Sinistra mașină gri a lui Gheorghe Dincă – un Renault Megane – continuă să ofere surprize. Printre obiectele găsite de procurorii DIICOT Craiova, la prima cercetare la fața locului, s-au numărat o poșetă albastră (aflată sub scaunul din dreapta față) și un cercel negru.
Cele două obiecte nu au fost recunoscute de părinții celor două fete pe care monstrul din Caracal spune că le-a ucis, Alexandra Măceșanu (15 ani) și Luiza Melencu (18 ani), au declarat surse judiciare pentru pentru G4media.ro.
Cătălina Tudose este un reputat medic psihiatru, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, precum și președintele Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie.
Într-un interviu pentru Ziaristii.com, Cătălina Tudose spune că faptele monstrului din Caracal necesită pedeapsa capitală.
Reporter: Ce-a fost în mintea lui Gheorghe Dincă atunci când le-a omorât pe cele două fete la Caracal, în contextul în care avea familie, copii, nepoți, dar și o vârstă înaintată?
Cătălina Tudose: Sunt încă multe necunoscute în ceea ce-l privește. După o anchetă preliminară, remarcând tentativa lui de a se apăra, Dincă are valențe sadice. E un om fără remușcări. Deși nu sunt implicată în expertiză, cred că această persoană era foarte bine tolerată în comunitatea lui. Iar sexualitatea are în cazul său conotații particulare. Nu se putea petrece așa ceva la un cetățean de 66 de ani. Aceste chestiuni le avea încă din adolescență. Trebuie făcută o anamneză corectă. E ciudat cum a funcționat până acum din punct de vedere al manifestărilor, comportamentului. Pe de altă parte, nici n-ar fi de mirare pentru societatea atât de indiferentă în care trăim. Îmi amintesc cu stupoare că, undeva între anii 1994-1995, o femeie cu un comportament mizerabil locuia într-un apartament din cartierul Drumul Taberei, București. Ce au descoperit autoritățile când au descins în locuința ei? O mizerie de nedescris, exact ca la Dincă. Stupoare! Acolo era ținută o fetiță de 10 ani, care arăta de trei ani! Vă imaginați așa ceva? Așa ceva nu s-ar fi putut petrece în perioada comunistă, fiindcă atunci erau securiști peste tot, polițiști de sector, chiar și președintele de bloc avea atribuțiuni clare ca să cunoască toți locatarii.
Casa criminalului de la Caracal seamănă cu una din filmele horror. Ce l-a putut determina să ridice o asemenea construcție cu tuneluri, încăperi fără geamuri, unde existau lanțuri cu care își lega victimele?
Ca psihiatru, m-ar fi dus gândul din prima clipă că acea casă nu este una normală. Mi-aș fi dat seama că acel om ascunde ceva pentru a-și satisface puseurile sadice. În alte țări, există anchete sociale pentru pacienții internați măcar o dată la spitalele de psihiatrie. Aceștia sunt vizitați acasă la ei, se constată mediul lor de trai, ceea ce fac în general. Vă spun asta fiindcă nici eu, deși sunt medic cu experiență în domeniu, nu sunt un magician ca să știu exact ce se află în mintea unui om.
În ce fel de segment al bolilor psihice l-ați încadra pe acest individ monstruos?
Are o structură nenorocită. Suferă de aceeași boală, de aceeași tulburare de personalitate ca și criminalii din Statele Unite ale Americii, care sunt condamnați la moarte. De ce sunt condamnați la pedeapsa capitală? Pentru că în cazul lor nu se mai poate repara absolut nimic. Dincă nu e captiv ca în bolile psihice. El și-a creat un univers al lui, se adaptează situațiilor. Are o relație funcțională cu alții. Avea bani. Or, omul cu boală psihică nu e atât de activ, nu e concentrat pe venituri, pe scenarii și așa mai departe. Acest Dincă are discernământ. N-am auzit pe cineva să fi spus vreodată că Dincă a fost trist. Trebuie să avem și noi prevăzută în lege pedeapsa capitală pentru asemenea situații.
Nu trebuia ca autoritățile să-l monitorizeze încă din 2010, mai ales că fusese internat de opt ori la Spitalul Județean de Urgență din Slatina?
Întâlnim de nenumărate ori o lipsă de educare a populației. Cele mai grave aspecte sunt indiferența și stigmatizarea socială. Uneori, oameni ca Dincă se internează la spitalele de psihiatrie ca să-și ascundă o ilegalitate. El trebuia să fie în mod cert în evidența unui ambulatoriu de specialitate, să beneficieze de serviciile unui doctor de cabinet, care să-l analizeze din toate punctele de vedere. E o enigmă. El a venit de bunăvoie la spital, nu non-voluntar.
Puneți-vă în pielea acelei adolescente de 15 ani, Alexandra. Avea vreo șansă să scape din mâinile lui Dincă?
N-ar fi avut vreo șansă. Ne întoarcem din nou la comunitate. Nu există transport local în acea zonă, lucru anormal pentru o țară membră a Uniunii Europene. Atunci ce fac? Merg cu o mașină de ocazie. Se puteau găsi oameni normali care să practice servicii în regim de taximetrie. Să meargă la Poliție, să ia autorizație, iar cetățenii acelor sate să știe cine anume le duce copiii în oraș. Dacă era copilul meu, îl educam de așa natură încât să folosească doar mijloace de transport oficiale. Am înțeles că mai existau și microbuze care tranzitau acele sate.
Niște lecții de specialitate, făcute în școli, i-ar putea salva pe copii, adolescenți, tineri în general, să nu intre în astfel de împrejurări tragice?
