Autor: VLADIMIR MUNTEANU
Gafeurul Mihai-Viorel Fifor – celebru pentru tâmpenia aruncată în spațiul public despre „rachetele balistice” de la Deveselu, declarație gravă pe care a făcut-o ca ministru al Apărării, tensionând inutil relațiile NATO cu Rusia lui Putin – își continuă cariera de „Viorel-Dorel bun la toate” al guvernului PSDăncilă, ca ministru interimar la Interne.
După angajamente „pe cuvânt de pionier” și sumecat mâneci pentru impresionat proștii – „tovarăși, așa nu se mai poate!” –, nea Viorel ne dă în cap cu un proiect de lege de o inutilitate care țipă disperată din porii hârtiei unde a fost mâzgălită aberația.
Ce ne propune tovarășul ministru interimar de Interne?
Ceva în stilul mioritico-fanariot al PSD-ului: „rezolvarea” unei probleme prin înființarea de noi structuri birocratice.
Proiectul de lege propus de Mihai-Viorel Fifor – apropo, absolut fără vreo competență în domeniul juridic sau al activității Poliției, Jandarmeriei, sistemului de siguranță al statului – stabilește să se constituie „la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române”, „o unitate centrală pentru coordonarea și sprijinirea activității de căutare a persoanelor dispărute, denumită în continuare Unitatea Centrală Persoane Dispărute”. Totodată, „la nivelul inspectoratelor județene de Poliție, respectiv al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, se constituie structuri specializate pentru căutarea persoanelor dispărute”.
În avântul lui de pionier gata să execute întocmai și la timp ordinele Partidului, domnul Fifor nu depune nici măcar efortul banal al utilizării lui „goagăl” pentru a afla care este structura Poliției Române, pe care vrea să o – nu-i așa? – reformeze. Dacă ar fi făcut acest gest de minimă decență, ar fi descoperit că în cadrul Poliției Române funcționează „Direcţia de Investigaţii Criminale, care organizează şi coordonează activitatea de localizare şi prindere a urmăriţilor la nivel naţional şi internaţional, precum și de depistare a persoanelor dispărute”.
Care este sensul înființării unei noi structuri, când ai deja în cadrul Poliției Române o direcție specializată pentru instrumentarea și rezolvarea cazurilor de persoane dispărute?
Păi, nu există vreun sens, vreo logică, ci doar un singur interes de partid: să aruncăm la proști ceva de mestecat, până le trece furia, și să obținem timp pentru a băga sub preș gunoiul complicității dintre membri marcanți ai PSD și interlopi, polițiști corupți și magistrați cumpărați pe un blid de linte de către mafia de partid.
În aberația de proiect de lege al domnului Fifor descoperim și faptul că Unitatea Centrală Persoane Dispărute va avea rolul coa…, pardon, de a cincea roată la căruță. Cu ce se ocupă unitatea? Păi, cu făcut ghiduri, oferit recomandări către populație, elaborare de formulare standardizate, acordare de consultață.
În plus sau, mai corect, în minus, proiectul de lege imaginat de Fifor „Dorel cel bun la toate conține” conține și o aberație care contravine legislației în vigoare, anume că Unitatea Centrală Persoane Dispărute „preia spre studiu, cu acordul procurorului competent, dosare ale dispariției și formulează recomandări cu privire la soluționarea acestora”.
Un dosar instrumentat de procuror nu poate fi „dat spre studiu”, că nu e legal, domnu’ Fifor!
Tot în duhul cel rău al birocratizării Poliției Române se înscrie și înființarea unui așa-zis Dispecerat de urgență „Dispariție minori”, care s-ar ocupa de preluarea apelurilor de urgență privind dispariția unor minori. Dacă un astfel de dispecerat este necesar, atunci înseamnă că domnul Fifor recunoaște, indirect, că în România este o adevărată apocalipsă a răpirilor de minori, numărul copiilor care dispar zilnic fiind atât de mare, încât este nevoie de un dispecerat special dedicat.
Tovarășul ministru interimar se screme să fie interesant prin această inițiativă legislativă și aruncă stupid o altă aberație despre cum Poliția Română și STS vor colabora pentru gestionarea „unor apeluri de la persoane cu dizabilități prin intermediul terminalelor telematice utilizate în rețelele publice, precum și preluării unor mesaje asociate unui apel de urgență din rețelele publice de telefonie mobilă, de la utilizatorii cu dizabilități de auz și/sau vorbire”.
Domnu’ Fifor, auzi, spune-ne matale, cum veți gestiona un apel de la un surdo-mut și orb? Aaaa, nu poate apela? Dar un mut cum să contacteze Poliția+STS? Dă un SMS? Da’ orbul sună cumva de pe un telefon cu tastatură „Braille”?
Proiectul de lege propus de interimarul de la Interne inventează și un „mecanism Alertă răpire copii”, un fel de carcalete în care amestecă responsabili din Poliție și diferite alte entități care pot participa, voluntar și pe bază de adeziune, la căutarea minorului. O aberație nefuncțională.
Restul proiectului de lege este un fel de „copy/paste” la reglementări deja în vigoare și un fel de „The Complete Idiot’s Guide to the Internet” prin normele pe care le stabilește pentru folosirea Internetului la declararea cazurilor de persoane dispărute.
De fapt, tovarășul Fifor, cu morga lui serioasă de om implicat, conștient de „înaltele comandamente ale epocii”, pune bomboane inutile pe coliva unui stat confiscat de mafia de partid, controlat de interlopi și incapabil să-și apere cetățenii. Tovarășul Viorel-„Dorel bun la toate” mănâncă rahatul necesar, conform ordinului primit de la Partid, cu unicul scop de a-i prosti, a „n”-șpea oară, pe români.
PSD mizează pe vechea marotă: aruncăm în capul românilor cu proiecte de legi, cu declarații, cu dezbateri, cu isterii „à la LOV” etc., în speranța că ticăloasa complicitate dintre liderii PSD din țară și interlopi va fi uitată.
Nici măcar în ceasul al 12-lea și aproape o jumătate de oră după, PSD nu este capabil să-și asume vinovăția pentru dezastrul în care se scufundă statul român.
PSD refuză să-i dea pe mâna Justiției pe liderii săi complici cu interlopii și pe slugile sale din Poliție, STS, Justiție și încearcă, cu disperare, să ne prostească folosind clovni ca penibilul de Fifor.
Privind la spectacolul grotesc pe care-l oferă PSD, spunem doar un singur lucru: tot răul este spre bine! PSD își sapă singur groapa!
… aaaa, și să nu uit: nea Fifore, cere-te, domn’le, afară, că nu-i de tine! Te faci de râs și ne mărești nenorocirea, bre!