Este ușor, pentru jurnalist, să facă un interviu cu Doina Azoicăi. Profesor universitar, cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, medicul epidemiolog are exercițiul comunicării: „transcrie” pe înțelesul profanilor datele științifice ursuze.
Iar în acest moment sunt multe de „transcris”. Veți vedea, veștile sunt și bune, și rele. Avem de ce să fim optimiști, dar și motive să rămânem prudenți.
O mulțime de întrebări și puține răspunsuri: de ce Occidentul a depășit vârful pandemiei, iar noi nu? De ce epidemia are evoluție oscilantă? Cât mai durează totul?
În ultimele săptămâni, întrebările legate de pandemia COVID-19 s-au îngrămădit în capul oamenilor, iar explicațiile s-au rărit.
De ce “s-a spus” că Occidentul a depășit vârful epidemiei de coronavirus, iar România și alte câteva țări nu?
De ce țările din Vest au relaxat măsurile restrictive începând cu 4 mai, iar România se mai așteaptă aproape două săptămâni?
De ce evoluția pandemiei are această evoluție bizară, asemănătoare dinților unui fierăstrău, excelent motiv pentru conspiraționiști ca să mai arunce un braț de vreascuri pe foc?
Cât mai durează toată povestea asta?
Ce se va întâmpla la toamnă?
Publicația ziaristii.com a apelat din nou la Doina Azoicăi, după interviul publicat la începutul pandemiei, pentru a lămuri “noile” probleme.
Răspunsurile la întrebările de mai sus, dar și la alte chestiuni, le puteți citi în continuare.
Epidemiolog Doina Azoicăi: “În toamnă va veni un al doilea val epidemic, dar intensitatea lui va fi mult mai scăzută!”
– Ziaristii.com: Doamnă doctor, de ce atât la noi, cât și la nivel mondial, epidemia de coronavirus are evoluție în formă de fierăstrău? Numărul de cazuri noi atinge un vârf, coboară câteva zile, apoi urcă din nou, iar ciclul pare să se reia la nesfărșit.
– Dr. Doina Azoicăi: Este o formă mai particulară de evoluție a unui fenomen epidemic sau pandemic. Dar este foarte strâns legată de mai mulți factori. Adică este în funcție de numărul testărilor, de numărul de persoane care se adresează. Pentru că testările acestea nu se fac la toate cazurile potențial infectate. Sunt persoane asimptomatice care din întâmplare sau dintr-o conjunctură ajung la diagnostic. Sau sunt persoane care se prezintă într-o anumită perioadă într-un număr mai mare pentru că nu s-au respectat regulile de distanțare și se mai ridică aceste vârfuri.
– Am înțeles.
– Noi nu putem, ca la alte boli cu o simptomatologie clară, evidentă, să facem diagnosticul cumulat, precis, la toți la fel, în momentul în care se adresează serviciului medical. Mai este și, posibil, o particularitate a evoluției fenomenului. Dar, atât timp cât stările acestea sunt variabile și neconstante… Adică sunt multe situații în care populația are simptome, dar nu li se face testare. După o perioadă de timp mai vin bani pentru teste, mai apare un aparat undeva și crește numărul cazurilor pentru că a variat elementul ăsta care nu ține neapărat de fenomenul biologic în sine.
„Am traversat niște momente care ar putea să favorizeze o creștere a numărului de cazuri de tip vârf”
– Pe de altă parte, văd că și evoluția pe zile a numărului de decese are aceeași formă de fierăstrău.
– E o particularitate a acestui fenomen pe care noi acum îl cunoaștem. La decese, lucrurile sunt oarecum mai stabile. Adică se declară decesul (n.r. – din cauza coronavirus) în momentul în care s-au făcut și testările și s-a confirmat că a fost direct prin COVID. Sunt decesele care survin mai ales în terapie intensivă. Nu la toți cei infectați în ziua 1 a survenit decesul în ziua a 7-a. La alții s-a produs în ziua a 5-a, la alții în ziua a 14-a, la alții în ziua 28. Deci ține de individualitatea cazului. S-a introdus metoda aceasta cu imunoglobulinele, cu plasma cu imunoglobuline de la convalescent. Sigur că asta a mai scăzut rata deceselor. Deci, trebuie luată în calcul și individualitatea fiecărui caz.
