în principiu. Colegii sunt îngrijorați dacă vom strica dispozitivul cu această idee”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Războiul de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a dus, printre altele, la o schimbare cu conotații majore la scara întregii planete: Germania redevine, după aproape 8 decenii, țara europeană cu cele mai mari cheltuieli militare. Bundestagul a aprobat miercuri triplarea bugetului alocat Apărării pentru 2022, care ajunge astfel la 100 de miliarde de euro. Dintr-un foc, Germania urcă pe locul 3 mondial, după SUA și China, dar mult înaintea Marii Britanii, statul european care conducea, până acum, în topul bugetului alocat armatei.
Parlamentul din Berlin a mai aprobat, de asemenea, majorarea cheltuielilor militare anuale ale Germaniei de la 1,5 la 2% din PIB, proporție la care se va ajunge în 2024. Industria de armament germană, una din cele mai performante din lume, va produce astfel preponderent pentru armata proprie, după ce de-a lungul timpului a exportat majoritatea produselor sale. Din această sumă, 18 miliarde de euro sunt destinate exclusiv achiziționării de armament.
Invazia lui Putin în Ucraina a adus o trezire brutală la realitate a Germaniei, care ani în șir tratase superficial avertismentele țărilor est-europene
Pentru Germania, dar și pentru restul lumii, este o schimbare majoră care modifică nu doar echilibrul militar mondial, ci și o filosofie care a dominat politica internă din această țară după Al Doilea Război Mondial.
Atât poporul german, cât și politicienii au fost foarte conștienți, după 1945, de rolul distructiv pe care l-au jucat și au încercat să se țină cât mai departe de orice ar putea aminti de Germania militaristă. Guvernul și Parlamentul au ținut deliberat la un nivel scăzut cheltuielile pentru armată, care – deși foarte bine echipată și antrenată – a rămas una mică până acum. Germania are trecut în Constituție că nu poate participa la războaie în afara propriilor granițe. Berlinul a refuzat să majoreze bugetul Apărării chiar și când fostul președinte american Donald Trump a făcut presiuni explicite în această privință.
În ultimele decenii, politicienii germani au crezut că epoca războaielor între marile puteri a apus pe măsură ce economiile au devenit mai interdependente. În particular Angela Merkel a dus o politică de apropiere față de Rusia, cele două țări devenind dependente una de alta: rușii – de banii și investițiile germanilor, germanii – de materiile prime rusești.
Însă invazia declanșată pe 24 februarie de Rusia în Ucraina, cu o violență care a șocat întreaga lume, a spulberat tot acest edificiu. În Germania, evenimentele au însemnat o trezire bruscă la realitate după ce, decenii la rând, Berlinul tratase superficial avertismentele țărilor est-europene privind pericolul crescând al Rusiei lui Putin la adresa păcii. Toată lumea a realizat că, de fapt, țara are nevoie în continuare de o forță armată redutabilă pentru a face față unor evenimente precum cel de acum, când dictatori scelerați aruncă în aer întregul eșafodaj diplomatic.
Creșterea cheltuielilor militare în Germania și agresiunea rusă vor aduce măsuri similare și în alte țări europene precum Italia, Spania și Olanda
Însă această schimbare de direcție produsă în Germania va genera, cel mai probabil, o reacție în lanț în întreaga Europă, notează The Economist. Amenințarea rusă și înarmarea Germaniei le va aminti altor țări europene care au neglijat de asemenea problema în ultimele decenii, precum Italia, Țările de Jos (Olanda) și Spania, că ar fi bine să cheltuiască 2% din PIB pe apărare. Esticii fac deja acest lucru de câțiva ani, avizați de ascensiunea militarismului rusesc.
Experții băncii Citigroup estimează că, de acum, 2% va deveni suma minimă de la care va pleca bugetul apărării în țările NATO. O altă bancă, Jefferies, a calculat că, dacă toți membrii NATO își vor îndeplini obligația de a cheltui 2% din PIB cu apărarea, atunci bugetele lor combinate, exceptându-l pe cel al SUA, ar ajunge la aproximativ 400 de miliarde de euro.
În orice caz, Germania va depăși de acum cu mult bugetul alocat apărării pe care-l are Marea Britanie, până azi liderul european în domeniu. Bugetul pe care-l alocă Rusia înarmării va deveni de două ori mai mic decât cel al Germaniei.
Top 10 țări după cheltuielile militare în 2022 înainte ca Germania să majoreze la 100 de miliarde de euro bugetul apărării
Țara……………………miliarde dolari
1. SUA………………..738
2. China………………193,3
3. India………………..64,1
4. Marea Britanie…….61,5
5. Rusia………………..60,6
6. Franța………………56,8
7. Germania…………..51,3
8. Japonia……………..49,7
9. Arabia Saudită…….48,5
10. Coreea de Sud…..40,4
Sursa: Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
După 98 de zile de tăcere adâncă, fostul cancelar german Angela Merkel a condamnat, în sfârșit, invazia Rusiei în Ucraina, stârnind valuri de ironii pe rețelele de socializare. Merkel, care a condus Germania 16 ani, până în 2021, a calificat drept „un război barbar de agresiune” atacul rușilor asupra Ucrainei. Ea este considerată, aproape în unanimitate, drept marele artizan al dependenței Germaniei de gazul rusesc și, de asemenea, principalul actor care s-a opus încă din 2008 aderării Ucrainei la NATO.
În primul său discurs ținut în public după ce a plecat din funcția de cancelar al Germaniei, în decembrie 2021, Angela Merkel a condamnat atacul Rusiei, descriindu-l drept un „război barbar de agresiune” care a constituit un „punct de cotitură de mare amploare” și cea mai „flagrantă încălcare a dreptului internațional” în Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, notează CNBC.com.
