Pentru prima oară de la venirea sa la putere, în 1999, Vladimir Putin își vede amenințată poziția, scrie într-o analiză pentru „Daily Mail” profesorul Mark Galeotti, expert în problemele Rusiei contemporane. Războiul eșuat din Ucraina a precipitat lucrurile într-o direcție neașteptată pentru dictatorul rus. Oamenii care l-au sprijinit până acum își văd periclitate privilegiile, în timp ce Putin însuși caută vinovați pentru dezastru.
Mark Galeotti este profesor onorific la University College London School of Slavonic and East European Studies și autor al cărții „We Need To Talk About Putin” („Trebuie să vorbim despre Puțin”). În ampla analiză din „Daily Mail, el explică de ce, în acest moment, puterea de la Kremlin s-a fisurat, însă criza nu e coaptă încă.
Generalii FSB (fostul KGB) nu-l susțin pe Putin din entuziasm patriotic, ci din lăcomie și interes. Până acum, drumul lor a mers împreună, dar acum sancțiunile Occidentului i-au lovit foarte puternic. Ei n-au chef să trăiască într-un fel de Coreea de Nord europeană, ci vor să-și petreacă mai departe concediile în insule din Marea Mediterană și la proprietățile luxoase din Occident.
Putin, aflat în culmea paranoiei, caută vinovații și deja a găsit mai mulți înalți oficiali din serviciile secrete și Armată pe care i-a îndepărtat.
Însă momentul adevărului va veni doar când sutele de mii de soldați ruși se vor întoarce acasă de pe front, scrie profesorul Galeotti. Abia atunci, când populația va afla adevărul și ororile petrecute în țara vecină, se va produce declicul. Deocamdată, poporul rus crede majoritar ce i se spune la televiziunea de stat: că armata duce o operațiune militară glorioasă împotriva naziștilor, în Ucraina.
Mai jos, traducerea analizei publicate de profesorul Mark Galeotti în cotidianul britanic Daily Mail.
Analiza profesorului Mark Galeotti
„La Kremlin se formează un pluton de execuție circular, toți cei prezenți îndreptându-și armele unii spre alții. Regimul lui Vladimir Putin pare să fie serios amenințat pentru prima dată de la venirea sa la putere.
Când demonicul despot Iosif Stalin a suferit un atac cerebral grav la moșia sa de la marginea Moscovei, în martie 1953, cei mai apropiați patru apropiați ai săi s-au grăbit să vină la fața locului.
Niciunul dintre ei, toți candidați la succesiunea dictatorului la conducerea Uniunii Sovietice, nu dorea să-l vadă pe Stalin în viață. Dar toți se temeau de ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi murit.
În cele din urmă, șeful poliției secrete, Lavrenti Beria, a luat cuvântul: «De ce sunteți atât de panicați? Nu vedeți că tovarășul Stalin doarme liniștit? Nu-l deranjați!».
Niciun medic nu a fost chemat timp de ore întregi. Stalin a continuat să se scufunde și a murit câteva zile mai târziu.
O miasmă similară de indecizie cuprinde astăzi cercul interior al lui Vladimir Putin. Regimul său pare amenințat serios pentru prima dată de la venirea sa la putere în 2000.
Războiul din Ucraina s-a transformat într-un dezastru și toată lumea caută pe cine să dea vina. Oricine poate fi denunțat ca fiind un belicos sau un trădător, sau chiar ambele.
Firește, atmosfera clocotitoare de neîncredere este alimentată de serviciile de informații atât în Ucraina, cât și în Occident.
Campaniile de contraspionaj ale Occidentului vizează în special FSB, succesorul KGB-ului, care este cheia de boltă a Guvernului lui Putin.
Ofițerii superiori ai FSB sunt oportuniști nemiloși și foarte competenți. Ei nu susțin războiul dintr-o manie patriotică sau pentru că subscriu la cultul personalității cu pieptul gol al lui Putin.
La fel ca restul slugilor lui Putin, ei sunt motivați de lăcomie și scopul lor este puterea personală.
