Clanurile de la Țăndărei acuzate de trafic de copii și făcute scăpate de Justiția din România după 10 ani de procese cer acum daune morale de câte 550.000 de euro de inculpat, scrie Libertatea. Romii consideră că le-au fost lezate demnitatea și reputația, iar acum cer, de la aceeași justiție care i-a scăpat, despăgubiri din partea statului român.
Dacă vor câștiga procesele intentate, România va trebui să le plătească, în total, 12 milioane de euro celor 21 de reclamanți (unul dintre ei cere 1.000.000 de euro). Plângerile au fost depuse la Tribunalul Ialomița, din Slobozia, iar judecătorii au respins până acum 12 cereri, dar sentințele nu sunt definitive.
Procesul clanurilor din Țăndărei a durat din 2010 până în 2019. Cei 26 de membrii ai bandei erau acuzați că au traficat 181 de minori cu vârste între 7 și 15 ani
Procesul clanurilor de romi de la Țăndărei a făcut vâlvă în Europa. În 2010, o acțiune comună a polițiștilor din Marea Britanie și a procurorilor de la DIICOT ducea la capturarea a 26 de indivizi care, se anunța atunci, puseseră pe picioare o rețea de trafic de minori. Era una dintre cele mai mari afaceri ilegale de acest fel din Europa, spuneau anchetatorii.
S-au identificat la acel moment cel puțin 181 de victime, copii cu vârste cuprinse între 7 și 15 ani din județele Ialomița, Constanța, Vaslui, Brăila, Brașov și Călărași. DIICOT scria atunci că victimele erau racolate din comunitățile de romi sărace sau dintre copiii cu handicap fizic.
Erau apoi trecuți în Marea Britanie, unde erau obligați să cerșească sau să fure. Acuzațiile erau de trafic de minori, spălare de bani, constituire de grup infracțional organizat și deținerea de arme de foc fără drept.
După 10 ani de procese, inculpații au fost achitați pentru că, potrivit noului Cod Penal, faptele se prescriseseră
Numai că, după ce s-a ajuns la proces, lucrurile au luat o întorsătură absolul bizară și scandaloasă. Judecătorii de la Tribunalul Harghita au returnat dosarul la Parchet de două ori, în 2011 și 2012.
La Curtea de Apel Târgu Mureș, unde s-a judecat recursul, procesul a durat alți 6 ani. Acțiunea în justiție a continuat până în 2019, cu peste 100 de termene de judecată, iar în final membrii clanurilor au fost achitați de instanța din Târgu Mureș, pe motiv că faptele s-au prescris! Banda trimisă în judecată beneficiase de prevederile noului Cod Penal.
Verdictul a fost primit cu indignare și stupefacție de întreaga opinie publică, atât din România, cât și din Europa. Polițiștii britanici care munciseră la caz s-au declarat siderați de verdictul judecătorilor români. A urmat apoi un ping-pong al responsabilității. Procurorii DIICOT au arătat spre magistrați, care ar fi tărăgănat procesul și, în final, i-ar fi scăpat pe traficanți.
Curtea de Apel Târgu Mureș a răspuns cu un comunicat, în iulie acest an, că procesul a durat atât din cauza numărului mare al inculpaților și al martorilor și din cauza procedurilor. Judecătorii au acuzat, la rândul lor, DIICOT că a întocmit prost dosarul, iar procurorii ar trebui să fie cei care să-și asume vina pentru dosarul Țăndărei. Potrivit instanței, procurorii DIICOT n-au menționat nici măcar o singură victimă, toate persoanele posibile victime fiind prezentate în calitate de martori!
21 de dosare de despăgubiri. Foștii inculpați spun că procesul a durat prea mult, deși tocmai asta i-a salvat
Acum, 21 din cei 26 de inculpați declarați nevinovați de Curtea de Apel Târgu Mureș se consideră victime. Ei reclamă că procesul a durat prea mult (deși tocmai de aceea au fost achitați, pentru că intervenise termenul de prescripție prevăzut după modificare Codului Penal), faptul că le-a fost lezată onoarea și condițiile grele de detenție pe durata arestului.
S-au constituit 21 de dosare de cereri de daune. 20 în care se cer câte 500.000 de euro daune morale pentru privare nelegală de libertate ca urmare a arestului preventiv și câte încă 50.000 de euro de pentru daune materiale reprezentând cheltuielile cu procesul, în cei 10 ani. Într-un dosar se cer 1.000.000 de euro daune morale.
În cazul a trei dintre inculpați, care au decedat între timp (unul în timpul procesului, alți doi în cursul acestui an, din cauza Covid), împotriva statului român s-au îndreptat rudele.
„Au trebuit să participe la cel puțin 100 de termene de judecată, ocazionând astfel costuri suplimentare cu deplasarea și cazarea lor, dat fiind faptul că domiciliul acestora era în Țăndărei și au trebuit să fie prezenți atât la Tribunalul Miercurea Ciuc, cât și la Curtea de Apel Târgu Mureş, unde s-a judecat cauza lor timp de aproape 10 ani“, scrie în motivarea cererii pentru daunele materiale.
Avocata reclamanților spune că, din cauza procurorilor, membrii bandei au avut de suportat comentarii răutăcioase. Nemulțumiți și de camerele de detenție, care erau prea mici
Foștii inculpați spun acum că, deși s-a demonstrat că erau nevinovați, acuzațiile aduse de DIICOT le-au lezat onoarea și demnitatea. Președintele Tribunalului Harghita ar fi permis să fie filmați la proces, în boxa acuzaților, fără să li se ceară acordul, iar procurorii le-au divulgat identitatea.
Avocata care-i reprezintă a afirmat, potrivit Libertatea, că „ei și familiile lor au fost urmăriți de ura și comentariile răutăcioase ale cunoscuților din oraș, raportat că toată presa și audiovizualul i-a catalogat pe inculpați ca fiind țiganii traficanți de copii minori”, iar „reputația acestora a fost lezată în societatea civilă din Țăndărei, unde s-au născut și au locuit. Timp de aproape 10 ani, presa din România, alături de televiziuni, au adus o ingerință reclamanților prin toate articolele și reportajele făcute, având drept consecință perceperea lor și a familiilor lor în orașul natal ca traficanții de minori, fapt ce a avut un impact semnificativ asupra demnității lor“.
Membrii clanurilor din Țăndărei reclamă și faptul că, în arest, au fost ținuți “în condiții de detenție inumane, raportate la jurisprudența CEDO”.
Camerele n-aveau ferestre suficient de mari și nu erau îndeajuns de aerisite și, pe deaspupra, erau și mici, acuză foștii inculpați: “Exista un singur grup sanitar în cameră care nu avea ușă de protecție spre a se asigura intimitatea, și nici chiuvetă spre a se asigura igienizarea mâinilor după folosirea toaletei sau spre a-și putea face igiena corporală, ieșirea la un duș comun li se permitea odată pe săptămână, fără a se respecta intimitatea, timpul petrecut în duș fiind limitat“.