În Afganistan, sute de localnici își așteaptă moartea. Ei sunt traducătorii și interpreții ce au lucrat pentru Armata SUA, timp de 20 de ani, armată care acum se retrage. Talibanii le-au transmis un mesaj înspăimântător: “Venim după voi!“.
Soldați americani, alături de colaboratori afgani, în Afganistan. (sursa foto: Google)
Retragerea totală a armatei americane va avea loc în iulie, nu în septembrie, așa cum se anunțase. Toți cei care au colaborat cu SUA sunt țințe vii ale talibanilor fanatici religioși, care văd în civilizația occidentală chipul diavolului, iar pe afganii colaboratori – trădători ai Islamului și ai „adevăratului Dumnezeu”.
Omid Mahmoodi, membru al Asociației „Afgani Abandonați”, fost interpret pentru armata americană din Kandahar, fieful talibanilor, a spus: „Pentru talibani, suntem trădători, trădători ai Islamului. Talibanii ne numesc «necredincioși». Spun că suntem spioni, că interpreții au fost ochii și urechile armatei SUA. De aceea vin după noi”.
Toate cererile de viză ale afganilor foști interpreți și traducători au fost respinse de Ambasada SUA din Kabul, care, acum, în prag de evacuare, a primit peste 18.000 de solicitări. Șeful Statului Major al Apărării, Mark Milley, a declarat: „Vă pot asigura că Guvernul SUA va face ceea ce este necesar pentru a asigura siguranța și protecția celor care au cooperat cu noi de două decenii”.
După 20 de ani, americanii se retrag din Afganistan, lăsându-i total expuși pe cei care au fost ochii și urechile soldaților SUA. Fără ajutorul acestor oameni, cunoscători ai limbii și culturii locale, numărul soldaților americani uciși în acțiune ar fi fost mult mai mare, iar cel al misiunilor de succes, mult mai mic.
Interpret afgan, alături de Armata americană, în Afganistan. (sursa foto: Google)
E datoria morală a SUA, cea mai mare democrație a lumii, care pune preț pe drepturile omului, să-i salveze de la moarte sigură pe afganii care au slujit, cu riscul vieții, cauza armatei americane în Afganistan. Sloganul pușcașilor marini americani, Semper Fidelis (Mereu Fidel), ar trebui să-i cuprindă și pe cei care au salvat vieți de soldați americani: interpreții și traducătorii afgani.
După plecarea soldaților americani din Afganistan, țara va cădea, din nou, în mâinile talibanilor. Niciunul dintre cei care au “trădat“ nu va rămâne în viață. Talibanii știu numele și adresele colaboratorilor. Singura scăpare pentru acești oameni este viza SUA sau trimiterea lor în țări terțe, democratice, în care răzbunarea extremiștilor religioși nu ajunge. Deocamdată, nu există un plan de evacuare.
Teoriile conspiraţiei nu sunt ceva nou. Încă din secolul al 18-lea, „masoneria e organizaţia ce conduce lumea spre pieire, mână în mână cu însuşi Satan”. Lumea n-a pierit, dar nici conspiraţioniştii, nici teoriile lor. Diferă doar epoca şi protagoniştii.
„Bizonul” de la Capitoliu. (sursa foto: Google)
V-aţi întrebat cum arată peisajul mintal al celor care înghit teoriile conspiraţiei, apoi fac din ele deziderat existenţial? De la nanoboţii care ne vor fi introduşi în corp, prin vaccinare, la Donald Trump, îngerul luminii, care luptă împotriva găştii demonico-orgiastico-pedofile, ce a confiscat Partidul Democrat din SUA. Milioane de americani, oameni extraordinari, îl susţin pe Trump din considerente socio-economice. Lor chiar le-a mers mai bine cu el la conducere. Dar există alte milioane, cu arme automate în mâini şi un Q mare pe tricouri, care fac din Donald al doilea Hristos. Ei sunt fructul pârguit al paranoiei conspiraţioniste.
Teoriile conspiraţiei arată, structural, identic. Mereu, un grup mic de oameni, din umbră, conduce lumea spre pierzanie. Sunt puţini, dar puternici. În cazul de faţă, teoria are şi un puternic filon religios: Donald Trump luptă cu puterile lui Satan, duşmanul de moarte al lui Dumnezeu. Fără el la conducere, întreaga lume e pierdută. Hillary Clinton şi alţii, care beau sângele copiilor, ne vor arunca în Iad. Observaţi, mereu, alternativa e dezatrul total. Ori Trump, lumină, ori Biden, întuneric. Niciodată nu există „răuţ”, ci doar Răul capital.
