Incidentul de joi, 20 iulie, din fața clădirii în care funcționează Curtea de Apel București, dintre activistul civic Marian „Ceaușescu” și tandemul Cristina Maria Dumitra (șefa unui „azil al groazei” din Voluntari) – Pavel Abraham (avocatul ei), a avut și un moment bizar, stupid, caraghios, chiar cinic: țopăiala torționarei, în timp ce se autoironiza: „Criminalaaaaa!”.
În filmarea făcută de Marian „Ceaușescu” se observă cum Cristina Dumitra (fostă Mareș), șefa sinistrului azil de bătrâni „Casa Cora” din Voluntari, reacționeză ciudat la vorbele grele ce-i erau adresate de activistul civic.
Marian „Ceaușescu”: „Ia uitați-o și pe doamna directoare! Ia uitați-o! Ia uitați-l: criminalul din ’89” (se referă la Pavel Abraham).
Cristina Dumitra: „…. (neinteligibil) criminalaaaaa… și cu tine-n frunteeeee!”.
VIDEO: Filmarea făcută de Marian „Ceaușescu”
În timp ce strigă această replică bizară, Cristina Dumitra țopăia prin fața lui Marian „Ceaușescu”, care o filma. Dansul ei caraghios, bântuit de un fals entuziasm, a durat câteva secunde. El aducea și mult cinism, dat fiind că personajul în cauză avea pe conștiință zeci de bătrâni maltratați, torturați și jefuiți.
Acel dans exaltat a fost bizar și pentru că autoarea lui se află într-o situație specială (și nu e vorba de cea juridică), revelată chiar de Marian „Ceaușescu”: „Vedeți voi, gravidă cum este, ce comportament are… (…) aia de la azil, gravida care are control judiciar”.
Așadar, gravidă și cu conștiința încărcată, dar țopăia de mama focului!
FOTO: Ciudata țopăială, în 7 fotografii
Ș-aide una!…
… ș-aide două!…
… ș-aide șaptezeci și nouă!
Și-ncă una!…
… și-ncă două!…
… și-ncă șaptezeci și nouă!
Olé!
Rolul fostului polițist Ovidiu Dumitra în grupul infracțional condus de soția sa
În afacerea murdară cu „azilele groazei” a fost implicat și Ovidiu Dumitra, soțul Cristinei Dumitra. Fost polițist, acum pensionar, acesta se ocupa cu găsirea de imobile pentru deschiderea de noi centre pentru bătrâni sau persoane cu dizabilități, conform referatului DIICOT, citat de HotNews.ro.
În azilul Casa Cora, deținut de soții Dumitra, oamenii erau bătuți, înfometați și ținuți în condiții crunte, fiindu-le retrași banii direct de pe card sau unora dintre ei chiar luate casele.
De-a lungul timpului, soții Dumitra au avut mai multe firme prin care controlau cămine de îngrijire a bătrânilor. Membrii familiei Dumitra au făcut demersuri pentru a aduce, transporta și găzdui persoane vârstnice și cu anumite dizabilități, pe care le-au lăsat, ulterior, nemâncate, nespălate, fără medicamente, pentru a-și maximiza profitul.
Pentru soții Dumitra, afacerile cu „îngrijirea bâtrânilor” au început în 2013. De atunci, membrii familiei Dumitra au înființat cinci firme în acest scop.
Gupul infracțional organizat condus de Cristina Dumitra a folosit o metodă similară celei folosite de gruparea condusă de Ștefan Godei. De altfel, și scopul urmărit de Dumitra și de apropiații acesteia este unul identic – acela de a obține sume de bani cât mai mari de pe seama persoanelor vulnerabile, prin abuz și înșelătorie.
Ovidiu Dumitra este și persoana care în virtutea relației de căsătorie se bucură de încrederea acesteia, notează procurorii în rechizitoriul de peste 600 de pagini.
