Jurnalistul Cornel Nistorescu continuă să se compromită în ritm alert. Minciunile sale, scuipate cu ură de pe poziții dubioase, anti-europene, cu evidente influențe rusești, tocmai i-au adus o decizie judecătorească destul de aspră: obligația de a plăti 45.000 de lei daune morale soților Brândușa și Alexandru Armanca din Timișoara.
Decizia Judecătoriei Timișoara nu este definitivă, putând fi atacată cu apel.
Acțiunea intentată de jurnalista Brândușa Armanca și de soțul ei a survenit în urma unei campanii denigratore și calomnioase duse de Cotidianul.ro, insalubrul site deținut și condus de Cornel Nistorescu.
În perioada 1991-1995, Brândușa Armanca a făcut parte din redacția publicației”Expres”, un săptămânal cu bună reputație în acea vreme, condus de Cornel Nistorescu. Așadar, acesta o cunoștea bine și o aprecia pe Brândușa Armanca în urmă cu trei decenii.
Ura lui Nistorescu față de jurnalista timișoreană a apărut atunci când acesta – devenit între timp mogul de presă, milionar (în dolari) și prieten la cataramă cu Sorin Ovidiu Vîntu – și-a schimbat brus simpatiile politice, virând de la dreapta la stânga și devenind un susținător pe față al PSD și al formulei USD (PSD-PNL). Din acel moment, Brândușa Armanca și alți jurnaliști rămași consecvent „pe drepta” au devenit țintele calomniilor nistoresciene.
Publicăm comunicatul Societății Timișoara (din conducerea căreia face parte și Brândușa Armanca), precum și articolul calomnios publicat de Cotidianul („semnat anonim”!) în 2018 și dreptul la replică trimis atunci de jurnalista timișoreană.
Comunicatul Societății Timișoara
„Cornel Nistorescu, bun de plată: are de dat 40.000 lei daune morale jurnalistei Brândușa Armanca”
„Jurnalista Brândușa Armanca, membră în conducerea Societății Timișoara, a câștigat în primă instanță procesul intentat lui Cornel Nistorescu, directorul general al publicației «Cotidianul». Cauza privește articole denigratoare, afirmații neverificate despre viața privată a acesteia și a familiei sale, atingeri aduse imaginii și reputației sale ca jurnalistă și ca profesor universitar. Articolele au fost urmate de atacuri la persoană nejustificate făcute de Nistorescu în direct la Cotidianul TV.
Instanța a decis ca pârâtul Cornel Nistorescu să plătească 40.000 de lei prejudicii morale Brândușei Armanca și 5.000 de lei soțului acesteia.
«Soluția Judecătoriei Sectorului 1 București, împotriva căreia se poate formula apel, este importantă nu atât prin suma acordată cu titlu de prejudiciu – deși cuantumul acordat în acest dosar reflectă cel puțin în parte amploarea încălcării drepturilor personale ale reclamanților -, cât prin aceea că jurisprudența națională se raliază jurisprudenței bogate a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a oferit criterii clare pentru a realiza un just echilibru între libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, ambele categorii de drepturi fiind de rang egal – ele fiind reglementate de Codul civil, de Constituția României și de Convenția pentru protecția drepturilor și libertăților omului», a precizat Ioana Ionică, avocata reclamanților.
Jurnalista a declarat în fața instanței că a decis să inițieze acest proces pentru igiena socială care trebuie respectată și de jurnaliști. Ei nu pot abuza de avantajele libertății de exprimare și de poziția lor publică pentru a denatura adevărul, pentru a dezinforma și pentru a induce în eroare publicul.
«Este regretabil că, în concepția unei anumite categorii de jurnaliști, calitatea de persoană publică a subiectului unui articol și libertatea de exprimare reprezintă rețeta care garantează imunitatea, indiferent de natura articolelor scrise, care se pot concretiza în atacuri la persoană ori chiar campanii de linșaj mediatic», a subliniat avocata Ioana Ionică pentru presă.
