ziaristii.com

Etichetă: FSN

  • „Frontul Salvării Naționale e pentru prima dată în același loc. După 31 de ani, cele două ramuri (FDSN și FSN) s-au unit”. 10+2 observații ale sociologului Barbu Mateescu privind „alianța” PSD-PNL pentru 2024

    Reunirea PSD și PNL în aceeași tabără pentru alegerile din 2024 are nenumărate implicații și semnificații foarte importante, scrie sociologul Barbu Mateescu într-o succintă analiză a acestei vești. O constatare ar fi că, pentru prima oară după 31 de ani, se poate vorbi de reunificarea FSN-ului scindat în 1992. O alta este că partidele „tradiționale” demonstrează epuizarea resurselor umane. O consecință ar fi decredibilizarea cuvântului „democrație”, dacă va fi preluat în denumirea alianței PSD-PNL, iar o alta va fi mobilizarea mai mare a electoratului USR din marile orașe.

    Barbu Mateescu le sugerează liberalilor care mai au puțin discernământ fie să-și pregătească repede niște partidulețe de apartament, fie să i se alăture lui Ludovic Orban. După această alianță, PNL-ul va înceta să mai existe de facto, transformându-se într-un fel de animal de companie al PSD-ului, după modelul partidului KDNP, din Ungaria, care și-a pierdut autonomia odată intrat în alianță cu FIDESZ-ul lui Viktor Orban.

    Consultantul politic are și câteva așteptări amuzate: spune că abia așteaptă să-l vadă pe Iohannis pupându-se cu Ponta, dar și pe Olguța Vasilescu de mânuță cu Emil Boc, precum mama cu copilul la începerea anului școlar.

    Mai jos, cele 10+2 observații făcute la cald de Barbu Mateescu, după ce liderii PSD și PNL au confirmat că sunt în tratative avansate pentru a candida pe liste comune la alegerile din 2024, titulatura acestei alianțe fiind „Blocul democratic”.

    Barbu Mateescu: „Vreau să văd pe Bolojan spunând pe TikTok: «Orădeni, vă implor, votați alianța PSD-PNL, este șansa României pentru dezvoltare». Vreau pe Olguța ținându-l de mână pe Emil Boc pe o scenă mare, precum mama cu copilul la începutul anului școlar. Vreau să văd pe Iohannis și Ponta pupându-se pe obraji pe o scenă în Piața Revoluției în timp ce, în fundal, Flutur sărută cu delicatețe mâna lui Stănescu”

    „Alianța PSD+PNL la toate alegerile din 2024 este negociată în aceste zile (detalii în comentarii). Pentru a evita condiționalul optativ, care e obositor, o tratez drept certă. Câteva observații:

    1. Frontul Salvării Naționale e pentru prima dată în același loc. După 31 de ani cele două ramuri (FDSN și FSN) s-au unit. Au guvernat împreună de câteva ori dar niciodată n-au venit împreună **în fața votanților**.

    Un străin picat din avion ar fi surprins să audă opinia populară conform căreia marea axă sau luptă a politicii românești e PSD vs restul. De fapt, PNL și PDL (oficial de dreapta) au guvernat deseori cu PSD. PNL-ul vechi a și format o alianță electorală cu el. Axa reală, bara de oțel care nu se îndoia niciodată era FDSN vs FSN.

    1. Comparația primitivă a alianței PSD+PNL e cu USL. Comparația realistă e cu ARD: guvernare praf, criză economică, Românie nemulțumită, corupție, președinte de țară hiper-nepopular în spatele alianței.
    2. Cine e deștept în PNL își pregătește un partiduleț de apartament sau verifică dacă are numărul corect de telefon al lui Orban Ludovic.

    3b. Mai serios: un partid viu aflat în situația PNL s-ar crăpa în două. Dar nu știu dacă PNL e viu. Toate semnalele sunt că nu e viu, dar om vedea.

    1. Munca pentru a stabili candidaturi locale unice în mii de UAT-uri ar fi terifiantă. Probabil că acest lucru se va întâmpla doar în marile orașe, de fapt.
    2. Vreau să văd posterele și sloganele campaniei lui Boc la Cluj, Bibarț la Arad și câte și mai câte. Dacă aș fi USR-uri locale aș inventa o ștampilă pe care e scris „M-am vândut PSD” și aș vandaliza toate posterele respectivilor. În toată Transilvania. Sau, de ce nu, ale candidaților PNL din partea alianței în toată România. Plătesc amenda, asta e, și merg mai departe. Românii trebuie să știe, ca să citez un clasic, iar pentru marea majoritate a liderilor liberali locali alierea cu PSD este precum lumina soarelui pentru vampiri.

    5b. Vreau să văd pe Bolojan spunând pe TikTok: „Orădeni, vă implor, votați alianța PSD-PNL, este șansa României pentru dezvoltare”. Vreau să aud înjurăturile off-the-record ale lui Hava. Vreau pe Olguța ținându-l de mână pe Emil Boc pe o scenă mare, luminată, eventual Romexpo sau Sala Palatului, precum mama cu copilul la începutul anului școlar. Vreau să văd pe Iohannis și Ponta pupându-se pe obraji pe o scenă în Piața Revoluției în timp ce, în fundal, Flutur sărută cu delicatețe mâna lui Stănescu. Vreau, vreau, vreau.

    1. Acum șase ani scriam: „unitatea e un semn de slăbiciune, implică faptul că nu există destule resurse pentru menținerea mai multor cazemate politice CRIB și a unei false competiții partidul-1-al-CRIB-versus-partidul-2-al-CRIB”. Cele două partide vechi nu mai au energia să susțină șarada care să distragă oamenii de la faptul că ele gândesc la fel și simt la fel.
    2. Apariția unui bloc format din partide necredibile, neperformante, uzate și conduse de oameni necarismatici nu va stăvili în niciun fel AUR. Și nu va ajuta deloc cauza democrației, în cazul în care cuvântul „democratic” va exista în numele alianței decredibilizând-o („ăștia-s democrația? păi atunci democrația e de cacao!”). Bine că există USR.
    3. Singura implicație concretă a alianței e stingerea PNL. În teorie partidul va putea, după 2024, să-și ia parlamentarii și să facă ce vrea cu ei, adică să abandoneze PSD. Dar în anul 2024 nu se va mai auzi de PNL. Punând problema mai pragmatic, și liderii PSD și liderii PNL știu că scorul alianței este suma celor două scoruri de acum (51% conform sondajelor PSD) minus mulți votanți PNL. Liderii liberali să dea o fugă pe Wikipedia și să investigheze ce este aceea KDNP, un micro-partid luat de FIDESZ într-o alianță acum 30 de ani și rămas oficial drept entitate separată, în realitate fiind un fel de bișon de casă al Marelui Partid într-o alianță eternă.
    4. Existența alianței PSD+PNL va duce o mobilizare ceva mai înaltă a electoratului *USR* din localitățile în care USR are primăria. Emil Boc și Ghiță Falcă pot să explice în partid cum a funcționat mecanismul ăsta la alegerile locale din 2012, ei câștigând contra USL tocmai pentru că USL era o opțiune explicită și foarte puternică.
    5. Deja am scris foarte multe și intenționat nu intru în discuția despre candidatul la prezidențiale al alianței. Dar tema e fascinantă ca implicații, mai degrabă decât pe fond.”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * În plină criză, Guvernul Ciolacu dă ilegal 180.000 de euro televiziunii lui Pandele, ca să trimită caravana lui Mircea Radu prin Europa

    * VIDEO. Ură viscerală și propagandă rusească delirantă în emisiunea lui Marius Tucă. Istoricul Armand Goșu desființează minciunile „analistului” Hartmann: „Nimeni, în afara lui Putin, nu susține asta!”

    * Paparuda de la Realitatea Plus le înalță ode penibile Gabrielei Firea și lui Marcel Ciolacu / Despre Firea: „Foarte mulți bucureșteni o regretă. Destul a fost atacată, fără să se țină cont că e mamă! Oamenii vor un om gospodar ca ea, care poate reda siguranța și strălucirea Bucureștiului” / Despre Ciolacu: „E un exemplu pozitiv, că a reușit!” / Xenofobie la maxim

    * Nașul TV, sancționat de CNA pentru că Radu Moraru n-a găsit tunelurile de sub Bucegi! 🙂 Drumul secret spre Egipt rămâne ascuns :)))

    * Abia vârât în Guvern, Ponta emite abjecții anti-occidentale: „Vor doar să trimită facturi uriașe către statul român!”. Mesajul șocant e transmis, practic, de Guvernul României către statele care au sărit să ne ajute cu marii arși în explozia de la Crevedia

    * VIDEO. Lui Ciolacu i-a explodat în nas minciuna „9,4%”! Acum își contrazice propria mitomanie: de un an tot clămpănea că „nu putem mări pensiile din cauza plafonului de 9,4% din PIB, pus de USR în PNRR”

    * Propunerea șantajistă a lui Ciolacu, pentru UE: să fie lăsat să supra-îndatoreze România, să nu se atingă de pensiile speciale și nici de clientela de partid, să nu facă reforme și, la schimb, Europa să-i dea miliarde

    * PNL a pus șef la Garda de Mediu Tulcea un infractor. După 4 luni, acesta a recidivat, fiind prins când lua șpagă 5.000 de euro. Are și „calități” politice: traseist trecut prin 7 partide!

    * Trădare: Klaus Iohannis „își dorește” ca PSD să fie votat de cât mai mulți români! Acum trei ani pronunța cu scârbă: „acest Peee Seee Deee”

    * EDITORIAL. Nunta lui Cherecheș. Etalarea obscenă a avuției și puterii în fața gloatei flămânde

    * A doua remiză mincinoasă: 1-1 cu Israel, după 2-2 în Elveția. „Nu vreau să mergem la Euro! Nu merităm! Ne păcălim! Ne-au omorât! Să se desființeze fotbalul!”

