Sistemul de justiție românesc și-a dovedit încă o dată hidoșenia: un criminal sadic, care a omorât cel puțin 6 oameni și care fusese condamnat la 99 de ani de închisoare, a fost eliberat după numai 22. El bântuie din nou prin mulțime, putând fi un pericol pentru societate.
Pentru crimele sale dovedite, comise în perioada 1993-1997, Marius Csampar a fost condamnat la 99 de ani de închisoare, adică pe viață. În momentul arestării avea 22 de ani. Din cauza șubrezeniei justiției române, inclusiv a legilor favorabile infractorilor, a fost eliberat după alți 22 de ani.
La 44 de ani, încă tânăr și puternic, e liber să acționeze din nou, mai ales că un interviu acordat televiziunii Acasă TV, în 2011, îl arată lipsit de remușcări, incredibil de cinic.
Marius Csampar a fost pus în libertate după ce a cerut instanței desființarea sentinței penale și admiterea cererii de eliberare condiționată. A fost eliberat pentru bună purtare, la câteva zile după ce a depus cererea, conform News Mehedinți.
În spatele gratiilor, „vânătorul de oameni” a fost recompensat de 20 ori cu suplimentarea drepturilor și de 16 ori cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior. A participat la programe educative și a obținut 139 de zile-câștig ca urmare a muncii prestate.
VIDEO: Interviul șocant din 2011, de la Acasă TV
Cele 6 crime ale lui Csampar
1993: a tâlhărit o femeie, pe care apoi a ucis-o, ca să nu reclame furtul.
1994 (iunie): a intrat peste un bărbat în casă, pentru a-l jefui. L-a ucis pentru a nu anunța poliția.
1994 (iulie): i-a tăiat capul unui prieten și l-a aruncat în gârlă.
1995: i-a zdrobit capul unui prieten.
1996: și-a ucis gazda în noaptea de Revelion.
1997: a omorât un coleg de tâlhării, pe care l-a dat hrană șobolanilor.
„Nu puteam risca să ajung la pușcărie din cauza unui tâmpit pe care-l lăsam în viață”
În cele din urmă, Marius Csampar a fost denunțat de un prieten. Deși condamnat pe viață, legea prevede că fiecare deținut are dreptul, după 20 de ani în spatele gratiilor, ca dosarul său să fie analizat de o comisie. Așa a ajuns Csampar acum în libertate.
În 2011, în interviul pentru Acasă TV, Csampar spunea cinic: „Eu credeam că le fac curat, perfect (crimele – n. red.). Nu puteam risca să ajung la pușcărie din cauza unui tâmpit pe care-l lăsam în viață… Eu nu aveam voie să greșesc. Ar fi fost mai bine dacă m-ar fi «mierlit», era pedeapsa cea mai bună. (…) Pot să mă consider născut asasin, dar nimeni nu se naște asasin, devii pe parcurs. Crima e cea mai ușoară faptă, e exact ca și țigara, ca mersul pe bicicletă. Dacă ai băgat o dată țigara în gură, te-nveți și-ncepi să fumezi și nu te mai lași de ea. (…) Eram cât se poate de lucid și cât se poate de ordonat. Am realizat ce am făcut, am vrut să fac ce am făcut și am căutat apoi să fiu același Marius, fără să dau de bănuit la nimeni, încercam să am o viață dublă”.
Explicațiile criminologului Dan Antonescu
O parte din dosarele lui Csampar au fost instrumentate de criminologul Dan Antonescu, expertul pe care-l vedeți la televizor, în special în emisiunea-serial „Anchetele comisarului Antonescu”, de pe TVR 1.
Abordat de DC News, Dan Antonescu a explicat pe larg acest caz înfiorător și, deopotrivă, revoltător.
* „E criminal multiplu, eu știu foarte bine, pentru că am instrumentat dosarele lui, cele din București. Am discutat cu el de nenumărate lor.”
* „Era un tip interesant din punct de vedere criminologic, se considera un justițiar, că face dreptate celor care sunt cumva nedreptățiți sau pedepsiți pe nedrept în mediul lor, al celor fără adăpost.”
* „Era venit din județul Mureș în București, ne-a spus atunci că avea probleme cu taică-su, că l-a gonit, îl bătea, și dormea prin canale, pe unde apuca.”
* „E un tip care voia să epateze, să impresioneze interlocutorul. De aceea, de multe ori, face afirmații care nu sunt susținute de fapte.”
* „El a omorât oamenii respectivi, dar comisia de expertiză medico-legală psihiatrică l-a găsit cu discernământ și de aceea a și fost condamnat, dar cred că oarece probleme de natură psihiatrică are. Nu cât să-l exonereze de răspunderea penală, dar un om normal nu omoară un alt om și, cu atât mai puțin, cinci sau șase.”
* „Știu sigur că, pe parcursul executării pedepsei lui, Serviciul Omoruri a încercat o colaborare cu emisiunea «Urmărire Generală» și, la unele cazuri cu autori necunoscuți, prezentam câteva elemente și solicitam oamenilor să ne ajute cu informații. Și m-am trezit cu un autodenunț din partea lui, în care spunea că fapta e a lui. Probarea afirmațiilor a fost ușor de făcut, pentru că erau câteva elemente de anchetă pe care le știau 3-4 anchetatori, autorul și atât. Când l-am pus să-mi spună de exemplu obiectul folosit, s-a încurcat, a încercat 3-4 variante, niciuna nu i-a ieșit, era departe. Am mai avut astfel de solicitări. E o modalitate a celor aflați în detenție de a se mai plimba, pentru că se plictisesc să stea atâția ani într-un singur penitenciar, iar în cazul în care își fac autodenunț, vin până la București, se plimbă, mai stau și pe la arestul Capitalei.”
* „Csampar a încercat să ne convingă că e și fapta lui, n-a fost adevărat. În schimb, a reușit să ne uimească cu o altă faptă, despre care nu știau decât el și un martor. Victima a fost un om al străzii, pentru că acel om l-a amenințat că-l denunță, după ce i s-a părut lui că nu au împărțit prada în mod egal. Ca să evite varianta asta, l-a omorât. Era o crimă veche; când am mers acolo, am găsit numai niște oase, fără pic de țesut, era foarte veche. Nu l-am crezut nici atunci, iar el ne-a indicat un martor care asistase la scenă, un puștan de 15-16 ani care ajunsese în pușcărie, între timp.”
* „Acum avem obligația morală să-l credităm cu o posibilă îndreptare. Girant pentru acest lucru este instanța care l-a pus liber. A considerat, în baza probelor aduse de instanța de eliberare condiționată, că s-a îndreptat și că perioada de detenție a fost suficientă pentru el.”
* „Este foarte posibil ca la vremea respectivă să fi fost sub imperiul acelui teribilism al tinereții, adolescenței, lipsei de educație, lipsei de supraveghere, de orizont și de modele comportamentale pe care să le urmeze. Și a ajuns în pușcărie.”
* „Eu sper că anii de pușcărie și bonusurile primite să reprezinte o idee că s-a îndreptat. Avem obligația morală să acceptăm sentința dată de instanță și, în același timp, să-l credem că s-a îndreptat. Sunt 22 de ani de viață pe care i-a irosit în penitenciar. Nu este corect să-l suspectăm de ceva rău, până la proba contrarie. Dacă ar săvârși o faptă penală, ar primi o pedeapsă la care s-ar adăuga și restul de pedeapsă pe care nu l-a executat.”