Teoriile conspiraţiei nu lasă loc de întrebări. Dacă întrebi, de bună credinţă: „Dar dacă nu e aşa…? Dacă vaccinul e real şi salvează vieţi? Dacă Trump are probleme psihice? Dacă QAnon se înşală?”, ţi se aruncă o privire plină de înţelesuri criptate, ce amestecă mila cu superioritatea. Aşadar, nu e loc pentru aparat critic, pentru atitudini dubitative. Există doar certitudini. Doar credincioşi sau trădători. Tipic spiritului de sectă iniţiatică, unde adevărurile sunt ocultate şi revelate doar celor care merită, pentru că stau în lumina lui Dumnezeu. Cei care se îndoiesc sunt, desigur, adoratorii lui Lucifer, prietenul lui Biden şi Hillary.
Teoriile conspiraţiei prind în plasă pe cei fără aparat critic. Mai exact, cred în ele cei care nu au reflexul întrebărilor mari, esenţiale. În România, e vina sistemului de educaţie, care-l obligă pe elev să repete, pe de rost, ce scrie în manual. Orice abatere, meditaţie sau concluzii personale sunt aspru pedepsite. Elevul, nu-i aşa, nu poate şti mai bine decât cei care-l dăscălesc. Scopul profesorului nu e să creeze oameni liberi, ci papagali obedienţi, fără gândire critică.
Altă categorie de conspiraţionişti vine din mediul religios. Sunt oamenii ce n-au avut norocul să găsească un preot care să-i înveţe să gândească cu mintea lor, aşa cum Dumnezeu doreşte. (Da, libertatea se învaţă). Din păcate, există preoţi şi pastori care-şi alienează credincioşii, dezbrăcându-i de personalitate şi transformându-i în extensii ale propriilor minţi defecte. Iată, alt segment de oameni care aderă uşor la teoriile conspiraţiei, din cauză că se tem de libertate şi ce aduce ea: Întrebări! Pentru aceştia, „a gândi cu mintea ta” e cel mai mare coşmar.
Întotdeauna, dictatorii şi inepţiile lor s-au mulat bine pe masele de oameni fără spirit critic. Cunoaştem bine ce urmări a lăsat comunismul în România, în societate şi în minţile românilor. Există şi acum oameni care se tem să critice puterea politică, deşi nu li s-ar întâmpla ceva rău. Cu minţile acestora, zeci de milioane, s-a jucat Donald Trump în SUA. Aşa a ajuns preşedinte şi, tot aşa, l-a revotat o mare felie a electoratului american. Cei care au năvălit în Capitoliu sunt convinşi că Trump e de la Dumnezeu, trimis să salveze ce se mai poate. Prostia e şi trans-oceanică, pentru că e universală.
Marea întrebare: Ce e de făcut? Cu siguranţă, excluderea conspiraţioniştilor, marginalizarea lor şi oprobiul public sunt calea spre dezastru. De fapt, mulţi dintre ei s-au înscris pe căi oculte tocmai din cauză că simţeau frustrarea marginalizării. Elitele i-au ignorat, iar semenii i-au apostrofat. Primul pas e dialogul, pe care îl deschidem noi cu ei. Singuri, ei, n-o vor face niciodată. Politeţea, blândeţea sunt obligatorii, căci dovedesc bună intenţie, nu tentativa manipulării. Argumentele, nu înjurăturile sunt ceea ce va pune pe gânduri un conspiraţionist şi-l va face să regândească totul. Alt element important e timpul. Schimbarea nu vine de la o zi la alta. E nevoie de timp pentru a schimba mentalităţi stricate în decenii.
Trebuie să recunoaştem, mare parte din cei care au îmbrăţişat teoriile conspiraţiei au fost, decenii la rând, marginalizaţi şi ostracizaţi. Au simţit că societatea îi lasă pe din afară. S-au simţit inferiori, iar asta le-a adus frustrare şi nevoia răzbunării. Nu au simţit că fac parte din ceva măreţ, aşa că şi-au creat singuri ţelul de a salva lumea. Aşa se naşte fanatismul şi întunecarea minţii. Dacă avem luciditatea de a recunoaşte propriile erori, viitorul nu va emana conspiraţionişti. Omul sănătos mintal, care-şi pune întrebări esenţiale, printr-un aparat critic funcţional, care se simte parte reală a lumii în care trăieşte nu va vedea niciodată pe Mesia reîntrupat în Trump sau roboţi într-un vaccin.