Cu siguranță. Copiii trebuie educați în acest sens de la vârsta de 7 ani. În urmă cu mai mulți ani, am participat la o conferință pe tema răpirilor și abuzurilor sexuale, desfășurată la Gura Humorului. De-acolo am aflat că din satele sărace ale Moldovei dispar lunar cel puțin zece fete, racolate de oameni mizerabili, pentru prostituție, prin felurite cadouri. Culmea, n-am să dau numele localităților, dar Poliția locală știa asta. Părinții fetelor răpite erau de o inconștiență totală. Nu depuneau plângeri, susținând că odraslele lor s-au dus de bunăvoie de-acasă. Cum ne putem ajuta copiii? Simplu. Prin programe de educare implementate în școli: să nu primești cadouri, dulciuri, nimic, absolut nimic de la străini, nici măcar de la cunoscuți. Ceea ce am aflat de la acea întrunire m-a șocat pentru prima oară în viața mea de medic. Mai ales că acei prăpădiți de părinți erau total absenți, deși fetele lor dispăruseră fără urmă. Există o subcultură a prostituției, susținută tacit de populație.
Ce-i de făcut în acest sens?
Cum am zis: reguli clare, educație. Când am văzut cum stau acei oameni în parcare ca să aștepte mașinile de ocazie, m-am cutremurat. În ce lume trăim? Dincă e același gen de psihopat precum cel de la Otopeni, dacă vă mai amintiți, care a luat acea fată japoneză la ocazie și a ucis-o. Avem nevoie de o reglementare de urgență a transportului copiilor. Apoi, persoanele care au în familii frați, surori, rude cu un comportament ciudat să nu trateze în mod superficial manifestările. Să meargă la medic, să înțeleagă situațiile. Ne confruntăm cu multe evenimente neplăcute, cu reclamații de tot felul, amenințări, ne-am și obișnuit cu ele. Sunt aduse persoane cu un comportament violent. Rudele lor nu vor ca ele să fie închise, să fie izolate, deși susțin că au fost bătute, că le-au fost sparte televizoarele etc.
V-a cerut cineva sprijin de la Guvern pentru a elabora și implementa un program viabil la nivelul spitalelor de psihiatrie, astfel încât bolnavii să beneficieze de o recuperare totală?
Există un centru de conducere prin Ministerul Sănătății. Pe hârtie sunt multe lucruri. Ceea ce nu se înțelege e că nu s-a construit nimic în sensul dat de 8 ani de zile. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar atât doamna premier Dăncilă, cât și alți politicieni trebuie să înțeleagă foarte bine că ne confruntăm cu probleme grave la nivel de infrastructură. În 2006 s-a realizat un program complet de sănătate mintală, dar nu s-a făcut din el nici 10 la sută. Cer un lucru: mai mult curaj din partea politicienilor.
Ce vă spune chipul lui Gheorghe Dincă?
Privire rece, inafectivă, ușor amenințătoare. Pare că gândește tot timpul, dar nu comunică, e impenetrabil. Are față de mască. M-aș simți rău în prezența unui asemenea om. Dacă aș fi stat în același compartiment cu el, aș fi ieșit de-acolo și m-aș fi mutat în alt vagon.
Poate fi asemuit cu Rîmaru?
Desigur. Are un sadism deosebit. Marii criminali așa sunt: ca Rîmaru și ca Dincă. Inafectivi și inteligenți. Trebuie studiată cu mare atenție și familia lui Dincă. Și la Rîmaru era aceeași situație. Ce-i șocant la Dincă e tocmai capacitatea sa de a se adapta la o situație anume, dar și faptul că a fost tolerat într-o comunitate atât de mică.
Crimele săvârșite la Spitalul de Psihiatrie de la Săpoca ar fi putut fi prevenite dacă ar fi fost angajați oameni de pază?
Vin cu un exemplu sugestiv din Olanda. Acolo e un alt sistem decât obișnuitul 112 de la noi. Au unul propriu. Spitalele au contract cu Poliția Locală. Nu trec câteva minute, că autoritățile sunt la fața locului. La noi, acel bolnav a acționat foarte rapid. A fost și ora trei noaptea. E și o chestiune administrativă. În legea noastră nu este prevăzută o supraveghere a pacienților ce se internează voluntar față de cei ce sunt aduși cu forța. Pe de altă parte, e inadmisibil ca o asistentă să aibă în subordine 70 de pacienți. Cu atât mai mult, cu cât nu sunt pacienți obișnuiți. După aceste episoade, mă tem că vor pleca mulți medici psihiatri din sistemul românesc, dacă vor fi stigmatizați. Pe de altă parte, la nivel de organizare, infrastructură, nu poți pune un bolnav de 38 de ani pe același palier, în aceeași încăpere cu persoanele vârstnice. Tinerii pot deveni foarte periculoși. M-am confruntat personal cu o situație ce putea să ia conotații tragice dacă nu chemam imediat bodyguarzii. În urmă cu 6 ani, la „Obregia”, un pacient a smuls pur și simplu caloriferul de lângă geam și l-a aruncat în ușă. A provocat mari stricăciuni spitalului în perioada în care a fost internat. Familia a fost neînțelegătoare cu noi, ne-a și reclamat că-l sedăm. În alte țări, asemenea pacienți au camere speciale, unde nu există geamuri ce se pot sparge, e altă infrastructură. Cea mai mare satisfacție pentru un medic psihiatru e atunci când bolnavul e reabilitat și vine pentru a-ți mulțumi că ai avut grijă de el, dar și ca să-și ceară scuze că a fost violent.