Fostul lider german, prezent miercuri seara la un eveniment al sindicatelor germane organizat în Berlin, a menționat că dreptul Ucrainei la autoapărare este incontestabil: „Solidaritatea mea se îndreaptă către Ucraina, care a fost atacată de Rusia”.
Merkel, care a condus Germania în perioada 2005-2021, a fost criticată dur în ultimele luni pentru politica sa de extindere a legăturilor economice cu Rusia până la nivelul la care statul german să fie dependent de Moscova. De asemenea, i se reproșează relația de prietenie cu președintele rus Vladimir Putin. Merkel nu e însă singurul cancelar german care a coabitat cu criminalii de la Kremlin. Gerhard Schröder, băgat de Putin, după ce a ieșit din funcție, în Consiliile de Administrație ale unor mari companii rusești, refuză și azi să condamne invazia. Despre actualul cancelar, Olaf Scholz, s-a aflat că a avut până în 1989 o relație foarte apropiată cu Moscova și cu autoritățile comuniste din Germania de Est, făcând jocurile Rusiei în interiorul Germaniei de Vest.
Angela Merkel a fost considerată multă vreme o pragmatică îndeajuns de dibace ca să întrețină relații strânse cu dictatorul rus făcând abstracție de crimele pe care acesta le organiza atât în interiorul propriei țări, cât și în exterior. Acum, însă, mulți o critică pentru creșterea dependenței Germaniei de importurile de energie din Rusia, în special prin înființarea primului gazoduct Nord Stream. Ea a fost, de asemenea, cea care a împins înainte proiectul gazoductului Nord Stream 2, în prezent defunct, pe care succesorul ei, Olaf Scholz, l-a abandonat chiar înainte de începerea invaziei Rusiei în Ucraina.
Merkel a emis un foarte scurt comunicat, după 24 februarie, afirmând evaziv că nu există nicio justificare pentru încălcarea dreptului internațional. Apoi a tăcut până miercuri, timp de 98 de zile.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Postul TV public ZDF, din Germania, își bănuiește propriul Guvern că ar fi inventat un „presupus acord NATO” ca să nu mai livreze, până la urmă, nimic din blindatele pe care apucase să le promită Ucrainei. Articolul, apărut chiar într-o instituție media fondată de landurile germane, arată că atitudinea Guvernului de coaliție al cancelarului Olaf Scholz este dezavuată nu doar de partenerii din NATO, dar chiar și de o parte însemnată a opiniei publice și a presei din Germania.
Intitulat „Presupusul acord NATO. Tancurile din Germania: cine minte?”, textul semnalează o nouă justificare aruncată în spațiul public de Ministerul Apărării de la Berlin: la nivelul Alianței Nord-Atlantice s-ar fi ajuns la o înțelegere ca Ucraina să nu fie aprovizionată cu blindate și tancuri. Astfel, justifică Siemtje Möller, o social-democrată care ocupă funcția de adjunct al ministrului Apărării, Germania nu mai poate trimite blindatele Marder promise Ucrainei.
Jurnaliștii ZDF remarcă faptul că această nouă explicație a Guvernului vine exact după ce industria de armament a anunțat că poate recondiționa rapid 32 de vehicule de luptă Marder din stocurile Bundeswehr care nu mai sunt utilizate.
Până acum, nimeni n-a mai invocat acest acord la nivelul NATO. Jurnaliștii germani sunt uimiți, spun că în niciun caz nu există ceva scris sau formal și trec în revistă argumentele pro și contra.
O afirmație care „ridică semne de întrebare”. Noua explicație a Guvernului Scholz apare tocmai după un raport care menționează că industria de apărare ar putea recondiționa imediat 32 de vehicule de luptă Marder
A decis NATO să nu mai furnizeze Ucrainei transportoare blindate sau tancuri de luptă de tip occidental?, se întreabă ZDF, pornind de la „această afirmație a Departamentului Apărării“. Încă din start, jurnaliștii spun că afirmația „ridică semne de întrebare“.
Siemtje Möller a spus acest lucru duminică, la emisiunea „Berlin direkt“ de la ZDF. Ea a răspuns astfel la întrebarea privind motivele pentru care Germania refuză să livreze arme Ucrainei. ZDF subliniază că această afirmație a Guvernului a venit după îndelungi demersuri la care, până acum, reprezentanții Partidului Social Democrat au refuzat să răspundă.
Siemtje Möller, fost secretar de stat parlamentar în Ministerul Apărării, în prezent adjunctă a ministrului Christine Lambrecht, este unul dintre cei mai avizați oficiali guvernamentali germani în domeniul apărării. În ultimele două legislaturi a fost și membră a Comisiei de Apărare, ultima dată chiar și purtătoare de cuvânt pentru politica din domeniul Apărării a grupului parlamentar SPD (Social Democrat), relevă ZDF – este deci în deplină cunoștință de cauză când vorbește.
Möller a citat un nou argument pentru a explica de ce Germania nu livrează Ucrainei vehicule de luptă de infanterie Marder: „Este o poziție unitară, nu numai în Guvernul federal, ci și în cadrul națiunilor occidentale, de a nu furniza vehicule de luptă de infanterie sau tancuri de luptă de tip occidental„.
Până acum, scrie ZDF, Guvernul condus de Olaf Scholz își motivase refuzul ba cu argumentul că vrea să evite intrarea în război împotriva Rusiei, ba cu obligațiile față de NATO. Dar de acest „presupus acord“, cum îl numesc jurnaliștii germani, nu se știa nimic.
„Secretarul de stat Möller susține că până și o schimbare ar trebui să fie «coordonată în cadrul Consiliului Atlantic al NATO […]». Dar există, de fapt, acest acord? A încheiat NATO într-adevăr un acord ferm de a nu furniza Ucrainei niciun transportor blindat de trupe și tancuri de luptă principale occidentale?“, scrie ZDF, arătându-și îndoiala că e posibil așa ceva.