  • A murit deputatul implicat în măcelul de la Sibiu, în 1989, și care frecventa Ambasadei Rusiei după invadarea Ucrainei

    Deputatul Francisc Tobă a murit marți, la vârsta de 70 de ani. Acesta a fost ales parlamentar, în 2020, pe lista AUR, dar a fost exclus după ce șefii partidului au aflat și ei, cu întârziere, despre implicarea lui Tobă în măcelul de la Sibiu, de la „revoluția” din decembrie 1989, parte a planului sovietic de a face o baie de sânge în România.

    În ultima vreme, după declanșarea războiului din Ucraina, Tobă frecventa pe față Ambasada Federației Rusie de la București, alături de alți câțiva parlamentari, în frunte cu senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă.

    Francisc Tobă se afla la al doilea mandat de deputat, după cel din 1992-1996, când a intrat în Parlament ca ales al sibienilor, pe lista PDSR, partidul condus pe aunci de Ion Iliescu, exponentul politic numărul 1 al echipei pro-sovietice care a regizat măcelul de la Sibiu, din decembrie 1989, ca și alte vărsări de sânge din „revoluția” română.

    În decembrie 1989, Francisc Tobă era ofițer la o unitatea militară din Mârșa, județul Sibiu, cu gradul de căpitan. În acele zile fierbinți, e și câțiva colegi ai lui au fost cazarmați la UM 01512 Sibiu, unitatea condusă de locotenent-colonelul Aurel Dragomir, care era și șeful Garnizoanei Sibiu.

    Începând din 22 decembrie, Tobă a participat la ororile comise de unitatea lui Dragomir împotriva ofițerilor și a subofițerilor de Miliție și de Securitate de la Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne, aflat vizavi de cazarma UM 01512.

    Măcelul de la Sibiu a început în jurul orei 12.30, la scurt timp după fuga cu elicopterul a soților Nicolae și Elena Ceaușescu de pe clădirea Comitetului Central al PCR (actualul sediu al Ministerului de Interne, pe Calea Victoriei din București, vizavi de Palatul Regal), și a durat până la 31 decembrie 1989, dar maltratarea și uciderea milițienilor și a securiștilor a continuat și în ianuarie 1990.

    După ce au fost mitraliați timp de patru ore, aceștia au fost aruncați de ofițerii din echipa colonelului Dragomir în bazinul de înot al UM 01512, din care fusese scoasă apa, și ținuți claie peste grămadă, sub amenințarea armelor, la temperaturi de îngheț, deși unii erau grav răniți. Există mărturii și probe certe, în „dosarul Sibiu” (instrumentat de procurorii militari, dar niciodată judecat până la capăt, așa cum s-a întâmplat cu aproape toate crimele din decembrie 1989), că Francisc Tobă personal a maltratat milițieni și securiști răniți, pe unii i-a luat cu forța din Spitalul Județean și i-a aruncat în bazinul unității militare.

    Căpitanul Francisc Tobă a fost cercetat, alături de colonelul Aurel Dragomir (un apropiat al lui Nicu Ceaușescu), pentru tentativă de omor deosebit de grav și complicitate la infracțiunea de tratamente neomenoase. El a scăpat de dosar, primind neînceperea urmăririi penale, pentru că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în 2010.

    Ajunsese în partidul lui Liviu Pop

    Moartea lui Francisc Tobă, ajuns între timp locotenent-colonel în rezervă, posesor de pensie specială și deputat aflat la al doilea mandat, a fost anunțată pe Facebook atât pe pagina sa personală (administrată de un angajat al biroului său parlamentar), cât și pe cea a partidului Alianța pentru Patrie, din care acesta făcea parte de o vreme.

    Franisc Tobă a fost ales pe lista AUR din județul Brașov, în 2020, dar a fost dat afară din partid după reizbucnirea scandalului privind participarea acestuia, ca ofițer, la crimele din decembrie 1989, de la Sibiu. Tobă a fost „recuperat” ulterior de Alianța pentru Patrie (APP), partidul înființat de Codrin Ștefănescu pentru ex-pușcăriașul Liviu Dragnea.

    Numai că Ștefănescu și Dragnea s-au certat, primul dintre ei s-a îmbolnăvit de cancer și s-a retras din poltică pentru a se trata, celălalt a anunțat că-și face alt partid, astfel că APP a rămas pe mâna lui Liviu Pop, zis „Genunche”, fost senator PSD de Maramureș și fost ministru al Educației în Guvernul Ponta.

    Din APP-ul condus de Liviu Pop a făcut parte Francisc Tobă în ultima vreme.

    Mărturii despre Francisc Tobă din dosarul „Sibiu 1989”

    Medic, șeful Secției de Chirurgie a Spitalului Județean Sibiu:

    „Armonia spitalului s-a curmat brusc când spitalul a fost ocupat pe neașteptate de domnul Francisc Tobă, un necunoscut căpitan din Mârșa care a venit cu câțiva soldați și un tanc chemat de un doctor, probabil instruit să răspândească zvonul că se trage asupra spitalului, care a fost doar un pretext pentru a se instala în spital împreună cu ortacii săi la parterul secției de chirurgie, unde a stat netulburat până în luna aprilie.

    Domnul căpitan-inginer Francisc Tobă s-a autoproclamat Comandant Militar prin Dispoziția Circulara nr. 1 din ziua 25.12.1989, prin care se instituie starea de necesitae în Spitalul Județean. (…) Domnul Francisc Tobă s-a prezentat ca noua putere care va conduce spitalul în mod absolut, și-a scos centura cu pistolul de la brâu, pe care le-a pus pe masă și și-a etalat centura neagră de karate pentru a demonstra politica lui de forță. Nu am înțeles atitudinea sa și dorința absolută de putere, intimidare și umilire, odată ce spitalul era o instituție pașnică, care și-a îndeplinit datoria cu prisosință față de Revoluție. (…) Am fost unul dintre puținii care au îndrăznit să-i stea în cale și să protesteze.

    Dânsul a stabilit o «comisie» care vizita pacienții zilnic (de fapt, era singurul care decidea) și hotăra care dintre așa-numiții «teroriști» trebuia să fie externați, arestați și deținuți la «bazin».

    În calitate de medic care a depus jurământul lui Hipocrat, nu tratam «teroriști», ci oameni. Urma ca justiția să-și facă ulterior datoria.

    Pentru a se accelera evacuarea suspecților la bazin, s-au petrecut unele gesturi medicale condamnabile, care nu au fost pedepsite (îmi amintesc scoaterea prematură a tubului de dren din torace de către un anestezist).”

    „Ne-a dus într-o cameră să ne îmbrăcăm cu haine de la morți. Ne-a legat mâinile cu pansament la spate și ne-a urcat pe tanc”

    O altă victimă a lui Francisc Tobă a fost un ofițer criminalist, care a ajuns la Spitalul Județean din Sibiu împușcat, alături de alte trei cadre ale Ministerului de Interne. Ofițerul a povestit că, a doua zi după ce a primit tratament la Spitalul Județean, „a venit căpitanul Tobă, care ne-a cerut adresele ca să anunțe soțiile noastre și ne-a zis că el ne apără”.

    „Eu nu i-am dat nici telefonul, nici adresa de acasă. Duminică dimineață (24 decembrie 1989 – n. red.), cpt. Tobă ne-a zis să ne pregătim să ne transfre la UM 01512, că doctorii s-au certat între ei din cauza noastră, că (…) noi facem semne în afară ca să se tragă în spital.

    Cpt. Tobă singur ne-a dus pe mine, P., T. și M. într-o cameră unde erau haine de la morți și ne-a zis să ne alegem haine de acolo, ca să ne îmbrăcăm cu ele. (…) Am fost scoși în curte și cpt. Tobă ne-a legat cu pansament mâinile la spate și pe toți patru ne-a urcat pe tanc, în jurul turelei.

    Cpt. Tobă s-a băgat în turela tancului, ieșit pe jumătate în afară și cu mâinile pe mitraliera de la tanc, și ne-a zis că, dacă se va trage, să ne împuște pe noi. (…)

    Din sala de sport am fost transferați la bazinul de înot al UM 01512, unde mai erau peste 500 de prizonieri”.

    Sibiu 1989: așa-zis „terorist”, legat și urcat pe tanc la ordinul căpitanului Tobă!

    „Teroriștii” de la Sibiu – caz grav de manipulare prin TVR. Rolul lui Mircea Dinescu

    „Cazul Sibiu” a fost creat și folosit de noua putere din România, impusă în forță de sovietici pe 22 decembrie 1989, pentru a răspândi cu succes teoria „teroriștilor” responsabili de crimele de la revoluție. În acest fel, erau produși suficienți morți și răniți pentru a oripila și speria populația, dar și pentru a crea „inamicul” ideal astfel încât Armata să fie scoasă în afara oricăror acuzații. Or, la Timișoara trăsese chiar Armata!

    Sibiul nu a fost ales întâmplător pentru a crea un măcel de mare impact emoțional pentru toată populația României. Acolo, prim-secretar al Comitetului Județean al PCR era Nicu Ceaușescu, deci scenariul „teroriștilor ceaușiști” avea șanse mai mare să devină credibil.

    Nici momentul n-a fost ales întâmplător. La Sibiu, măcelul a început la scurt timp după fuga cupului dictatorial Nicolae − Elena Ceaușescu din palatul său de la București și a durat patru ore. În acest timp, unitatea militară a colonelului Aurel Dragomir, în care se afla și căpitanul Francics Tobă, a împușcat mortal 26 de oameni și a rănit alte câteva zeci, majoritatea ofițeri și subofițeri ai Ministerului de Interne (milițieni și securiști) care erau neînarmați care n-au dat niciun semn de ostilitate. De altfel, șefii județeni ai MAI, Securității și Miliției se aflau împreună cu colonelul Dragomir în biroul acestuia din UM 01512, unde fusese constituit încă din 17 decembrie Comandamentul Militar Județean.

