ziaristii.com

Etichetă: expert

  • „SUA trebuie să se pregătească deja de prăbușirea finală a Uniunii Sovietice, care va fi dizolvarea Federației Ruse”. Analiză excepțională a unui celebru expert în securitate. Obiectivele, ipotezele și provocările care urmează

    Occidentul și conducerea politică a Statelor Unite în special trebuie să se pregătească de prăbușirea finală a Uniunii Sovietice, care va consta în dizolvarea Federației Ruse, avertizează unul dintre cei mai importanți experți în securitate și politici externe, americanul Luke Coffey. Evenimentul este socotit inevitabil de către autorul textului, care spune că SUA și Occidentul ar trebui să învețe din erorile anilor 1990 și să nu se mai focuseze pe democratizarea Rusiei – care în mod evident e utopică –, ci să se pregătească de provocările, dar și uriașele oportunități izvorâte din acest eveniment major care urmează în anii următori.

    Într-o analiză geopolitică absolut excepțională, publicată în 14 decembrie de către Luke Coffey, cercetător senior la Hudson Institute (una din cele mai importante organizații de cercetare care promovează conducerea și direcțiile strategice ale Americii), autorul arată că abia acum, la 33 de ani distanță de momentul oficial, Uniunea Sovietică se pregătește să dispară definitiv din istorie.

    Momentul va fi marcat prin destrămarea imensei Federații Ruse, scrie Luke Coffey, care va face implozie nu din cauza acțiunilor Occidentului, ci de pe urma gravelor erori comise de actuala conducere de la Moscova. Rusia este compusă din aproape 100 de regiuni, multe dintre ele cu alte popoare și alte culturi decât cea rusă, unde au apărut deja mugurii unor mișcări de independență. Putin a comis grava eroare de a arunca în luptă, în Ucraina, preponderent recruți din republici foarte îndepărtate și sărace, locuite de popoare diferite de cel rus. Aceste zeci de mii de oameni foarte bine pregătiți militar se vor întoarce acasă, la finalul războiului, pentru a descoperi că nu au locuri de muncă și nicio perspectivă socială ori profesională. Dintre ei se vor recruta viitorii luptători pentru independență, dar și mercenarii armatelor private de tip Wagner care vor pune stăpânire pe Rusia. Analiza e amplă și merită citită pe îndelete și cu atenție.

    Experiența anilor 1990 trebuie luată în seamă de conducătorii Occidentului, atrage atenția Luke Coffey. Nu mai trebuie repetată eroarea de a pompa sute de miliarde de euro în Rusia post-Putin, sperând – cum s-a întâmplat după dispariția URSS, că țara se va democratiza. Indiferent cine va veni după actualul lider de la Kremlin, va fi vorba tot de un personaj autocrat și agresiv. Rusia, slăbită și prăbușită, nu va renunța niciodată la ambițiile sale imperialiste. Așa că SUA și aliații săi ar trebui să-și concentreze eforturile spre extinderea spațiului de securitate și prosperitate prin acceptarea în UE și NATO a unor țări care bat de multă vreme la ușă, dar până acum au fost oprite de agresivitatea Moscovei. Acolo unde nu se va putea extinde umbrela de securitate trebuie căutată o cooperare economică și militară strânsă cu diverse grupuri de state, astfel încât violența și anarhia în care se va prăbuși Rusia să nu fie exportate peste granițele acesteia.

    Un alt obiectiv major ar trebui să fie rezolvarea cât mai rapidă a tuturor conflictelor înghețate provocate de Rusia și revenirea unor teritorii enclavizate la țările lor de drept – precum Transnistria la Moldova, Osetia de Sud la Georgia ori Crimeea la Ucraina.

    Citiți mai jos traducerea extraordinarei analize a lui Luke Coffey asupra perspectivelor care așteaptă omenirea în următorii 10-20 de ani, odată cu destrămarea Federației Ruse.

    Pregătirea pentru prăbușirea finală a Uniunii Sovietice

    Căderea Zidului Berlinului în 1989 și demisia lui Mihail Gorbaciov din funcția de președinte al Uniunii Sovietice în 1991 au marcat începutul prăbușirii URSS – dar nu și prăbușirea în sine. Deși URSS a încetat să mai existe ca entitate juridică după 1991, prăbușirea URSS are loc și astăzi. Cele două războaie cecene, invazia Rusiei în Georgia în 2008, anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, încăierările de la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan și cel de-al doilea război din Karabah în 2020, între Armenia și Azerbaidjan, sunt doar câteva exemple care arată că Uniunea Sovietică se prăbușește și astăzi.

    Cu toate acestea, istoricii din viitor vor descrie probabil invazia Rusiei din februarie 2022 în Ucraina ca fiind cel mai important moment, dacă nu chiar momentul final al prăbușirii Uniunii Sovietice. Nu se știe când se va încheia războiul din Ucraina, dar probabil că va marca dizolvarea Federației Ruse (succesorul legal al Uniunii Sovietice) așa cum este cunoscută astăzi. Este incontestabil că Rusia a suferit o lovitură majoră pentru economia sa, o devastare a capacității sale militare și o degradare a influenței sale în regiunile în care a avut cândva influență. Granițele Federației Ruse nu vor mai arăta probabil la fel ca acum pe o hartă peste 10 sau 20 de ani. Pe măsură ce se desfășoară prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și Federația Rusă se confruntă cu perspectiva de a se dizolva, factorii de decizie politică trebuie să înceapă să planifice pentru noua realitate geopolitică din masa continentală eurasiatică.

    Scopul acestui memoriu politic nu este de a pleda pentru schimbarea regimului din Rusia – aceasta va fi o chestiune care va fi de competența poporului rus. De asemenea, acest document nu prezice cu exactitate modul în care Rusia și regiunea eurasiatică mai largă vor apărea după prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și dizolvarea Federației Ruse. În schimb, stabilește obiective realiste pentru factorii de decizie occidentali, prezintă ipotezele pe care se bazează aceste obiective și subliniază întrebările pe care factorii de decizie ar trebui să și le pună acum pentru a se pregăti mai bine pentru viitor.