Foarte multe indicii că presupul „acord NATO” nu există. Americanii au livrat deja vehicule blindate Ucrainei. În plus, Polonia, Cehia și țările baltice n-ar fi niciodată de acord cu o asemenea înțelegere
Ulterior, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, Christian Thiels, a dat parțial înapoi, relativizând declarația lui Möller. Oficialul a spus în cadrul unei conferințe de presă federale că „nu s-a vorbit” despre „un acord formal”. El sugerează, totuși, că există un fel de înțelegere: „Adevărul este că acest lucru nu s-a întâmplat până acum – și astfel puteți presupune că partenerii NATO văd lucrurile astfel“.
Dar, arată ZDF, sunt foarte multe indicii că un asemenea acord nu există și nici nu se poate face. Cartierul general al NATO afirmă că livrarea de bunuri militare „este o sarcină a tuturor”. Nu se menționează o altă rezoluție formală sau informală. „De asemenea, pare puțin probabil ca partenerii estici ai NATO, cum ar fi Polonia, statele baltice sau Republica Cehă, să fi fost de acord – formal sau informal – cu un astfel de acord. Apoi, ce semnal ar trimite alianța occidentală Ucrainei?“, mai argumentează publicația germană.
Faptul că SUA a trimis deja Ucrainei 200 de vehicule de luptă pentru infanterie M113 este o altă dovadă care pare să indice o minciună a Guvernului Olaf Scholz. Siemtje Möller a explicat pe Twitter că vehiculele M113 sunt transportoare blindate. Dar, scrie ZDF, M113 poate fi echipat foarte ușor cu tunuri de 25 mm, ceea ce le-ar face chiar mai puternice decât Marder-ul pe care Guvernul german refuză să-l livreze – și care are tun de 20 mm.
Nici măcar în Germania nu sunt credibile scuzele găsite de Guvernul Scholz
„Așadar, cine are dreptate? Sau Ministerul Apărării tocmai a venit cu un nou argument pentru a contracara un raport intern care consideră posibilă repararea rapidă a 32 de vehicule de luptă a infanteriei Marder din stocurile Bundeswehr care nu mai sunt utilizate. Și nu doar purtătorul de cuvânt oficial al NATO ridică îndoieli (asupra explicațiilor Guvernului german – n. red.). Politicieni din opoziție, membri ai Comisiei pentru Apărare, reprezentanți bine conectați din domeniul armamentului – nimeni nu este nici pe departe la curent cu o astfel de decizie NATO de mare anvergură“, arată ZDF.
Germania este singura putere occidentală care nu a livrat, până acum, armament greu Ucrainei. Guvernul Olaf Scholz a fost acuzat de premierul polonez că frânează sancțiuni mai dure împotriva Rusiei, iar experți în politologie citați de Deutsche Welle au atras atenția că această atitudine în problema agresiunii rusești asupra Ucrainei a decredibilizat Germania, care pierde prestigiu și influență, lăsând un vid deputere la vârful Uniunii Europene.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Germania își pierde prestigiul, influența și rolul de lider în Europa din cauza felului în care s-a poziționat după 24 februarie față de războiul început de Rusia în Ucraina, avertizează un articol publicat chiar de Deutsche Welle, trust de presă public, finanțat de statul german. Analiza face mai întâi inventarul relațiilor pe care Germania le-a dezvoltat în ultimele decenii cu Rusia, apoi constată că acum ceea ce părea o strategie foarte bună se dovedește o eroare majoră.
Angela Merkel a fost lăudată pe plan intern pentru politica față de Rusia și analiștii din toată lumea o apreciau ca fiind cel mai important lider al UE. Puțini au îndrăznit atunci – scrie DW – să critice opoziția sa față de intrarea Ucrainei în NATO și insistența de a promova construirea gazoductului Nord Stream 2, în ciuda faptului că Rusia anexase Crimeea. Dar acum, totul s-a întors pe dos, iar după invadarea Ucrainei de către regimul lui Puțin „a făcut praf întreaga ordine postbelică europeană și, în plus, a i-a răsturnat în cap Germaniei politica sa față de Rusia“.
„Oamenii arată cu degetul nu doar către Merkel, ci și către o întreagă generație de politicieni germani“
Palmele pentru Merkel și pentru Belin vin una după alta. „În aprilie, președintele ucrainean Zelenski a invitat-o pe Merkel să vină la Bucea, unde civilii au fost masacrați de trupele rusești, ca să vadă cu propriii săi ochi «politica de concesii cu Rusia». Cunoscutul scriitor ucrainean Andrei Kurkov a relatat de curând pentru DW că vede nașterea unor sentimente anti-germane în țara sa. «Ca să fiu sincer, Angela Merkel este acuzată pentru ultimele evenimente»“, îl citează publicația germană pe scriitor.
Au apărut criticile și în Polonia și țările baltice, unde „oamenii arată cu degetul nu doar către Merkel, ci și către o întreagă generație de politicieni germani și politica lor de «schimbare prin comerț» față de Rusia. Fostul ministru german de externe și actualul președinte, Frank-Walter Steinmeier, a recunoscut că a făcut «greșeli de judecată» care au costat multă credibilitate Germaniei. Cel mai jenant, însă, este rolul jucat de colegul social-democrat Gerhard Schröder, un fost cancelar care până în prezent refuză să se distanțeze de prietenul său personal, Vladimir Puțin“, mai notează publicația germană.