    Cei trei ofițeri i-au explicat lui Dragomir că milițienii și securiștii vor să se predea Armatei, pentru că în sediul MAI, de vizavi, nu sunt în siguranță. Ei l-au rugat pe Dragomir să ordone încetarea focului în direcția sediului MAI, o clădire de trei etaje aflată la 15-20 de metri distanță, dar măcelul nu s-a oprit timp de patru ore, până aproape de 16.30!

    Dragomir le-a spus celor trei comandanți din încăperea sa – cei de la MAI, Securitat și Miliție – ca oamenii lor să se salveze trecând strada care-i despărțea de UM 01512 și sărind gardul în unitate „pe unde pot și ei”, pentru că strada era plină de manifestanți. Mulți oameni de la Interne așa au făcut, dar odată ce au sărit în curtea unității militare, fie au fost mitraliați la gard, fie au fost capturați ca „teroriști” și duși în bazin, inclusiv cei răniți.

    Înrechizitoriul dosarului „Sibiu 1989”, procurorii precizează: „Concomitent cu deplasarea spre UM 01512 Sibiu, cadrele MI au executat focuri de avertisment (ca să-i țină la distanță pe civilii, unii dintre ei dubioși, care amenințau să-i linșeze – n. red.). În acest context, militarii ce asigurau paza UM 01512 Sibiu au deschis focul împotriva cadrelor MI care au pătruns în unitate prin escaladarea gardului. S-a deschis focul inclusiv asupra sediului Inspectoratului Judeţean MI. Urmare acestui eveniment, din rândul cadrelor de Miliţie şi Securitate care au încercat să se refugieze în incinta UM 01512 Sibiu, a rezultat un număr mare de victime, 19 cadre MI au decedat, 4 fiind rănite”.

    Așadar, colonelul Dragomir îi mitralia pe milițieni și securiști în sediul lor, tot el le-a transmis telefonic – prin șefii lor – să se salveze sărind gardul în unitatea militară, și tot el îi împușca la gard ca „teroriști”!

    Între timp, Televiziunea Română, preluată de gruparea pro-sovietică Silviu Brucan – Teodor Brateș, împroșca minciuni și folosea „cazul Sibiu” (singurul loc din țară în care se trăgea în acele ore!) pentru a legenda sintagma „teroriști = securiști” și a scoate astfel Armata de sub orice bănuială de crime pentru apărarea regimului Ceaușescu. Or, chiar în acele ore, Armata comitea noi crime, dar în apărarea și impunerea regimului Iliescu!

    Un alt om-cheie al scenariului moscovit, alături de Brucan și Brateș, era portul Mircea Dinescu, care – iarăși, nu întâmplător! – avea soție și soacră sovietice. Dar sovietice rusoaice, nu moldovence sau ucrainence! Stăpân pe Studioul 4 alături de Brateș și sub protecția lui Brucan, Dinescu a făcut multe anunțuri mincinoase, instigatoare, otrăvite, care au sporit intensitatea măcelului de la Sibiu.

    În spatele bombardamentului informațional executat prin TVR (singura televiziune din România acelui moment), colonelul Aurel Dragomir, folosindu-se de ofițeri de teapa căpitanului Francisc Tobă, comitea crime în serie la Sibiu, orașul care, cu cei 99 de morți ai săi, avea să depășească Timișoara (91) ca număr de victime în decembrie 1989. Doar Bucureștiul a avut mai mulți.

    VIDEO: Căpitanul Francisc Tobă în decembrie 1989. Făcea pe eroul, dar în realitate teroriza pacienții și personalul medical din Spitalul Județean

    Ororile din bazinul UM 01512

    Peste 500 de persoane – lucrători de Miliție și Securitate și angajați civili – au fost reținute abuziv în sala de sport a UM 01512 Sibiu şi ulterior în bazinul de înot, desecat.

    În rechizitoriul procurorilor din dosarul „Sibiu 1989” se precizează: „Declaraţiile persoanelor ce au suferit lipsirea de libertate arată că acestea, pe perioada reţinerii, au fost supuse unor acte extreme de violenţă fizică şi psihică (s-a recurs inclusiv la simularea într-un mod foarte realist, în repetate rânduri, a executării persoanelor reţinute). Totodată, au fost supuse la înfometare şi la diverse umilinţe din partea militarilor aflaţi în pază. S-a mai probat existenţa, pe raza municipiului Sibiu, a unei adevărate «vânători de oameni», ajungându-se inclusiv la situaţii în care cadrele MI rănite şi aflate sub îngrijire medicală la Spitalul Municipal Sibiu au fost luate cu forţa din această unitate medicală (în pofida protestelor exprese şi vehemente ale medicilor) şi introduse în bazinul de înot al UM 01512 Sibiu, fără asigurarea asistenţei medicale necesare, situaţie în care o persoană a decedat”.

    La Sibiu, între 22 și 31 decembrie, au murit 91 de oameni și au fost răniți peste 250, unii mitraliați pe stradă, din elicopter!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Ciolacu și trei miniștri se duc la Bruxelles să cerșească dreptul de a supra-îndatora România, pentru a păstra pensiile speciale și a-și salva clientela nesătulă

    * Numărul angajaților la stat a continuat să crească și în lunai mai (+4.395) și în iunie (+490)!

    * Încă o pensionare rușinoasă, după cea a șefului DNA: procurorul general „a tras pe dreapta” la 50 de ani, cu o pensie de peste 5.000 de euro!

    * Recompensă regească pentru judecătoarea care lua șpagă de la interlopi: pensie specială de 4.000 €/lună + bonus de 200.000 € pentru 5 ani nemunciți + 53.000 € șpagă neconfiscată. A scăpat de judecată prin prescrierea faptelor, după două decizii ale CCR

    * „Nu, Marcel, nu merge să fugi când vine nota de plată! Voi ați creat dezastrul. Voi, PSD și PNL, patronați de Iohannis!”

    * Bine-ai venit acasă, hoțule Vâlcov! Hoților din PSD le era dor de tine. Televiziunea unui pușcăriaș abia așteaptă să te facă analist financiar, lângă experții Dragnea, Mitrea și Dian

    * „Vicele” PSD-ist al CJ Buzău a pus să fie montate ilegal limitatoare de viteză la 5 km/oră, în dreptul casei sale! Explicație de parvenit: „Îmi intra praf în piscină!”

    * Orlando Teodorovici se gudură grețos pe lângă Șoșoacă: „S.O.S. este un partid frecventabil” / „Doamna Șoșoacă este omul cu care poți să faci echipă” / „Oamenii din S.O.S. vor binele României” / Școala de Vară a S.O.S. România este mediatizată de Nașul TV, oficina clanului Șoșoacă

    * Despre gâlceava elitei bogate a Bisericii cu lumea. Studiul de caz nr. 2: Facultatea de Teologie din Constanța, din ograda lui jupân Teodosie Putinistul

    * Răbufnirea de o duritate extremă a lui Navalnîi la adresa „democraților” lui Elțîn, care l-au creat pe tiranul Putin. „Vă urăsc cu ferocitate, cu sălbăticie”

  • VIDEO. Liiceanu, despre concubinajul BOR – FSN/PSD: „Relația s-a făcut imediat după 1989. Explicația e simplă: aveau de ascuns aceleași lucruri. Iliescu, activiștii, securiștii și Biserica n-aveau niciun interes să se ajungă la deconspirare“

    Relația apărută imediat după Revoluția din 1989 între Biserica Ortodoxă Română și regimul Iliescu-FSN, apoi între BOR și PSD, are la origine interesul comun al clerului, al foștilor activiști de partid și al securiștilor de a-și ascunde trecutul din perioada comunistă, sintetizează filosoful Gabriel Liiceanu situația din România ultimilor 33 de ani.

    Afirmațiile au fost făcute joi, 11 mai, în la lansarea cărții „Biserica de stat sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918-2023“, scrisă de istoricul austriac Oliver Jens Schmitt. Într-o remarcabilă alocuțiune, excelent structurată și foarte bine argumentată logic, Liiceanu a arătat că niciodată în istoria sa BOR nu s-a bucurat de atâta putere în statul român ca după 1989, devenind forța supremă în România pe măsură ce politicienii au devenit tot mai slabi și tot mai irelevanți.

    Acesta este exact drumul invers față de cel pe care ar trebui să-l parcurgă o societate care dorește să înainteze spre democrație, a explicat Liiceanu, el evocând o scenă cu valoare simbolică: drumul parcurs de președintele Iohannis, în 2021, pe scările Patriarhiei, pentru a ajunge la Patriarhul care n-a coborât ca să-și întâmpine oaspetele, așa cum ar cere-o regulile elementare de politețe.

    Mai jos, un fragment din alocuțiunea lui Gabriel Liiceanu la lansarea cărții lui Oliver Jens Schmitt, care a avut loc la librăria Humanitas de lângă Parcul Cișmigiu.

    „Biserica, colaborând formidabil de bine și cu Gheorghiu Dej, și cu Ceaușescu, nu avea niciun interes să deconspire relațiile existente. Drept care, din februarie 1990 începând, Biserica a început prin a face propagandă pentru FSN“

    „(…) De ce, în toată istoria ei, niciun regim politic nu i-a oferit atât de mult Bisericii Ortodoxe și niciun regim politic n-a ajuns să-i dea o autonomie și, la un moment dat, o supremație atât de mare cum s-a petrecut în acești ani?