    Obiective

    După dizolvarea Federației Ruse, Statele Unite ar trebui să urmărească un set de obiective realizabile care să se concentreze în mod restrâns pe interesul național american. În mod specific, SUA vor trebui:

    – Să fie realiste în ceea ce privește perspectivele democratice și de piață liberă ale Rusiei. Anii ’90 au arătat că schimbările geopolitice (de exemplu, dizolvarea legală a Uniunii Sovietice) nu au transformat automat societatea rusă, așa cum mulți sperau. SUA și partenerii săi ar trebui să învețe lecțiile eșuate ale anilor ’90 și să nu irosească resursele încercând să transforme societatea, economia sau guvernul rus într-o democrație de tip occidental. Încercările au eșuat în anii 1990 și probabil că vor eșua din nou. Factorii de decizie politică ar trebui, în schimb, să recunoască cu umilință limitele influenței occidentale în a crea o Rusie democratizată.

    – Să limiteze orice repercusiuni ale luptelor interne din Rusia. Revoluția, insurecția și războiul civil – atât la nivel național, cât și regional – ar putea apărea după dizolvarea Federației Ruse. Îngrădirea/limitarea oricăror lupte interne în interiorul granițelor actuale ale Rusiei recunoscute la nivel internațional ar trebui să fie o prioritate absolută pentru SUA și partenerii săi.

    – Să se țină cont de stocul de arme de distrugere în masă al Rusiei. În Rusia există aproape 6.000 de focoase nucleare, iar țara este cunoscută ca având un important program de arme chimice și biologice. Contabilizarea acestor arme ar fi în interesul comunității internaționale.

    – Să răspândească stabilitatea la periferia Europei prin extinderea integrării euro-atlantice și aprofundarea relațiilor bilaterale. Integrarea euro-atlantică a fost unul dintre cei mai mari factori de stabilitate în Europa începând cu 1949. Când Federația Rusă se va dizolva, NATO și Uniunea Europeană ar trebui să profite de slăbiciunea Moscovei și să facă presiuni pentru o extindere „big bang” pentru țările candidate și aspirante rămase. Planificarea în acest sens, inclusiv activitatea pregătitoare pentru orice reformă instituțională necesară pentru adăugarea de noi membri, ar trebui să înceapă acum. În cazul în care aderarea la NATO sau la UE nu este oportună, SUA ar trebui să urmărească relații mai puternice pe baze bilaterale sau multilaterale – în special prin valorificarea grupărilor regionale precum GUAM1 sau Organizația Statelor Turce.

    – Să mențină o forță militară superioară în Europa. După încheierea Războiului Rece, mulți factori de decizie politică au sperat la un așa-numit „dividend al păcii” în Europa. Pe baza acestei speranțe, mai multe administrații au redus cheltuielile militare și au diminuat poziția de forță a Americii în Europa. Dar dividendele păcii nu s-au concretizat niciodată, iar SUA și aliații săi au fost slab pregătiți pentru agresiunea Rusiei. America nu ar trebui să facă aceeași greșeală acum. Unii vor susține că sfârșitul Federației Ruse va elimina orice nevoie de o prezență militară puternică a SUA în Europa. Dar nimeni nu știe ce fel de Rusie va apărea după domnia lui Vladimir Putin. Așadar, SUA și partenerii săi ar trebui să ia măsuri pentru a atenua, marginaliza, limita, descuraja și, dacă este necesar, învinge Rusia în viitorul apropiat.

    – Atunci când este posibil, trageți-i la răspundere pe cei din Rusia pentru atrocitățile comise în Ucraina. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a făcut o propunere interesantă, susținută de diverse organisme parlamentare occidentale, de a crea un tribunal special pentru pedepsirea crimei de agresiune împotriva Ucrainei. Tribunalul ar urma să tragă la răspundere cei mai înalți lideri politici și militari ai Rusiei pentru comiterea crimei de agresiune împotriva Ucrainei. Chiar dacă posibilitatea de a condamna liderii politici și militari ruși este îndepărtată, comunitatea internațională ar trebui să încerce totuși. O situație haotică în interiorul Rusiei ar putea crea oportunități pentru comunitatea internațională de a-i trage la răspundere pe acești făptași.

    Ipoteze de planificare

    Deși nimeni nu poate prezice ce fel de Rusie va apărea după sfârșitul guvernării lui Putin, unele ipoteze rezonabile pot ajuta factorii de decizie politică să planifice mai bine. Aceste ipoteze de planificare includ:

    – Rusia se va fragmenta în continuare. Dizolvarea Federației Ruse, fie de facto, fie de jure, ar putea spulbera Rusia din punct de vedere geopolitic. Această fragmentare suplimentară nu va fi probabil la fel de simplă sau „curată” ca apariția celor 15 noi state după dizolvarea legală a URSS în 1991. Factorii de decizie politică ar trebui să presupună că fragmentarea ulterioară a Rusiei va fi mai degrabă asemănătoare cu cea a Ceceniei din 1994 (conflict brutal) decât cu cea a Estoniei din 1991 (pașnică și simplă), de exemplu.

    – Anumite regiuni rusești vor avea o populație semnificativă de șomeri veterani de război. Un număr însemnat de soldați ruși din Ucraina provin din doar câteva regiuni ale Federației Ruse. Mii de tineri din minoritățile etnice vor avea experiență de luptă din Ucraina și se vor întoarce în regiunile lor de origine cu un viitor economic sau social redus. Multe dintre aceste regiuni au fost predispuse în trecut la mișcări de independență și insurecție. Acest lucru ar putea face ca luptele interne să fie mai probabile.