Actualul cancelar Olaf Scholz, al cărui trecut de om al Moscovei a fost dezvăluit de istoricul german Hubertus Knabe. Se comportă ambiguu și ezitant, dând impresia că nu vrea să sprijine Ucraina și așteaptă să se încheie războiul pentru a nu fi nevoit să trimită ajutor militar în țara atacată. „Când a izbucnit războiul, cancelarul Olaf Scholz a proclamat o «Zeitenwende» – o schimbare de paradigmă, pentru a sublinia faptul că guvernul german era dispus să ia măsuri pentru a sprijini Ucraina. Dar Scholz a avertizat, de asemenea, asupra unui al treilea război mondial și a ezitat să se angajeze în ceea ce privește livrările de arme și un boicot energetic extins împotriva Rusiei. Premierul polonez Mateusz Morawiecki l-a acuzat chiar pe Scholz că a continuat să blocheze sancțiuni decisive din partea UE“.
Politologul german Weichsel: „În criza actuală, guvernul german a acționat în mod constant foarte târziu și doar ca răspuns la presiuni externe“
Politica duplicitară a lui Scholz n-a fost bine primită nici de partenerii din NATO și UE, dar nici de Rusia. Moderația cancelarului nu a dat roade nici în Rusia, a declarat politologul Volker Weichsel, care studiază politica est-europeană de zeci de ani. „Presupunerea că «cumpătarea» lui Scholz ar fi bine primită în Rusia este greșită. Dimpotrivă, propaganda Moscovei obișnuia să prezinte Germania ca pe un prieten într-un mod exagerat, iar acum este defăimată într-un mod la fel de exagerat“, afirmă acesta.
Presa germană a dezvăluit că Olaf Scholz a tăiat personal cel puțin jumătate din armamentul și echipamentele solicitate de Ucraina. Germania e singura mare putere occidentală care încă n-a trimis armament greu în sprijinul celor atacați.
Politologul Weichsel, citat de DW, subliniază că nu așa funcționează un stat care ar trebui să fie lider: „Uniunea Europeană se așteaptă la o conducere puternică din partea Germaniei. Însă, în criza actuală, guvernul german a acționat în mod constant foarte târziu și doar ca răspuns la presiuni externe”. Vineri, semnalează publicația germană, ambasadorul ucrainean la Berlin, Andrij Melnik, a declarat pentru rețeaua media RND că el crede că „cancelarul nu vrea să livreze” arme Ucrainei. „Se poate crea impresia că așteaptă o încetare a focului„, a spus el. „Atunci, presiunea va fi eliminată de pe Germania și atunci nu va mai fi nevoie să ia decizii curajoase.”
„Politica europeană privind Rusia nu poate fi lăsată în seama Germaniei și/sau a Franței“
Autorii analizei ridică o întrebare incomodă pentru Berlin: “Dacă nu Germania, cine ar putea prelua rolul de lider în Europa?”. Nici președintele francez Emmanuel Macron nu inspiră prea multă încredere. Politologul Henning Hoff, din Consiliul pentru Relații Externe al Germaniei, observă pentru DW: „Există, de asemenea, o mare neîncredere față de Franța. Macron s-a angajat într-un dialog strategic cu Putin în 2019 fără a se consulta în prealabil cu europenii din centrul și estul Europei”. În general, spune Hoff, politica europeană privind Rusia „nu poate fi lăsată în seama Germaniei și/sau a Franței. Europenii centrali și estici, în special țările baltice și Polonia, trebuie să aibă un cuvânt de spus„.
Ce e de făcut pentru ca Germania să recâștige prestigiul și rolul său de lider al Europei, se întreabă DW? Politologul Weichsel spune că e nevoie de trei măsuri hotărâte și curajoase: “Sprijinirea Ucrainei pentru a intra cât mai repede în UE, suport militar consistent acordat Ucrainei pentru a se apăra și o redresare energetică rapidă și de succes“.
Politologul Henning Hoff adaugă că Germania trebuie să-și regândească politica externă și să înțeleagă că prioritatea sa este față de vecinii și partenerii din UE și NATO, nu față de Rusia. DW notează: „Hoff susține că Germania trebuie să dezvolte o nouă ostpolitik pentru vecinii săi din est. Aceasta, spune el, «trebuie să se concentreze mai întâi pe vecinii apropiați ai Germaniei și pe partenerii UE/NATO și abia într-o a doua etapă pe ceea ce sperăm că va fi în curând o Rusie post-Putin. Pe scurt, Germania poate recâștiga încrederea doar dacă își modelează politicile în cooperare cu partenerii săi europeni»„.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Actualul lider al Germaniei, cancelarul Olaf Scholz, are un trecut cât se poate de tulbure, care explică pe deplin comportamentul duplicitar și ezitant al Guvernului de la Berlin în raport cu Rusia după declanșarea războiului din Ucraina. Aceasta pare a fi concluzia trasă de celebrul istoric dr. Hubertus Knabe, care publică un incendiar editorial pentru publicația britanică Daily Mail. Knabe arată că Olaf Scholz a fost marxist fanatic, unul dintre cei mai vehemenți atacatori ai NATO și SUA și susținători ai URSS, întreținând înainte de 1989 legături absolut dubioase cu autoritățile Germaniei comuniste, unde se simțea ca acasă și beneficia de un statut privilegiat.
Fără să o spună cu subiect și predicat, istoricul Hubertus Knabe sugerează cât se poate de străveziu că Olaf Scholtz a fost – și poate chiar mai este – cel puțin un agent de influență al Moscovei în tinerețe, dacă nu cumva de-a dreptul spion al Rusiei comuniste. În orice caz, Knabe îl caracterizează pe actualul cancelar drept un „idiot util” al Kremlinului!