Societatea Timișoara susține libertatea de exprimare în condițiile impuse de responsabilitate și de etica jurnalistică.”
Atacul imund al „Cotidianului” lui Cornel Nistorescu (3 august 2018, semnat R. C.)
„Lupta pentru Timișoara capitală culturală”
„Bătălia de la Timișoara continua. Scandalul izbucnit pe Bega după ce municipiul a fost desemnat Capitală Culturală Europeană 2021 pare că nu se mai termină.
În luna mai a acestui an, Cotidianul publica un amplu material în care Simona Neumann, director executiv al TM2021, era acuzată de „Grupul de reflecție și inițiativă Timișoara Capitală Culturală Europeană“, o mișcare civică locală, că în spatele titlului câștigat de orașul de pe Bega s-ar putea ascunde o risipă masivă din banii alocați și că asociația ar fi evoluat într-o direcție greșită. Din „Grupul de reflecție și inițiativă Timișoara Capitală Culturală Europeană“ face parte și Brândușa Armanca. Acum, pare că a venit timpul ca Brândușa Armanca să fie luată la bani mărunți, după cum arată un material postat pe Internet zilele trecute, și care a fost însă șters rapid. Materialul intitulat „Diavolul nu doarme“, iar Brînduşa Armanca nu are astâmpăr, poate fi citit, integral, mai jos.
„Pensionara Brînduşa Armanca vrea să pună stăpânire pe banii care vor veni la Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021. Aceeaşi Brînduşa Armanca a fost implicată în mai multe scandaluri de răsunet atât în ţară cât şi în străinătate. Ea a fost dată afară din Universitatea de Vest din Timişoara, dar şi din TVR (studioul Timişoara), iar de la Institutul Cultural Român din Budapesta nu a plecat prea onorabil. Nimeni nu o mai vrea, dar ea nu se lasă şi trimite reclamaţii peste tot, ameninţând, calomniind şi călcându-i în picioare pe cei care au ajutat-o de-a lungul timpului.
Intelectuala Armanca a pus mâna pe TVR
Brînduşa Armanca, jurnalist pensionar de la TVR şi cadru universitar la Universitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad, se consideră un intelectual bănăţean de prestigiu, care mereu trebuie să fie cea care decide în diverse situaţii. Povestea neromanţată a Brînduşei ridică multe semne de întrebare. S-a născut la Cîmpulung Moldovenesc, a fost abandonată într-un orfelinat şi a fost înfiată de o familie din Timişoara. Înainte de Revoluţie, Brînduşa Armanca a muncit la ziarul de limbă maghiară din Timişoara. Se ştie că în perioada ceauşistă, Securitatea a controlat foarte bine presa în limba minorităţilor. Unii se mai întreabă şi astăzi, cum a ajuns Armanca să lucreze la UJ Szo şi care a fost de fapt rolul ei în redacţie.
A venit Revoluţia, iar Brînduşa Armanca devine jurnalist la diverse publicaţii. Cu ce s-a ocupat ea? O spune chiar mafiadintimisoarareloaded.wordpress.com: se bucura de „protecţie, atenţii şi cadouri (gen maşini de spălat, mixere de bucătărie şi excursii de shopping) din partea unor personaje controversate ale lumii arabe din Timişoara“.
Imediat după câştigarea alegerilor de către CDR în 1996, cunoscutul jurnalist Harald Zimmerman a fost propus pentru funcţia de director al TVR Timişoara. Acesta a refuzat din motive de sănătate, iar Brînduşa Armanca profitând de faptul că se cunoştea cu Alina Mungiu (pe atunci director la TVR), ajunge în 1997 director la studioul timişorean. În scurt timp, ea s-a transformat într-un mic dictator, iar studioul TVR Timişoara devine, aşa cum îi plăcea doamnei să spună, „micul meu imperiu„. Iar „imperiul„ a fost condus de Armanca fără a da vreun examen pentru postul de director şi fără a-şi muta cartea de muncă de la Universitatea de Vest din Timişoara.