A crescut, față de perioada comunistă, numărul pacienților cu boli mintale grave?
În comunism era mai multă ordine socială. Se mai și mușamalizau cazurile. Știți foarte bine cum era societatea atunci. Asemenea probleme sunt în toată lumea. Oamenii trebuie educați. Ce ne diferențiază față de alții? Noi nu avem infrastructura țărilor occidentale, nici seriozitatea lor. Avem dezordine socială. Iar oameni ca Dincă înfloresc într-o societate ca a noastră. Trebuie proceduri și legi clare. Deocamdată, ele se aplică doar doctorilor, nu și pacienților. Să luăm cazul cutremurător de la stația de metrou Dristor, când o tânără a fost împinsă pe șine de o femeie bolnavă. Probabil că n-am mai fi vorbit de el dacă aveam legi mai clare în acest sens. Cu câteva ore în urmă, acea femeie bolnavă a vrut să împingă o altă fată pe șine. Fata s-a salvat, i-a spus tatălui ei, acesta a sunat la 112, dar nu s-a putut face nimic pentru a o prinde pe agresoare. De ce? Pentru că Poliția nu are prevăzut în regulament să rețină persoanele care tulbură liniștea publică. Dacă Poliția beneficia de un regulament strict, venea în momentul acela la metrou, o prindea pe femeie și evita nenorocirea petrecută peste câteva ore la Dristor. Avem legi diferite față de alte țări. La nivelul Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie, am primit un memoriu incredibil din partea unui polițist de comună din zona Moldovei. Se plângea că e obligat de împrejurări să transporte de la spital, cu mașina personală (cea a Poliției era defectă), bolnavii cronici violenți spre Judecătorie: pentru un control lunar. Asta pentru că Ministerul Justiției nu asigură bani și transport în asemenea cazuri. Nu există niciun acord în acest sens între Ministerul Justiției și cel al Sănătății.
Care a fost cel mai grav eveniment care v-a marcat în cariera dumneavoastră de medic psihiatru?
Am rămas marcată pe viață încă de la prima mea gardă ca medic psihiatru. Un bolnav, profitând de o neatenție a asistentului care îl supraveghea, l-a lovit atât de tare, încât i-a produs o ruptură de ficat. În trei zile a și murit. Știți cum sunt asistenții în Olanda? Sunt femei corpolente, au doi metri înălțime, pregătite fizic, antrenate în lupta corp la corp. Așa ceva ne-ar trebui și nouă.
Timp de mai multe zile, vecinii monstrului din Caracal n-au putut fi audiați, pentru că erau beți criță de dimineața până seara. Când au fost chemați la sediul Poliției Caracal, tot „drojdiți” au venit. Unul dintre ei a dat și interviuri, făcându-se de râs. A mai cerut „500 de coniac”, ca să răspundă la întrebări!
Ancheta continuă în cazul crimelor de la Caracal. Proprietatea lui Gheorghe Dincă este răvășită de excavatoare și verificată cu scanner-ul.
În acest timp, vecinii lui Dincă au fost chemați la audieri, la Poliția Caracal. „Dinstinșii” vecini nu au fost prea utili. Ei s-au contrazis, s-au încurcat și nu au fost în stare să ofere cine știe ce informații. Motivul: vecinii ucigașului au venit la audieri în stare de ebrietate. Anchetatorii au hotărât să-i mai cheme o dată, atrăgându-le atenția ca data viitoare să vină treji.
Unul dintre ei a ajuns vedetă TV, prin dialogul purtat cu reporterii pe treptele Poliției, la ieșire. Deși i se împleticește limba, el mai cere „o juma’” de coniac pentru a răspunde la mai multe întrebări.
Vecin: Am fost acolo cel puțin de 5-6 ori. Nu am fost la el în curte, am fost pe dinafară și prin partea aia din spate.
Reporter: Ce le-ați povestit anchetatorilor?
Vecin: Ce să le povestesc? Că nu știe! Nu știe ce să facă! Deja e un comisar aci și veni la mine acasă și dădui o declarație.
Reporter: Ce v-a întrebat?
Vecin: E un domn comisar!
Reporter: Și ce v-a întrebat?
Vecin: Păi, mai multe.
Reporter: Ce ați spus dvs. despre Dincă?
Vecin: Păi, e clar că fetele e moarte. Fetele sunt moarte!
Reporter: Ați venit aici, la poliție, să dați vreo declarație?
Vecin: Ei, am venit și eu, da’…
Reporter: Ați băut un pic…
Vecin: Am consumat, da.
Reporter: Cam cât ați băut?
Vecin: Dacă îmi dai 500 de grame, îți spun!
Reporter: 500 de grame de ce?
Vecin: De coniac!
VIDEO: Dialogul îl puteți urmări AICI.
Comisarii-șefi Nicolae și Violeta Mirea, pensionarii de lux de la Caracal, au făcut un șmen și cu viața personală: au divorțat de formă anul trecut, pentru a ascunde o stare de incompatibilitate. În realitate, cei doi au continuat să fie o familie și să locuiască împreună.
În zilele nenorocite de 24-25 iulie, când Alexandra Măceșanu (15 ani) avea nevoie de ajutorul polițiștilor, Nicolae Mirea era șeful Poliției municipale Caracal, iar Violeta Mirea conducea Secția de poliție poliție rurală Osica de Sus – ambele din județul Olt.