    Există un motiv foarte simplu. Relația s-a făcut imediat după 1989 între Biserică și statul post-comunist, să-i spunem îngăduitor, neocomunist, adică al lui Iliescu. De ce s-a petrecut această legătură spontană? Cum se face că Biserica Ortodoxă nu s-a îndreptat către un partid creștin-democrat? S-a îndreptat către un partid neocomunist. Explicația e simplă: pentru că aveau de ascuns aceleași lucruri!

    Iliescu și clasa nou-venită la putere, trecută de pe celălalt mal al istoriei, sub formă de activiști înalți de partid, sub formă de conducători de Securitate și așa mai departe nu avea niciun interes să ajungă la deconspirare și la lustrație.

    Biserica, colaborând formidabil de bine și cu Gheorghiu Dej, și cu Ceaușescu, nu avea niciun interes să deconspire relațiile existente între aceste două faze ale comunismului românesc.

    Drept care, din februarie 1990 începând, Biserica a început prin a face propagandă pentru FSN. Scurtă vreme după asta, când a luat naștere PSD-ul, s-a mutat, evident, către PSD.

    Știți, faptul că s-a ajuns la așa ceva și că clasa politică a avut nevoie de blessingul (binecuvântarea – n. red.) permanent, ca să-și capete autoritatea și legitimitatea în fața poporului, de Biserică a căpătat la un moment dat o formă simbolică.

    A fost o întâmplare că am căzut la televizor peste această scenă. Nu mai știu dacă a fost vorba de o vizită a lui Iohannis în 2021, dar a fost sigur o vizită la Patriarhie, la invitația Patriarhului, dar am deschis televizorul exact când Iohannis era primit. Acolo a avut loc o scenă care pentru mine are o valoare simbolică pentru toată epoca aceasta, ca raport între puterea politică și Biserică. Când primești un oaspete, de obicei ieși în întâmpinarea lui. Iohannis, președintele țării, a intrat la Patriarhie, în capătul scărilor din hol, vreo 20-30 de trepte, stătea îmbrăcat somptuos, în alb, Patriarhul în toată măreția lui, nemișcat, pe treapta cea mai de sus, și Iohannis a început să urce treptele. Nu Patriarhul a coborât să-și întâmpine oaspetele, ci oaspetele a urcat până la înălțimea poziției patriarhale.

    Asta ne permite să măsurăm gradul de democrație al României: raportul dintre Biserică și stat. Este unul din punctele fundamentale ale oricărei țări democratice. Trebuie să se facă separația dintre Biserică și stat. Nu se amestecă Biserica în treburile politice și statale.

    Dacă urmărim acest parametru, lucrul cel mai important pe care-l afli de aici și care, iarăși, m-a surprins: s-a petrecut pentru prima oară, de la Cuza, o mișcare inversă. În loc să se petreacă un proces de secularizare, sau să urmeze procesul de secularizare pe care-l presupune un stat modern și un stat de drept, s-a petrecut o desecularizare. Ce înseamnă asta? Că statul a început să împroprietărească Biserica. Prima proprietate masivă care i-a fost dată de către stat a fost terenul pe care s-a ridicat Catedrala Neamului. Este evaluat la 180 de milioane (de euro – n. red.). Iar împreună cu banii alocați de către stat, de la noi, pentru construcție, în total au fost 310 milioane de euro.

    În acest timp, între 1990 și 2004, în România s-au ridicat 2.200 de biserici. O asemenea perioadă de înflorire n-a avut Biserica niciodată la noi. Asta înseamnă că puterea ei crește pe măsură ce clasa politică se simte mai slabă și mai nesigură pe mandatele ei. Și că are mereu nevoie, ca să se justifice în fața poporului, prin enoriași, de blessingul (binecuvântarea – n. red.) Bisericii.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * 17 monitoare TV curbate ultraperformante, speciale pentru jocuri video, și 19 laptopuri de top – ultimele cumpărături ale ministerului lui Burduja. În total, 300.000 de lei + TVA

    * „Austeritatea” lui Ciolacu/Ciucă a început cu 60 de mașini cumpărate fără licitație de Budăi la Ministerul Muncii. Ghinea: „Trăim în Ferma Animalelor, unde porcii conduc”

    * Austeritate doar pentru popor: șefimea din ministerul lui Burduja tocmai și-a cumpărat 6 iPhone 14 la 7.247 de lei bucata. Ciolacu anunțase că Guvernul „strânge cureaua“

    * „Bucureștiul nu e nici Dubai, nici grădina cu maimuțe a primarului Negoiță!” / Primăria Capitalei scoate palmierii plantați ilegal de primarul Sectorului 3 în Piața Unirii

    * VIDEO. Șoșoacă s-a isterizat ca o posedată, în Parlament, la auzul imnului european: „Fir-ar mama voastră a dracu’ de sclavi nenorociți! Omorâți cu toții ar trebui să fiți, împușcați în piață publică de trădători nenorociți!”

    * Neamul bugetarilor PSD fericiți. Toată familia Daea lucrează la stat: nevasta, fiica, ginerele și nora sunt angajați la Ministerul Agriculturii, APIA și alte instituții subordonate

    * EDITORIAL PAPAHAGI. România europeană e singura pentru care merită să mori. Restul e mizerie, glod, trogloditism, primitivism, murdărie, barbarie. Cei care azi fac gargară suveranistă și naționalistă vorbesc pentru Rusia

    * Coincidență suspectă: al doilea oficial american găsit mort în cartierul de lux al lui Ion Țiriac. Un reprezentant NATO în 2021, un angajat al Ambasadei SUA în 2023

    * Lungul calvar al lui Cristi Danileț, judecătorul hăituit în stil interlop de Mafia CSM. Și strigătul final de victorie: „Am câștigat în toate dosarele disciplinare!”

    * „Am să le dau spațiu în emisiune lui Simion și lui Șoșoacă până când o să vă iasă pe nas!” / Deși sancționată dur, conspiraționista Anca Alexandrescu promite noi valuri de minciuni în emisiunea sa

  • SERIAL (9). FSN era pregătit să proclame “victoria revoluției” în 1987!

    Spionul sovietic Nicolae Militaru recunoaște: Comitetul Salvării Naționale era pregătit să-l răstoarne pe Ceaușescu de la începutul anilor ’80. În 1987 și-a schimbat numele în Frontul Salvării Naționale. Totul, într-o regie marca URSS. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor” (Editura Adevărul, 2010).

    Un vechi complotist, generalul Nicolae Militaru, a vorbit într-un interviu acordat ziaristei Adina Anghelescu pentru revista “Baricada”, în 1991.

    “O conspiraţie, a cărei intenţie era îndepărtarea de la putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte de 1989. Rezistenţa militară se formase cu mult timp în urmă. Am luat contact cu această rezistenţă în 1983, prin intermediul lui Ion Iliescu. Ne întâlniserăm întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită la Valter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în Parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contactul între grupul militar al generalului Ioniţă şi grupul civil al lui Iliescu. Primul plan de înlăturare a lui Ceauşescu a fost pus la cale în toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate. Unităţile militare care trebuiau să acţioneze au fost trimise la munci agricole. Unii comandanţi au fost trecuţi în rezervă… Deci, cineva juca dublu. Mai târziu, ne-am gândit la un plan-surpriză. Sigur, noi deveniserăm nişte pisici cu clopoţei şi orice pas pe care îl făceam era cunoscut. Existau patru variante pentru răsturnarea lui Ceauşescu. Prima era ca planul să fie pus în aplicare atunci când cuplul Ceauşescu nu se afla în ţară. A doua – când erau în ţară, dar se găseau în vizită prin judeţele mai îndepărtate de Capitală. A treia – când se aflau la locul lor de muncă, iar a patra – când se aflau strânşi în Comitetul Politic Executiv. Ne-am gândit şi la oamenii pe care să-i contactăm. Primele contacte le-am realizat cu generali şi ofiţeri activi şi în rezervă din MApN. Unii au trădat. În februarie 1984 am fost supus unei anchete. Altădată mă aflam împreună cu generalul Ioniţă când Securitatea a venit să mă aresteze. Nu m-am lăsat arestat şi m-am prezentat personal la Comitetul Central. Pe timpul anchetei m-au confruntat cu doi generali turnători. După acest moment, am continuat penetrarea Armatei şi a Securităţii. Aveam nevoie de cineva care să ne informeze asupra programului cuplului Ceauşescu. Acest om de mare încredere a fost profesorul Ioan Ursu. Stabilisem ca Ceauşescu să fie atras fie la vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi de mistreţi în Timiş. Cornel Pacoste, care era prim-secretar la Timiş, a intrat în joc fără rezerve. Pentru acţiune a fost nevoie să atragem în conspiraţie ofițeri de Securitate şi de Miliţie şi foarte mulţi activişti de partid. Ajunsesem cu penetrarea Securităţii în rezistenţa militară până la nivel de adjunct de ministru. Generalul Iulian Vlad era şeful Securităţii. La Armată se afla generalul Vasile Milea, care fusese informat de ce urma să se întâmple şi de sarcina Armatei de a nu deschide foc împotriva poporului, chiar dacă va primi ordin. Acţiunea trebuia realizată cu ajutorul unui «detaşament de asalt» înarmat cu mijloace speciale. Nu urma a se folosi gloanţe, ci nişte capsule care conţineau un drog foarte puternic. Nu doream să curgă sânge. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi prezinte demisia, iar după instalarea noilor organe de conducere ale ţării, Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şi să se constituie Frontul Salvării Naţionale. Ideea iniţierii unui Comitet al Salvării Naţionale a existat încă din iarna lui ’80–’85. Se preconiza ca în fruntea partidului să fie pus Ion Iliescu. Acest Comitet al Salvării Naţionale s-a transformat în Front în 1987. Generalul Ioniţă murise, iar legătura cu domnul Iliescu o ţineam eu. Îi jurasem lui Ioniţă ca planul să fie dus la bun sfârşit. Cel care a avut un rol deosebit a fost Vasile Patilineţ, care trebuia să se ocupe de procurarea materialelor speciale despre care am vorbit. Patilineţ a murit însă, iar legătura cu furnizorul străin s-a rupt, fiind reluată foarte greu. Materialele pe care le aşteptam din străinătate pentru planul nostru urmau să sosească în februarie-martie 1990.”