    – China și Turcia vor încerca să umple vidul de putere din întreaga Eurasie. China și Turcia vor concura pentru influență în Asia Centrală și în Caucaz, unde Moscova a avut în mod tradițional o mare influență. Concurența ar putea apărea și în Orientul Îndepărtat rusesc.

    – Grupurile armate private vor prolifera. Este posibil să se înregistreze o proliferare a numărului de „armate private” (de exemplu, Grupul Wagner) sau de grupuri armate subnaționale (de exemplu, Regimentul special motorizat cecen 141, denumit în mod obișnuit Kadîroviți) atunci când statul rus se va prăbuși. Aceste grupuri și liderii lor vor deveni agenți importanți de putere într-o Rusie post-Putin – în special într-o societate care va avea zeci de mii de veterani ai invaziei rusești în Ucraina.

    – Înlocuitorul lui Putin nu va fi Thomas Jefferson. În perioada imediat următoare regimului președintelui Putin, oricine îl va înlocui va fi la fel de naționalist și autoritarist. Factorii de decizie occidentali ar trebui să înceteze să mai spere într-un lider rus „moderat” care dorește pace cu vecinii săi și reforme acasă.

    – Rusia se va întoarce. Indiferent cât de gravă ar putea fi înfrângerea Rusiei în Ucraina și indiferent cât de degradate vor deveni economia și armata rusească ca urmare a acesteia, Moscova nu va renunța niciodată la planurile sale imperiale asupra Europei de Est. Chiar dacă reînarmarea și reconstrucția vor dura câteva decenii, Moscova va fi o amenințare pentru vecinii săi. Statele Unite și NATO trebuie să își bazeze postura de forță și strategiile pe această ipoteză.

    Șapte întrebări pe care factorii de decizie politică ar trebui să și le pună acum

    Nimeni nu poate oferi recomandări concrete pentru factorii de decizie politică cu privire la o Rusie post-Putin. Cu toate acestea, aceștia ar trebui să își pună șapte întrebări acum, luând în considerare obiectivele și ipotezele menționate mai sus, pentru a se pregăti mai bine pentru prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și dizolvarea Federației Ruse.

    1. Ce ar trebui să facă SUA pentru a coordona un răspuns internațional la apelurile la independență și autodeterminare care vor apărea probabil în întreaga Rusie? Federația Rusă este formată din 83 de entități federale. Multe dintre ele cuprind populații cu o cultură, o istorie și o limbă comune, diferite de populația slavă a Rusiei. Unele dintre aceste entități au deja mișcări de independență la nivel redus. În urma dizolvării Federației Ruse, factorii de decizie politică ar trebui să se aștepte ca unele dintre aceste entități federale să își declare independența. Statele Unite trebuie să colaboreze cu partenerii săi pentru a coordona un răspuns la aceste apeluri la autodeterminare într-un mod care să fie aliniat cu interesele SUA și să fie în conformitate cu dreptul internațional.

    2. Cum pot SUA și partenerii săi să împiedice extinderea conflictelor armate interne după dizolvarea Federației Ruse? Destrămarea Federației Ruse va duce probabil la lupte interne între diferite centre de putere. Este în interesul Americii ca luptele și conflictele să rămână în interiorul granițelor actuale ale Federației Ruse și să nu afecteze țările vecine. Prin urmare, SUA și partenerii doritori vor trebui să consolideze cooperarea bilaterală în întreaga masă continentală eurasiatică pentru a îmbunătăți capacitățile militare, de securitate a frontierelor, de aplicare a legii și a sectorului de securitate.

    3. Cum pot SUA și partenerii săi să coordoneze un răspuns internațional pentru a proteja stocurile de arme de distrugere în masă ale Rusiei? Miile de arme nucleare ale Federației Ruse, împreună cu programele sale de arme chimice și biologice, reprezintă un risc pentru stabilitatea globală dacă nu există securitate sau responsabilitate. Această problemă ar trebui să fie un motiv de îngrijorare comună pentru comunitatea internațională. Statele Unite ar trebui să se gândească acum la modul în care vor conduce eforturile de abordare a acestei probleme. Pentru început, trebuie să investească mai mult în capacități de detectare mai bune la punctele de trecere a frontierei din întreaga regiune.

    4. Ar trebui ca NATO și UE să profite de slăbiciunea Moscovei și să facă presiuni pentru o extindere „big bang” pentru țările candidate și aspirante rămase? Există mai multe țări din Europa care aspiră să adere într-o zi fie la Uniunea Europeană, fie la NATO, fie la ambele. Pentru țări precum Georgia și Ucraina, principalul obstacol a fost presiunea și agresiunea armată din partea Rusiei. În cazul în care Federația Rusă se va dizolva, UE și NATO ar trebui să ia în considerare accelerarea procesului de aderare pentru anumite țări.

    5. Cum pot SUA și partenerii săi să coordoneze asistența economică și de reconstrucție pentru regiunile aflate sub ocupație rusă care vor fi eliberate? Nu numai că dizolvarea Federației Ruse va duce probabil la apeluri la independență din partea anumitor regiuni din interiorul Rusiei, dar și locurile în care Rusia ocupă în prezent teritorii în afara granițelor sale vor fi probabil eliberate. Printre acestea se numără Transnistria din Moldova, regiunile Abhazia și Tskhinvali (cunoscută și sub numele de Osetia de Sud) din Georgia, precum și Crimeea și alte locuri din Ucraina aflate în prezent sub ocupație rusă. Washingtonul va avea o ocazie unică de a ajuta acești parteneri ai Americii să își restabilească integritatea teritorială în interiorul granițelor lor recunoscute la nivel internațional. Cu cât mai repede și mai eficient se va face acest lucru, cu atât mai stabilă va deveni situația.

