Universitatea Babeș-Bolyai a comis o eroare mare când i-a cerut lui Lucian Bode să-și corecteze teza de doctorat după ce a constatat că politicianul liberal a plagiat, scrie Emilia Șercan, jurnalista care a scris prima oară că ministrul de Interne a furat 18,5% din textul lucrării. Corectarea unei teze de doctorat nu este posibilă după susținerea ei, iar UBB ar trebui, de fapt, să-l dea în judecată pe Bode și să ceară anularea titlului academic, mai scrie Șercan.
De fapt, Comisia de Etică a UBB i-a oferit plagiatorului – și nu numai lui, ci tuturor celor aflați în aceeași situație – o portiță de scăpare, scrie Emilia Șercan. S-ar deschide astfel posibilitatea ca plagiatorii prinși asupra faptului să-și „corecteze” lucrările după ce au fost validate, publicate, iar ei au primit titlul de „doctor”. Legea nu permite așa ceva și nicăieri în lume nu există o asemenea scăpare pentru impostorii academici.
De fapt, o lucrare în care aproape 20% din text e copiat din alte surse necitate nu mai poate fi luată în considerare și nici „corectată”.
Mai jos, punctul de vedere al jurnalistei Emilia Șercan.
„O teză de doctorat susținută deja nu mai poate fi corectată. Deși Comisia de Etică a UBB a evitat cuvântul „a corecta” și a folosit „a alinia”, este vorba clar despre corectare. Nu poți să ceri cuiva să corecteze o teză când o cincime e plagiată“
„Două idei importante după decizia de ieri a UBB în cazul tezei lui dr. Bode:
1. UBB ar trebui să îl dea în judecată pe dr. Bode pentru retragerea titlului.
2. UBB a greșit cerându-i acestuia să corecteze teza.
Explicațiile, pe larg, mai jos.
Decizia UBB în cazul tezei de doctorat a lui dr. Bode nu poate duce la retragerea imediată a titlului de doctor, însă valoarea ei simbolică este enormă având în vedere faptul că tocmai universitatea care i-a dat titlul de doctor în urmă cu patru ani constată acum plagiatul.
Asta ar trebui să conteze tot atât de mult cât o decizie emisă de CNATDCU, ba chiar puțin în plus în plan simbolic.
Totuși, UBB are o soluție la îndemână, chiar dacă CNATDCU nu se mai poate pronunța asupra tezei: să îl dea în judecată pe dr. Bode și pe Ministerul Educației – autoritatea emitentă a titlului – pentru a cere retragerea titlului de doctor în instanța de contencios administrativ pentru că teza este plagiată, acest lucru echivalând cu neîndeplinirea condițiilor de acordare a titlului de doctor.
Ar fi o premieră dacă UBB ar face asta, una necesară, în condițiile în care conjurația plagiatorilor din politică a blocat orice posibilitate de retragere a titlului de doctor prin legea specială.
Cât despre prevederea referitoare la solicitarea UBB către dr. Bode „a alinia teza cu standardele de etică academică”, consider că e o greșeală. Una mare.
În loc să îi ceară lui dr. Bode acest lucru, Comisia de Etică a UBB putea propune acționarea acestuia și a Ministerului Educației în judecată pentru a constata neîndeplinirea condițiilor de acordare a titlului de doctor, adică pentru retragerea titlului.
O teză de doctorat susținută deja nu mai poate fi corectată. Deși Comisia de Etică a UBB a evitat cuvântul „a corecta” și a folosit „a alinia”, este vorba clar despre corectare.
Poți aplica corecturi într-o teză dacă vorbim despre erori de citare, dar aceste corecturi pot fi aplicate doar în anumite condiții: (1) poți să ceri îndreptarea unor erori între susținerea publică a tezei și acordarea titlului; (2) poți, eventual, corecta niște erori de citare după susținere, dar doar sunt evidente erori de citare.
În teza lui dr. Bode nu vorbim însă despre erori de citare, ci despre plagiat. Comisia însăși a confirmat constatările mele care au arătat că 18,5% din teză e plagiată.
Nu poți să ceri cuiva să corecteze o teză când o cincime e plagiată.
Am întrebat un avocat specializat în proprietate intelectuală și chestiuni de integritate academică, Gabriel Turcu, despre legalitatea cerinței UBB din hotărârea care îl vizează pe dr. Bode.
Iată declarația avocatului Gabriel Turcu.
„UBB oferă o soluție juridică pentru viitor pentru toți plagiatorii. Este pentru prima dată când se decide că un plagiat dovedit și reținut ca atare printr-o în hotărâre este remediabil.
Se consideră astfel că plagiatul nu este o ilegalitate care să atragă sancțiuni drastice, ci că plagiatul poate fi remediat, retușat, recorectat, ca și cum la momentul descoperirii plagiatului s-ar resusține teza. Or, o astfel de «reexaminare» nu este permisă de legiuitor.
Teza trebuie să întrunească toate condițiile de formă și fond la data susținerii ei. O astfel de revizuire post-factum este doar pentru a favoriza infractori să scape de sancțiune.
Adică, atunci când un hoț este prins furând ceva dintr-un magazin să devină cumpărător cinstit dacă achită prețul produsului. Ilegalitatea e produsă, infracțiunea e produsă, iar hoțul își atrage automat sancțiunile necesare.
Sigur că trebuie înlăturate efectele furtului, dar înlăturarea efectelor ilegale nu echivalează cu legalizarea faptei săvârșite. Înlăturarea efectelor nu trebuie să producă efecte retroactiv e asupra legalității sau ilegalității”.
Sper că e această declarație limpezește mai bine de ce corectarea cerută de Comisia de Etică a UBB în decizia sa e o greșeală.
În astfel de momente sensibile, marile universități trebuie să nu lase loc de echivoc, deciziile lor, comunicarea lor, trebuie să fie impecabile. Trebuie să reprezinte un model de nezdruncinat pentru că aceste momente sunt, cu sau fără voia noastră, puncte de inflexiune.“