Cum a „muls“ Armanca „imperiul“ TVR
Brînduşa Armanca nu s-a sfiit să deţină două norme întregi: una la Universitatea de Vest din Timişoara şi una la TVR. În paralel, nu a ratat nici o deplasare în ţară şi străinătate. Conform mafiadintimisoarareloaded.wordpress.com (din 09.08.2008), în 1998 a acumulat peste 110 zile de deplasări, din care: în ţară 47 zile lucrătoare şi peste 65 de zile calendaristice în străinătate. Nimeni nu ştie cum ar fi putut fizic Armanca să fie în mai multe locuri simultan, dar un lucru este cert: „imperiul“ TVR Timişoara a fost bine muls de Armanca. În perioada cât a condus Studioul din Timişoara, jurnalişti de prestigiu au fost obstrucţionaţi să-şi realizeze emisiunile şi chiar să participe la concursuri, chiar dacă acest lucru ar fi adus faimă TVR. De exemplu, Vasile Bogdan, premiat de mai multe ori cu premii APTR, a fost nevoit să-şi plătească din banii săi producerea unui film pentru TVR. Un alt jurnalist care a intrat în vizorul dictatoarei a fost Tiberiu Ceia (fost director), cunoscutul rapsod popular bănăţean, care ulterior a fost distins cu titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Timişoara. Nici jurnalista Lia Lucia Epure nu s-a bucurat de un tratament mai bun, deşi a fost o prietenă apropiată a Brînduşei Armanca. Directorul TVR Timişoara s-a folosit de anchetele jurnalistice realizate de Lia Lucia Epure într-o perioadă când jurnalismul de investigaţii se făcea greu şi cu riscuri uriaşe, pentru a ajunge la subiecte care să-i aducă faima. Aşa că, în momentul în care Lia Lucia Epure ajunge în TVR, pentru Armanca prietenia se transformă în ură şi duşmănie. Nu au contat nici talentul jurnalistic, nici realizările în domeniu ale Liei Lucia Epure, deoarece directorul Armanca intenţiona ca toţi cei competenţi să fie eliminaţi. Sătul de teroarea impusă de conducere, Bogdan Herzog, unul dintre cei care după Revoluţie au reînfiinţat Studioul Radio Timişoara, fost director şi unul dintre fondatorii studioului teritorial TVR Timişoara, s-a pensionat anticipat.
Armanca, la fel ca toţi dictatorii, a ţinut să-şi calce în picioare colegii şi să folosească baza materială a televiziunii pentru ea. Deşi regulamentele în vigoare la acea vreme i-au interzis să realizeze emisiuni, Brînduşa Armanca nu a ţinut cont de ele şi a făcut emisiuni proprii. Toţi angajaţii TVR au ajuns să muncească pentru realizările ei personale.
La un moment dat, sătui de metodele dictatoriale ale directorului Armanca, un grup mare de jurnalişti din studioul TVR Timişoara, format din redactori, reporteri, realizatori de emisiuni, cameramani, solicită TVR să trimită o comisie la Timişoara pentru că directorul studioului, adică Brînduşa Armanca, a avut un comportament abuziv, a gestionat necorespunzător resursele (bani publici), a încălcat regulamente şi chiar Codul Etic în vigoare în televiziunea publică.
Crize de isterie şi cafea aruncată pe un coleg: Armanca dată afară din TVR
Brînduşa Armanca nu s-a lăsat şi a încercat ca oameni integri şi profesionişti renumiţi să fie marginalizaţi. Un alt jurnalist renumit care a intrat în vizorul său a fost Constantin Mărăscu. Pentru că nu s-a putut impune în faţa unui profesionist de talia lui Mărăscu, într-o criză furibundă de isterie, Brînduşa Armanca a aruncat o cană cu cafea pe colegul său. Apoi, pentru a scăpa basma curată, l-a acuzat că de fapt ea ar fi fost cea agresată de acesta. Deoarece scandalul nu a mai putut fi ascuns sub preş, TVR trimite în cele din urmă o comisie la Timişoara. Surpriza a fost uriaşă, deoarece angajaţii Studioului TVR Timişoara au dat declaraţii împotriva ei şi au dezvăluit comportamentul abuziv al acesteia. Deznodământul a fost unul firesc: Brînduşa Armanca a fost dată afară din TVR.