    Avertisment: anumite afirmaţii ale generalului Militaru trebuie luate cu multă precauţie, altele sunt de-a dreptul absurde. Există însă şi fraze care merită reţinute. Personajul nu este unul oarecare, ci un agent dovedit în slujba serviciului secret al Armatei sovietice (GRU). Generalul Nicolae Militaru (pe numele său real, Nicolae Lepădat), unul dintre ofiţerii promovaţi de regimul Ceauşescu până la gradul de general-colonel (trei stele) şi la funcţia de şef de Armată, a fost trecut în rezervă, brusc, în 1978, în urma documentării sale ca agent sovietic (celebrul dosar “Corbii”).

    VIDEO: O viață de spion sovietic. Ion Iliescu l-a numit ministru al Apărării pe 23 decembrie 1989

    După scoaterea din Armată, deşi putea fi judecat şi condamnat la moarte sub acuzaţia de spionaj, a continuat să primească funcţii importante, precum aceea de adjunct al ministrului construcţiilor industriale. În acei ani opera o anumită imunitate – neoficială – acordată de ţările comuniste agenţilor autohtoni care spionau pentru sovietici. Aceştia puteau fi cel mult îndepărtaţi din structurile politice şi militare, nicidecum judecaţi şi condamnaţi.

    Altfel stăteau lucrurile cu cei care se puneau la dispoziţia unei puteri occidentale. Diplomatul Mircea Răceanu a fost condamnat la moarte, în iulie 1989, pentru spionaj în favoarea SUA. Doar intervenţia personală a preşedintelui George Bush la Nicolae Ceauşescu, în toamna aceluiaşi an, a făcut ca pedeapsa lui Răceanu să fie comutată la 20 de ani de închisoare.

    – Va urma –

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 8. Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974. Sub umbrelă sovietică…

    EPISODUL 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    EPISODUL 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    EPISODUL 5. Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    EPISODUL 4. Gorbaciov către Ceaușescu: „Să trăim noi până atunci!”

    EPISODUL 3. „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    EPISODUL 2. Întâlnirea de la Malta

    EPISODUL 1. „Salvează-te, Nicule! Retrage-te pe motiv de boală şi pune-l în locul tău pe Iliescu, că oricum el este desemnat să vină!”

  • Ciolacu: „Iliescu a făcut mai mult bine decât rău”. Actualul lider PSD nu crede că tatăl mineriadelor și protectorul criminalilor din decembrie 1989 e vinovat, ci doar „acuzat”

    Marcel Ciolacu, actualul președinte al PSD, este de părere că fondatorul formațiunii continuatoare a Partidului Comunist Român, Ion Iliescu, „a făcut mai mult bine decât rău”.

    Într-un interviu dat pentru Kanal D și preluat de News.ro, Ciolacu spune că “sunt structural diferit” de Ion Iliescu, însă acesta a fost “omul și decidentul acelui moment”, referindu-se la 1989-1990. În urma loviturii de stat din decembrie 1989, Ion Iliescu, susținut de Moscova, l-a înlăturat de la putere și executat pe Nicolae Ceaușescu, dictatorul României în perioada 1964-1989. În loc a fost instalat la București un regim dominat de agenți sovietici și comuniști din linia a doua.

    PSD, adică PDSR, adică FDSN, adică FSN, adică Partidul Comunist

    Presat de masele populare, Iliescu a fost silit să-și revizuiască discursul inițial (în care îi acuzase pe soții Ceaușescu de faptul că “au întinat nobilele idealuri ale socialismului”) și să scoată în afara legii Partidul Comunist.

    Însă imediat a înființat continuatorul acestuia, Frontul Salvării Naționale (denumire folosită de KGB la toate partidele fondate de agenții săi în alte țări), în care au intrat toți activiștii și politrucii rămași fără stăpân.

    Din FSN se trage și actualul PSD. Partidul fondat în 1989 de Iliescu și condus azi de Ciolacu s-a mai numit FDSN (începând din 1992), PDSR (din 1993) și, din 2001, PSD.

    Ciolacu nu consideră că violențele împotriva propriilor cetățeni, mafia instituționalizată și blocarea României timp de un deceniu în zona gri a Europei, toate coordonate de Iliescu, sunt păcate grave

    Actualul președinte al social-democraților – continuatorul partidului comunist este simbolul corupției instituționalizate, al populismului și al violenței statului român împotriva propriilor cetățeni – nu se dezice ce Iliescu, liderul din cauza căruia România a pornit cu 10 ani întârziere reformele pentru apropierea de Europa.

    Ciolacu nu vorbește despre vinovății ale președintelui care a chemat minerii în București să bată oamenii și care a semnat în 1991 un tratat rușinos cu URSS, ci doar despre “acuzații”: “Cu toate acuzele care s-au adus lui Ion Iliescu, România a luat-o în direcţia bună. Cu toate neajunsurile şi cu toate bunele şi relele, eu cred că Ion Iliescu a făcut ai mult bine României, decât rău, dar nu mă regăsesc în omul politic“.

    Din cauza acțiunilor regimului Iliescu – care în 1990 a procedat exact precum comuniștii în 1945-1947 –, România și-a pierdut foarte rapid enormul capital de simpatie pe care-l câștigase inițial în decembrie 1989. Țara a fost izolată pe plan internațional până în 1996, când în loc a venit la guvernare Convenția Democrată. Întârzierea cu care s-au pornit reformele a făcut ca țara noastră să intre mai târziu decât alte state estice în NATO și UE, iar redresarea economică să aștepte până după 2000.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Antena 3 și RTV pregătesc referendumul pentru demiterea lui Nicușor Dan și a lui Clotilde Armand. Cei doi sunt acuzați că „infectează intenționat populația”

    * Amenzi grozave pentru Cerva, Tudy și încă doi „protestatari RTV”: 38.000 de lei costă gunoaiele aruncate lui Clotilde Armand!

    * Mama premierului Florin Cîțu a murit la 7 zile după ce George Simion a târât-o într-un potop de minciuni

    * Radu Moraru: „Aș vrea să-i agăț în cârlig pe preoții trădători care-i îndeamnă pe oameni să se vaccineze” / „S-ar putea să nu mă mai vedeți niciodată, în nicio emisiune!”

    * VIDEO. Demența starețului Zenovie: „După vaccinare, pielea oamenilor se va umple de solzi, ca la pești” / „Vor fi zombi, ca drogații” / „Planul lor criminal, de genocid în lume…”

    * Liderii AUR au votat împotriva propriei legi, prin care ziceau că elimină subvenția pentru partidele politice!

    * Dezvăluiri despre averea lui Gigi Becali: „Are pământuri de două miliarde de euro. 5.000 de ani nu rămâne fără bani”

    * Top 3 al moderatorilor TV, în viziunea lui Ion Cristoiu: 1. Gâdea (Antena 3); 2. Ciutacu (RTV); 3 Cristache (TVR)

    * VIDEO. Macron, pălmuit de un protestatar. Agresorul l-a păcălit cu o diversiune: i-a întins mâna stângă și l-a lovit cu dreapta

    * Naționala de fotbal a României, cele mai proaste rezultate din ultimii 60 de ani! Mirel Rădoi continuă să-și roadă unghiile…

  • Serbia 2020 e ca România 1990: FSN-ul lor a câștigat 63% la alegerile pentru Parlament. Iliescu de la Belgrad e rusofilul Vucici

    Serbia pare să fi ajuns, la 30 de ani după căderea oficială a comunismului, la momentul în care se afla România în 1990. Partidul Progresist, fondat de președintele populist și autoritar Aleksandar Vucici, a câștigat alegerile parlamentare cu un scor zdrobitor, de peste 63% din voturile exprimate, ceea ce-i va garanta, după primele calcule, 76% din fotoliile de parlamentari.

    Este exact situația care s-a înregistrat pe 20 mai 1990 în România, când FSN (actualul PSD), partid fondat de președintele țării, Ion Iliescu, a câștigat 67,02% din voturi și 76,47% din locurile în Parlament.

    Iliescu și Vucici au în comun rusofilia antieuropeană.

    Vucici și-a construit imaginea de “tătuc” cu sprijinul acelorași consultanți israelieni care au stat în spatele lui Dragnea

    Asemănările nu se opresc deloc aici. Aleksandar Vucici are o platformă populistă și tendințe autoritariste. Este prieten declarat al Rusiei și, mai nou, face bezele Chinei.

    Vucici a fost “locomotiva” partidului. A apelat, exact ca Dragnea și PSD, la serviciile consultanților israelieni din preajma controversatului premier de la Ierusalim, Benjamin Netanyahu. Aceștia i-au construit în fața electoratului imaginea de “tătuc”, pedalând pe sentimentele naționaliste și insistând pe faptul că Vucici ar fi apărătorul intereselor Serbiei în țară și în străinătate.

    În paralel, președintele sârb a politizat puternic administrația, umplând instituțiile publice și diverse zone ale economiei cu clientela de partid și protejații săi. Din nou, asemănarea cu practicile lui Iliescu–FSN în 1990 și Dragnea–PSD în 2017-2019 este izbitoare.

    În acest context, presupusa ideologie de dreapta, pe care o revendică Vucici și partidul său, rămâne doar un șir de cuvinte așternute pe hârtie, fără rezonanță practică, pentru că Serbia nu a apucat-o deloc pe drumul principiilor reale ale doctrinei respective.