Secția condusă de comisarul-șef Violeta Mirea are arondate opt comune: Cezieni, Dobrosloveni, Dobrun, Drăghiceni, Fălcoiu, Fărcașele, Osica de Jos, Osica de Sus. Așadar, și Dobrosloveni, unde locuieşte familia Măceşanu.
În calitate de mare șefă, numită politic, Violeta Mirea a fost sunată în seara de miercuri, 24 iulie, în jurul orei 20.30, de șeful de post din Dobrosloveni, agentul Vasile Marian. Acesta i-a raportat că lângă el se află un domn, Ion Măceșanu, care spune că i-a dispărut fata de 15 ani, a plecat de la ora 10 dimineața și nu s-a întors nici după 12 ore, deși trebuia să ajungă acasă de mult; mai mult, Alexandra nu răspunde la apeluri, are telefonul închis.
Violeta Mirea și-a pus o mână în șold, nervoasă, iar cu cealaltă și-a apăsat telefonul în ureche, s-o audă clar subalternul ei: „La ora asta?! Dar ce program crede el că avem? Trimite-l acasă și spune-i să vină la post mâine dimineață, să depună plângere!”.
Agentul Vasile Marian i-a spus lui Ion Măceșanu ce-i ordonase șefa sa pe un ton autoritar. Tatăl Alexandrei a făcut cum i s-a spus. Toată noaptea s-a perpelit, sfâșiat de gânduri negre: dacă i s-a întâmplat ceva grav?!
Dacă Violeta Mirea, mare comisar-șef, ar fi ordonat căutarea fetei în seara de miercuri și nu ar fi amânat-o până joi la ora 10.30, când cazul a fost înregistrat oficial, ar fi fost câștigate 14 ore enorme. Orele care fac diferența dintre viață și moarte.
Pentru comisarul-șef Violeta Mirea nici măcar nu era mare lucru de făcut: trebuia să informeze Poliția municipiului Caracal, dat fiind că dispariția a avut loc în orașul Caracal. Adică trebuia să-l informeze pe șeful Poliției Caracal, comisarul-șef Nicolae Mirea. Nici măcar nu trebuia să-l sune, ci să strige la bărbatul din camera alăturată: „Nicule, vezi că mai avem o fată dispărută!”.
Dar n-a făcut-o, preferând să amâne totul pentru a doua zi, deși dispariția unei minore este un caz de extremă urgență.
Bărbatul din camera de alături, din impunătoarea vilă construită în „zona verde” a Caracalului, într-o combinație mocirloasă cu lumea interlopă, era bărbatul ei, comisarul-șef Nicolae Mirea, șeful Poliției municipale Caracal. Bărbatul ei, nu soțul ei! Fostul ei soț.
Misterul? În ianuarie 2018, Nicolae și Violeta au divorțat în acte, nu și în fapt. Ea era șefa Secției de poliție poliție rurală Osica de Sus, din preajma Caracalului, în că din 2014. El avea oferta de nerefuzat de a prelua șefia Poliției municipale Caracal. Între cele două funcții era însă o relație de subordonare, de aceea ele nu puteau fi deținute de rude de gradul 1, de genul soț-soție.
Dar cum funcția era mai tentantă decât aparența unei căsnicii cu acte, iar Nicolae și Violeta sunt doi oameni extrem de lacomi, de o rapacitate înfiorătoare, cei doi au luat decizia să divorțeze. Erau căsătoriți de aproape 30 de ani şi au împreună doi copii majori.
Cei doi comisari-șefi au continuat să locuiască împreună, continuând să fie, în fapt, soț și soție.
Astfel, deținerea simultană a celor două funcții, de către Nicolae și Violeta Mirea, a fost o gravă situație de incompatibilitate. Un conflict de interese. Un abuz. Toate acestea nu pot fi șterse printr-o șmecherie în acte.
Raportul preliminar al Ministerului de Interne, în privinţa modului în care s-a acţionat pentru găsirea Alexandrei Măceşanu, indică nereguli grave în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cazul Violetei şi al lui Nicolae Mirea, șefii polițiilor care gestionau treburile în zona Caracal – Dobrosloveni. Unul dintre cele mai influente cupluri de poliţişti din judeţul Olt, cu grele proptele la PSD.
Luni, 5 august, comisarul-șef Nicolae Mirea s-a pensionat. Binemerită de la patrie o pensie specială (numită, șmecherește, „de serviciu”, dar fără nicio legătură cu contributivitatea) de aproape 12.000 de lei.
Luni, 19 august, comisarul-șef Violeta Mirea se pensionează. Binemerită și ea de la patrie o pensie specială de peste 8.000 de lei.
Împreună vor băga în casă, lunar, peste 20.000 de lei. Pensionari abia trecuți de 50 de ani. Se anunță o pensie lungă.
La bunăstarea lor vor contribui, tot lunar, și părinții Alexandrei Măceșanu, prin taxele plătite.
Felul în care Ambasada SUA și-a sprijinit doi cetățeni aflați într-o situație dificilă contrastează flagrant cu felul în care Poliția Română a tratat o familie disperată de moarte. Paralela dintre cazurile Săcărin și Măceșanu este șocantă. Totul s-a întâmplat pe parcursul unei săptămâni. Săptămâna horror a statului român.
În decurs de 7 zile (19-25 iulie 2019) se întâmplă câteva evenimente care arată clar diferența dintre statul american și statul român. Diferența dintre funcționarul american și funcționarul român.
În cele 7 zile, statul american își ajută doi cetățeni să iasă dintr-o situație complicată, iar statul român e surd la strigătul de ajutor al unui copil.