Armanca, dată afară de la Universitatea de Vest Timişoara
Brînduşa Armanca s-a considerat mult timp un cadru didactic universitar extrem de competent şi a fost angajată cu normă întreagă la Universitatea de Vest din Timişoara. Este un lucru oarecum ciudat deoarece în acelaşi timp avea normă întreagă la TVR, era realizator de emisiuni şi stătea sute de zile prin deplasări interne sau externe. Brînduşa Armanca a tergiversat peste 12 ani demersurile pentru obţinerea doctoratului, în ciuda faptului că s-a înscris încă din anii `90. De fapt, se pare că nu a fost în stare să parcurgă toate etapele pentru a deveni doctor. Un referat semnat de fostul rector al UVT, prof. univ. dr. Ioan Mihai, arată că Brînduşa Armanca a fost admisă la doctorat în data de 01.11.1990, în domeniul „Ştiinţe Umaniste„-Filologie. În anul 2003, în 28 august, cu doar o zi înaintea susţinerii publice, a fost amânată susţinerea doctoratului pentru că planul individual nu a fost aprobat de consiliul ştiinţific al facultăţii, există două planuri individuale diferite, lipseşte forma de transfer, lipseşte planul tezei de doctorat, teza de doctorat nu a avut avizul catedrei şi a depăşit perioada limită până la care trebuia să-şi susţină teza de doctorat. Cadre didactice importante din cadrul Facultăţii de Jurnalism din Timişoara, pe care Brînduşa Armanca i-a considerat foarte buni prieteni, spun că nu a avut referatele necesare pentru susţinere. Pentru a-şi rezolva problema, Armanca şi-a sustras dosarul de doctorat şi l-a dus acasă să-l completeze fraudulos, dar conducerea UVT a sesizat acest lucru şi a oprit susţinerea tezei. Brînduşa Armanca, la vremea respectivă lector universitar, a fost dată afară şi de la Universitatea de Vest Timişoara. Rămasă fără job, apelează la diverse firme din Timişoara să o angajeze ca specialist în PR, dar nimeni nu o vrea. Oare de ce nimeni din Timişoara nu a vrut să o angajeze pe Brînduşa Armanca?
Armanca şi-a devorat susţinătorii
Rămasă fără job şi nedorită de nimeni în Timişoara, dată afară de la Universitatea de Vest Timişoara şi de la TVR Timişoara, Brînduşa Armanca pleacă la Bucureşti. Sorin Roşca Stănescu i-a oferit un post de şef al corespondenţilor teritoriali la cotidianul Ziua (nu coordona însă şi francizele, adică Ziua de Cluj, Ziua de vest etc.). Adică, SRS i-a oferit o pâine atunci când nu a vrut-o nimeni. Brînduşa Armanca a uitat repede gestul lui SRS şi când acesta a fost acuzat că ar fi scos banii din România, alături de alte persoane, Brînduşa Armanca a scris în Revista 22 un articol mizerabil la adresa lui. Armanca este o specialistă în a-i ataca pe cei care au ajutat-o, iar Revista 22 este locul ei preferat de manifestare. Acelaşi lucru l-a făcut şi cu Lucia Hossu Longin, după ce a fost dată afară de la TVR. Curat caracter!