Așa s-ar explica pe deplin faptul că Germania a fost principala frână, în ultimele trei luni, în calea unor măsuri dure de sancționare a Rusiei după invadarea Ucrainei, precum și că până acum Guvernul de la Berlin a rămas singurul – dintre cele ale marilor puteri occidentale – care n-a ajutat consistent Ucraina pe plan militar.
Hubertus Knabe a ales presa britanică pentru aceste dezvăluiri șocante pentru că, după cum scrie chiar el în finalul editorialului, publicarea textului i-a fost blocată în Germania! Mai multe instituții media au refuzat să-l difuzeze, ulterior – relatează istoricul – apărând în schimb o poveste falsă despre presupusa urmărire a lui Scholz de către STASI.
Portretul făcut lui Olaf Scholz de istoricul Hubertus Knabe
* La începutul carierei sale politice, în Hamburg, Olaf Scholz a fost un marxist fanatic.
* În plin Război Rece, adică în anii 1980, când amenințarea sovietică era o realitate cât se poate de concretă pentru Germania federală, actualul cancelar s-a situat deschis de partea URSS, criticând vehement SUA și NATO.
* Ajuns vicepreședinte al organizației de tineret a Partidului Social-Democrat, Olaf Scholz a avut o retorică furibundă la adresa Alianței Nord-Atlantice și a americanilor. După ce URSS a escaladat criza, orientând sute de rachete nucleare către Occident, NATO și SUA au fost chemate de cancelarul de atunci al R. F. Germania să întărească apărarea țării, ceea ce a provocat isteria lui Scholz. Acesta a ținut o serie de discursuri violente, acuzându-i pe americani de imperialism și declarându-i principalii inamici ai păcii! Asta, în timp ce URSS masa la granițele Europei Occidentale focoase nucleare și cantități uriașe de echipamente militare.
Olaf Scholz era, în anii 1980, un marxist fanatic și un cal troian al Rusiei sovietice în Germania de Vest: vitupera împotriva americanilor și a NATO, întreținea relații dubioase cu autoritățile est-germane, închidea ochii la abuzurile comise împotriva conaționalilor persecutați din RDG și urma politicile Moscovei, scrie istoricul german care i-a cercetat amănunțit trecutul actualului cancelar al Germaniei
* Poziția minorității marxiste conduse de Scholz era, în acea perioadă, că „Uniunea Sovietică trebuie să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite“!
* Până în 1989, Scholz a avut legături foarte strânse cu autoritățile comuniste din Germania comunistă – R. D. Germană –, lucru pe care ulterior a încercat să-l ascundă. În intervalul 1983-1989 a intrat în țara vecină de 9 ori, beneficiind de statut privilegiat atât la controalele vamale, cât și în interiorul RDG, țară controlată complet de sovietici.
* În timp ce alți vest-germani care-și vizitau rudele în Germania de Est erau hărțuiți și urmăriți permanent de STASI (temuta poliție politică a regimului comunist), Scholz nu a avut nici măcar dosar de urmărire. Pentru orice om familiarizat cât de cât cu acea perioadă, asta nu poate însemna decât un singur lucru: actualul cancelar german era „omul rușilor”.
* Scholz s-a întâlnit în repetate rânduri cu liderii est-germani, conducând delegații ale radicalilor din mișcarea socialistă vest-germană.
* S-a exprimat vehement împotriva programului prin care Ronald Reagan a și înfrânt, de fapt, URSS, scutul anti-rachetă operațiunea numită „Războiul stelelor”.
* Nu doar în privința politicii externe de securitate s-a poziționat Scholz de partea rușilor și a regimurilor dictatoriale comuniste, ci și atunci când a fost vorba despre compatrioții săi din Germania de Est. În timp ce STASI urmărea, aresta și deporta sute de persoane care erau considerate disidenți, Scholz venea în Berlinul de Est și lăuda Guvernul comunist pentru politicile sale moderate și constructive!
* Istoricul german subliniază că a descoperit în arhive documente indubitabile că Scholz și-a aliniat politica, permanent, cu cea a URSS, și nu cu cea a țării sale și a SUA.
* Astăzi vedem că, deși de la acele evenimente au trecut peste 30 de ani, Olaf Scholz continuă să joace cartea Rusiei, spune istoricul Hubertus Knabe, ceea ce-l face pe Putin “să-și frece mâinile de bucurie”.
Mai jos, traducerea editorialului incendiar din „Daily Mail” prin care doctor Hubertus Knabe îl demască pe actualul cancelar german Olaf Scholz ca având un trecut de aliat și strâns colaborator al Rusiei comuniste.
„Liderul Germaniei este atât de blând cu Rusia pentru că este un fost marxist care a atacat NATO și s-a înclinat în fața Moscovei?”, se întreabă istoricul de elită dr. Hubertus Knabe
Istoricul german Hubertus Knabe relatează, în editorialul său din Daily Mail, că a încercat să publice detaliile despre trecutul Olaf Scholz ca om al Moscovei în presa germană, dar a fost cenzurat!
„Politicieni de rang înalt din toată lumea occidentală au vizitat Ucraina în ultimele săptămâni.
Boris Johnson a luat parte la una dintre cele mai memorabile vizite externe din mandatul său de prim-ministru, când s-a plimbat luna trecută prin centrul Kievului împreună cu președintele Zelenski, în timp ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au arătat, de asemenea, sprijinul lumii libere pentru o democrație în pericol.
Cu toate acestea, un politician occidental de rang înalt a păstrat o tăcere ciudată cu privire la o posibilă vizită în Ucraina: cancelarul german Olaf Scholz.
Și de ce ar putea face asta?
Scholz, la fel ca mulți membri ai Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), se prezintă ca un tehnocrat blând și un pragmatic de centru-dreapta al partidului. Dar el are un trecut politic surprinzător.