Pentru rezolvarea situației, funcționarul american lucrează și în afara programului, și vineri după-amiază, și duminică în zori. Funcționarul român invocă terminarea programului sau, și mai grav, lenevește ori chefuiește în timpul programului.
O paralelă care te face să urli de furie
Pornim de la o postare pe Facebook a Claudiei Postelnicescu, avocata care i-a reprezentat pe soții Săcărin, părinții adoptivi ai Sorinei (fetița de 8 ani din Baia de Aramă, ajunsă între timp la New York).
„În cazul Sorinei Săcărin, funcționarii Ambasadei SUA au stat peste program să se ocupe de viza Sorinei în SUA, întrucât au considerat cazul ei o prioritate de gradul zero.
Un oficial al Ambasadei SUA a fost tot timpul aproape de familie, știți genul de oficial român care poate fi sunat la 5 dimineața de niște cetățeni simpli disperați? Ah, nu știți, n-ați auzit niciodată de vreun român, oficial, la dispoziția noastră? Nici eu.
Americanii SUNT la dispoziția cetățenilor simpli, ăia iluștrii anonimi. Sorina a primit bomboane și jucării (la ambasadă – n. red.), să îi aline stresul și spaimele inerente oricărui copil trecut printr-o astfel de epopee. La noi, copiii care sună «țin linia ocupată» dezumanizaților abrutizați cu putere.”
Ambasada SUA își încheie programul de lucru (8.00 – 17.00). Dar în clădirea de pe Bd. Dr. Liviu Librescu, nr. 4-6, de la Băneasa, nimeni nu pleacă. Personalul e mobilizat pentru un caz de extremă urgență: Sorina Săcărin, fetița adoptată de soții Ramona și Gabriel Săcărin, cetățeni americani de origine română.
Un funcționar al Ambasadei ține legătura telefonic cu soții Săcărin, care se află în drum spre Băneasa. Vin de la Craiova, unde au primit, în sfârșit, pașaportul Sorinei. Pașaportul fusese reținut abuziv de procurorul Mihaela Iorga-Moraru de la Secția Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ, supranumită SS-Gestapo), prin complicitatea procurorului general interimar al României, Bogdan Licu. Motivul invocat pentru reținerea pașaportului: existau „indicii” că documentul ar fi fost obținut prin metode frauduloase.
„Indiciile” (calomnioase) nu s-au confirmat, dar pașaportul a fost blocat la București (la sediul SS-Gestapo) timp de aproape o lună. Și a fost eliberat în mod ostil, astfel încât să ajungă la Direcția de Pașapoarte Craiova vineri după-amiază. Soții Săcărin l-au ridicat imediat, dar e imposibil să mai ajungă la Ambasada SUA până la ora 17.00, când se încheie programul. Distanța Craiova – Băneasa, incluzând autostrada Pitești – București, e de 230 de kilometri, care, în condițiile traficului de vineri după-amiază, nu pot fi parcurși în mai puțin de trei ore.
Dar Ambasada SUA, ținută la curent cu situația pașaportului, își prelungește programul „cât e nevoie”. Într-un târziu, mașina soților Săcărin ajunge la poarta ambasadei, Sorina e acolo, pașaportul e acolo, se face controlul de securitate, Sorina primește jucării și bomboane (un funcționar s-a gândit și la asta, fetița e traumatizată). Urmează un interviu scurt, viza americană e aplicată pe pașaportul românesc al Sorinei, iar soții Săcărin primesc documentul și „parola: „Felicitări și zbor liniștit spre United States!”. La câteva ore după „încheierea programului”…
La Aeroportul Otopeni, noi clipe de groază pentru familia Săcărin, ca o încununare a unei luni infernale. Pașaportul Sorinei este reținut de Poliția de Frontieră pentru „verificări amănunțite”. E din nou suspect, deși SS-Gestapo îl verificase și-n dungă, doar-doar o găsi ceva.
Disperat, Gabriel Săcărin formează un număr de telefon. E duminică (zi liberă), e 5 dimineața (când tot omul doarme), dar lui Gabriel Săcărin i se răspunde prompt, în câteva secunde. Vocea funcționarului de la Ambasada SUA este calmă, civilizată, protectoare. Săcărin, cetățean american, e ascultat cu răbdare. Și e sfătuit ce atitudine să adopte. Pierde avionul (un Turkish spre Istanbul) – din cauza blocării pașaportului de către polițiștii de frontieră -, dar măcar știe ce are de făcut. Va lua biete (noi bilete) la primul avion care va zbura spre Vest, cu orice companie, spre orice destinație. Primul e Tarom-ul de Frankfurt…
Dobrosloveni, județul Olt. Șeful postului de Poliție e deranjat de un cetățean din comună: Ion Măceșanu. Îl cunoaște, evident, îi cunoaște toți. Bărbatul e disperat, zice că i-a plecat fata de acasă – „o știți pe Alexandra, e fată cuminte, ascultătoare, are note bune la școală” – de pe la ora 10. S-a dus la Caracal cu o ocazie și nu s-a întors nici până acum. Trebuia să ajungă acasă după câteva ore, doar Caracalul e aproape, la 8 kilometri. Necazul e că nu mai răspunde nici la telefon, are telefonul închis, ceea ce nu-i era în obicei. „Vă rog, domnule polițist, faceți ceva, mi-e teamă că i s-a întâmplat ceva rău…”
Agentul de poliție se uită la om cu superioritate. Știe el cam cum stau lucrurile: „Hai, mă, ce dracu’… știi și tu cum sunt fetele în ziua de azi… apare mâine-poimâine cu iubitul de mână”. Strecoară și o amenințare, să-i taie bietului om orice poftă de investigații: „Dacă dă dracu’ să fie încurcată cu vreunul, tu plătești toate perchezițiile!”.