    6. Ce trebuie să facă SUA pentru a coordona un răspuns internațional sau regional în vederea soluționării disputelor de frontieră existente între Federația Rusă și unii dintre vecinii săi? Printre acestea se numără insulele disputate Ukatnîi, Jețki și Mali Jemșujnîi din Marea Caspică, granița de facto dintre Estonia și Rusia, statutul teritoriilor nordice și, eventual, chestiunea kareliană. Acestea ar putea părea probleme minore pentru factorii de decizie occidentali aflați la mii de kilometri distanță, însă fiecare dintre ele are potențialul de a deveni o problemă regională care ar putea avea implicații globale.

    7. Ce pot face SUA și partenerii săi pentru a reduce influența Rusiei în alte părți ale lumii cum ar fi în Siria, Libia și în unele părți din Africa Subsahariană? Din cauza invaziei Rusiei în Ucraina, influența Moscovei în anumite părți ale lumii a scăzut deja. Dacă Federația Rusă se prăbușește, statele clientelare și forțele proxy ale Kremlinului din Orientul Mijlociu și Africa vor fi, de asemenea, afectate. SUA trebuie să înceapă să lucreze acum cu partenerii săi pentru a dezvolta o strategie privind modul în care să crească influența occidentală în regiunile în care influența rusă este în declin.

    Concluzie

    Invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022 a schimbat situația de securitate în regiunea Atlanticului de Nord într-un mod nemaiîntâlnit de la cel de-al Doilea Război Mondial. Masa terestră eurasiatică nu va resimți pe deplin consecințele invaziei Rusiei – mai ales dacă Ucraina va fi victorioasă – decât peste ani. Factorii de decizie politică trebuie să recunoască amploarea istorică a situației și să înceapă să se pregătească în consecință.

    Succesul Ucrainei pe câmpul de luptă împotriva Rusiei ar putea oferi o oportunitate unică în viață de a pune Rusia înapoi în cutia sa geopolitică pentru o generație. Acest lucru ar crea o nouă realitate geopolitică nemaiîntâlnită de o generație. În timp ce factorii de decizie politică planifică această nouă realitate geopolitică, aceștia ar trebui să învețe lecțiile din anii 1990, când factorii de decizie occidentali au sperat naiv la o guvernare democratică și la reforme economice în Rusia, care nu s-au materializat niciodată. Dacă comportamentul Moscovei pe scena mondială din 1991 încoace a demonstrat ceva, este că este puțin probabil ca Rusia să devină un actor global responsabil în viitorul apropiat. În loc să se concentreze pe ceea ce nu se poate realiza, factorii de decizie americani ar trebui să urmărească politici pragmatice și realiste care să promoveze interesul național al SUA.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Adrian Papahagi: „Fără Europa nu suntem nimic. Singurul patriotism românesc adevărat e cel european”

    * VIDEO. Dana Budeanu în prime-time, la Antena 3 „CNN”: „Putin e omul anului 2022! Din politică, din orice. Pe pozitiv”. Conspirații și delir, cu Gâdea „copil de mingi”

    * La Iași s-a ținut ședința prietenilor Rusiei. Lista „suveraniștilor” invitați: Piperea, Tucă, Nistorescu, Severin, Palada, Marga, Cerva, Lasca, Tudorel Toader, Iosefina Pascal, Capsali, Diplan etc.

    * EDITORIAL CARTIANU. Boicotacii. O campanie de tip AUR-ist în care s-au implicat și oameni serioși. Sau cum poți să faci rău convins fiind că faci bine

    * „În realitate, frontiera noastră de vest e un șvaițer. Breșele din ea au crescut monstruos în 2022.“ Adevărul șocant despre imigrația ilegală prin România, într-o investigație „Captura”: Austria are dreptate!

    * Restaurație totală: PSD-ista care vedea „coarnele diavolului” la protestele #Rezist, numită de Ciucă șefă la Directoratul Național de Securitate Cibernetică!

    * Jaf pe banii PNRR: nașa PSD-istului Alfred Simonis și verișoara ei câștigă contracte în serie, pentru „consultanță IT” de „digitalizare a instituțiilor”. 40 de contracte de peste 500.000 de euro doar în 2022!

    * VIDEO. Ministrul Daea jignește grav un ziarist, iar PSD și Ciucă îl țin în brațe pe grobian! „Nu prea e bine, la mărimea pe care o aveţi, să luaţi un kilogram de jumări. Vă ajunge 100 de grame” / „Nu vă fac gras, vă fac cum sunteți”

    * O uriașă afacere penală în Redacția Sport a TVR: bișnița cu bilete. La Mondialul din Qatar, 64 de bilete au fost vândute „unor prieteni” ai lui Cristian Oprean, în mandatul lui Dorin Chioțea. Toate – la semifinale și finală, unde prețurile pe „piața neagră” explodează

    * Cea mai tare finală din istorie! Argentina – Franța 3-3, Messi – Mbappé 2-3, Argentina e triplă campioană mondială! Ștafeta Kempes – Maradona – Messi

  • Mărturia lui Hari Bucur-Marcu, fost membru al Marelui Stat Major, despre putregaiul din conducerea Armatei române. Toți caută doar să le fie lor bine și nimeni nu vrea „să fie descurajat nepotismul, clientelismul și pupicurismul“

    Armata română este o instituție nereformată, departe de orice standard NATO, în care fiecare își urmărește doar propriile interese, iar nepotismul, clientelismul și pupincurismul sunt legile nescrise definitorii, Hari Bucur-Marcu, fost ofițer de aviație și șef al Serviciului Strategii de Apărare din Statul Major General. Acesta spune că problema reformei s-a pus încă de la mijlocul anilor 1990, dar efectiv n-au existat ofițeri cu care să poată fi făcută. Expertul nu lasă loc de prea multe iluzii, menționând în final: „Nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de proceduri standard, de politici de personal operaționalizate, ori de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor prin reconfigurarea schemei de funcții“.