– Am înțeles.
– Realitatea este că, atunci când sunt multe cazuri care intră în terapie intensivă, dacă intrarea este mai mare, atunci numărul de decese, adică ieșirea, poate fi mai mare. Dar nu în același timp, ca să înregistreze doar un vârf, iar să se liniștească lucrurile. Fiecare are o evoluție particulară.
– O altă chestiune: de ce au spus autoritățile că în România și alte câteva țări din Europa încă nu s-a depășit vârful pandemiei, spre deosebire de majoritatea țărilor de pe continent?
– Pentru că a fost momentul Paștelui, când ne-am așteptat să fie mai multe cazuri, și nu s-a confirmat acest lucru… Lumea probabil că a respectat regulile, la modul general vorbind, că nu facem acum referire la diverse cazuri particulare. Apoi, a fost momentul 1 mai, când, la fel, lumea a fost liberă și autoritățile s-au așteptat ca după aceea, cel puțin 5-10 zile, să crească numărul de cazuri… De aceea sunt prudenți în a spune. Deci am traversat niște momente care ar putea să favorizeze o creștere a numărului de cazuri de tip vârf.
„Opinia mea este că autoritățile au luat, la momentul potrivit, măsurile cele mai bune”
– Înțeleg.
– Ceea ce au declarat, însă, cu toții – pentru că nu toți au spus că n-am atins vârful…
– Autoritățile europene au declarat lucrul acesta. Că pandemia scade în Europa, mai puțin România, Bulgaria și încă vreo 3-4 țări…
– Pentru aceste țări, inclusiv noi, au intrat mai târziu în fenomenul acesta! Adică este o decalare și între zone. Știți foarte bine, Italia a intrat cu două sau chiar trei săptămâni înaintea noastră în pandemie. Și atunci, ținând cont de o perioadă de evoluție, ei au spus că în unele țări n-a trecut suficient timp ca să spunem că s-a depășit vârful. În România, însă, am spus cu toții, suntem într-o perioadă de stabilitate. La noi, lucrurile n-au mers ca-n Italia, cu creșterea aceea exponențială. Este o diferență foarte mare între noi și Italia. Ce-a fost acolo, cu 20.000 de decese…
– Chiar 29.000.
– Una e să ai 29.000 de decese, alta e să ai 7-800 sau 1.000, la câte vom ajunge, probabil, și noi. La ei a fost o evoluție exponențială. La noi a fost o evoluție lentă, logaritmică, o evoluție care nu a avut așa mare anvergură. Noi am intrat mai târziu în fenomenul acesta epidemic. Autoritățile au avut o foarte mare influență asupra evoluției prin măsurile pe care le-au luat și prin fermitate. Chiar dacă unii spun că n-a făcut cutare, n-a făcut cutare… Că așa este omul! Dar opinia mea este că ei au luat, la momentul potrivit, măsurile cele mai bune. Dovadă că am intrat mai târziu în fenomenul acesta epidemic. De aceea ceilalți spun că așteaptă să vadă vârful pentru România și aceste câteva țări. Se așteaptă ca noi să fim încă în plin proces epidemic. Oricând pot să apară creșteri. Noi suntem într-o situație stabilă. Nu spun platou, pentru că platoul înseamnă să avem în fiecare zi același număr de cazuri. Dovadă că n-avem același număr de cazuri. Noi suntem într-o situație stabilă, raportat la numărul de cazuri pe săptămână. De aceea au considerat că, din punct de vedere epidemic, România încă este într-o perioadă în care poate să înregistreze fenomene de tip vârf. La noi, încă evoluează epidemia.
