Vă spun sincer că este prima greșeală, în materie de politică externă, pe care o face Guvernul Ludovic Orban.
Guvernul României va trimite ajutoare, pentru lupta împotriva coronavirusului, în Ucraina. Eu nu spun că nu trebuie să ne ajutăm vecinii în lupta împotriva acestui virus, ba din contră, însă în cazul Ucrainei, ca și în cazul Republicii Moldova, aceste ajutoare trebuie strict condiționate.
Pentru că ceea ce face Ucraina cu etnicii români de acolo este o barbarie. Am fost acolo și tot ceea ce vă spun am trăit pe propria piele. Cea mai mare durere a lor este aceea că țara-mamă i-a uitat.
Ucraina duce o luptă acerbă de distrugere a tot ceea ce este românesc. Școli, biserică (deși acest subiect merită un articol separat), presă.
Cernăuți este un oraș în care limba română nu prea se mai aude. Ucrainenii nici măcar în engleză nu îți răspund. Asta am pățit la un supermarket în istorica urbe bucovineană.
Herța, Bănceni și Mahala exprimă durerea românilor de acolo. Cine vrea să cunoască suferința românilor bucovineni, să meargă la Mahala. Doamna primar Elena Nandriș este una dintre cele mai puternice voci ale românilor din nordul Bucovinei.
Să nu uităm faptul că președintele actual al Ucrainei a declarat că România a ocupat Ucraina. Deci, pe cine vrea Guvernul României să ajute?
Părerea mea este că Guvernul de la București ar trebui să înființeze un post de secretar de stat care să se ocupă de relațiile cu comunitățile românești din Ucraina. La fel cum este postul pe care acum îl ocupă doamna Ana Guțu, în legătură cu Republica Moldova.
Iar această funcție s-o ocupe cineva care este o voce puternică în zonă (momentan, îmi vin în minte numele domnilor Marin Gherman și Iurie Levcic).
Iar în privința ajutoarelor, acestea ar trebui distribuite preponderent în zonele în care trăiesc comunitățile românești. Asta, ca să dea un semn că România nu i-a uitat.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)