Armanca, „ofiţer reciclat“, cocoţată în fruntea ICR Budapesta
În perioada lui Traian Băsescu, Brînduşa Armanca ajunge din nou pe „cai mari“: directoare la Institutul Cultural Român din Budapesta. Ce o recomanda pentru acest post? O spune chiar mafiadintimisoarareloaded.wordpress.com (09.08.2008): „Armanca face parte din categoria „ofiţeri ai vechiului regim cu potenţial de a fi reciclaţi“ şi „Doamna Armanca este o excelentă profesionistă, dar nu în jurnalism, ci în domeniul Serviciilor. Serviciile Secrete, desigur“. Imediat, şi-a angajat soţul, pe celebrul „domn Doru“, ca şofer pe autoturismul marca Peugeot 407, cu număr de Corp Diplomatic, aparţinând ICR. Acesta era bufonul cocktailurilor unde doamna directoare era invitată, se îmbăta foarte repede şi făcea glume cu tentă sexuală spre disperarea celor din jur. Sunt voci care spun că fondurile ICR Budapesta nu au fost gestionate corespunzător de Brînduşa Armanca. Un exemplu este organizarea în decembrie 2007, la Palatul Duna din Budapesta a unei „gale-extrem de fastuoasă şi de costisitoare„ în cadrul căreia a acordat Premiul pentru excelenţă culturală al ICR Budapesta şi Premiile media ale ICR Budapesta scriitorului Esterházy Peter şi jurnalistului Cselényi László, revizionist maghiar recunoscut, directorul Duna TV şi al postului Autonomia TV (mafiadintimisoarareloaded.wordpress.com). Cei doi au primit 15.000 de euro. Conform victor-roncea.blogspot.com/2008/09/brandusa-armanca-icr-budapesta-eu-nu.html (02.09.2008), Brînduşa Armanca, plătită cu lefuri grase din banii publici, a declarat că în cadrul ICR la Budapesta, „EU NU REPREZINT ROMANIA!“
În septembrie 2012, Brînduşa Armanca a fost înlocuită la şefia ICR Budapesta. Armanca, pe statul de plată în două locuri simultan: la Budapesta şi la Arad.
Brînduşa Armanca şi-a obţinut într-un final doctoratul, conducătorul său fiind Nicolae Manolescu, la Bucureşti unde şi-a susţinut teza cu titlul „Metafora magică în poezia românească modernă“. Beneficiind de funcţia din cadrul ICR şi de o prietenie mai veche cu fostul rector al Universităţii „Aurel Vlaicu“ din Arad, Armanca ajunge cadrul didactic la Arad. În realitate era cam greu să vină la Arad tocmai de la Budapesta pentru a-şi ţine orele. Beneficiind de protecţia rectorului, după cum în numeroase ocazii s-a lăudat, prof. univ. dr. Brînduşa Armanca venea cu Peugeot-ul ICR condus de „soţul soţiei sale“ la Arad, la sfârşit de săptămână şi destul de rar, pentru a-şi mai şi susţine o parte din cursuri. Unii prieteni ai profesoarei universitare Armanca spun că aceasta ar fi trădat-o şi pe protectoarea sa, fostul rector Lizica Mihuţ, căreia nu i-ar fi spus în ce condiţii a fost dată afară din Universitatea de Vest din Timişoara. Cert este că de la doctoratul în „Metafora magică în poezia românească modernă“, profesoara universitară Brînduşa Armanca a ajuns să predea „Jurnalism TV, Producție TV, Regimul juridic al presei, Etica și deontologia mass-media“, conform CV de pe site-ul UAV (http://uav.ro/files/umaniste/armanca/Armanca%20B.pdf).
Pensionară, specialistă în reclamaţii
În cele din urmă, Brînduşa Armanca a fost angajată la TVR Timişoara ca realizator de emisiuni, dar după foarte scurt timp, în urmă cu cinci ani de zile, a fost pensionată pentru limită de vârstă. Mai are încă de „ispăşit“ un an de zile la UAV, până când va fi pensionată şi din acest loc de muncă. În acest timp, reclamaţiile realizate de Armanca la adresa noii conduceri a UAV Arad continuă. Pentru ea nu contează că actualul rector, prof. univ. dr. Ramona Lile a fost ales legal, că îşi îndeplineşte foarte bine sarcinile de serviciu, că este apreciată atât în mediul academic, cât şi în cel economic.