Ovidiu Dumitra, soțul Cristinei Maria Dumitra (șefa grupului infracțional), a fost administratorul SC House Grandma Anastasia‘s SRL până în aprilie 2023, postură din care a sprijinit orice demers și participă la luarea deciziilor liderului grupării (soția sa), arată procurorii DIICOT în rechizitoriu.
Din rechizitoriul procurorilor DIICOT
„Dumitra Ovidiu este implicat în identificarea de locații noi pretabile a servi pentru deschiderea unor centre de îngrijire a persoanelor vârstnice sau adulte cu dizabilități, sens în care vizionează mai multe imobile și trasmite concluziile celor constatate către Dumitra Cristina Maria.
Din discuțiile interceptate a reieșit că atât Dumitra Ovidiu, cât și soția acestuia sunt interesați să extindă rețeaua de centre de îngrijire pe care o controlează, cu toate că, așa cum rezultă fără echivoc, nu au personalul și logistica necesară administrării căminului pe care-l au în prezent. Practic, aceștia sunt total dezinteresați în a asigura servicii și condiții normale de trai pentru beneficiarii pe care-i au în grijă, singurul scop al acestora fiind de a realiza sume de bani cât mai mari pe seama beneficiarilor (proveniți în special din familii sau din sistemul de protecție socială).
Realizarea acestor profituri este posibilă prin cheltuirea unor sume cât mai reduse prin mai multe modalități, cum ar fi reducerea costurilor pentru mâncare, produse de igienă etc. sau neasigurarea serviciilor medicale de specialitate, ori a unor condiții de cazare decente.
Din probatoriul administrat a rezultat că Ovidiu Dumitra a cunoscut situația existentă la nivelul căminului, fiind informat chiar de soția acestuia cu privire la o serie probleme și de încălcări ale legii săvârșite pe parcursul derulării activității centrului. În aceste ocazii, Dumitra Ovidiu a manifestat o atitudine de dezinteres și a rămas în pasivitate, cu toate că avea posibilitatea să realizeze pe deplin consecințele faptelor ce i se aduceau la cunoștință, mai ales în conjunctura în care anterior pensionării a îndeplinit funcția de polițist.”
Directoarea Dumitra: „Cine-a sunat? Pulea Spătaru’!”
Soții Dumitra căutau spații pentru a înființa noi azile deși aveau probleme mari cu lipsa de personal și nu numai, beneficiarii fiind ținuți în condiții crunte. În acest sens, procurorii redau pasaje dintr-o discuție telefonică purtată de soții Dumitra pe 9 martie 2023.
DUMITRA CRISTINA: Păi nu, doar că… asta o să-ți spună: că nu au. Iar cei mai disperați cu… banii au fost Cornelia cu Daniel, în contextul în care… nu prea fac nimic. Acuma a început să vorbească și tanti Doina. Îmi venea să-i zic: ”Păi, nu mata îi țineai în brațe?”. Da’ știi cum e: de dat afară, e ușor să dai! Da’ tu nu vezi că nu-ți vine nimeni!? Asta e!
DUMITRA OVIDIU: Da!
DUMITRA CRISTINA: N-am dat anunț?! Cine-a sunat? Pulea Spătaru’! E anunțul dat de două săptămâni. Unul nu m-a sunat! Unul, da?
DUMITRA OVIDIU: Și indiferent ce te gândești tu, că le-ai duce la Comana pe-astea, cu ce se duc ele acolo și cu ce o să-ți facă ție naveta, și o să-ți spună: ”Domne, îmi plătești naveta!”. Îți spun eu, că așa va fi! Da’, în fine…
DUMITRA CRISTINA: Oricum, și aici, nu se descurcă cu două inse.
DUMITRA OVIDIU: Păi…
DUMITRA CRISTINA: Nu se descurcă pentru că…, gândește-te că ai acuma și… pacienți la parter. Da’ nu mai e Rădoi. Care ăla nu vorbea. Astăzi, Lazăr al lu’ Cristi urla de mama focului că… ea voia schimbată. Că… așa a învățat-o. Cum se pișă, vrea schimbată. Nu se suportă femeia udă la cur!