    Expert internațional în politici de apărare, managementul apărării și instituționalizarea domeniului public al apărării naționale, Hari Bucur-Marcu (68 de ani) a fost ofițer de aviație, ultima funcție în Armată fiind cea de șef al Serviciului Strategii de Apărare de la Statul Major General. În perioada 1990-2003, conform CV-ului, „a fost responsabil de, sau s-a implicat intim în aspecte esențiale ale reformei Armatei României, cu deosebire în relația cu NATO și a lucrat nemijlocit în structurile Alianței ca șef de secție învățământ și instrucție. Este cavaler al Ordinului Național «Pentru merit», în recunoașterea contribuției sale la integrarea României în NATO“.

    Acum, Hari Bucur-Marcu e președinte al Asociației Săliște pentru Europenismul Românesc, iar până de curând a fost „Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României“.

    Armata română e într-un asemenea hal încât reforma nu se mai poate face din interior. Ar trebui aduși experți din exterior care să creioneze noua sa formă și să-i specializeze pe ofițerii din noile structuri

    Hari Bucur-Marcu

    Intervențiile și analizele sale pe probleme militare, din domeniul apărării și despre Armata română sunt printre cele mai bune și mai pertinente. Hari Bucur-Marcu atacă adesea subiecte tabu pentru elitele politice și militare din România – inclusiv cel privind situația deplorabilă în care se găsește și azi Armata.

    În mărturia sa, expertul a povestit cum încă de prin 1995, într-o discuție cu șeful de atunci al Statului Major General, a sugerat soluții pentru o reformă fundamentală a conducerii Armatei române. Hari Bucur-Marcu spune că, în situația actuală, este exclus ca această restructurare și implementare de principii, proceduri și norme care să elimine mentalitatea de „lucrător la stat” să poată veni din interior. Trebuie aduși specialiști din exterior care să elaboreze noile norme și schema noilor structuri, să fie specializați acei ofițeri care să ocupe pozițiile, iar restul să fie mai întâi trași pe linie moartă, iar apoi eliminați. Nici în Armată, nici în conducerea statului român nu există însă preocuparea și interesul pentru o asemenea reformă amplă, e de părere ofițerul.

    Reforma ar însemna, în primul rând, eliminarea dependenței ofițerilor unii de alții, introducerea unor standarde obligatorii și a unor obiective pe care fiecare trebuie să și le atingă prin instaurarea unei culturi a muncii profitabile și performanțe. Așa ceva nu există în Armata română, unde fiecare ofițer vede crearea unei noi structuri ca pe o oportunitate personală, pentru el, ca să îi fie mai bine, „dacă nu chiar mult mai bine în viitor”, să fie mai vizibil în ochii șefilor și să îi facă pe alții cât mai dependenți de el.

    Mai jos, scurta descriere făcută de Hari Bucur-Marcu a situației catastrofale în care se află Armata română, o instituție total deprofesionalizată, unde fiecare își urmărește doar propriul interes și unde reforma nu e dorită de nimeni.

    „Când am plecat din Statul Major General și deci din Armată încă nu se întâmplase nimic. Și nici astăzi, privind din afara Armatei, nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor“

    „Acum mai bine de un sfert de veac, generalul responsabil de structurile din Armata României mi se plângea (în sensul că se aștepta să îi dau vreo idee de rezolvare a problemei) că nu poate să facă nicio reformă ca lumea a acelor structuri, în pregătirea pentru integrarea în NATO, doarece subordonații săi, din Statul Major General de atunci, concep orice structură nouă în jurul funcției pe care se văd ei că o vor ocupa, în acea nouă structură.

    Cu alte cuvinte, cel pus să conceapă o structură de comandament și de forțe armate, care să respecte niște principii de comandă și control, operative și operaționale, de cooperare și interacțiune cu alte comandamente și alte forțe, pentru îndeplinirea unor misiuni oriunde în Lume, era unul care pornea în proiectarea noii structuri doar de la principiul să îi fie lui bine, dacă nu chiar mult mai bine, în viitor. Să fie și mai influent în decizia strategică decât era la acel moment. Să aibă o vizibilitate și mai mare în ochii șefilor și comandanților, care să realizeze că de fapt depind de el, dacă vor să conducă și să comande o nouă structură.
    Aceasta era și încă este o mentalitate de lucrător la stat, întâlnită peste tot în lume și în toate epocile istorice.

    Ea este ținută în frâu, diminuată sau chiar eradicată doar în acele locuri în care s-a instaurat cultura muncii performate dar și profitabile.

    Adică, acolo unde lucrătorul la stat, de la cel mai înalt demnitar și până la portarul parcului auto de la primăria din comună, au învățat la școală dar li s-a cerut și în viață să dea valoare doar rezultatelor muncii lor și nu activității/funcției/poziției în sine.

    Cum ar veni, într-o asemenea cultură, un ins aspiră la o funcție la stat doar pentru ca din acea funcție să poată avea rezultate mai bune ale muncii sale. Așa cum tot el a învățat o meserie ori s-a perfecționat într-un domeniu din care să aibă rezultate mai bune decât ar fi avut într-o altă meserie sau într-un alt domeniu de activitate.

    Vorbim despre satisfacții personale aici.

    Adică, cei care vor ierarhiza satisfacțiile lor personale și vor constata că este o satisfacție mai mare că ai realizat ceva prin munca ta și că este o satisfacție mai mică că l-ai păcălit pe un șef să îți dea un salariu mai mare decât cel pe care rezultatul (ne)muncii tale l-ar fi meritat, vor căuta întotdeauna să dea o valoare cât mai mare muncii lor, prin rezultate.
    Și invers, desigur. Cei care vor ierarhiza intim satisfacția de a dobândi ceva prin nemuncă, ori printr-o muncă cu valoare scăzută (valoare nu neapărat exprimată în bani, dar și în prestigiu, populariatate, influență) deasupra satisfacției de a spori o valoare prin munca proprie se vor ocupa exclusiv de a-și face un loc în schema de funcții din care să obțină maximizarea acelei satisfacții personale.