Șeful de post găsește soluția: „Oricum n-am ce face, programul s-a terminat. Vino mâine dimineață, postul se deschide la ora 8”.
Ion Măceșanu se întoarce acasă, cu inima sfâșiată: ce-o face Alexandra în noaptea asta?!…
Se face deja ceva vâlvă. Despre dispariția Alexandrei Măceșanu, în urmă cu 24 de ore, află și comisarul-șef Violeta Mirea, cea care conduce de 5 ani Secţia de poliţie rurală Osica de Sus, având arondate opt comune, printre care și Dobrosloveni.
Află și comisarul-șef Nicolae Mirea, șeful Poliției Caracal.
Violeta Mirea e soția lui Nicolae Mirea. Amândoi lucrează în Poliție din 1990. Amândoi au fost numiți în funcții pe filieră PSD, sunt oamenii de încredere ai senatorului Paul Stănescu și ai deputatului Dan Ciocan.
Comisarul-șef Violeta Mirea nici măcar nu tresare când află că o fetiță a dispărut și, probabil, a fost răpită.
Comisarul-șef Nicolae Mirea nu se agită nici după ce este informat că Alexandra a sunat la 112 și a spus că a fost răpită, bătută și violată.
Cei doi șefi de Poliție se află în timpul programului, dar răpirea și violarea unei adolescente, cu pericolul de a fi traficată sau omorâtă, nu-i mai impresionează. Ehei, câte au văzut ei la viața lor…
Comisarul-șef Violeta Mirea și comisarul-șef Nicolae Mirea sunt plictisiți. Așteaptă să vină pesia specială cât mai sunt „verzi”, să se plimbe și ei, să vadă lumea, că doar n-or munci până la 60 de ani… Și pensia specială va veni în mai puțin de o lună.
Comisarul-șef Nicolae Alexe, ajunctul șefului IPJ Olt, participă la bilanțul Poliției orașului Potcoava, la 20 de kilometri de Caracal. El conduce Poliția județului Olt, pentru că șeful cel mare, Cristian Voiculescu, se află în concediu.
Fragment din Raportul MAI, elaborat ulterior: „Deși joi, la ora 11.44, un poliţist l-a informat pe adjunctul IPJ Olt de la acea vreme despre dispariţia Alexandrei, acesta a preferat totuşi să participe la bilanţul de la Poliţia oraşului Potcoava, între 11.00-13.00, şi apoi a mers şi la bilanţul Poliţiei Oraşului Scorniceşti, între orele 13.00-16.00. Astfel, adjunctul a ignorat complet datele existente până la acea oră şi nu a luat nicio decizie în caz”.
Bilanțul era, de fapt, o scurtă sesiune de laude, cu realizări și urări de noi succese, urmată de un ospăț tovărășesc, cu fripturi, somon, fructe de mare, șampanie și alte bunătăți.
Comisarul-șef Nicolae Alexe n-a abandonat nici ospățul de la Potcoava, nici pe cel de la Scornicești. Pe la ora 18.00, când se întorcea spre Slatina, bine ghiftuit, și-a adus aminte că fusese agasat de vreo cinci ori, telefonic, cu cazul fetiței dispărute, care sunase la 112. Un fleac – câte fetițe nu dispar în ziua de azi?! E drept, nu toate sună la 112…
Șeful polițiștilor din Olt ia totuși o decizie: apelează la un interlop pentru a-i verifica niște adrese, unde ar putea fi sechestrată Alexandra. De la prima informație primită despre acest caz grav trecuseră peste 6 ore…
După două săptămâni, martorul Laurențiu revine și susține că a văzut cu ochii lui când Alexandra Măceșanu a fost scoasă, legată, din curtea lui Gheorghe Dincă, prin spatele grădinii. Omul zice că păștea vacile, așa a văzut totul. Spune el adevărul sau duce totul pe o pistă falsă?
Martorul Laurențiu Covaci plasează acțiunea în ziua de joi, 25 iulie, în jurul orei 16. Conform datelor oficiale ale anchetei de până acum, la acea oră, Alexandra era moartă de patru ore. De asemenea, la acea oră se afla în plin proces de ardere, în butoiul de tablă din curtea lui Dincă.
Așadar, între varianta oficială și cea a văcarului apar contradicții flagrante. Investigatorii au obținut și rezultatul primului test ADN, care confirmă că dinții și resturile de oase din cenușa de sub butoiul de tablă sunt ale Alexandrei. Deci, cum mai putea fi transferată fata în altă mașină, la ora 16?!
Mărturia „omului cu vacile” a alimentat și mai mult teoriile conspiraționiste ale unor personaje precum Alexandru Cumpănașu, Tonel Pop și Luis Lazarus.
Mărturia văcarului Laurențiu pe 31 iulie: „Fata nu a fost omorâtă! A fost transferată la un moment dat cu mașina de Gheorghe Dincă. Erau trei bărbați care o țineau de mâini, fata era legată. Am văzut un Mercedes de culoare neagră. Eram cu vacile la păscut, joi, în jurul orei 16”.
Mărturia văcarului Laurențiu pe 14 august: „Alexandra Măceșanu, fata cea frumoasă și cuminte, în vârstă de 15 ani, nu este omorâtă! Fata a fost transferată, la un moment dat, de domnul psihopat. Spun asta pentru că eu am fost cu vacile pe câmp. În timpul acela, joi după-amiază, în jur de ora 16, au fost trei mașini, în care fata a fost transferată în spate de trei persoane. Era legată. Asta se întâmpla în spatele casei”.