La începutul carierei sale politice, Scholz – care a crescut în Hamburg, în ceea ce era pe atunci Germania de Vest – nu era doar un marxist convins, ci și un adept înfocat al așa-numitei «mișcări pentru pace».
Aceasta a portretizat NATO și America ca pe niște războinici iresponsabili. În multe probleme de securitate, el s-a situat în mod deschis de partea Kremlinului.
Instigatorul
În 1982, când Scholz a devenit vicelider al Tinerilor Socialiști, Războiul Rece era la apogeu, iar perspectiva unui duel nuclear între Moscova și Occident părea foarte posibilă.
În decembrie 1979, trupele sovietice invadaseră Afganistanul, după ce Kremlinul a reorientat sute de rachete nucleare cu rază intermediară de acțiune spre Europa de Vest.
NATO a contracarat acest lucru prin amplasarea propriilor rachete americane în Europa, cu sprijinul și încurajarea cancelarului de atunci al Germaniei de Vest și lider al SPD, Helmut Schmidt.
Ce a avut de spus tânărul și înflăcăratul Scholz despre acest lucru? În eseuri și discursuri, el a atacat «strategia agresivă-imperialistă a NATO» și pe susținătorii săi «de dreapta» din propriul său partid de centru-stânga.
La fel ca mulți tineri marxiști din Occident, Scholz vedea în NATO și în SUA principalul inamic și amenințare la adresa păcii – și nu în URSS.
De aceea, așa cum s-a stabilit, a «colaborat» în mod activ cu politicienii și funcționarii est-germani în lupta dintre Est și Vest.
Se știe că Scholz a călătorit în mod regulat în RDG – așa-numita «Republica Democrată Germană», nu că ar fi existat ceva democratic în satelitul sovietic cunoscut și sub numele de Germania de Est.
În mod remarcabil, a trecut granița de nouă ori în total între septembrie 1983 și iunie 1988.
Autoritățile de frontieră din RDG au fost întotdeauna instruite să îl scutească pe Scholz de «schimbul forțat» – banii pe care vizitatorii occidentali îi dădeau și care reprezentau o taxă de frontieră – și să îi acorde o «autorizație deosebit de preferențială și politicoasă».
În acea perioadă, germanii de Vest obișnuiți care treceau granița pentru a-și vedea rudele, așa cum am făcut-o eu, nu numai că trebuiau să dea bani, dar erau hărțuiți în mod obișnuit de polițiștii de frontieră și adesea urmăriți de agenți secreți ai mult-temutei STASI.
Cu toate acestea, Scholz a fost tratat cu covorul roșu de către conducerea est-germană.
Am găsit documente esențiale în Arhivele Federale ale Germaniei care arată cum Scholz s-a aliat mult mai puternic cu politica Kremlinului în anii 1980 decât cu cea a SUA sau a guvernului vest-german.
Într-un set de documente, liderul filialei de tineret a Germaniei de Est, FDJ, a menționat că Scholz aparținea unui grup de orientare marxistă care era adesea dispus să «coopereze cu comuniștii».
În aripa de tineret a propriului său partid, Jusos, Scholz a devenit un purtător de cuvânt neoficial al minorității de marxiști radicali, atacându-i pe «reformiști» – nemarxiști – în discursuri și eseuri.
Cu ocazia a două vizite, Scholz a fost primit de al doilea cel mai important funcționar din RDG, Egon Krenz. Într-un program de știri din RDG, îl puteți vedea pe Scholz – încă cu șuvița lui roșcată – stând în fața lui Krenz.
În mod șocant, Jusos a susținut că Uniunea Sovietică ar trebui «să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite».
Olaf Scholz nu a menționat niciodată în mod public relațiile sale apropiate cu funcționarii est-germani care – la fel ca Vladimir Putin astăzi – conduceau un stat polițienesc bazat de frică.
Rachete
În octombrie 1986, Scholz și prietenii săi din Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a se întâlni cu omologii lor comuniști. Încă o dată, Krenz i-a primit, iar Scholz însuși a jucat un rol important în încheierea unui acord final în care a fost adoptată cererea comuniștilor de a trata RDG ca nemaifiind parte a Germaniei.
În următorii doi ani de vizite, Scholz și Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a face lobby împotriva NATO. Aceștia au criticat în special planul președintelui american Ronald Reagan privind un «scut» defensiv împotriva rachetelor balistice intercontinentale sovietice.
În martie 1987, s-a planificat ca Scholz să se întâlnească chiar cu Erich Honecker, șeful RDG, în cadrul unei conferințe.
În acest timp, STASI a luat măsuri dure împotriva opoziției din RDG. În ianuarie 1988, peste 100 de activiști pentru drepturile civile au fost arestați, iar unii au fost expatriați.
Ce a avut de spus Scholz? Atunci când s-a întâlnit cu omologii săi comuniști, a subliniat «tratarea moderată a evenimentelor recente din RDG». Și și-a reiterat dorința de a dezvolta în continuare relații bune «fără tensiuni ciclice».
La un alt eveniment din iunie 1988 – cu câteva luni înainte de căderea URSS – RDG, puternic militarizată, s-a prezentat ca un stat dedicat păcii în fața unor participanți din 113 țări. Scholz a fost prezent și a fost tratat aproape ca un oaspete de stat: un angajat al Comitetului Central l-a luat cu mașina de la graniță.
Când am scris pentru prima dată despre colaborarea din tinerețe a lui Scholz cu funcționari importanți din RDG, mai multe instituții media germane au refuzat să publice dezvăluirile.
Ulterior, mulți au pretins că fusese o victimă a STASI, arătând că numele său apărea în câteva documente.
Scholz însuși a reacționat la aceste rapoarte: «Bineînțeles, sunt conștient de faptul că am fost spionat. Nu este frumos, dar așa stau lucrurile».