    Ceea ce se poate face doar la stat.

    Pentru că, în mediul privat, valoarea muncii fiecăruia, de la președintele consiliului de administrație și până la femeia de serviciu din spațiile tehnice se reflectă în profit. Cum tot în profit se reflectă și nemunca, doar că cu semnul minim în față.

    Revenind la discuția mea cu generalul de atunci (Dumnezeu să îl odihnească), i-am spus că sunt mai multe metodele consacrate de rezolvare a problemei lui. Metode care pot fi aplicate simultan, deoarece nu se exclud una pe alta.

    Ar fi introducerea unor proceduri de lucru/operare/funcționare standard, în orice colectiv cu tendințe de birocratizare. Astfel încât fiecare funcție să aibă mai mulți descriptori, dintre care unul să fie despre așteptările minime, ca rezultate, ale muncii celui care ocupă acea funcție. În plus, procedurile asta ar descrie și care sunt relațiile între ocupanții diferitelor funcții, astfel încât să nu existe dependențe birocratice între ei, ci doar dependențe funcționale/operaționale. Desigur, tot aici ar fi și normarea pe ore muncă/om a fiecărei activități de birou sau de teren.

    O altă metodă ar fi reformularea din rădăcini a politicii de personal/cadre. Politică prin care să fie descurajat nepotismul, clientelismul și pupicurismul, ca norme de evaluare a activității unui funcționar și ca criterii de promovare în funcții. Și prin care să fie stimualte și promovate criteriile de selecție, de apreciere și de avansare ierarhică pe bază de rezultate reale ale muncii fiecăruia.

    Încă o altă metodă pe care i-am amintit-o generalului a fost reconfigurarea schemei de funcții din comandamente/structuri centrale, prin care funcțiile inutile sau cele dăunătoare îndeplinirii misiunii acelui comandament sau acelei structuri să fie izolate inițial (adică cei care le ocupă să își piardă orice influență în decizie sau în implementarea deciziilor) și apoi scoase din schemă, cu prima ocazie.

    Cu precizarea că niciuna dintre aceste metode nu putea fi pregătită de cei care îi erau subordonați în momentul acela. Și procedurile standard, și politicile de personal, și reconfigurarea schemei de funcții trebuie pregătite în afara organizației/structurii (cel mai bine contra-cost, de organizații specializate), trebuie apoi instruiți doar cei care urmează să le implementeze și abia în final oranizația/structura află despre conținutul lor.
    Altfel nu se poate.

    Dacă mă întreabă vreun prieten ce s-a ales de asemenea metode, îi răspund de pe acum că habar nu am. Discuția asta o purtam prin 1994-1995, iar când am plecat din Statul Major General și deci din Armată, în 2003, încă nu se întâmplase nimic. Și nici astăzi, privind din afara Armatei, nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de proceduri standard, de politici de personal operaționalizate, ori de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor prin reconfigurarea schemei de funcții.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * „Săgeata Rusiei” recidivează. Răcnete isterice la RTV: „RoExit! Marș! Marș afară! Voi milita să ieșim din Uniunea Europeană!”

    * Rușii l-au împușcat pe dirijor! Artistul refuzase să cânte „binefacerile” aduse de invadatori în Herson

    * Masacru într-o cazarmă putinistă: 30 de morți după ce rușii și tadjicii s-au mitraliat între ei, din motive religioase! Scandalul a pornit de la un colonel care a spus că Allah era „un laș”

    * Putin a făcut praf rezervele de aur și valută ale Rusiei. Îi mai ajung banii pentru cel mult 17-18 luni de război. A cheltuit deja 102,5 miliarde de dolari

    * „Ucraina va elibera Crimeea cel târziu vara viitoare. Aceasta este ultima iarnă în care Rusia va mai perturba economia Europei” – fostul comandant al trupelor SUA în Europa

    * Ministrul Bode i-a amenințat în stil mafiot, de la tribuna Parlamentului, pe liderii opoziției, Drulă și Orban!

    * Încă o tâmpenie socialistă a Guvernului PSD-PNL: plafonarea prețului a făcut ca lemnele de foc să dispară de pe piață! Acum, PSD și PNL pretind că nu știau ce conține OUG

    * VIDEO. Pensiile ar putea fi crescute și cu 27%, conform PNRR-ului stabilit cu Comisia Europeană, dar PSD le mărește cu doar 10%!

    * Campanie murdară plătită de PNL pentru demonizarea USR: „partid toxic pentru România”, care „pune în pericol aderarea la Schengen”, „cultivă huliganismul”, „are un comportament anti-românesc”, „atacă statul român” și „își critică gratuit țara”

    * Licitația de 47 de milioane de euro pentru Biblioteca Virtuală a fost câștigată de șeful campaniei online din 2014 a lui Iohannis. La firma acestuia lucra și soțul actualului ministru al Educației, fostă consilieră la Cotroceni

    * Fratele baronului Marian Neacșu (PSD), parașutat în conducerea Autorității Aeronautice Civile, deși e agricultor! Numirea a fost semnată de ministrul Sorin Grindeanu, zis și „Ordonanța 13”

  • ANALIZĂ. „Rusia a invadat Ucraina ca armata a doua din lume și va ieși din ea pe locul 25-30!”

    Rusia n-a avut un plan inițial rău de invazie a Ucrainei, dar incompetența comandanților săi, dezastrul logistic, starea proastă a echipamentelor, moralul scăzut al trupelor și opoziția înverșunată a apărătorilor au dus-o la un eșec total, afirmă un reputat expert militar, fost maior în armata SUA, într-un amplu interviu pentru publicația Salon.com. Dezastrul nu mai poate fi evitat și înfrângerea se va produce în curând, estimează maiorul John Spencer. Rusia a intrat în război a a doua sau a treia putere militară a lumii și va ieși din el „pe locul 25-30 cel puțin”.