    România are acum doi vecini unde conduc lideri autoritari, cu înclinații rusofile: Serbia și Ungaria

    Prezența la vot a fost, în Serbia, foarte scăzută – 49%, potrivit exit-poll-ului. Partidele de opoziție s-au ales cu doar 60 de mandate într-un Parlament de 250 de locuri.

    Liderii învinșilor au proclamat, neconvingător, că strategia lor de chemare la boicot a fost un succes, iar absenteismul delegitimează votul.

    Dincolo de aceste comentarii, România poate constata că la granițele sale se consolidează un alt regim autoritar și nedemocratic – cel din Serbia. Vucici și partidul său sunt la putere în Serbia din 2012, dar victoria de acum este de departe cea mai zdrobitoare, iar o ieșire a țării la lumină nu se întrevede prea curând.

    Viktor Orban a reușit același lucru în Ungaria, subjugând Parlamentul, toate instituțiile statului, economia și presa.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * FOTO+VIDEO. Sorina, la un an de America. „Familia Șărămăt o învăța să ne dea foc la casă și să fugă” / „Bătăi cu cureaua pe pielea goală și cu urzica” / „A fost pregătită de asistenta maternală «să țipe, să se tăvălească pe jos, să se țină de balustradă, să facă pe ea»” / „Au învățat-o să toarne o cafea în capul doamnei psiholog”

    * „Îmi stropesc patul cu lacrimile mele. Viaţa mea de iad s-a apropiat!”. Lovită de Covid-19, necredincioasa Ozana citează din psalmii lui David

  • VIDEO. “Vă rog să informați pe domnul președinte, ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea!” A fost odată ca-n povești, a fost în România: 30 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990

    …în Piața Victoriei este o masă de oameni furioși. Este 14 iunie, dimineața, aici nu sunt mineri, dar sunt muncitori veniți de pe platformele industriale la chemarea lui Iliescu, să apere democrația de fasciști, legionari, monarhiști, intelectuali, moșieri, ciocoii întorși din străinătate.

    Ieri, pe 13 iunie, văzuse toată țara la Televiziunea Română Liberă și Independentă cum încercaseră golanii ăia nespălați, studenții drogați din Piața Universității, să răstoarne guvernul legitim ales de popor pe 20 mai.

    30 de ani de la Mineriada lui Iliescu din 13-15 iunie 1990. Cum a fost nimicită democrația din România de același partid și cu aceeași rețetă încercate 27 de ani mai târziu, pe 10 august 2018

    Oamenii din Piață sunt vigilenți. Vin mereu alții, grupuri cu pancarte, înarmate cu bâte, lanțuri – gata de luptă cu dușmanul reacționar, care vrea să le ia țara și s-o vândă Occidentului. Se scrutează unii pe alții, suspicios, pentru că fuseseră avertizați de domnul președinte Iliescu, provocatorii se insinuau, oricine putea fi un fascist, un legionar sau moșier de-al lui Coposu.

    După provocarea incidentelor din 13 iunie 1990, pe 14 iunie au fost aduși minerii și scoși muncitorii de pe platformele industriale. Au fost bătuți înfiorător atunci, pe stradă, toți cei care semănau cu profilul „reacționarului” creionat de regimul Iliescu: oamenii cu ochelari, cu barbă, cu plete sau îmbrăcați în blugi și, în general, toți cei cărora li se potrivea eticheta de „student” sau „intelectual”. După acele întâlmplări, România a fost părăsită de sute de mii de oameni cu studii, care și-au căutat scăparea în Occident

    La un moment dat, de undeva, din mijlocul pieței – cam unde este acum parcarea – se aude un urlet: “Uite-l, puneți mâna pe el, nu-l lăsați să scape!”.

    Toți se grăbesc încolo. Iar cel indicat chiar are față de suspect. Un tip bucălat, în cămașă albă și pantaloni negri de stofă, cu barbă și ochelari, purtând pe umăr o geantă neagră, fuge disperat spre trotuarul de la Antipa.

    Încearcă să slalomeze printre grupurile întărâtate, dar n-are nicio șansă. Oamenii răsfirați încep să strângă cercul, iar bucălatul nici măcar nu știe să fugă cum trebuie. Dă din picioare dezordonat, călcâiele îi lovesc curul și nu aruncă, dracului, geanta aia neagră de pe umăr, ca să fie mai liber în mișcări. Chiar pare genul de tip care în școală chiulea de la sport ca să rămână în clasă, să mai repete la mate sau fizică.

    Măcelărirea unui tocilar vinovat că are barbă și ochelari

    Tocilarul reușește să ajungă până la trotuarul de pe partea cu Muzeul Antipa, pe sensul de mers spre Bulevardul Titulescu, dar calea îi e tăiată din toate părțile. E încolțit lângă o Dacia 1310 albă, parcată pe trotuar.

    Primul pumn îl izbește direct în meclă. Ochelarii cu ramă neagră zboară. Fața pufoasă explodează. Din nasul spart și din gură țâșnește sângele. Împroașcă pe cămașa albă și pe portiera mașinii, zici că e o secvență dintr-un film de Tarantino.

    Bucureștiul a fost, pe 13 iunie 1990, scena unor evenimente puse la cale de regimul FSN (actual PSD), care să justifice nimicirea violentă a tuturor forțelor de opoziție

    Pumni și șuturi ploaie îl doboară pe tocilar. Oamenii se înghesuie în jurul lui, să apuce să-i dea. Acum, că ticălosul e la pământ, malac înghesuit imposibil sub mașină, loviturile curg.

    La un moment dat, cineva strigă că gata, ajunge, să vină milițienii, să-l ducă pe legionar la secție, să-l ancheteze. Mulțimea e întărâtată, nu toți au apucat să-i tragă, cum bine merita nenorocitul. Dar se face până la urmă cerc în jurul lui, e ridicat cu greu de doi.

    Între ei atârnă o cu totul altă persoană față de cea care fugea acum câteva secunde. Tipul înalt și îngrijit de adineauri a dispărut. Acum e o mogâldeață informă care tremură ca piftia, fața îi e plină de sânge, muci și salivă se preling cu firicele roșiatice în barbă, cămașa e acum colorată de roșul sângelui și de griul prafului de pe caldarâm, pantalonii cu dungă, de stofă, sunt acum rupți.

    Geanta e pe jos, călcată în picioare, conținutul – foi albe, scrise, cu desene de forme geometrice și niște manuale – risipit. S-au dus dracului cursurile! Ochelarii rămân în urmă, sparți și călcați în picioare de oamenii muncii.

    Gata, s-a făcut dreptate, ‘r-ar mama lui a dracului de student!

    13-15 iunie 1990, punctul final al unei tragedii românești: cum plătesc azi cei nenăscuți încă atunci greșelile părinților lor

    Întâmplarea de mai sus nu e ficțiune. Am asistat la această scenă și la multe altele, mai mult sau mai puțin intense, așa cum li s-a întâmplat, probabil, tuturor bucureștenilor în lunile care au urmat Revoluției din 1989.

    Se împlinesc azi 30 de ani de la debutul a ceea ce avea să rămână în istorie drept “evenimentele din 13-15 iunie 1990” – punctul final al tragediei începute după căderea lui Ceaușescu, odată cu recuperarea puterii de către comuniști, și care avea să distrugă destinele unei națiuni.

    Consecințele celor întâmplate în iunie 1990 le simt din plin, și azi, chiar românii nenăscuți încă atunci. Tot ceea ce vedeți în jur are legătură cu acel moment. Țara scăpată pe moment de sub control a fost recapturată, în prima parte a anului 1990, de Partid și de Securitate.

    Activiștii și securiștii care fugiseră care-ncotro în primele zile ale Revoluției s-au regrupat când au văzut că puterea a fost preluată de Iliescu și de agenții Moscovei.

    A apărut Frontul Salvării Naționale – azi cunoscut sub numele de Partidul Social Democrat –, iar comuniștii și securiștii de până în 1989 s-au reconvertit rapid în oameni de afaceri și politicieni respectabili.

    Impunerea comunismului în 1945-1947, nimicirea mișcării democratice din 1990, reprimarea manifestațiilor anticorupție din 2017-2019, firul roșu al unui regim criminal

    Mișcarea democratică înfiripată în primele luni ale lui 1990 a fost reprimată cu brutalitate, exact cu metodele folosite în 1945-1947, la instaurarea comunismului. Oameni bătuți și persecutați, teroare, mineriade, abuzuri legislative, manipulare prin ziare, prin unicul post de televiziune – TVR – și singurul post de radio – Radio România – existente atunci.

    Poporul român nu era pregătit, în 1990, de democrație. Am fi putut avea un Havel, precum cehii, în persoana lui Ion Rațiu. Dar aici, în singura țară din Estul comunist fără graniță directă cu lumea liberă, ieșisem din cea mai neagră beznă a dictaturii. Ceaușescu fusese un Stalin întârziat cu 40 de ani, iar poporul, abrutizat, și-a dat destinele pe mâna celor care aveau să-l fure până în ziua de azi.

    Disperarea de a vedea cum speranțele de democratizare se risipesc, iar drumul României către lumea liberă este deturnat a născut mișcarea din Piața Universității. Zeci de zile în care bucureșteni și oameni din provincie au rămas în piață, manifestând pentru democrație, pentru libertate, pentru justiție dreaptă.
    Dar de ce la Universitate?

    Pentru că acolo fusese baricada de la Inter, în primele ore ale Revoluției.

    Pentru că la Intercontinental erau cazați corespondenții de presă străini, iar regimul Iliescu la pândă ezita să treacă la reprimarea protestelor sub ochii lumii întregi.

    Pentru că acolo era balconul de la Arhitectură.
    Pentru că Piața Universității era simbolul luptei pentru libertate a poporului român, începând din decembrie 1989.

    Dar era prea devreme pentru așa ceva. România avea să mai aștepte 27 de ani până să se strângă masa critică a celor care doreau cu adevărat schimbarea.

