E clar, Dăncilă e irecuperabilă! Şi o spun eu, cel care sunt cea mai îngăduitoare persoană din lume cu greşelile altora! Pentru că şi eu greşesc, toţi greşim. Dar gafa de azi îmi spune până şi mie că e prea mult. Pur şi simplu, nu mai e vorba de a ierta, de a ajuta sau de a trece cu vedere (asta din urmă, dacă agramatul sau agramata e campion la alte capitole, încât merită să nu-i scoţi ochii pentru exprimare precară sau bolovănoasă).
Apropo de aşa ceva, ştiu că suntem o ţară a formelor fără fond. Că ne place să privim bârna din ochiul celuilalt. Că facem din ţânţar armăsar. În alte părţi, contează mai mult ce ştii să faci, nu exclusiv cum vorbeşti, ce merite de carieră ai, ce ai condus în viaţă, ce-ai reuşit să construieşti chiar şi vorbind mai puţin academic, cât de onest eşti, ce mult te consumi pentru binele altora.
Europa vestică nu pune neapărat preţ pe forme, diplome, titluri, ci pe calităţile manageriale ale persoanei care cere încredere publică. E celebrul cazul lui Martin Schulz, fostul preşedinte al Parlamentului European şi contracandidatul Angelei Merkel în Germania politică, personaj care nici măcar nu are studii superioare. Atenţie, vorbim de fostul şef suprem al legislativului unui întreg continent! Dar omul avea în spate o carieră de invidiat în meseria lui, avea charismă de lider, ştia management uman şi de echipă – calităţi suficiente ca nemţii şi europenii să-i dea votul şi să-l pună chiar în fruntea UE.
Dar, oameni buni, ce-are Dăncilă în afară de gafe? Cum poate să citească de pe hârtie cuvinte cu sensuri TOTAL opuse celor scoase pe gură??? Cum să spui că România a DEVASTAT (adică a distrus; mă rog, asta face acum, prin dinamitarea UE din interior) ţări ca Franţa, Germania, când scrie negru pe alb pe hârtie „devansat”??? Cum să spui „reducem democraţia” (ceea ce face, în esenţă, echipa sa cu România), în loc de „reducem birocraţia”??? Cum să pronunţi Pristina (capitala Kosovo), în loc de Podgorica (capitala Muntenegru, ţară în care te afli în vizită)???
Nu, această doamnă e complet pierdută cauzei bune. E pur şi simplu o catastrofă. O nulitate absolută ajunsă ditamai şefă a guvernului ţării sale. Unde în lume mai dai peste aşa ceva?! Nicăieri. Cum nicăieri nu vei găsi o ţară condusă de un infractor condamnat definitiv, ajuns şef al parlamentului şi guvernului ţării sale, care evident că nu poate face altceva decât ce face acum cu România: s-o facă praf, s-o distrugă dinăuntru, folosind, desigur, oameni de nimic, precum această Dăncilă incurabilă.
Pleacă, Dăncilă! Pleacă, acum, zău, că ne omori cu zile! Nu-ţi va lua nimeni milioanele de euro făcute pe spinarea acestui tip de politică pentru proşti, nu te va trimite la galere şi nici nu te va izola în Costa Rica. Nu te vom urî. Nu-ţi vom purta pică. Nu te vom blestema. Te vom uita repede. Vei avea copiii aranjaţi pe viaţă, anturajul, cine mai vrei, tot. Bani, case, pensii, maşini, vacanţe, lux. Dar, du-te femeie! Pleacă, odată! Du-te şi lasă-ne în plata Domnului! Ai milă de noi!