    John Spencer este maior în retragere din armata SUA, președintele departamentului de studii privind războiul urban la Madison Policy Forum, consultant pentru Defense Advanced Research Projects Agency, pentru ONU și pentru alte organizații militare și de securitate națională. Scrie studii de specialitate în New York Times, Washington Post, USA Today, Wall Street Journal, Foreign Policy și alte publicații. În interviul pentru Salon.com, el este categoric când spune că „planul de atac al Rusiei a fost unul solid, dar nu aveau forța militară pe care credeau rușii că o au”.

    „Pe hârtie, armata rusă ar fi trebuit să fie capabilă să domine armata ucraineană și să câștige în trei zlie. Problema cu această predicție este rezistența armată, adică atunci când cetățenii se ridică”

    Maiorul John Spencer spune că rușii au încercat să poarte războiul din Ucraina în stil occidental, de „șoc și uimire”, dar au eșuat lamentabil pentru că nu le permite forța militară să facă așa ceva

    Întrebat dacă armata rusă e chiar așa de rea precum spun analiștii, John Spencer a confirmat: „Absolut. Armata rusă a demonstrat că este, de fapt, atât de rea. La începutul acestui război, probabil că au început ca fiind armata nr. 2 sau 3 din lume în ceea ce privește puterea de luptă. Probabil că armata rusă va părăsi războiul din Ucraina diminuată până la nr. 25 sau 30 cel puțin. Pe hârtie, armata rusă ar fi trebuit să fie capabilă să domine armata ucraineană și să câștige în trei zile, bazându-se pe faptul că armata ucraineană e mai mică. Problema cu această predicție este rezistența armată, adică atunci când cetățenii se ridică. Aceasta poate lua mai multe forme. Nu este vorba doar de unele dintre imaginile pe care le-am văzut cu civili ucraineni înarmați cu AK-47. Guvernul ucrainean a promulgat o lege chiar înainte de invazie care a mărit apărarea teritorială de la circa 200.000 de soldați la aproximativ un milion“.

    Foarte multă lume, începând chiar cu rușii, a subestimat nu doar voința poporului de a se opune invadatorilor, ci și impactul sprijinului militar primit începând cu 2016 din Occident – cum ar fi lansatoarele antitanc Javelin. Sprijinul în materie de informații a jucat de asemenea un mare rol, spune maiorul. Scufundarea navei “Moscova” și generalii ruși uciși nu au fost doar lovituri norocoase, ci rodul unor informații ale serviciilor secrete.

    „Pentru a cuceri Kievul, trebuiau să folosească viteza. Primul pas în invadarea unei țări este de a elimina apărarea aeriană. Rușii au eșuat și aici, iar aceasta a fost o greșeală uriașă“ 

    Strategia Rusiei a fost corectă, dar capacitatea sa n-a fost suficientă, explică expertul: „Planul de atac rusesc de la început nu a fost ridicol. A fost de fapt un plan solid, dar nu au avut forța militară pe care credeau că o au pentru a-l duce la îndeplinire. (…) Ucraina este a doua țară ca mărime din Europa. (…) Unul dintre cele mai mari riscuri pe care și le-au asumat rușii a fost să vină pe șapte fronturi diferite. La început, au avut un singur obiectiv, și anume să cucerească Kievul. Toate celelalte operațiuni militare rusești au fost în sprijinul acestui obiectiv. Pentru a cuceri Kievul, trebuiau să folosească viteza. Primul pas în invadarea unei țări este de a elimina apărarea aeriană. Rușii au eșuat și aici, iar aceasta a fost o greșeală uriașă. (…) Fără această superioritate aeriană, planul lor îndrăzneț de a cuceri capitala – care includea forțe speciale și alte trupe de elită care să atace aeroportul – nu a decurs conform așteptărilor. Rușii urmau, de asemenea, să coboare cu cea mai puternică unitate mecanizată a lor din Belarus, care este cea mai rapidă rută. Planul a fost în esență solid, dar pentru că apărarea aeriană nu a fost eliminată, rușii au fost încetiniți. Și dacă ești încetinit în acest plan îndrăzneț de a folosi surpriza, îndrăzneala și viteza, atunci totul începe să se destrame. Asta face parte din război, desigur, dar trebuie să ai capacitatea de a răspunde. Pentru că rușii nu s-au putut adapta la pierderea impulsului, au încetinit și s-au blocat. Și, bineînțeles, există truismul și înțelepciunea că nu lupta este cea care câștigă războiul, ci logistica“.

    „Rușii au încercat o invazie în stil occidental. Ei încercau să lupte ca o armată occidentală modernă având o forță de tip sovietic. Au eșuat într-o metodă de război care nu se potrivește cu forțele armatei lor“

    Pe scurt, maiorul John Spencer spune că Putin și oamenii săi s-au crezut lei când, de fapt, nu erau: „De-a lungul lanțului de comandă rusesc, au crezut că au o forță pe care nu o aveau. Războiul din Ucraina a fost cel mai mare test al armatei ruse de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Rușii au încercat o invazie în stil occidental. Planul a fost să răstoarne guvernul ucrainean și apoi să îl instaureze pe al lor. Trebuia să fie o invazie occidentală, modernă, de tip «șoc și uimire», în stilul Desert Storm sau al Operațiunii Iraqi Freedom. Liderii militari ruși au crezut că pot realiza acest lucru, pe baza a ceea ce credeau că au. Dar instruirea și pregătirea recruților a fost slabă, iar armata rusă nu are soldați înrolați profesioniști. Ei încercau să lupte ca o armată occidentală modernă având o forță de tip sovietic care nici măcar nu era la fel de puternică precum în timpul URSS. Au eșuat, iar acum au fost demascați ca suferind din cauza anilor de improvizații, decădere și credință într-o metodă de război care nu se potrivește cu forțele armatei lor“.