Pista pare derutantă. Dacă un om din Caracal, aflat cu vacile la păscut, spune că a văzut cum Alexandra a fost transferată din mașina lui Dincă într-o altă mașină, pe terenul din spatele casei, înseamnă că pista trebuie verificată. Chiar dacă sunt șanse minime să se confirme, ea trebuie investigată.
Unde se poate ajunge? Care sunt variantele?
E greu de crezut că martorul Laurențiu a fost atât de aproape încât să distingă trăsăturile fetei, încât s-o poată recunoaște pe Alexandra. Logica ne spune că eventualul transfer nu s-ar fi făcut târând fata pe distanțe lungi, ci mutând-o dintr-o mașină în alta, cu mașinile trase una lângă alta, cu paravan uman, eventual și cu camuflaj.
Dacă martorul ar fi fost într-atât de aproape încât să poată vedea trăsăturile fetei (și s-o recunoască ulterior la televizor), în mod cert și autorii transferului l-ar fi văzut. În acest caz, dacă tot erau mafioți, ar fi luat măsuri ca martorul să nu poată vorbi despre ce a văzut.
Nu e exclus ca anchetatorii să fi verificat deja această pistă, pe care s-o fi abandonat rapid, considerând-o fantezistă. Și în acest caz, rămâne o întrebare: de ce nu l-au audiat niciodată pe martorul Laurențiu, așa cum susține acesta?!
Alexandru Cumpănașu a trecut la „next level”: îi face servicii monstrului de la Caracal! În goana lui conspiraționistă, e în stare să contrazică până și probele zdrobitoare ale procurorilor (ADN-ul oaselor din cazanul cu cenușă, mărturia de recunoaștere a lui Gheorghe Dincă).
Cumpănașu, zis și „Unchiul”, împinge lucrurile într-un absurd absolut: zice că nu Dincă a omorât-o pe Alexandra, că nu acesta e criminalul, deși însuși Dincă recunoaște că el e ucigașul, ba chiar dă detalii (confirmate) despre cum a procedat.
Asta nu înseamnă că monstrul din Caracal n-ar fi putut face parte dintr-o rețea de trafic de minore, pistă pe care o cercetează și procurorii. Însă a spune că nu Dincă a omorât-o pe Alexandra este de-a dreptul stupid.
Alexandru Cumpănașu, mega-profitorul tuturor regimurilor, aflat de mulți ani în simbioză financiară cu PSD, a publicat o scrisoare semnată de vărul său, Ion Măceșanu, tatăl martirei Alexandra (15 ani). Scrisoarea pare dictată de însuși Cumpănașu, conținând răutăți, invective și blesteme specifice ONG-istului parvenit.
În puținele sale apariții publice, Ion Măceșanu nu a arătat veninul și spiritul revanșard care se regăsesc în această scrisoare. Om simplu, el a etalat mult bun-simț, chiar și în condițiile durerii care-l mistuie.
Faptul că-și asumă o epistolă dictată de Cumpănașu, spre satisfacerea unor interese ale acestuia, ține de resorturile intime ale unor relații de familie. Nu vom critica în niciun fel acțiunea lui Ion Măceșanu, om care trece prin momente cumplite, ci vom continua să urmărim jocul perfid și cinic pe care-l face, spre propriu-i profit, „Vărul” Cumpănașu.
Anunțul lui Cumpănașu, privind publicarea scrisorii, seamănă mult, ca trăire negativă, cu însuși conținutul scrisorii.
Vărul a scris, cu mult prea multe greșeli gramaticale, pe care în acest text i le-am corectat sau marcat (e și analfabetismul o condiție a parvenirii): „Dragi prieteni, în toată lupta asta m-au atacat, în perioada aceasta, diverse persoane: politicieni (mai mult sau mai puțin expirați), jurnaliști aserviți unor prucorori, procurori, agenți electorali. Am tratat cu calm toate aceste răbufniri ale UNOR oameni din sistem pentru că știu de ce o fac: anchetele începute la STS, MAI, Parchet i-a bagat (!!!) pe toți în draci. Cine știe ce va ieși la iveală la finalul anchetelor derulate ca urmare a plângerii mele… dar VĂRUL meu nu a mai suportat astăzi și mi-a trimis o scrisoare pe care o atașez. Pe omul ăsta simplu, echilibrat, dar tulburat, l-au scos din minți anumiți politicieni și nu numai, care au aruncat cu noroi și jigniri în tot ce am făcut și (deși l-am rugat să aibă răbdare) mi-a trimis o scrisoare, pe care o atașez către toate lichelele astea care mă atacă nu doar pe mine, ci lupta pentru adevăr”.
Stilul frustrat-injurios al lui Cumpănașu se regăsește și în multe pasaje din scrisoare. Dar cea mai stupidă este încercarea sa de a se prezenta, chiar și în această epistolă semnată de tatăl Alexandrei, drept „omul care luptă nu doar pentru fata noastră, ci pentru toți copiii care au trecut prin așa ceva”. Penibil! Numai la asta nu i-ar fi stat mintea bietului Ion Măceșanu – la „toți copiii care au trecut prin așa ceva”. Omul își are propria durere, nu se gândește la tabloul general, cel șlefuit de Cumpănașu pentru propria-i imagine.