DUMITRA OVIDIU: … asta e!
DUMITRA CRISTINA: Deci, îți trebuie! Și pe ea nu o aude nimeni! Cine s-o audă!? Dacă alea erau în birou, ăștia erau pe sus…, cine s-audă!? Deci nu e! Personal mai trebuie!Să fii conștient, că e clădirea mare! Și n-o să facem nimic și-o să ne bătem joc! Ce e? Ce-ai zis?
DUMITRA OVIDIU: N-am zis nimic!
DUMITRA CRISTINA: A! Păi ce, nu-i așa?
DUMITRA OVIDIU: Nu știu!
DUMITRA CRISTINA: Vorbesc singură?
DUMITRA OVIDIU: Ți-am spus că nu știu!
DUMITRA CRISTINA: Păi, cum nu știi? Ai douăzeci și ceva de oameni la pamperși! Nu ai cum, doi inși, să schimbe și la pamperși, să-ți facă și băi, să-ți dea și masă, să aibă grijă de ăia de jos…, nu ai cum!
DUMITRA OVIDIU: Ai destui angajați pe fișă!
DUMITRA CRISTINA: Păi, care destui angajați? Astăzi a fost Cornelia, Daniel și Doina la bucătărie. Ori stă la bucătărie, ori vine la… (indescifrabil, se suprapun vocile – nota DIICOT)
DUMITRA OVIDIU: Câți angajați ai? Câți angajați ai? Pe REVISAL?
DUMITRA CRISTINA: Ce treabă are angajații din REVISAL, Mincă?
DUMITRA OVIDIU: Păi, ai spus că nu ai angajați! Cum nu ai angajați?!
DUMITRA CRISTINA: Nu am zis că nu am angajați, am zis că mai trebuie, pentru că nu are cum să facă față! Să-l și spele, să aibă și grijă de el, să facă și curățenie! Îți trebuie cineva care să stea strict pe curățenie!
DUMITRA OVIDIU: Și eu asta spun, că ai destui oameni pe REVISAL! Și oameni care trebuie să muncească! Nu?
DUMITRA CRISTINA: Păi, și pe cine să pui? Care destui oameni?
DUMITRA OVIDIU: Pe fină-ta, pe fină-mea, pă… aia…, Andreea…, că sunt angajați.
DUMITRA CRISTINA: Păi și… Andreea e angajată coafeză. Și fină-ta lucrează în altă parte. Eu nu-ți înțeleg atitudinea!
DUMITRA OVIDIU: Da…, tot eu îs de vină!
DUMITRA CRISTINA: Păi…, nu! Dar… nu-ți înțeleg…
DUMITRA OVIDIU: Ba da, ar trebui să înțelegi! Dacă vrei! Dacă nu vrei să mă înțelegi, e treaba ta!
DUMITRA CRISTINA: Adică…
DUMITRA OVIDIU: Eu îți vorbesc destul de clar!
DUMITRA CRISTINA: Vine coafeza să-ți spele ție la cur, sau cum!?
DUMITRA OVIDIU: Dar a venit coafeza cumva să… tundă pacienții și nu știu eu!?
DUMITRA CRISTINA: Păi… asta am vorbit…, de ce comentezi? Iar Andreea își plătește. Și astăzi, fata mi-a trimis 800 de lei. Spre deosebire de alții, care nu plătesc! Da? Dacă vrei să bați în Andreea…! Chiar n-ai motive! Andreea își plătește!
DUMITRA OVIDIU: Eu n-am vorbit de Andreea! Eu vorbesc în general, de toți! Care sunt angajați și figurează în REVISAL! Eu n-am vorbit doar de Andreea!
DUMITRA CRISTINA: Păi, așa… și?