    Absența subofițerilor în armata rusă, care duce lipsă de sergenți și caporali, a dus la rigiditatea deciziilor și a structurii de comandă, precum și la fricțiuni între ofițeri și soldați, arată maiorul John Spencer. Rusiei îi lipsește „coloana vertebrală”: „Au ofițeri, au recruți și soldați contractați. Ei nu au coloana vertebrală a unei armate, care sunt subofițerii, sergenții. Atunci când cauciucul se întâlnește cu drumul, ei sunt acolo la nevoie, pentru a motiva soldații și pentru a avea grijă de sănătatea soldaților. Subofițerii pot lua decizii fără instrucțiuni, iar acesta este cu adevărat liantul armatei. Asta contează, pentru că totul va merge prost în război. Există ceață și fricțiune, iar când se întâmplă lucruri rele, subofițerul este lipiciul pe teren. El poate spune: «Bine, planul acela a mers foarte prost. Știu care este obiectivul general. O să îl execut». Aceasta este puterea oricărei armate. Așa că atunci când Rusia nu are această capacitate, acești oameni, atunci când armata este supusă unui stres extrem, nu poate lua o decizie. Nu poate crea echipe mai mici de soldați motivați. Nu îi poate împiedica pe soldați să facă lucruri rele. Practic, se prăbușește. Rușii ar fi trebuit să știe asta din istorie“.

    Rusia nu va mai recunoaște niciodată granițele Ucrainei ca națiune suverană, dar puterea sa militară începe deja să se destrame și acest lucru se va vedea în perioada următoare încheie ofițerul: „Trebuie să cauți punctele culminante, când o forță militară are atât de multe pierderi încât nu-și va mai putea atinge obiectivele. Este ceea ce am văzut la Kiev. Ei încep să se destrame în formarea lor efectivă ca grup organizat. Acest conflict, într-un sens mai larg, nu se va încheia timp de ani de zile. Rusia va contesta întotdeauna granițele Ucrainei ca națiune suverană. Dar acest război, bătălia pentru Ucraina, se va încheia în câteva săptămâni sau luni. Aceasta este opinia mea. Vom vedea că armata rusă din Ucraina va atinge punctul culminant în curând“.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Șoc la Moscova: Putin l-ar fi dat afară pe șeful Armatei! Generalul Gherasimov a lipsit de la parada de 9 mai, după ce ar fi fost rănit în regiunea Harkov

    * OPINIE. Cu diavolul nu negociezi. Îl calci pe cap și-l zdrobești, nu există altă cale. Iar Putin e diavolul

    * Hodorkovski: „Dacă ucrainenii nu vor rezista în Donbass, gașca de bandiți din jurul lui Putin va cere să fie atacat Kievul”

    * Curajul nebun de a spune adevărul în Rusia. “Putin e un dictator paranoic. Va ajunge la tribunal după război“. Articolele au fost șterse imediat

    * Putin a eliminat aviația de la parada de 9 Mai din motive politico-militare, nu meteorologice! Ar fi fost avertizat că ar putea fi lichidat

    * Șoc la televiziunile rusești, de 9 Mai: „Sângele copiilor ucraineni este pe mâinile voastre”! Hackerii au făcut zob propaganda lui Putin

    * Medic oncolog: „Dacă metastaza a ajuns cu adevărat la oase”, pentru Putin „totul s-ar putea termina în 2022 sau 2023”

    * VIDEO. Insula Șerpilor a devenit cimitir pentru ruși! Atacuri în serie ale ucrainenilor. O dronă Bayraktar a făcut praf un elicopter putinist

    * Se înmulțesc informațiile despre o iminentă lovitură de stat împotriva lui Putin

    * Rusia a început o nouă campanie de propagandă: acuză și Suedia că e nazistă!

    * Pilot pe F-35: NATO „ar distruge complet forțele rusești” în doar câteva zile, dacă alianța ar fi atrasă într-un război convențional. Avioanele occidentale le surclasează pe cele rusești

    * General ucrainean ex-KGB: „SUA și Marea Britanie controlează orice puncte strategice de pe teritoriul Rusiei”

    * Viktor Orban, pe urmele lui Putin: Croația are „mare și porturi” care i-ar fi fost smulse Ungariei! Zagrebul, indignat de revizionismul maghiar; Budapesta, obraznică

    * CTP: „Pacifismul” este ilogic, slujește propagandei lui Putin. România este de partea bună a istoriei

    * Ioan Feher, trădătorul care i-a ajutat pe hackerii ruși să atace instituții ale statului român, e fan AUR și citește site-ul lui Buble. E adept al lui Putin și susține Rusia, dar trăiește la Londra!

    * Silviu Mănăstire pleacă de la B1 TV și trimite săgeți către patronul Sorin Oancea. Nemulțumiri financiare: „Profitul televiziunii a fost de peste 6 milioane de euro”

    * Dat afară de la TVR, „gornistul penalilor”, Ionuţ Cristache, a fost recuperat de condamnatul Dan Andronic. De luni, emisiune la EVZ

    * Guvernul PSD-PNL, înapoi în comunism, la lupta cu chiaburii și burghezii. E înfierată specula: „acumularea de mărfuri”, „limitarea vânzărilor”, prețurile „nejustificat de mari”

    * Minciuna grosolană a lui Ciolacu: zice că nu are dreptul la pensie specială, dar are! Se califică deja la 3.000 de euro pe lună

    * România spre prăpastie: inflația a ajuns la 13,8%! Cartofii s-au scumpit cu 41%, gazele cu 85%, curentul cu 40%, pâinea cu 20%