Tancurile rusești au un defect de proiectare care le face foarte vulnerabile, iar Occidentul știa despre acest lucru încă din 1991, din timpul primului război din Golf, scrie CNN într-o analiză interesantă, dar care pentru mulți din spațiul ex-comunist s-ar putea să nu fie ceva nou. Sistemul automat de încărcare și depozitarea proiectilelor în compartimentul de luptă al echipajului face ca orice lovitură recepționată în plin de tancurile de concepție sovietică/rusească să fie potențial devastatoare, cu șanse foarte mari de a distruge nu doar vehicului, dar și toți oamenii dinăuntru.
În fapt, problema nu e nouă și vădește aceeași lipsă de considerație față de siguranța propriilor militari arătată de și conducerea sovietică în Al Doilea Război Mondial, când tancurile Armatei Roșii aveau caracteristici similare.
În cazul seriei de tancuri rusești folosite acum în Ucraina – T-72, T-80, T-90 –, pentru a reduce silueta vehicului și pentru a-l face mai greu de lovit s-a recurs la compromisul de a depozita proiectilele la un loc cu echipajul. Această idee s-a dovedit una nefastă, iar efectele sunt devastatoare.
Instruirea unui echipaj de tanchiști poate dura minimum 12 luni. Rusia se presupune că a pierdut până acum sute de echipaje din cauza defectului de proiectare al tancurilor sale
Imaginea-simbol a forțelor blindate rusești în primele două luni ale invaziei în Ucraina este cea a tancurilor cu turela zburată, uneori, la zeci de metri depărtare. Aceste imagini omniprezente pe rețelele de socializare și la căutările pe Google sunt, de fapt, tocmai consecința acestui defect de proiectare despre care scrie acum CNN.
Sute de tancuri rusești au fost distruse din 24 februarie și până acum. Secretarul britanic al apărării, Ben Wallace, estima luni că rușii ar fi pierdut până la 580 de tancuri. Dar problemele invadatorilor sunt mult mai mari decât numărul de tancuri distruse. Odată cu acestea s-au pierdut și sute de echipaje – numărul exact nu este cunoscut. Și, dacă Moscova are în depozite alte mii de tancuri din perioada sovietică pentru a le arunca în luptă, în schimb tanchiștii sunt foarte greu de înlocuit. Pregătirea unui echipaj de tancuri poate dura până la 12 luni, spune Aleski Roinila, un fost tanchist în cadrul Forțelor de Apărare finlandeze, „și asta se consideră a fi repede” – afirmă finlandezul pentru CNN. Iar pentru Rusia să înlocuiască sute de echipaje, în acest moment al războiului, ar fi o sarcină dificilă – mai ales când tancurile pe care se așteaptă să le folosească au atâtea probleme.
Experții spun că imaginile de pe câmpul de luptă arată că tancurile rusești suferă de un defect pe care militarii occidentali îl cunosc de zeci de ani și pe care îl numesc „efectul «jack-in-the-box»”. Problema se referă la modul în care este depozitată muniția. Spre deosebire de tancurile occidentale moderne, cele rusești transportă mai multe obuze în interiorul turelei. Acest lucru le face foarte vulnerabile, deoarece chiar și o lovitură indirectă poate declanșa o reacție în lanț care le explodează întregul depozit de muniție, de până la 40 de obuze. Unda de șoc rezultată e suficientă pentru a arunca în aer turela tancului până la înălțimea unei clădiri cu două etaje. În primele două luni de conflict, astfel de scene s-au repetat de sute de ori.
„Ceea ce vedem că se întâmplă acum cu tancurile rusești este un defect de proiectare”, a declarat Sam Bendett, consilier în cadrul Programului de studii rusești de la Centrul pentru o nouă securitate americană. „Orice lovitură reușită (…) aprinde rapid muniția provocând o explozie masivă, iar turela este literalmente aruncată în aer”. Defectul înseamnă că echipajul tancului – de obicei doi oameni în turelă și un al treilea la volan – sunt victime sigure, explică Nicholas Drummond, un analist din industria de apărare specializat în războiul terestru și fost ofițer al armatei britanice. „Dacă nu ieși din tanc în prima secundă, ești terminat.”
Problemă generală a blindatelor rusești. Transportoarele blindate pentru infanterie sunt „sicrie mobile”, spune un fost ofițer al armatei britanice
Drummond spune că explozia munițiilor este o problemă generală pentru vehiculele blindate pe care Rusia le folosește în Ucraina. El a dat exemplul vehiculului de luptă pentru infanterie BMD-4, dotat de obicei cu până la trei membri ai echipajului și capabil să transporte încă cinci soldați. El a spus că BMD-4 este un „sicriu mobil” care e „pur și simplu distrus” atunci când e lovit de o rachetă.
Defectele de proiectare ale tancurilor rusești au intrat în atenția armatelor occidentale în timpul războaielor din Golf împotriva Irakului, din 1991 și 2003, când un număr mare de T-72 ale armatei irakiene fabricate în Rusia au avut aceeași soartă – turelele au fost smulse din corpurile lor în urma loviturilor cu rachete antitanc.
Drummond concluzionează că Rusia nu a învățat lecțiile din Irak și că, în consecință, multe dintre tancurile din Ucraina prezintă defecte de proiectare similare la sistemele sale de încărcare automată a proiectilelor.
Când seria T-90 – succesorul T-72 – a intrat în serviciu în 1992, blindajul său a fost îmbunătățit, dar sistemul de încărcare a proiectilelor a rămas similar cu cel al predecesorului său, lăsându-l la fel de vulnerabil, a spus Drummond. T-80, un alt tanc rusesc care a intrat în acțiune în invazia din Ucraina, are un sistem similar de încărcare a proiectilelor.
Occidentalii și-au separat compartimentul muniției de cel al echipajului
Există unele avantaje ale unui astfel de sistem. Bendett, de la Center for a New American Security, spune că Rusia a ales acest sistem pentru a economisi spațiu și pentru a da tancurilor un profil mai jos, ceea ce le face mai greu de lovit în luptă.
Soarta T-72 în Irak a stimulat însă armatele occidentale să ia măsuri, ele îmbunătățindu-și mult siguranța echipajelor. „(Armatele occidentale) au învățat din Războiul din Golf și din faptul că au văzut tancuri distruse în acea perioadă, înțelegând că trebuie să compartimentezi muniția”, afirmă Drummond.
El dă exemplu vehiculele de luptă pentru infanterie Stryker ale armatei americane, dezvoltate după primul război din Irak: „Acesta (Stryker – n. red.) are o turelă care se află deasupra, iar acea turelă nu intră în compartimentul echipajului. Este pur și simplu așezată deasupra și toată muniția se află în interiorul turelei. Deci, dacă turela este lovită și explodează, echipajul este în siguranță jos. Este un design foarte inteligent”.
Alte tancuri occidentale, cum ar fi M1 Abrams folosit de SUA și de unele armate aliate, sunt mai mari și nu au carusel. La Abrams, un al patrulea membru al echipajului din tanc recuperează proiectilele dintr-un compartiment sigilat și le transferă la tun pentru a trage.
Compartimentul respectiv are o ușă pe care membrul echipajului o deschide și o închide între focurile efectuate de tanc, ceea ce înseamnă că, dacă tancul este lovit, este posibil ca doar un singur obuz să fie expus în turelă. „O lovitură precisă poate avaria tancul, dar nu neapărat poate ucide echipajul”, a declarat Bendett.
În plus, adaugă Drummond, proiectilele folosite de armatele occidentale sunt astfel concepute încă ard uneori, dar nu explodează la căldura mare generată de o rachetă care lovește tancul.