„Este o evoluție de tip clopot: crește, atinge un apogeu, apoi descrește”
– La genul acesta de epidemii există un orizont de timp estimat la care se poate spune că se va încheia totul? Am văzut că un profesor israelian susținea că, după 70 de zile, epidemia trece de la sine. Citeam că, în Bizanț, ciuma lui Iustinian, de la 500 și ceva, a început să se stingă după câteva luni. Apoi a revenit. La fel a fost în Atena antică în timpul unei epidemii, nu e clar dacă de tifos sau de variolă…
– Știți ce se întâmplă, e foarte greu să vă spun că eu dețin adevărul absolut și că explicația mea e cea mai bună. Dar eu știu așa, ca empidemiolog și ca om care m-am luat după teorie: un fenomen din acesta epidemic începe să scadă, sau se stinge, în momentul în care 70% din populație trece prin boală, în situația în care nu există un vaccin pe care să-l administrez și să imunizez populația așa. Deci suntem în fața unui fenomen natural, de evoluție naturală, că n-avem cum să-l influențăm când n-avem vaccin. Acest fenomen natural poate să scadă sau să se diminueze influențat de trei factori:
1. Imunizarea naturală – v-am spus, 70% din populație, dacă trece în mod natural prin boală, nici virusul nu mai găsește organisme receptive.
- Mediul înconjurător – dar aici e cu semn de întrebare. Adică se reduce când cresc temperaturile. Contraargumentul este Brazilia, unde temperaturile sunt mai mari, dar numărul cazurilor este mare.
3. Aplicarea măsurilor de prevenție foarte stricte. Cum au fost la noi ordonanțele. Sigur că aceste ordonanțe au limitat foarte mult extinderea fenomenului.
Aceștia sunt, deci, cei trei factori mai rigizi, mai pragmatici. Dar pe lângă acești factori care pot influența curba cazurilor mai sunt și alte aspecte. Se consideră că în biologie și în fenomenele acestea naturale există o anumită ciclicitate.
– Da.
– Este o evoluție de tip clopot: crește, atinge un apogeu, apoi descrește în mod aleator, nelegat de factorii ceilalți. E o ciclicitate dată de variabilitatea fenomenelor biologice. Eu posibil să fie și în cazul acestui coronavirus o evoluție naturală care ține de caracteristicile virusului. Dar eu nu aș afirma, adică nu sunt convinsă că această pandemie durează 70 de zile, apoi gata, se termină! Ce calcul, ce element avem să credem că va dura 70 de zile? La ciumă a ținut 3 luni, la altă epidemie a ținut 6 luni. Dar este posibil, într-adevăr, să fie acest fenomen firesc, natural, ca la un imperiu, să zicem, crește, se extinde, apoi descrește. E o ciclicitate pe care o pun pe seama, să zic, a hazardului.
„Acel indice de reproducere a cazurilor a fost foarte crescut, peste 2, apoi a scăzut sub 1”
– Ultima chestiune: pe ce bază au luat țările occidentale decizia de a relaxa restricțiile și a reporni economia, în condițiile în care au în continuare mii de noi cazuri de infectați în fiecare zi? Spania a avut ieri 2.000 de cazuri noi. Italia -1.000, dar a dat drumul la treabă din 4 mai. Cum au stabilit că nu mai e pericol?
– Ei au avut rată foarte mare de îmbolnăvire. Adică este exact ce vă spuneam mai devreme… Ei și-au…
– S-au apropiat mai repede de plafonul de 70%?
– Da, și-au epuizat mai repede cohortele de receptivi prin faptul că a fost o îmbolnăvire în masă. Ei consideră că rata aceasta de îmbolnăvire scade. Și, într-adevăr, este indicele acela de reproducere a bolii, care se calculează. Acel indice de reproducere a cazurilor a fost foarte crescut, peste 2, apoi a scăzut sub 1. Și atunci, ei calculează, când au ajuns la acest indice de reproducere a cazurilor sub 1, estimează că nu vor mai fi evenimente atât de dramatice.
– Nu m-am gândit la asta.
– Dar și noi am ajuns la un indice mai scăzut față de acum câteva săptămâni.
“Sunt considerentele medicale, dar și cele de altă natură, când se decide reînceperea activității. Deja populația nu mai suportă restricțiile. Mai este și economia…”
– Cam pe unde suntem?
– N-am mai calculat în ultimele zile, dar nu depășim 1. Vorbesc despre indicele de reproducere a cazurilor.
– Asta poate să însemne că și la noi un număr suficient de mare de oameni a trecut prin boală și s-a imunizat?