DUMITRA OVIDIU: Am vorbit de fină-mea, am vorbit de fină-ta, am vorbit de Andreea și toți cei care nu…
DUMITRA CRISTINA: Păi dar n-are nicio treabă, că ailaltă e pe Anastasia. Și lu’ Ana…, ceai cu Ana? Nu vine să-ți facă curățenie în casă!? Ori c-o plătești, ori că-i dai cartea de muncă, nu tot aia e? Și de câte ori ai nevoie, ea n-a venit!? Ce dracu’ ai de faci așa?!
DUMITRA OVIDIU: Păi, nu, dar mă iei pe mine că „n-ai angajați”!
DUMITRA CRISTINA: Păi, da! Mai trebuie angajați! Care să se ocupe strict de curățenie! Să nu facă nimic altceva, decât curățenie! Pentru că este clădirea mare, iar ei nu pot face față! Asta încerc să-ți spun! Deci, degeaba te enervezi, că nu ai dreptate! Unde ai dreptate, ai! Nu mai ai Gerbera! Ca să facă față ele singure! E mare clădirea. Și eu vreau și din… birou, să facem și acolo, de pacienți. Deci, îți dai seama; din start, îți mai încap în birou, trei. Și cu trei la Angela, șase. Și cu două, în partea astalaltă…
DUMITRA OVIDIU: … opt!
DUMITRA CRISTINA: Deci, din start, ai opt oameni jos, care toți sunt… vai de capul lor! Și le trebuie atenție, da? Și plus, ți-am zis, e vorba de dat cu mopul și cu păienjeni! Să ia păienjenii de sus. Da? Numai dacă o ia de sus în jos! Ca să zici că…, ele să stea cu schimbatu’, cu spălatu’…, cu… că până la urmă, nu e de datoria la asistentă să se ducă să taie unghiile! Unghiile, normal, ar trebui să le taie infirmiera. Dar avea doamna Tania niște colțuri și a zis femeia: ”Nu, șefa! Las’ că mă duc eu, să-i fac eu! Na, se întâmplă ceva, i-am tăiat eu! I-am făcut eu! Nu las infirmiera să-i taie colțurile!”. D-aia spun! Marmura aia trebuie și ea ștearsă ca lumea, stat în genunchi și frecat. Adică… nu poți! Că dacă-ți face lucrul ăsta, când se apucă să-ți facă, să-ți frece și să spele…, îți ia minim o oră, două! Păi…, dacă ăla, cică a avut fasole sau ce dracu’ a avut ăla la catering, și s-au căcat pe ei non-stop! Deci, n-ai cum!
DUMITRA OVIDIU: Păi și… de ce Doamne, iartă-mă, n-ai… anunțat pe ăștia? ”Bă, uite, am probleme cu pacienții de la fasole!”
DUMITRA CRISTINA: Păi…, nu o să le mai luăm! Să spunem să nu ne mai trimită meniul așa! Ce vrei!? Mai luăm în aprilie, și din mai, gata! Ne apucăm noi să facem din nou, și cu asta, basta! Ai văzut, că a zis și Bogdan că… să nu mai stăm decât o lună.
DUMITRA OVIDIU: Îhî!
DUMITRA CRISTINA: Și o s-o anunț p-asta pe la sfârșit și… să începem să facem așa, ușor, ușor, acolo, ce-a zis ăsta și gata! D-aia zic! Că e mult! Trebuie făcut și în partea ailaltă înspre bucătărie. Da? În bucătărie, la fel, tot timpul trebuie făcut lună, că nu știi când, cum, care apare. (…) Trebuie făcut. Și e mare! Este mare clădirea! Adriana, când vine acolo, asta face! Dă de mâncare cu lingura și curățenie. Pentru că ai și mulți la lingură! Că ăștia toți de jos sunt la lingură. Lu’ asta trebuie să-i luăm o masă, lu’ Lazăr! Că mănâncă singură, dar n-are pe ce.
DUMITRA OVIDIU: A, să-i luăm masă, da!