    Demonizarea Pieței Universității în 1990: finanțați de americani, golani, drogați, pierdevară, legionari, fasciști. Vă sună cunoscut?

    „A fost odată ca-n povești, a fost în România, o ceată mare de golani, ce-au alungat sclavia” – Piața Universității 1990, inamicul de moarte al regimului comunist readus la putere de Iliescu

    Luni la rând, Piața Universității a fost demonizată zi de zi, oră de oră. Regimul Iliescu, televiziunea, radioul și presa controlată de FSN prezentau manifestanții de la Universitate după o rețetă cunoscută. Cine se opunea poporului? Drogați, pierdevară, neisprăviți, studenți, legionari și fasciști, anarhiști, oameni plătiți de americani.

    Vedeți, nimic nou, cercul se închide. Cam tot ceea ce ați putut “afla” la Antena 3 și la România TV, în 2017-2019, despre manifestanții din Piața Victoriei, au „aflat“ și românii din 1990 la Televiziunea Română Liberă și Independentă despre protestatarii de la Universitate.

    După alegerile din 20 mai 1990, câștigate zdrobitor de Iliescu și foștii comuniști regrupați în FSN, regimul n-a mai avut teamă, iar mișcarea pentru democrație și-a piedut suflul. România alunecase deja înapoi, în siajul Moscovei, cu care regimul neocomunist avea să încheie un abominabil tratat un an mai târziu. Lumea liberă, care ne sprijinise cu atât entuziasm în primele luni de după revoluție, luase din nou distanță de România, pe măsură ce veștile despre restaurația comunistă a lui Iliescu se răspândeau.

    Pe 13 iunie, în zorii zilei, puținii manifestanți care se găseau în Piața Universității au fost săltați, băgați în dube și duși în arest.

    Pretextul represiunii: instigatori strecurați printre manifestanți și înscenări ale forțelor de ordine

    13 iunie 1990: momentul în care poliția își incendiază autobuzele, conform înțelegerii cu Iliescu, pentru a simula o situație deosebit de gravă și pentru a credibiliza teoria loviturii de stat

    Când s-a răspândit vestea, mulțimea s-a strâns furioasă. Au început violențele. Provocatori profesioniști, securiști în civil infiltrați, au dat foc și au vandalizat, cot la cot cu bande interlope. S-au dus lupte de stradă.

    Forțele de ordine au trecut la înscenări, pentru a amplifica efectul propagandei asupra populației.

    Din umbră, Iliescu veghea. Înregistrat pe bandă, raportul generalului Corneliu Diamandescu – șeful Poliției (Miliției) Române – către ministrul de Interne, generalul Mihai Chițac, răsună și azi: „Vă rog să informați pe domnul președinte! Ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea, vă rog să informați!”.

    Au fost chemați minerii, au fost mobilizați muncitorii de pe marile platforme industriale. Au urmat două zile de teroare pentru București. 14-15 iunie 1990 ar trebui încrustate pe vecie în istoria acestui oraș și a României.

    Poveste fără sfârșit

    Regimul neocomunist a lichidat atunci, pentru foarte multă vreme, orice urmă de democrație în România, exact așa cum avea să încerce – fără să reușească însă – și 28 de ani mai târziu, pe 10 august 2018.

    Rămasă la putere, oligarhia comunistă care a capturat politica, afacerile și administrația a avut grijă ca nici până în ziua de azi vinovații să nu plătească pentru acea nenorocire.

    Regimul PSD – același partid care a organizat nimicirea manifestației din Piața Universității în 1990 – a reprimat cu aceleași metode și protestele anticorupție din 10 august 2018

    Nepedepsite, faptele din 1990 au fost posibile astfel, din nou, pe 10 august 2018. Sistemul mafiot de inspirație comunistă consolidat în acea primăvară s-a replicat înspăimântător. Pe locurile lui Ion Iliescu și Mihai Chițac, în 2018 s-au așezat Liviu Dragnea și Carmen Dan. Generalul de miliție Diamandescu s-a metamorfozat în chestorul de jandarmi Sebastian Cucoș.

    Alte măști, același regim.

    Poporul era, însă altul.

    Povestea de mai sus nu are încă happy-end. Pe marginea prăpastiei din nou, pe 10 august 2018, România n-a mai căzut, de data asta, în ea. PCR-FSN-PSD a pierdut atunci partida.
    Dar meciul nu e încă încheiat. 45 de ani de comunism și încă 30 de mafie de partid nu se pot șterge peste noapte.

    România arată așa cum au cioplit-o ticăloșii lui Iliescu. Mai sunt o infinitate de lucruri de schimbat.

    Vestea bună e că, azi, are cine să facă această schimbare.

    Lupta continuă.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Fanii vloggerului Colo, unii chiar de 9 ani, le amenință cu violul și cu moartea pe fetele care i-au făcut plângere penală dezaxatului

    * Moartea misterioasă a lui Costin Mărculescu, actorul vulgar cu legături dubioase. Era falit și plin de datorii, îl căutau recuperatorii

    * Are unchiu’ o „artistă”!… Ciolacu despre nepoata băgată fără concurs la ICR: „E un copil deosebit, o artistă. Zona ICR este tocmai potrivită stilului ei. Nu m-a dus capul s-o pun nici şefă la aeroport, nici manager de spital”

  • Memoriile lui Ion Rațiu. Confruntarea cu Ion Iliescu, din 28-29 ianuarie 1990. „Îi vorbesc de Europa. El, probabil, e un pion al Moscovei”

    Universul.net publică în serial fragmente din volumul „În fine, acasă” (apărut la Editura Univers), care însumează notele zilnice ale lui Ion Rațiu din perioada decembrie 1989 – decembrie 1990.

    Episodul 28-29 ianuarie 1990, cu primul mare miting al partidelor istorice și contramanifestația violentă a hoardelor FSN, inclusiv asedierea sediului PNȚCD, scoate la lumină și întâlnirea tensionată a liderilor Opoziției cu Ion Iliescu și echipa moscovită a acestuia, la Palatul Victoria, așa cum a văzut-o Ion Rațiu.

    Fragmente din Jurnalul lui Ion Rațiu

    „Duminică, 28 Ianuarie 1990. Cluj-București.

    Ziua marii manifestații

    Sosim cu trenul de noapte. N-am niciun moment de răgaz, căci sunt asaltat de presă. Mergem cu toții până la sediul PNȚ. Pornim de acolo pe la 12.00. Încet, încet, ajungem în capul coloanei. Coposu, eu, Petrina și alți câțiva.

    La Palatul prezidențial, fostul Minister de Externe, mulțime enormă. Demonstrația noastră pașnică e contracarată de un mic grup FSN, dar înfipt în fața Palatului. Mare îmbulzeală, cordon de soldați. În fine, după lungi negocieri, o delegație suntem acceptați în sala lungă. Așteptăm aproape o oră. În cele din urmă, 12 reprezentanți PNȚ, PNL și PSD intrăm într-o sală cu o mare masă rotundă. Stau între Coposu și Petrina.

    Discuția s-a învârtit în jurul «trădării» din partea manifestanților, adică a partidelor tradiționale. Abil, Iliescu, asistat de Roman, a pus vina pe Coposu, mai ales. Cu o zi înainte s-a căzut de acord să se negocieze. Acum, sub presiunea masei de demonstranți, guvernul nu acceptă să negocieze. Acuzații și contraacuzații. Am intervenit și eu o singură dată. Am zis: «Am venit în țară ca să aduc obolul meu la crearea democrației. Prin anunțul că Frontul Salvării Naționale s-a transformat în Partid și contestă alegerile, s-a ajuns la o situație imposibilă. Nu poți să fii arbitru și, în același timp, jucător. În accepțiunea occidentală a cuvântului, un „front” este un concept totalitar. E de la extrema stângă, la extrema dreaptă. E un evantai politic complet. În cazul nostru nu e nici corect și nici înțelept. Frontul Salvării Naționale nu include pe toți românii care vor să salveze națiunea. Dacă-mi permiteți să vă sugerez, ar fi bine ca Frontul să se transforme în Partid și să-și ia un nume oare-care. Dar să nu candideze la alegeri ca „Front”. Și, în tot cazul, nu poți să fii și arbitru, și jucător».

    Iliescu a argumentat imediat. «Nu avem nevoie de sfaturi din străinătate»… «Și în Occident se intră în alegeri sub diferite nomenclaturi» etc. La rândul meu, l-am întrerupt ca să zic că eu sunt român, că întotdeauna am fost român… A explicat, Iliescu, că se referea nu la mine ca străin, ci la exemplul instituțiilor din Occident.

    Ne-am dus pe balcon. Mare vacarm. Au vorbit cu toții. Iliescu, Coposu, Petrina, Roman. «Așteptați liniștiți», a zis Coposu. Extraordinar…! Vacarm în mulțime, confuzie pe balcon. La un moment dat, Iliescu și Roman s-au dus în cealaltă parte a balconului, ca să se adreseze «trupelor» FSN.

    28 ianuarie 1990. La balcon: Corneliu Coposu (PNȚCD), Ion Iliescu (FSN), Dinu Patriciu (PNL)

    Înapoi în clădire. De data asta, în sala cu o foarte lungă masă. Ore întregi, discuții. Nenumărați au luat cuvântul în numele unor partide-fantomă: Liberal Socialist, Grupul Democraților și Noua Democrație, Partidul Ecologic și fel de fel de altele. Toate, însă, susținătoare ale Frontului.

    Nu s-a ajuns la o soluție. Iliescu n-a cedat. Singura concesie: să se reînceapă negocierile joia viitoare, la orele 10.00 a.m.