– E posibil, e posibil… Nu vreau să declar nimic pentru că nu am datele în față. Dar, oricum, pe de o parte se calculează nu doar numărul de cazuri și de decese, ci și indicatorii aceștia indirect estimați, care pot să dea un profil al evoluției epidemiei. Pe de altă arte, mai sunt modelele matematice, care sunt și ele în considerare. Se iau în considerare mai multe variabile. Aceste modele matematice ne pot da o prognoză. Că nu e sigură 100% prognoza respectivă… Nimic nu poate fi 100% sigur într-un fenomen din acesta natural și necunoscut încă. În sfârșit, mai este considerentul unor elemente nemedicale. Adică populația déjà, psihologic, nu mai suportă presiunea. Și nu poți să ții sub presiune o populație care déjà nu mai răspunde la restricțiile acestea. Acum nu mai rezolvi nimic, degeaba îi mai ții sub presiune, creezi doar o frustrare socială. Și mai este considerentul economic. Dacă menții astfel de măsuri restrictive, ne putem aștepta – și nu o spun eu, ca medic, ci o spun cei care analizează fenomenele economice și sociale – la un dezastru social și economic. Deci, punându-le cap la cap, nu sunt doar considerente medicale în aceste decizii. Ele țin de politică.
– Aveți dreptate.
– Se iau în considerare mai multe elemente.
“Deja nu mai suntem la începutul fenomenului. Într-o rată mai mică sau mai mare, fiecare populație a trecut déjà, acum, prin fenomenul coronavirus”
– Acum chiar ultima chestiune: Raed Arafat mi-a spus, într-un interviu acordat acum vreo două săptămâni, că e posibil să avem în toamnă revenirea acestei epidemii.
– Da, da!
– Ținând cont de ce mi-ați spus mai devreme, că populația se va imuniza, până la urmă, de ce ar mai reveni în toamnă epidemia?
– Pentru că, dacă este un virus respirator… Aceste virusuri au o ciclicitate. Adică sunt momente în care crește agresivitatea sau patogenitatea acestor virusuri. Iar în perioada rece a anului, în mod natural, redevin patogene. Am mai declarat, și-mi susțin declarația, virusul acesta nu va muri. El va rămâne să circule în continuare.
– Dar nu va întâlni, cum îmi spuneați, oameni déjà imunizați, trecuți prin boală și vindecați?
– Ba da. De aceea am spus, toți cei care suntem implicați, în domeniul medical, că e posibil să fie un al doilea val în toamnă, dar intensitatea lui va fi mult mai scăzută decât cea a primului val.
– Interesant.
– Pentru că deja nu mai suntem la începutul fenomenului, când toată lumea este – vorbesc la nivel mondial – netrecută prin această experiență. Sigur că, într-o rată mai mică sau mai mare, fiecare din populațiile de pe Pământ au trecut déjà, acum, prin fenomenul coronavirus. Și atunci ne așteptăm să mai fie o manifestare de tip epidemic. Dar, pentru că populația este déjà, să zicem, antrenată, adică o parte dintre oameni au trecut prin boală, fenomenul ne așteptăm să nu mai fie atât de intens ca în momentul în care a intrat pentru prima dată în circulație virusul. Am fost decalați. Prima a fost China. Pe urmă, Europa. Apoi, Statele Unite și celelalte continente. Dar, deja, virusul a măsurat o parte din populație. Dar, sigur, și asta e o prezumție, pentru că întotdeauna am comparat cu gripa. Nu întotdeauna a mers în paralel: nu tot ce am experimentat cu gripa s-a adeverit și în cazul coronavirus. De aceea totul este luat ca o probabilitate. Noi nu am mai trecut, de fapt, printr-un asemenea fenomen! Dar, la gripă, așa se întâmplă. Anual, începând cu septembrie și până în luna aprilie, este sezon epidemic de gripă. În fiecare an ne așteptăm. Sigur că nu în fiecare an e epidemie, dar noi suntem atenționați că în această perioadă pot să crească. Asta nu înseamnă că, de exemplu, în luna august nu vor fi cazuri de gripă. Avem, dar puține și în forme ușoare, pentru că și agresivitatea sau patogenitatea virusului e mai redusă din considerente de factori externi.
– Vă mulțumesc, e clar, am lămurit niște lucruri!
– (Râde) Ei, nu e clar! Să știți că acest fenomen coronavirus este nou pentru toată lumea, inclusiv pentru specialiști!