În realitate, documentele STASI consemnează pur și simplu numele lui Scholz atunci când acesta participa la întâlniri. STASI nu a deschis niciodată un dosar special pentru Scholz, așa cum a făcut cu mulți oameni nefericiți pe care i-a vizat de fapt.
Desigur, aceste evenimente au avut loc cu mult timp în urmă. Nu numai că aspectul lui Scholz s-a schimbat de atunci, dar, fără îndoială, și opiniile sale politice s-au schimbat.
Cu toate acestea, ceea ce a rămas neschimbat din anii 1980 este mentalitatea imperialistă din interiorul Kremlinului. Vladimir Putin, la fel ca predecesorii săi sovietici, încearcă să le refuze vecinilor Rusiei dreptul la autodeterminare.
Kremlinul
În mod rușinos, mulți membri de rang înalt ai SPD au fost dispuși să tolereze acest lucru timp de decenii – mai ales fostul cancelar Gerhard Schröder, care este, de asemenea, președinte al consiliilor de supraveghere a două companii rusești de stat și urmează să se alăture luna viitoare consiliului de supraveghere al gigantului rus al gazelor Gazprom.
Schröder a fost cel care a început să lucreze cu ramura de tineret est-germană în 1980, în calitate de președinte al Jusos. Scholz i-a călcat pe urme. Poate că Scholz a călătorit mult în spectrul politic – dar nu poate scăpa de trecutul său ca unul dintre «idioții utili» ai Kremlinului.
Iar astăzi, în timp ce cancelarul german stă cu mâinile în sân – nereușind să își respecte promisiunea de acum trei săptămâni de a trimite arme grele în Ucraina – Putin trebuie să își frece mâinile de bucurie.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pericolul unei confruntări directe NATO – Rusia a crescut semnificativ după ce marile puteri occidentale au decis să susțină livrarea de armament greu către Ucraina, arată Frank Gardner, jurnalist specializat în probleme de securitate al BBC. Vestul, la început profund ostil ideii de a livra armament greu ucrainenilor, și-a schimbat poziția progresiv începând cu descoperirea masacrului din Bucea. Cu fiecare nouă dovadă a atrocităților comise de ruși, Ucraina primește tot mai multă susținere.
În ultimele 24 de ore s-au succedat mai multe anunțuri foarte importante:
1. Premierul canadian Justin Trudeau a confirmat că țara sa va trimite de îndată artilerie grea și vehicule blindate Ucrainei.
2. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat că i-au fost deja livrate Ucrainei rachete antitanc Milan și în foarte scurt timp acolo vor ajunge și autotunuri Caesar.
3. Marea Britanie va da Poloniei tancuri Challenger II în locul tancurilor T-72 pe care Guvernul de la Varșovia le trimite Ucrainei.
4. Germania va înlocui cu tancuri din propria industrie de armament (cel mai probabil Leopard II) tancurile T-72 pe care Slovenia le dă Ucrainei.
5. Marea Britanie, Germania și Franța au confirmat oficial că pe teritoriul lor se află militari ucraineni la specializare, care învață să mânuiască armament NATO. Foarte probabil, astfel de cursanți sunt și în SUA.
„După cum a spus un ofițer superior al armatei britanice, aceasta ar crește angajamentul Marii Britanii față de Ucraina cu încă o treaptă, dar crește și șansele ca Marea Britanie – și NATO – să devină în cele din urmă cobeligeranți în acest conflict“, a scris BBC. Totuși, în acest moment nu există niciun plan să fie trimise tancuri britanice sau echipaje din această țară să lupte în Ucraina.
Faptul că militarii ucraineni sunt antrenați în țările NATO să folosească armamentul acestor țări poate să însemne și că, la un moment dat, când echipamentele de origine sovietică pe care le mai au țările est-europene se vor epuiza, în Ucraina s-ar putea să înceapă livrarea de tancuri, sisteme antiaeriene și avioane produse în Occident.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Germania își continuă politica dubioasă și duplicitară față de Rusia: cotidianul Bild a obținut documente care relevă că însuși cancelarul Olaf Scholz a tăiat tot armamentul greu de pe lista de echipamente militare convenită inițial cu Ucraina! Vestea este șocantă, pentru că nu mai departe de marți Guvernul de la Berlin dăduse asigurări că Ucraina poate comanda arme de un miliard de euro de la industria de armament germană.
Într-un articol publicat pe prima pagină, Bild titrează: „Cacealmaua cu tancuri a cancelarului – așa a măsluit Scholz lista cu arme”. Publicația notează că Olaf Scholz a făcut marți promisiunile că Ucraina poate comanda arme de un miliard de euro ca să lupte cu invadatorii ruși. S-a întocmit, de comun acord cu Kievul, o listă de arme și echipamente care urmau să fie livrate. Dar „o surpriză neplăcută” – după cum scriu jurnaliștii germani – a apărut când aceștia au pus mâna pe lista „consolidată” ulterior de cancelar: dispăruseră toate armele grele!
Olaf Scholz a făcut o asemenea „curățenie”, încât lista inițială de 48 de pagini s-a redus la doar 24! Bild scrie că, la început, se convenise ca Germania să livreze tancuri ultraperformante Leopard 2, vehicule blindate de luptă Marder și Puma și transportoare blindate Boxer și Fuchs. Toate au fost tăiate de șeful Guvernului german.
Opinia publică și chiar aliații din coaliția de guvernare îl presează pe cancelarul Scholz să-și schimbe comportamentul și să sprijine Ucraina. Premierul refuză fără să dea explicații
Refuzul actualei conduceri a Germaniei de a ajuta Ucraina, precum și întregul său comportament de după declanșarea invaziei rusești, a generat o dezbatere foarte aprigă pe plan intern, iar cancelarul Olaf Scholz a fost abandonat până și de colegi de partid și din coaliție, scrie New York Times.