    Luni, 29 Ianuarie 1990

    Demonstrații continue. Grupuri, grupuri. Toate contra noastră. Toate, FSN, venite din fabrici și provincie. Lozinci șablon. Printre ele: «Coposu la azil», «Nu ne vindem țara», «Noi suntem muncitori și nu vrem s-avem patroni».

    Sediul PNL a fost invadat. Sediul PNȚ – încercuit de oameni înarmați cu răngi și târnăcoape.

    Telefonez la Președinție la ora 11,15 a.m. Fusese convenit ca Iliescu să mă primească la 12.00 a.m. Vreau reconfirmare. Mi se promite un răspuns. Cum n-am auzit nimic până la 11.55 a.m., dau un nou telefon. «De ce nu veniți? Dl. Președinte vă așteaptă». Au pretins că mi-au lăsat mesaj cu Petrina, la sediul PNȚ. La ce bun? A fost imposibil pentru mine să intru în legătură cu sediul încercuit al PNȚ-ului. Legătura telefonică, evident, a fost tăiată.

    La cererea mea, m-au dus la întrevedere cu o mașină militară, însoțit de doi soldați cu pușcă mitralieră și de un ofițer. Sandu și François, fotograful, ne urmează într-un taxi. Pe ei nu-i lasă să intre pe ușa laterală pe care am fost introdus.

    Discuția cu Iliescu, bună. I-am mulțumit că a recunoscut UMRL-ul. Cum să ieșim din impas? Asta a fost tema principală. Am apelat la el să facă concesiile necesare ca să se evite vărsare de sânge, poate chiar un război civil. I-am vorbit de momentul istoric, de răspunderea ce are. «Puteți să rămâneți un om mare în istoria neamului, dacă dați posibilitate poporului român să-și exprime liber voința». Și, cu emfază, să nu lase România să lâncezească în obscurantismul din Răsărit. Să o lase să reintre în Europa unde i-e locul. Celelalte țări, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, toate se îndreaptă spre Occident. Noi riscăm să rămânem sub dominația Moscovei. Forțe mari militează chiar pentru dezmembrarea României. Transilvania să fie desprinsă etc. Și am conchis: să nu provocăm Sovietele, dar să ne asigurăm un viitor în cadrul Europei civilizate…

    M-a ascultat cu atenție. El, probabil, e un pion al Moscovei, dar am ținut să-i prezint alternativele. Mi-a explicat cum vede el separarea de puteri. Consiliul FSN să înglobeze reprezentanții partidelor. Guvern de tehnocrați. FSN să fie partid cu totul aparte. «De ce așa mulți comuniști?» «Roman e om inteligent, bărbat frumos». «Nimic împotriva lui, dar ar fi bine să fie înlocuit de un necomunist».

    Am vorbit și de obținerea unei case și de banii ce mi-au fost confiscați în Dec. 1987 (Radu Ferdinand, Ion Puiu, Florin Rusu). I-am propus tipografie modernă, post de Radio și de TV. N-a acceptat nimic, dar va studia problema.

    Seara, dau mare conferință de presă. Camera de la hotel (Intercontinental) arhiplină. Explic situația.”

    .

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Primul pasager suspectat că a adus virusul chinez în România e un israelian de 23 de ani, care a fost în China astă-toamnă

  • La 30 de ani de la revoluție, Iohannis: „Călăii se plimbă liberi”, Iliescu: „Să nu mai căutăm vinovați!”

    Preşedintele Klaus Iohannis a declarat luni seară, la Timişoara, că este copleşit de „un adânc sentiment de ruşine” pentru faptul că la 30 de ani de la Revoluţie, „cu câteva excepţii, călăii acelor zile se plimbă liberi”, iar cea mai mare „dezonoare” pentru istorie este că nu s-a aflat încă adevărul despre crimele comise atunci.

    În alocuţiunea susţinută la Opera Naţională Română din Timişoara, Klaus Iohannis a spus că îşi pleacă capul „cu deosebit respect” pentru urmaşii celor dispăruţi la Revoluţie, pentru eroi şi martiri.

    „Dar în acelaşi timp un adânc sentiment de ruşine profundă mă copleşeşte. La 30 de ani de la Revoluţie, cu câteva excepţii, călăii acelor zile se plimbă încă liberi. Cea mai mare dezonoare pentru istoria României post-comuniste este că nu am aflat încă adevărul despre crimele odioase săvârşite, în care au fost implicate forţele de represiune ale regimului în frunte cu Securitatea lui Ceauşescu. Aceste orori nu trebuie să rămână nepedepsite”, a spus preşedintele, citat de Agerpres.

    El a adăugat că „această datorie neîmplinită a Justiţiei din România trebuie reparată pentru victime şi pentru a restaura demnitatea unei naţiuni care în sfârşit şi-ar recupera integral momentul fondator al democraţiei sale”.

    Ion Iliescu, cel care a luat puterea în 1989, la scut timp după fuga cuplului Ceaușescu din sediul Comitetului Central, a scris un text lung despre evenimentele din acel an în care-și justifică acțiunile, dar nu explică în ce mod a ajuns la putere în ziua de 22 decembrie 1989.

    „România s-a schimbat mult în ultimii treizeci de ani. Și, cu toate greșelile, și eșecurile, schimbarea a fost una în bine. Binele nu este nici atât de mare, precum ni-l dorim, dar nici atât de mic pe cât ne place să spunem. Binele este operă colectivă, așa cum Revoluția și schimbările care au însoțit-o au fost operă colectivă. Este momentul să încetăm să căutăm vinovați în orice situație în care este nevoie de soluții. Să ne asumăm responsabilități, ca niște cetățeni conștienți de drepturile, libertățile și obligațiile noastre”, a scris Ion Iliescu pe blogul său.

    Ion Iliescu a fost pus sub acuzare, fiind judecat pentru crime împotriva umanității pentru represiunea armată de după prăbușirea regimului Ceaușescu când au fost uciși în jur de 1.000 de persoane.

    Se încadrează foarte bine în sintagma folosită de Klaus Iohannis în discursul său: „călăii se plimbă liberi” și la 30 de ani de la acele tragice evenimente.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • PSD, la groapa de gunoi! Ciolacu și Stănescu schimbă numele partidului și renunță la cei 3 trandafiri

    După debarcarea Vioricăi Dăncilă există posibilitatea unor schimbări majore PSD. Gruparea Ciolacu, odată ajunsă la putere, ar dori să schimbe numele partidului și să renunțe la trandafiri ca simbol al formațiunii.

    Informația anunțată pentru prima dată de G4Media.ro  ar putea reprezenta dispariția PSD de pe scena politică și înlocuirea sa cu un partid nou.

    Dezastrul înregistrat la alegerile generale și cele prezedințiale stau la baza acestei decizii. În societate s-a format un curent puternic anti PSD care, efectiv, a creat degringoladă în formațiunea social-democrată.

    Asocierea cu Liviu Dragnea, aflat la închisoare, dar și cu Adrian Năstase, un alt lider al formațiunii care a făcut închisoare pentru corupție, dar și asocierea cu Ion Iliescu, pus sub acuzare de procurori în cazul mineriadelor și a Dosarului Revoluției, crează mari probleme pentru PSD.

    Dar și o schimbare a numelui vine cu riscurile ei. În primul rând, îngreunează relația formațiunii cu electoratul care se trezește în față cu un partid nou, dar în al doilea rând, doar o schimbare de nume nu înseamnă și o reformă a partidului.

    PSD, formațiunea moștenitoare a Partidului Comunist Român, și-a mai schimbat de două ori numele. În anul 1993 din Frontul Democrației Sociale din România (FDSN) devine PDSR. În anul 2001, aflat la putere după câștigarea alegerilor din 2000, Partidul Democrat Social din România (PDSR) devine Partidul Social Democrat (PSD).

    Această formațiune a fost întotdeauna, în ultimii 30 de ani, o stavilă în calea modernizării societății românești. PSD e un partid al paradoxurilor, se declaraă de stânga, dar e plin de milionari; e susținut și votat de clasa cu cele mai mici venituri, având cei mai mulți politicieni corupți. 

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Procurorii demontează fake news-ul „Dăncilă la DNA”, lansat pe filiera PSD-istă Buble-Ciutacu: „Informații FALSE!”

    * DOCUMENT. Raportul integral „10 august”, secretizat de Guvernul Dăncilă și desecretizat de Guvernul Orban

    * A murit unul dintre marii profitori ai Revoluției. Avea indemnizație de revoluționar și pensie specială de parlamentar

    * Olguța Vasilescu îl prezintă din nou pe Klaus Iohannis ca fiind nazist. Ea se teme că PSD-iștii vor fi băgați în „lagăre de concentrare”

    * Scrisoarea din diaspora care l-a „terminat” pe CTP. „Am încercat, am luptat, dar încă nu te-ai trezit, iar eu am obosit să te mai trezesc”

    * Rareș Bogdan: „Poți scoate un om din PRM, dar nu poți scoate PRM-ul din om”. Plângere împotriva Olguței Vasilescu

    * Biet urs, ai nimerit în țara greșită! Agonia de 18 ore pe marginea șoselei și „rezolvarea” prin glonț. Ce trist!

    * Lista celor care-i vor pune întrebări lui Klaus Iohannis. Sunt confirmați 6, vor fi 10, e posibil să fie și CTP printre ei 

    * VIDEO. Bârlogul secret al Vioricăi Dăncilă. Viloiul de 417 metri pătrați ascuns în pădurea de brazi de la Predeal

    * Afară şi cu şeful Casei de Pensii! Orban taie în carne vie printre baronii funcţiilor publice. „Şi-a luat concediu medical, parcă special ca să creeze probleme în plata pensiilor”

    * VIDEO. Dan Barna i-o „întoarce” lui Cioloş după ce acesta l-a întrerupt într-o conferinţă de presă!

    * Orban: „Până la sfârşitul lunii, vrem să dăm hotărârea de guvern privind salariul minim”