Brînduşa Armanca a realizat că în scurt timp va pleca şi de la UAV. Adică, va deveni un simplu pensionar. Acest funest personaj nici în cele mai negre coşmaruri nu ar putea concepe acest lucru. Deci, ar avea nevoie de o funcţie în care să fie venerată. Aşa că a pus ochii pe Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021 şi o reclamă peste tot pe Simona Neumann, preşedinta Asociaţiei. Nu contează că toate rapoartele Comisiei Europene sunt foarte bune, că Neumann a lucrat pentru Comisia Europeană în Cipru, că are un doctorat pe acest profil, că este o persoană plăcută, competentă, educată. „Ghinion“ pentru Simona Neumann, dar şi pentru prof. univ. dr. Ramona Lile, rectorul UAV, deoarece Brînduşa Armanca nu suportă femeile arătoase. „Ghinionul“ este cu atât mai pronunţat pentru preşedinta Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021, deoarece îl are alături pe renumitul prof. univ. dr. Victor Neumann, autor al unor tratate extrem de valoroase despre istoria Banatului, director de Muzeu. Nici Victor Neumann nu a scăpat de vânătoarea lui Armanca: de ani de zile se află în colimatorul ei. Motivul? Este un om realizat şi împlinit, ceea ce este inimaginabil pentru Brînduşa Armanca.
Linguşiri la primarul Robu: comparat cu preşedintele Iohannis
Brînduşa Armanca şi-a găsit repede un grup de sprijin şi a început manipularea pentru a înlătura conducerea Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021. Motivul este simplu: în curând vor veni bugetele, iar acestea sunt uriaşe şi ea s-a dovedit extrem de experimentată şi la TVR şi la ICR în „mulsul“ fondurilor în interes propriu. Aşa că s-a dus la primarul Nicolae Robu şi i-a spus: „Domnule Robu, dumneavoastră trebuie să fiţi coordonatorul Asociaţiei. Dumneavoastră trebuie să dobândiţi faima pe care Iohannis a dobândit-o la Sibiu“. Armanca a omis să îi spună edilului Robu, atunci când l-a lăudat, în ce împrejurări a fost ea dată afară din TVR şi Universitatea de Vest din Timişoara. Conform normelor UE, dacă primarul Robu ar face ceea ce i-a sugerat Brînduşa Armanca, Timişoara riscă să piardă titlul de Capitală Culturală Europeană 2021. Acest lucru nici n-ar mai conta pentru pensionara Armanca, dar ar înlătura-o pe mult mai tânăra, mai competenta şi mai prezentabila Simona Neumann de la conducerea Asociaţiei.
Dacă nu-i reuşeşte puciul, Brînduşa Armanca va continua cu denigrările. A făcut-o toată viaţa şi este obişnuită. Nu poate concepe că există oameni arătoşi, realizaţi, împliniţi, fericiţi, corecţi. Ei trebuie pedepsiţi. La fel ca toţi ceilalaţi care i-au întins o mână de ajutor atunci când s-a aflat în necaz. Caracter, nu glumă!“ (SURSA https://new.us24.ro)”
Dreptul la replică al Brândușei Armanca (16 august 2018)
„Drept la replică”
„Subsemnata Brîndușa Armanca, solicit prin prezenta publicarea replicii referitoare la articolul Lupta pentru Timișoara capitală culturală…, publicat în data de 3 august 2018 în „Cotidianul” online și în ediția digitală, pe prima pagină și pag.8-9. Solicit exercitarea dreptului la replică conform principiului constituțional că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”.