Însăși capacitatea lui Scholz de a conduce țara e pusă sub semnul întrebării, oamenii sesizând că prestigiul Germaniei în Europa s-a prăbușit rapid în ultimele două luni. În acest moment, notează ziarul american, s-au redus dramatic așteptările privind capacitatea lui Scholz de a ajuta Europa să treacă prin cea mai dramatică criză de securitate de pe continent de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.
Vestea că Germania a eliminat tot armamentul greu de pe lista de „cumpărături” a Ucrainei vine exact când Rusia a început o nouă ofensivă în Donbass, iar apelurile pentru ca Berlinul să ofere mai mult armament greu guvernului ucrainean s-au înmulțit. Până și membrii coaliției conduse de Scholz s-au dezis de acesta pentru a cere ca Germania să facă mai mult. „Europa se așteaptă ca Germania să joace un rol central”, a declarat Marie-Agnes Strack-Zimmermann, șefa comisiei parlamentare pentru apărare din Bundestag și deputat din partea Partidului Liberal Liber Democrat, partener de coaliție cu social-democrații de centru-stânga ai dlui Scholz și cu Verzii. Presat din toate părțile Scholz evită să explice poziția sa privind armele grele.
Actualul președinte al Germaniei, un mare aliat al lui Putin în ultimele decenii, a fost anunțat acum câteva săptămâni că nu e bine-venit la Kiev
În urmă cu doar două săptămâni, președintele german Steinmeier a primit o palmă răsunătoare de la ucraineni, care i-au transmis neoficial că nu e binevenit la Kiev când și-a manifestat intenția să meargă acolo alături de omologii săi din Polonia și țările baltice. Steinmeier a fost nevoit să rămână acasă, în timp ce președinții Poloniei, Letoniei, Lituaniei și Estoniei au fost primiți de Zelenski și au mers la Bucea, să vadă ororile comise de ruși.
Steinmeier a fost, în ultimele decenii, unul dintre marii prieteni și aliați ai lui Putin. Ca ministru de Externe al Germaniei în guvernarea Angelei Merkel, acesta a fost printre principalii promotori ai unor relații privilegiate cu Kremlinul și a contribuit masiv la politica de interdependență germano-rusă. Recent, Steinmeier și-a exprimat public regretul pentru conduita sa, recunoscând că s-a înșelat amarnic în privința lui Putin și că a greșit când, ani la rând, n-a băgat în seamă avertismentele aliaților – cu precădere ale celor din estul Europei, care știau cu cine au de-a face.
Pe de altă parte, rușii au penetrat puternic sistemul politic din lumea germanică în ultimele decenii. Numeroși oficiali de rang înalt, inclusiv cancelari ai Germaniei și Austriei, au fost înregimentați în Consiliile de Administrație ale unor firme rusești după ce și-au terminat mandatele, ca răsplată pentru serviciile aduse regimului lui Putin.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Președintele american Joe Biden „ar trebui să dea cu ciocanul în Germania” pentru a o sili să stopeze importurile de energie rusească, opinează Nikki Haley, fosta ambasadoare a SUA la Națiunile Unite, scrie publicația „The Hill”.
Diplomata a subliniat că administrația Biden trebuie să intensifice presiunile asupra Germaniei, pentru ca aceasta să pună capăt dependenței de energia rusească. Afirmațiile au fost făcute în timpul unui interviu acordat miercuri postului de televiziune Fox News.
„Cred că este timpul să punem cu adevărat ciocanul pe Germania și să spunem: «Știți ce? Ne-ați băgat în asta prin faptul că v-ați apropiat de Rusia!»”, a declarat Haley în emisiunea „The Guy Benson Show”.
Germania a fost cea mai ezitantă dintre Marile Puteri în luarea unor măsuri dure împotriva Rusiei. A oprit construcția gazoductului Nord Stream 2, dar în schimb continuă să plătească lunar miliarde de euro în schimbul importurilor de gaze, petrol și cărbune din Rusia. Uniunea Europeană a discutat pachete de sancțiuni, dar a fost nevoită, la cererea Germaniei, să amâne pentru august stoparea importurilor de cărbune rusesc. Problema este că nemții și-au construit de decenii o industrie bazată pe furnizarea de materii prime esențiale din Rusia. Tăierea acestora ar aduce grave probleme pentru economia Germaniei.
Berlinul s-a opus inițial și blocării Rusiei în sistemul internațional de plăți SWIFT.
Nikki Haley a declarat că Germania – împreună cu restul Europei – ar trebui să facă mai mult pentru a pune capăt dependenței de petrolul și gazele naturale rusești: „Ei ar putea face acest lucru, noi i-am putea ajuta să facă acest lucru, ar trebui să dublăm eforturile în acest sens”.
Statele Unite au oprit deja toate importurile de petrol rusesc, ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina.
Există în lucru la nivelul UE o strategie pe termen lung pentru tranziția la un alt tip de economie, care să nu mai depindă de gazul și petrolul rusești, dar acest lucru nu se poate aplica peste noapte.
Cu toate acestea, Haley a declarat că administrația Biden nu a mers suficient de departe pentru a tăia accesul Rusiei la piețele globale de energie, menționând că prețurile record la gaze au însemnat un câștig pentru Moscova.
„Dacă vă uitați la cifrele privind veniturile pe care Putin le-a primit anul trecut pentru energie și dacă vă uitați la cele din acest an, acestea au crescut vertiginos. Fiecare ban care ajunge la Putin îi va ucide pe ucraineni. Suntem cu toții o parte din asta, atâta timp cât SUA nu se duce să sancționeze companiile energetice”, a spus Nikki Haley.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