Ei vor să facă mulți bani și să-i cheltuiască pe proprietăți în Londra și în Marea Mediterană, sau să-și trimită copiii la școli occidentale.
În prezent, sancțiunile impuse de Occident fac acest lucru foarte dificil. Prin urmare, aceștia încep să fie îngrijorați – nimeni din FSB nu dorește ca Rusia să devină echivalentul european al Coreei de Nord.
Dar nu cred că se pregătește o lovitură de stat FSB. Cel puțin nu încă. Rușii își cunosc propria istorie și înțeleg că schimbarea de regim se produce doar atunci când poliția secretă, armata și politicienii acționează împreună – așa cum au făcut în 1991, când președintele Mihail Gorbaciov a fost răsturnat.
Dar Putin a eliminat figuri-cheie din toți acești trei poli de putere. Primul care a auzit bătăile la ușă a fost generalul-colonel Serghei Beseda, șeful secției de informații externe a FSB, care a fost arestat în urmă cu două săptămâni, împreună cu adjunctul său Anatoli Boliuk, fiind suspectat de deturnare de fonduri din fondul secret destinat mituirii oficialilor străini.
Dar adevărata sa crimă ar fi putut fi aceea de a încuraja convingerea lui Putin că ucrainenii sunt dornici de o schimbare de regim și că invadatorii ruși vor fi întâmpinați de mulțimi care flutură steaguri și poartă buchete de flori.
Următorul care a fost tăiat a fost Roman Gavrilov, adjunctul șefului Gărzii Naționale, care este acuzat de scurgere de informații clasificate către Occident și de «risipă de combustibil».
Adevărul este că Putin este furios pentru că mulți soldați tineri din Garda Națională, o forță paramilitară al cărei rol pe timp de pace era să reprime protestele din orașele rusești, protestează ei înșiși. În Ucraina, ei simt că sunt tratați pe post de carne de tun.
Se presupune că arestarea lui Gavrilov ridică la 9 numărul total al generalilor scoși pe tușă din cauza invaziei ratate. Nici politicienii nu au fost cruțați, doi dintre cei mai apropiați asociați ai lui Putin alăturându-se listei celor dispăruți.
Ministrul apărării, Serghei Șoigu, nu a mai fost văzut în public de mai bine de 12 zile, pe fondul zvonurilor privind «probleme cardiace».
Mulți suspectează că este vorba de un șiretlic diplomatic și că adevărul este că Șoigu a căzut pradă paranoiei galopante a lui Putin după ce fiica sa cea mică, Ksenia, în vârstă de 31 de ani, a postat o fotografie pe rețelele de socializare, pozând cu bebelușul său în culorile albastru și galben ale steagului ucrainean.
Apoi, există Anatoli Ciubais, considerat în general ca fiind omul care l-a descoperit pe Putin în anii 1990 și i-a lansat cariera politică.
Ciubais a fost recompensat cu o serie de sinecuri lucrative… dar miercuri și-a înfuriat protejatul, demisionând în semn de protest față de război și fugind în Turcia.
Niciodată de la prăbușirea Uniunii Sovietice nu au existat zvonuri și contrazvonuri atât de fervente la Kremlin. Se formează un pluton de execuție circular, fiecare îndreptându-și armele unul spre celălalt.
Iar când recruții vor începe să se întoarcă de pe frontul din Ucraina, aducând cu ei povești de groază despre război, temperatura politică nu va face decât să crească.
În momentul de față, majoritatea oamenilor obișnuiți din Rusia cred în versiunea televiziunii de stat, potrivit căreia este în curs o operațiune militară de succes pentru a înlătura o cabală neonazistă de la Kiev și pentru a preveni epurarea etnică sau chiar genocidul nuclear împotriva rușilor din Ucraina.
Când această minciună va fi demascată, oamenii ar putea începe să se întoarcă împotriva celui de la vârf. Felul în care acoliții săi vor răspunde la acest lucru va determina soarta lui Putin.“