Îmi amintesc o întrebare pusă de politologul Vladimir Tismăneanu, după ce fusese tăvălit injust în publicația pe care o conduceți:„cui îi vine mâine rândul să fie linșat în Cotidianul lui Nistorescu, acest cartier general al urii?”. Se pare că acum mi-a venit mie rândul, așa cum declară de la bun început articolul publicat sub dublu anonimat („a venit timpul ca Brândușa Armanca să fie luată la bani mărunți”). Pretextul ar fi faptul că am semnat, alături de 84 de intelectuali și oameni de cultură, un memoriu critic la adresa asociației care administrează azi titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 al orașului Timișoara. În fapt, este vorba o deliberată acțiune de decredibilizare a mea ca om și ca profesionist, mai ales că am scris mai multe articole critice despre subiectul capitalei culturale. Vă recomand să le citiți.Totodată, există o intenție de intimidare și descurajare, pentru a nu publica o anchetă pe care tocmai o documentam, nu pe ascuns ci la vedere, despre managementul dezastruos de la Muzeul de Artă din Timișoara, condus de Victor Neumann. Ea a fost publicată, cu date și fapte, sub semnătură.
Articolul căruia i-ați oferit un spațiu generos, fără condiții minime de respectare a regulilor unui jurnalism decent, conține un număr impresionant de minciuni, calomnii, bârfe, afirmații injurioase care îmi lezează atât imaginea de jurnalist, profesor universitar și fost director al ICR Budapesta, cât demnitatea, viața privată și familia. Grav este că nimeni nu își asumă cu semnătură acest șir de colportări mizerabile ci, dimpotrivă, invocă „un material postat pe Internet zilele trecute, și care a fost însă șters rapid”. Apoi, în mod responsabil și plin de curaj, articolul e semnat R.C. Între paranteze.
S-o luăm pe rând.
TVR Timișoara (1997-2004)
Paragraful dedicat „dictaturii” mele din perioada directoratului la TVR Timișoara este extras din cele 38 de reclamații neîntemeiate pe care grupul deja amintit în text (Mărăscu, Ceia, Epure, Vasile Bogdan) le-a făcut la adresa mea în perioada cât am lucrat acolo. Dețin aceste reclamații transmise cabinetului Năstase, pentru a-și face efectul politic, pe fondul instalării la conducerea TVR a lui Valentin Nicolau, parașutat din poziția de secretar general PSD. Deși au fost declanșate diverse inspecții și controale, nimic nu s-a confirmat. Nu voi detalia aceste mizerii care nu se referă la fapte concrete, ci se rezumă la epitete și aprecieri nefondate. Menționez însă că am dat în judecată TVR pentru a mă fi concediat ilegal, am câștigat, am fost reîncadrată și despăgubită. Sentința contrazice cele susținute în articol.
Universitatea de Vest Timișoara (1995-2004)
Într-adevăr, cu o zi înainte de susținerea doctoratului, am fost oprită de rectorul de atunci, Ion Mihai, să îl susțin. Cine are un doctorat știe că nu se poate ajunge la susținere decât după un șir de referate și aprobări pe care le dă universitatea, începând de la anunțul oficial al susținerii, până la alocarea sălii. Evident că le aveam pe toate, deși între timp conducătorul meu de doctorat, prestigiosul profesor Eugen Todoran, decedase. Același grup ostil amintit anterior trimisese pe fax rectorului o scrisoare de șantaj (o dețin) pentru a mă împiedica să susțin teza. Omul era șantajabil, fusese director la Fabrica de bere și făcuse ilegalități, așadar s-a conformat. Nu cred că există alt caz de acest fel în istoria UVT, suscitând la acel moment indignare publică. Mi-am susținut teza la Unversitatea din București, cu Nicolae Manolescu. Datele au fost prezentate defăimător, ceea ce se va vedea din documente.
La Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad am intrat prin concurs și predau discipline similare cu cele predate 10 ani la Universitatea de Vest din Timișoara, conform gradelor didactice parcurse în domeniul mass-media.
