Donald Tusk a stat în România o singură zi, dar i-a fost suficient ca să lase o impresie extraordinară. Carismatic, articulat, principial, prietenos, dar mai ales generos în efortul de a-și citi întregul discurs în limba română.
Nu e prima dată când procedează astfel. Pentru polonezul din fruntea Consiliului European, acest gest a devenit o obișnuință. În Portugalia citește în portugheză, în Grecia – în greaca modernă. Senzația e că dacă ar merge în Papua Noua Guinee ar vorbi în tok pisin și hiri motu, iar în Sri Lanka – în tamilă și singaleză.
Dan Mărășescu, românul de la Bruxelles care a tradus discursul lui Donald Tusk din engleză în română, vine cu o explicație uluitoare: „Eu am lucrat la traducere doar în ziua dinainte, adică alaltăieri (miercuri). El n-a avut, de fapt, nicio zi la dispoziţie pentru a învăţa să-l citească. Tocmai de asta sunt impresionat. Cred că dacă ar fi avut timp să repete mai mult, ar fi crezut lumea că ştie româneşte”.
Sigur că nu se învârteşte lumea în jurul limbilor vorbite de Donald Tusk, în discursurile din diverse țări. Dar pentru noi, românii, acest element chiar contează. Suntem atât de rudimentari la acest capitol, mai ales prin premierul Viorica Vasilica Dăncilă, încât Donald Franciszek Tusk (poftim, mai are şi el un nume) pare farul din portul Gdansk.
E dureros să vezi că lui Donald Tusk îi e suficientă o zi în România pentru a citi corect româneşte, iar Vasilicăi Dăncilă nu i-au fost de ajuns 9 ani la Bruxelles ca să învețe o boabă de engleză, germană sau franceză.
Mai rău: Vasilica n-a reuşit într-o viață de om să învețe limba română!
Cu doar câteva zile înaintea „summit-ului” româno-european de la Ateneu, Viorica Dăncilă explicase, în şedință de guvern, cu am devastat noi Franța, Germania şi Italia. Anul trecut, aceeaşi doamnă Dăncilă se lăuda, tot într-o şedință de guvern, că reduce democrația. Iar la Bruxelles spunea, halucinant, că jandarmerița Ștefania a fost bătută de protestanți.
Marioneta din fruntea Guvernului nu ştie nici acum care e diferența dintre devansat şi devastat, dintre birocrație şi democrație, dintre protestatar şi protestant.
Se poate face un volum cu gafele Vasilicăi Dăncilă, iar lista se îmbogățeşte săptămânal. Mai contribuie şi concitadina Carmen Dan cu supprefecta ori cu numele şi pronumele, găsite în scorbura prizei sale, şi volumul capătă un capitol în plus. Dar primadona rămâne Vasilica.
Mi-e dor de Donald Tusk, dar el tocmai ce-a plecat! S-a dus şi ne-a lăsau cu Vasilica noastră, să ne râdem de ea în timp ce țara plânge cu interperii…