„Mă numesc Maceșanu Nelu, tatăl Alexandrei, și am un mesaj pentru toți cei care îl atacă pe vărul meu. Îmi pare rău că l-am amestecat pe Sandu în toată nenoricirea noastră. I-am spus-o și lui de câte ori ne-am văzut. Îmi pare rău pentru că am văzut câți oameni răi îl atacă și îi creează probleme pentru că l-am rugat să ne ajute să o găsim pe Alexandra. Noi am apelat la Sandu și Iulian pentru a ne ajuta, nu ei s-au băgat peste noi.
Cred că TOȚI cei care îl atacă nu sunt oameni creștini și au interese ciudate sau nu au copii să înțeleagă prin ce trecem.
Eu și soția mea ne-am pus toată încrederea în vărul meu de la început, de joi seară, când i-am spus lui și vărului nostru Iulian că ne-a dispărut fata. Din primul moment, Sandu și Iulian au sărit în ajutorul nostru cu tot ce au putut. Sandu a făcut pentru noi mai mult decât orice politician sau instituție. Și eu, și soția mea am văzut cum politicieni și alții îl critică pe Sandu pentru că este alături de noi. Și atât eu, cât și soția am hotărât să le spunem, chiar dacă Sandu a insistat să nu o facem, că greșesc foarte mult și nu este deloc creștinesc cum procedează. Sandu nu este un om foarte vorbăreș, dar când apelezi la el își dă sufletul să ajute. Așa cum face și cu mama Vica, așa a făcut și cu noi.
Îmi pare rău, Sandule, că ți-am creat probleme și te-am amestecat, dar nu aveam încredere în nimeni altcineva.
Vreau să mai spun atât: i-am dat lui Sandu hârtie să ne reprezinte peste tot – la tribunal, la parchet, la poliție, la televiziune și ziare. Cine poate să spună că tot ce a făcut el a fost pentru a se folosi de fetița noastră dragă NU este omul lui Dummezeu și nu este creștin. Sandu ne-a întrebat despre tot ce a făcut în numele nostru și, dincolo de necazul prin care trecem, care este un coșmar din care nu ne mai trezim, atacarea lui Sandu este lucrul care ne-a supărat și mai tare.
Am hotărât să-i trimit acesată scrisoare, să o facă publică, pentru că are nevoie de sprijinul nostru, nu doar noi de al lui. Cred că aceia care îl critică pentru că suferă lângă noi ar trebui să se ducă la biserică să se roage și să-și curețe răutatea și veninul.
Noi credem în continuare în autorități și în Sandu, că vor reuși să ne găsească fata și adevărul. O să facem totul pentru a afla adevărul despre copilul nostru. Suntem creștini și nu avem răutate, dar celor care vorbesc despre glorie sau imagine a lui Sandu pe seama necazului nostru le spunem atât: să le fie rușine, iar celor care cred în el să-l sprijine să lupte nu doar pentru fata noastră, ci pentru toți copiii care au trecut prin așa ceva.
Dumnezeu e sus și îi vede pe toți: și pe cei răi, și pe cei buni, și are grijă de fiecare!”
Antena 3 a difuzat duminică seara un interviu făcut de Mihai Gâdea cu o „umbră”. Un martor cu chipul protejat și vocea distorsionată, pe care Gâdea l-a prezentat drept „omul care l-a cunoscut pe Gheorghe Dincă în detaliu, partener de afaceri cu unul dintre apropiații lui Dincă”.
„Umbra” spune multe lucruri spectaculoase, unele de-a dreptul șocante, dar credibilitatea unui asemenea demers este îndoielnică.
În dezvăluirile sale se strecoară și o afirmație sensibilă, care poate destabiliza și mai mult familia Alexandrei Măceșanu (fata de 15 ani răpită, violată, ucisă și incinerată de monstrul din Caracal).
Ce spune „umbra”, fără ca Gâdea să tresară: „Mătușa Alexandrei era destul de des în preajma lui Dincă. În condițiile contextului unor servicii sexuale contracost”.
Nu știm cine este „mătușa Alexandrei” și ce relații are ea cu părinții adolescentei ucise, nici Gâdea n-a întrebat. Dar o asemenea „dezvăluire”, mai ales dacă nu e probată, cu atât mai mult dacă nu e reală, poate face ravagii în familia Măceșanu.
E o speță în care, iată, ar putea să se implice „Unchiul” – Alexandru Cumpănașu. Poate face el lumină ce-i cu asta: e o informație care poate conta serios în anchetă sau e doar o mizerie de-a lui Gâdea? Grea misiune pentru Cumpănașu, să „arbitreze” între Gâdea și familia Alexandrei…
România TV a produs un nou moment halucinant în cazul crimelor de la Caracal, observă Pagina de Media. Televiziunea fugarului Sebastian Ghiță a invitat vineri, în Jurnalul orei 16.00, un numerolog care a explicat în direct cum „vibrația interioară” a afectat destinul celor două fete din apropierea Caracalului, care ar fi fost ucise de Gheorghe Dincă (66 de ani).
Alexandra Măceșanu (15 ani) și Luiza Melencu (18 ani) sunt caracterizate, detaliat, matematic, după „cifra lor de destin„, după „vibrația interioară” și „vibrația exterioară.”
Cristina Stratulat, prezentată ca „numerolog”, a spus pe post că atât Alexandra, cât și Luiza „traversau un an de cumpănă” – așa spun „cifrele„.
„Cifra lor de destin a fost 2 pentru Alexandra și 5 în pentru Luiza. Foarte interesant că 5-ul înseamnă schimbare, și cumva, prin viața lor și prin ceea ce s-a întâmplat, au adus o schimbare”, a spus „numeroloaga”, la România TV, cu un cinism incredibil și cu o scandaloasă lipsă de respect față de victime.