ICR Budapesta (2006-2012)
a) Institutele culturale din străinătate ale ICR nu au avut și nu au statut juridic independent, deci nu sunt ordonatoare de credit.„Vocile” din articol, care sugerează că aș fi gestionat necorespunzător fondurile, ignoră că gestiunea nu era la ICR Budapesta, unde eram director, ci la București. Mai departe, afirmația că aș fi folosit mașina instituției pentru a mă deplasa la Timișoara se bazează tot pe ignoranță și rea-credință: autoturismul Peugeot 407 cu număr diplomatic condus de soțul meu era mașina noastră personală, însă în misiuni externe mașinile personale se înmatriculează temporar cu număr diplomatic (documentele doveditoare sunt arhivate). Mașina ICR Budapesta se afla în încredințarea șoferului-intendent și nu putea fi condusă de altcineva, așadar o foloseam cu șoferul angajat, doar în interes de serviciu.
b) Soțul meu, ing. Alexandru Armanca, m-a însoțit la Budapesta pe perioada misiunii ca „însoțitor diplomatic”, conform legii. Afirmația că l-aș fi angajat ca șofer denotă intenția vădită de a-l înjosi și de a-i minimaliza prezența. Mai mult, descrierea sa ca „bufon al cocktailurilor” și bețiv este revoltătoare și accentuează intenția denigratoare extinsă asupra familiei mele, aducând în plus atingere unor drepturi prevăzute în Codul Civil.
c) În 2012, când am plecat „nu prea onorabil” de la Budapesta, odată cu conducerea centrală de la ICR lovită politic de venirea USL și a guvernului Ponta la putere, Ministerul Culturii ungar mi-a conferit “Distincţia pentru contribuţia deosebită la cooperarea culturală româno-maghiară”. Dealtfel, Cotidianul a publicat în 14 noiembrie 2012 evenimentul, cu poză.
«Ofițer reciclat»
Nu am fost în nicio relație cu Securitatea înainte de 1989, așa cum arată cele două certificate CNSAS, și nici cu „servicii” postdecembriste. Nu figurez pe nicio listă publicată de Hodor sau de alți cercetători și istorici, fiindcă nu am colaborat cu nimeni. Afirmațiile culese din bârfoteca Internetului, dar publicate cu nonșalanță în Cotidianul, le consider grave și voi solicita dovezi.
Persoanele onorabile
Tonul polemic al descrierilor conturează suficient de clar care este gașca căreia denigrarea mea i-ar servi. Prezentarea unor persoane ca „renumite”, ”„competente”, „apreciate”, „corecte” sau, cu umor involuntar, „prezentabile”, în contrast cu persoana mea, face parte dintr-un învederat limbaj al urii. Dar, presupunând că ați vrea să-i cunoașteți, ați fi mirat să descoperiți foști activiști PCR refugiați în presă după 1989, plagiatori, impostori, personaje eșuate profesional și moral.
Etc.
Ar mai fi ceva mărunțiș, din „banii mărunți” numărați în acest articol deplorabil, publicat cu supratitlul „Dezvăluiri”:
– N-am crescut la orfelinat. Am fost înfiată direct de o minunată familie originară din Arad care mi-a oferit casă, școală, iubire. Și o limbă minoritară care îmi este dragă.
– Nu am deținut și nu dețin obiecte „sponsorizate” de arabi. Păstrez chitanțele tuturor obiectelor de uz casnic începând cu 1990, cumpărate din venitul familiei. Le voi prezenta la momentul oportun.
– Accentul peiorativ pus pe statutul social de „pensionară” este interesant. S-ar putea să vă lezeze și pe dvs., domnule Nistorescu, aflat de mai mult timp la vârsta pensiei.
Îmi este cunoscut stilul cu incoerențe logice și în parte agramat, dar nu este treaba mea să relev cine stă în spatele lui. Pentru asta există organe competente. Faptul că dvs., d-le Nistorescu, ați găzduit acest „material” anonim în Cotidianul, vă încarcă de responsabilitatea editorială și civilă aferentă unui act de lezare intenționată a dreptului meu la propria imagine, precum și de atingere adusă demnității și vieții mele de familie.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
